331 matches
-
de domnul Othon, judecătorul de instrucție, care își ținea băiatul de mână. Doctorul îl întreabă dacă pleacă în călătorie. Domnul Othon, lung și negru, și care semăna jumătate cu ceea ce altădată se numea un om de lume, jumătate cu un cioclu, răspunse cu o voce amabilă, dar grăbită: ― O aștept pe doamna Othon care s-a dus să-și prezinte omagiile familiei mele. Locomotiva fluiera. ― Șobolanii... spune judecătorul. Rieux vru parcă s-o ia în direcția trenului, dar se întoarse spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
cu bătrâna lovita de bicileta și din excluderea din învățământ care, când cum de ce, vârstele prea repezi amestecă, instantaneu, procesele, pedepsele, plictiselile. Iată-i pe toți: figurația pestriță a marii farse. Bărbați, femei, copii, soldați, preoți, vagabonzi, țărani, prostituate, miniștri, ciocli, ingineri, poeți, măști și înlocuitori, marea armată mută a învinșilor, relicvele ultime ale normalității, sub trăsnetul destinului, incapabili să rămână nepăsători, refuzând sănătatea și nepăsarea și normalitatea. Vin trec grăbiți pe lângă el, mereu grăbiți, cu privirile în pământ, copii obosiți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
înghițitură, o aspirină roșie, ca sângele. Când nimeni nu se aștepta, dispăruse! Bolnav, în concediu medical, cică. Dar reapăruse, după câteva zile: purificat, palid, trandafiriu. Îmbrăcat în alb, ca să vezi! Purta totdeauna în zilele de lucru numai negru, ca un cioclu, ca un vidanjor. Reintrarea și-o făcuse, însă, în alb! Pocăit, festiv, să vadă oricine că, deși mai palid, cum stă bine rolului, n-are, de fapt, nici pe naiba. Alb tot, puritatea însăși. Zâmbetul dintotdeauna: oblic, ondulat. Partenera întinse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
tine mai sunt atâtea mame bune pe pământ, ce‐ au alăptat copiii bucălați, și le‐ au fost tăiați, tescuiți, sfârtecați. Dar alte mame ca să nu mai plângă, din plânsul tău un vifor să se strângă, neiertătoare ură să desferici spre cioclii stăpânind peste Americi! Cu‐ atâția fii și mame împreună să fim o sfântă, aprigă furtună, și să izbim în inima urgiii - ca mamele să nu‐ și mai plângă fiii ! Victor Eftimiu (n.1889 - d.1972) „Eu sunt patriarhul bisericii ortodoxe
OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
efort și sacrificii, Ceilalți, ceilalți și-apoi eu; Eu în ’naltele servicii, Ca balcanic procedeu. La cîștig și la onoare Eu, eu, eu, ceilalți apoi; Și să nu aud rumoare, Am mai mari nevoi ca voi. Vrem, nu vrem, noi ciocli tainici Suntem zilnic, ceas de ceas, Cu pornirile de cinici, Mai ales în lung taifas. Ciocli suntem toată viața Pentru alții, pentru noi - Stârvuri seara, dimineața, Drept la groapa de gunoi. 25 februarie 2004 CUVINTE DE SFAT La muc de
Reflecții minore pe teme majore by Ioan Saizu-Nora () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91695_a_92329]
-
cîștig și la onoare Eu, eu, eu, ceilalți apoi; Și să nu aud rumoare, Am mai mari nevoi ca voi. Vrem, nu vrem, noi ciocli tainici Suntem zilnic, ceas de ceas, Cu pornirile de cinici, Mai ales în lung taifas. Ciocli suntem toată viața Pentru alții, pentru noi - Stârvuri seara, dimineața, Drept la groapa de gunoi. 25 februarie 2004 CUVINTE DE SFAT La muc de candelă-n amurg, Atâta cât mai este, Cuvintele încă mai curg În rând, în rând și
Reflecții minore pe teme majore by Ioan Saizu-Nora () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91695_a_92329]
-
Plângea acum tăcerea. Un plânset lugubru, îndepărtat, ca un scâncet de pui de lup, din depărtări înghețate, în noaptea supărată pentru că e făcută să fie noapte, să poarte acest nume, să se aștearnă adânc peste o lume moartă. Tăcerea e cioclul nopții. Noaptea-cioclu, noaptea-sicriu, noaptea care nu curge stă asemenea mecanismului pendulei cu zâmbetul împietrit la ora bombei de la Hiroshima 815. Îmbrăcată în alb, Mama își primea oaspeții. Mima ceea ce făcea Mama în camera cealaltă, vedea prin gaura cheii, prin deschizătura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
Bistrița-Năsăud. Murise? Pentru că era nelimitată. Putea să vadă un obiect multiplicat precum albinele și auzea neauzitul. Căile notelor muzicale le știa înainte să fie țintuite pe portative, simțea înmugurirea înainte de căderea seminței din ciocurile păsărilor, dar păsările erau, de fapt, cioclii adunați în stol în jurul viitoarelor stârvuri omenești. Ei scrijeleau pe ziduri necrologuri, sentimentele aveau epitetul deja versificat, titlul de pe prima pagină al ziarelor de mâine aștepta demult pe tasta computerelor, conceput cu mult timp înainte de a se fi petrecut, așa cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
