1,570 matches
-
Acasa > Literatura > Proza > CONTOPIRE - 22 - MUNTELE Autor: Mirela Stancu Publicat în: Ediția nr. 2046 din 07 august 2016 Toate Articolele Autorului Muntele ne cheamă cu magia clipelor răcoroase de vară. Plăcerea de a privi panorama splendidă din vârful Cioplea, te inundă cu fericire și satisfacția unei împliniri pentru care nu ai decât motivația nașterii pe acest tărâm de vis, considerat exotic de turiștii străini. Ce poate fi mai frumos decât să te lași contopit de înălțimi și de apropierea
MUNTELE de MIRELA STANCU în ediţia nr. 2046 din 07 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/382340_a_383669]
-
Acasa > Poezie > Amprente > ÎNTRUPAREA Autor: Llelu Nicolae Vălăreanu Publicat în: Ediția nr. 1514 din 22 februarie 2015 Toate Articolele Autorului Nimeni nu mai stă la masa tăcerii, bunicii sunt plecați după piatră până în miezul munților înalți unde vor să cioplească porți prin care să treacă nepoții viitorului. Până la sosirea lor la cină râul se pregătește de învierea sculptorului, din sub brazda numelui său ideile devin păsări în zbor deasupra de coloane nesfârșite. Ele luminează-n măduva cerului de unde duhul sfânt
ÎNTRUPAREA de LLELU NICOLAE VĂLĂREANU în ediţia nr. 1514 din 22 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382383_a_383712]
-
Câmpulung și l-a dat Mănăstirii Moldovița, cu toate veniturile vămii. Vama, ca localitate, este cunoscută și introdusă în harta traseelor turistice grație Muzeului oului, Stâlpului lui Vodă (1717, la ordinul domnitorului Mihai Racoviță) și a bisericii din Vama (1670, cioplită în piatră de Grigore și Vasile Badale). A mai avut, ca obiectiv turistic, biserica de lemn cu hramul „Înălțarea Domnului”, care a fost construită în anul 1783, dar a fost transferată în 2001 la Muzeul Satului Bucovinean din Suceava. Din
de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1390 din 21 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383791_a_385120]
-
de vremuri și nevoi Ce a primit când l-ai atins? Ce-ai semănat când lumea ai zidit Și temelie Tu ai pus? Când toate ale noastre ai sfințit, Ce a rămas de nepătruns? Cum s-a-ntâmplat atunci când ai cioplit În lemnul crucii Tale sfânt, Când Tu ai pus aluatul la dospit, Ce n-a ieșit după cuvânt? Când după chipul Tău ne-ai zămislit Și ne-ai lăsat liberi să fim, De ce pe unii Tu ai urgisit Și-ai
DE CE?! de COSTICĂ NECHITA în ediţia nr. 1867 din 10 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383943_a_385272]
-
doar tăcerea poate rămâne dulce. În poemele lui Dumitru Marian Tomoiagă misterul iubirii semnează mereu cu o dulce amăgire, iar visele își găsesc împlinirea doar pe aripile vântului care spulberă răspunsurile efemerului. “Pe aripi de vânt și foșnet de ramuri,/ Cioplită-n statui de-o perfidă idee,/ Nălucă ce bate cu raze în geamuri,/ Iluzie rece-n parfum de femeie.../ Visare abstractă ce-mi bântuie dorul/ Ciudată dorință de valuri sărate,/ O aripă frântă ce spintecă zborul,/ O dulce tăcere și
DUMITRU MARIAN TOMOIAGĂ ŞI DREPTUL LA POEZIE de ALEXANDRA MIHALACHE în ediţia nr. 1874 din 17 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383990_a_385319]
-
nebuni/ Și flori de cireș pendulează candid,/ Cucernici sihaștri rostesc rugăciuni,/ Zdrobind cu genunchii nisipul arid.../ Un dor necuprins de ploi și luceferi,/ O sete intensă ce mistuie firea,/ Zburdalnice aripi de vulturi neteferi/ Văpaia arșiței aprinde iubirea.” ( Renaștere ) Timpul cioplește regrete și amintiri pe scena existenței noastre. Dumitru Marian Tomoiagă surprinde în versurile sale trecerea timpului, a cărei durată nu poate fi măsurată decât cu sufletul. Zile, ore sau secunde stau sub semnul misterului existențial. “Degeaba-ți spun că nu