făcându-l să se răzgândească. Făcu gestul de invitație să ia loc, fata se conformă, Îl privi cu atenție, se aplecă spre el Într-o tentativă de sărut la care el se feri. Ștefan ar fi vrut să râdă de cioclul din fața sa dar Își aminti că portul este sacru și tradiția trebuie respectată În Maroc, așa că tăcu neștiind ce să facă mai departe. Tot fata Îl scoase din Încurcătură Întrebându-l: Domnul știe romaneste? Interzicere și stupoare! Asta da surpriză
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
de toate felurile, atent la datul social ca și la fațetele multiple ale individualităților: politica la români, umorul, amorul, ,,parașuta”, bulibașa, mirii duplicitari, muza, falsa reputație, impostura culturală, plagiatul epigramatic, iubirea adulterină, vinul, literatura, moartea, averea, beția, peștișorul de aur, cioclul, prețurile, hoția, ipocrizia, lenea națională și multe altele. Se poate vorbi de motive umoristice recurente, identificabile și la alții, cu mențiunea că autorul nostru își construiește propriul discurs și înțelege, implicit, să-și asume riscurile. Val Andreescu este un epigramist
Calul cu potcoave roz Epigrame-Fabule-Panseuri by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/468_a_877]
-
-Cum să-l mănânc singurel, Hai să-ncercăm amândoi! Cum să pap un biet...cățel?! -E-un cățel de... usturoi! ,,ABISALOM” La apariția volumului Speram, citind ,,ABISALOM”, Că voi zbura în ... PARADIS! Dar am căzut într-un...ABIS AL OMului Ion! CIOCLUL Domnul cu...costumul negru Maestru-i de ceremonii, Un om vesel și integru, Dar nu pentru oameni...vii ! SOȚI...DUȘI ! El bogat și ea frumoasă, S-au iubit, și dimineață El de braț o duce-acasă ; Ea de nas îl duce
Calul cu potcoave roz Epigrame-Fabule-Panseuri by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/468_a_877]
-
Josef Viola, Josef Schmidt, Filip Neumann, Doerr, Lazăr Vartolomeu, Krammer), având atașați câte doi bărbieri; s-au mai înființat în Capitală două spitale conduse de doctorii Fornete (Fumetty) și Anton Fotino și s-au repartizat câte doi bărbieri și șase ciocli la așezămintele spitalicești existente. Pentru a se stăvili molima și în țară au fost orânduiți doctori pe la ținuturi: Gorghidan la Herța și Dorohoi, Antonie Caruso (Caruza) la Botoșani și Hîrlău, Vasile Bürger la Cîrligătura și Iași, Aloys Terț la Roman
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
la lazaretul de la Mărcuța "dohtorul Bicowski", mult prețuit de generalul Kiseleff și plătit cu o leafă de 950 de lei pe lună, în timp ce restul medicilor nu primea decât 400 de lei lunar. Serviciile auxiliare numărau atât pe pitarul Ioniță, cu cioclii lui, pentru a îngropa victimele decedate la spitale, în case sau pe ulițe, cât și pe cinovnicii de la lazaretele din jurul Bucureștilor, puși să supravegheze refugiații sau pe cei evacuați la Petrosu și la Colentina, unde activa "dohtorul Nicolae Vlastos"; la
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
30 iulie/11 august, "de boala holeră și nu s-au găsit nimeni din boieri, cu carii au trăit în vremile care avea oareșcare stare, să dea ajutor a-l îngropa la biserică, ci au lăsat de l-au îngropat cioclii"; apoi a cluceresei "Frosina, a răposatului clucerului Antochi", în iulie și tot în aceeași lună, a domnului "Alecu sărdar, ginerele cluceresii, de boala holera, ce i-au venit cum zic din mâncare de pepene și i-au rămas soția cu
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
pedepsea viciul cu mâna de fer". " Cîteodată mă strecuram noaptea printre cordon și alergam călare în oraș, ca să văz pe mumă-mea. Nimic mai îngrozitor ca ulițele Bucureștilor atunci: în tot lungul ulițelor nu întîlneam alt fără numai care cu ciocli, care transportau morții la câmp, ca să-i îngroape, femei din popor care urmăreau carele cu țipete și răcnete sfâșietoare, câinii în haită urlau de te înfiorau. Ce aspect îngrozitor! Mumă-mea, îngrijorată de mine, ochii ei nu se mai uscau
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
până la limita extremă și nu trebuie considerată mortală, fiindcă are leac până ce nu cuprinde prea tare omul și corpul nu este prea slăbit: nu trebuie considerată nici molipsitoare până ce nu ajunge în stadiul din urmă, fiindcă, în spitale, infirmierii și cioclii nu se îmbolnăvesc. Depinde mult de situația locurilor sau a caselor. Fluviile și mai ales mocirlele favorizează foarte mult răspândirea holerei. Motivul ei principal este răcirea și schimbarea bruscă a temperaturii. Pericolul dispare, dacă putem aduce corpul în transpirație și
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
locurile de înhumare în cimitirele de la Galați, Păcurari și Șapte Oameni. Fiecare cvartal urma să dispună de 8 căruțe pentru aducerea bolnavilor la spital și de 4 care pentru transportarea morților la cimitire; orașul urma să dispună de 240 de ciocli și de 240 de păzitori ai orașului, cu un căpitan la fiecare 40 de oameni. Evreii aglomerați în case neîncăpătoare trebuiau să se mute la sate, case ce urmau să fie curățite, iar cele molipsite să se izoleze. Pentru fiecare
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
mult în dejecțiunile vărsate decât în dejecțiunile alvine". Medicul bănuia că molima era "de origine volatilă și se introduce prin inspirație de la cei predispuși; totodată, el afirma că numai bolnavii erau contagioși, iar cadavrele holericilor nu, dovadă că nici unul din cioclii ce îngropau zilnic sute de morți nu s-au îmbolnăvit, ceea ce, evident, "nu s-ar fi întîmplat dacă și cadavrele ar fi infectante". Altă observație consta din faptul că, pe timpul bântuirii holerei, alte boli, ca tifosul, disenteria, "care dominau altădată
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
o confundă într-una cu holera", iar altul din Covurlui că holera și ciuma sunt surori. În privința ravagiilor holerei, un anchetat dâmbovițean povestește că "mureau de această boală, de rămânea satul pustiu; numai doi-trei rămâneau în sat, care se chemau ciocli și-i îngropau pe cei morți". În schimb, un vâlcean declară că "despre holeră și despre ciumă nu avem nici o informație, deoarece pe sub munte nu s-au ivit mai niciodată". La fel ca despre ciumă, se credea despre holeră că
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
puteai aștepta să fie! Așa că, oricât s-au benoclat, tot n-au reușit să-l detecteze și chiar când nu mai aveau de ce să aibă vreun dubiu, chiar atunci când au Început smiling unii la alții cu plecăciuni, țepeni ca niște ciocli, și-și tot strângeau mâinile, tot le ieșeau ochii din cap de mirare, tot nu le venea să creadă, așa să arate el? El să fie ăsta? Să nu fie el? Cu ochelarii lui meseriași și hainele albe cu epoleți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
Boss, grăbit să scape la check in și de geamantanul blindat al lui Victor, și de noi, toată familia. Ele pe bancheta de vinilin albastru, ei În jurul banchetei cu servietele lor diplomat și sacourile și cravatele și costumele lor de ciocli și povestioarele porno și burțile și dinții de acrilat și frazele interșanjabile cu cine Îl schimbă pe cine, cine Îl sapă pe cine, cine Îl ține, cine Îl mănâncă, cine l-a urcat, cine l-a dat jos pe cine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
să accept să fiu un astfel de boșo! * Sau da, să fiu el, cum l-am văzut că apare din prima zi cu ochelarii ăia meseriași și țoalele foarte ca lumea, moșule, și toți ciorchine pe el, gagicile, securiștii, bișnițarii, cioclii, și buzunarele de pe mânecă și barba pusă la punct, cu dâra de After Shave Tabac Original, da, atunci muream să fiu el! Numai că și atunci am avut ghinion, nici nu Îl vedeam bine, el era foarte departe și Casandra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
într-un burg transilvănean, pe piatra albicioasă peste fosta groapă comună a victimelor ciumei lui Caragea (cea care „sparsă orașul, de să duseră care încotro le-au văzut ochii. Încotro ascultai aceasta să auzia: «păziți la o parte, că vin cioclii cu morții», câte opt, câte zece unul peste altul morți, și cei zmerduiți după cară, la ordie, cu copilași plângând. Și-i căra de pân toate mahalalele pâncă când n-avea ce le mai face, și sta pre ulițe morți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
mine, cât a mai trăit. În acest context a și venit moartea să o ia. I-a eliberat sufletul de trupul uriaș în somn, iar la înmormântare n-a plâns nimeni, numai se minunau cu toții cât de mulți au venit. Cioclii au asudat din greu și, în afară de ei, aproape toată lumea a râs văzând un sicriu atât de mare. Doar mai târziu au început să amuțească când venea vorba de ea. Ceea ce se întâmpla tot mai des. Și asta așa era bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
evident. — Dac-am înțeles bine - i-am spus eu în șoaptă, uitându-mă la apă, ca să nu mă uit încă la el - niște bătrâni, cinci la număr, unul ești dumneata, al doilea e bogat, al treilea e olog, al patrulea cioclu, al cincilea nu mai știu ce, dar de fapt bolnavi cu toții, vă hotărâți să vă faceți singuri de petrecanie, așa, într-o doară, ca să-i piară Domnului cheful de voi. Numai ca să-I faceți în ciudă. Și eu ce să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]