DUMITRU MARIAN TOMOIAGĂ ŞI DREPTUL LA POEZIE de ALEXANDRA MIHALACHE în ediţia nr. 1874 din 17 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383990_a_385319]
-
doar pe mine sau poate eu sunt voi ceva mai mult decât nimic și atunci încep să mă împrăștii în cuvinte Cine ești tu ce-mi tulburi limpezimea oglinzilor cu miros de tămâie și flori ofilite Procust râde eu îmi cioplesc gândurile într-o formă doar de mine știută Auzi cum sună pământul lasciv am să învăț să fiu piatră fără nici o crăpătură prin care să visez răsunet doar când ploiele mușcă din noroi încrâncenată-n mine să zdrobesc pădurile virgine
CEVA MAI MULT DECÂT NIMIC de AGAFIA DRĂGAN în ediţia nr. 1876 din 19 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383369_a_384698]
-
ferit-a! Și-n preajma zilei, dacă ei visau că tăvălugul a uitat să-i calce, își făceau cruci repezite de teamă că, dimpotrivă, sfârșitul Ăl Mare-i încolțește... De când poposise la rudari, tânărul îi uimise cu ușurința în a ciopli cot la cot cu ei lemnul. Scobea albii, linguri, fuse ori lega la târnuri. Lucra cu spor, nedorind nimic decât să mănânce alături de ei. Acum, de când ziua se micșorase lăsând loc devreme întunericului, în timp ce le povestea ălor mici năzdrăvăniile știute
CAI ALBI – LOCUL II LA CONCURSUL „ALB HOINAR”, EDIŢIA A II-A, IANUARIE-FEBRUARIE 2016 – ÎNSEMNE CULTURALE de ANGELA DINA în ediţia nr. 1892 din 06 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383349_a_384678]
-
juru-ne renasc, când verdele e crud Și dorurile nasc? De ce suntem obosiți? Când ceru-i cald, stropit cu flori, Când toporașii cântă în răzor Când zorii-s nerostiți? De ce suntem fragili? Când gândurile plâng subtil Când clipele mai stau puțin Cioplind în amintiri? De ce iubim? De ce murim? Ne este rostul inutil? Averea noastră suntem noi Și ne știm doar pentru puțin... De ce? e veșnica-ntrebare Pe care-o punem în oglindă Fugind de-a inimii chemare Și-nsingurând a vieții tindă. M.S.
DE CE? de MIRELA STANCU în ediţia nr. 2272 din 21 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382875_a_384204]
-
Acasa > Poeme > Pitoresc > AMURG ḮN APUSENI Autor: Marin Mihalache Publicat în: Ediția nr. 2121 din 21 octombrie 2016 Toate Articolele Autorului Custurile scindară în brad felii și curg Reci valuri de rășină cioplite în amurg Pe limpezile umbre căzute în poteci Prin care noaptea-și suie la tâmple lilieci. Lumina se ascunde grăbită-ntre unghere Și noaptea își mânjește capcanele cu miere. Prin căi crepusculare, un suflet de omidă Se întrupează-n flutur
AMURG ḮN APUSENI de MARIN MIHALACHE în ediţia nr. 2121 din 21 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382900_a_384229]
-
un nădrag Niciodată eu nu prins-am cheag Mi-a plăcut enorm să fiu pribeag Alergând mereu, precum un pag Timpul însă este, necrofag... Pentru toți și toate, are-un prag Când bătrân mă sprijin în toiag În natură îmi cioplește sarcofag Mă îngroapă, și mă nasc iar, frag. Ale tale forme, încă mă atrag... Spune tu, acuma: pot să îți fiu drag? 03 decembrie 2016 undeva, în România Referință Bibliografică: ATRACȚIE / Daniel Bertoni Albert : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr.
ATRACȚIE de DANIEL BERTONI ALBERT în ediţia nr. 2165 din 04 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383034_a_384363]
-
ani ar descrie fără urmă de îndoială o personalitate artistică plenară, așezată, de ce nu, patriarhală - a tăcerii și a volumelor albe de piatră și gips ce se vor transforma în creații metafizice, în spatele cărora apare corpul încordat al artistului-bărbat care cioplește și modelează neîncetat, ca să descriem doar un instantaneu cu care ne-am obișnuit în imaginile cu sculptori în atelier, de acum și de aiurea. Cristian Răduță nu face obiectul acestei descrieri, ba dimpotrivă, fascinația sa pentru aceste volume se transformă
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93000_a_94292]
-
din România datorită concertelor și colaborărilor pe care le derulează de mai bine de un an în țara noastră. Cei mai mulți meșteri prezenți la festival sunt din Săpânța. Femeile din sat țes pânză, cos cămăși, fac cergi și țoluri. Lemnul este cioplit cu migală și pricepere, iar copiii deprind devreme acest meșteșug. La festival se învață și cum se cos costumele populare, cum se pictează icoane pe sticlă, cum se gătește după datina străbună. Cam tot ce ai învățat sau ai fi
Festivalul „Stan Ioan Pătraș” de la Săpânța [Corola-blog/BlogPost/93028_a_94320]
-
de conștiină rămasă în urmă, după oricare gest, după oricare clipire și șoaptă a oamenilor ei omniprezenți, din cauza cărora ajunsesem să ne ferim până și de mamele care ne-au făcut, de neveste și de copii. se străduia să te cioplească după chipul și asemănarea „omului nou” născocit de führerul lor, care-și făcuse ucenicia la un calapod de cizmărie. Aveau și mijloace. Și apoi erau și mulți. E drept, nu toți erau deformați până la a deveni neoameni. Unii dintre ei
Tinerii eroi și năpârcile. Iluzii seculare și glorii de o zi [Corola-blog/BlogPost/93185_a_94477]
-
ZBOR Autor: Lucica Boltasu Publicat în: Ediția nr. 1797 din 02 decembrie 2015 Toate Articolele Autorului Un ultim zbor Vorbește-mi în tăria nopții, cum numai Tu știi să vorbești! Cu glasu-Ți blând, răspunde-mi Tată, mai este mult ca să cioplești? Mai este zgură-n trupul ăsta, de-l treci mereu prin foc, mereu? Nu este gata lămurirea? Mai ții-n cuptoare trupul meu? Nu, Doamne, nu vreau ca să murmur, întreb și eu ca om, să stiu! Tu știi că duhu-i
UN ULTIM ZBOR de LUCICA BOLTASU în ediţia nr. 1797 din 02 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383210_a_384539]
-
Acasa > Stihuri > Anotimp > ZI DE PAȘTI Autor: Gheorghe Vicol Publicat în: Ediția nr. 2296 din 14 aprilie 2017 Toate Articolele Autorului ZI DE PAȘTI Fermecătoare și cuminți, Cioplite-n filigran de ceară, Se-alintă-n soarele cu dinți Plăpânde flori de primăvară. Copiii, în hăinuțe noi, Ies pe la porți în ulicioară; Pe luncă-n mărunțele ploi Răsar lăstari de sălcioară. Simți îngerii trecând în zbor Ca o lumină de făclie
ZI DE PAŞTI de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 2296 din 14 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383235_a_384564]
-
avea trei încăperi. Pe lângă cameră și bucătărie, mai era și o galerie de artă, poate cea mai importantă, despre care încă nu am vorbit. În galerie se ajungea pe o scară în spirală, iar scara provenea dintr-o biserică. Era cioplită din lemn, dintr-un singur trunchi de copac, pe care constructorii l-au plantat, apoi nepoții lor l-au așteptat cu răbdare să crească, să crească până la dimensiunea unei scări de biserică. Iar dimineața, tot orașul se ruga să nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
venit își scoteau și-și puneau întruna pălăriile pe cap. Eram zăpăciți, pentru că nu ne-a învățat ceremonia dinainte. Singurul lucru clar era că crucea nu i se potrivea. Așa s-a priponit acolo singura coloană ciuntită printre stâlpii aceia ciopliți din lemn de brad și unși cu gudron. Dacă El ar fi fost spânzurat, atunci aici ar fi crescut mici spânzurători. Mulți ar purta la gât spânzurători în miniatură. Sămânță de spânzurătoare. Asta îmi place. Mi-o notez pentru Andor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
simțit că am făcut un lucru folositor. Aveam trei mesaje noi pe telefon. Muream de foame și tot ce am găsit a fost jumătate de tub de înghețată de vanilie, tare ca piatra. Am apăsat play și am început să cioplesc bucăți de înghețată cu o linguriță care la un moment dat a început să se îndoaie îngrijorător de mult. —Bună, Sammy. Tom aici, nătărăul adorabil din Tipperary. îmi cer scuze că am fost cu capsa pusă ieri, m-ai prins
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
de masivă a clădirii. Deasupra ei, la o înălțime nebănuită, trona lespedea ce anunța titulatura fastuoasă a locului printr-o gravură atât de adâncă, încât mai mult ca sigur fusese nevoie de brațele unui bărbat destul de puternic pentru a o ciopli și șlefui atât de minunat. „Uniunea Scriitorilor din Jackson City”... cam acesta fu ultimul gând care îmi străbătu biata minte înainte de a lua ceea ce avea să fie una dintre cele mai cumplite decizii ale vieții mele. Veșnic dornic de noi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
răsărit, prezintă o ruptură, datorată unei alunecări de teren. Piatra se desprinde și acum din vârful Cocoliei, rostogolindu-se pânăă în pârâul Dunavicior (Pârâul Roșu). Nu au fost meșteri specializați în piatră - meșteri pietrari; cei care lucrau case, beciuri, fântâni ciopleau și piatra. Un bun cioplitor în piatră a fost Vasile Vasilaș (Costănoiu) și fiul său, Costică Vasilaș. Piatra cioplită de Vasile Vasilaș se mai vede în temeliile caselor din Slobozia și în fântâna aflată pe imașul satului Slobozia, săpată și
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
pânăă în pârâul Dunavicior (Pârâul Roșu). Nu au fost meșteri specializați în piatră - meșteri pietrari; cei care lucrau case, beciuri, fântâni ciopleau și piatra. Un bun cioplitor în piatră a fost Vasile Vasilaș (Costănoiu) și fiul său, Costică Vasilaș. Piatra cioplită de Vasile Vasilaș se mai vede în temeliile caselor din Slobozia și în fântâna aflată pe imașul satului Slobozia, săpată și pietruită puțin după anul 1950. Îmi amintescă că a fost 216 sfințită de preotul Ion Păvăluță, sfințire la care
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
Din punct de vedere planimetric, biserica monument de la Mărăști se încadreaz tipului treflat, cu pronaosul dreptunghiular și absida altarului decroșată. Ceea ce particularizează, însă, monumentul este forma rotundă a absidelor laterale și a altarului. Nu se mai poate admira forma rotunjită, cioplită în bârne a „colacilor”, cu mult meșteșug, de către lemnarii timpului, deoarece interiorul și exteriorul au fost acoperite cu scândură. De o deosebită valoare artistică este catapeteasma, care are un minunat decor sculptat în lemn de tei. Pictura, executată de un
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
arhitect, fiul lui Petre Sterian și a început să fie pusă la lucru în 1886. Iată cum își amintește Toader Gh. Miron Boca începutul construcției școlii și contribuția lui Gh. Sterian: „în timpul construcției, l-am văzut pe Gh. Sterian cum cioplea lemn pentru construcția școlii, pe șes, în față, unde se construia școala (azi Căminul Cultural)” - zice el greșind! Era prin 1962-1964, după câte îmi amintesc, biblioteca comunală, Căminul Cultural era în clădirea alăturată, construită după primul război mondial, în 19251927
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
prin 1962-1964, după câte îmi amintesc, biblioteca comunală, Căminul Cultural era în clădirea alăturată, construită după primul război mondial, în 19251927), era și el printre lucrători. L-au auzit când a zisă unui lemnar: „măi Gheorghe Hură, măi, vino de cioplește aici, mă”. „Vin acu’, cucoane” a fost răspunsul auzit de Toader Boca, copil, când ducea vacile la păscut, pe miriște. Construcția localului de școală s-a încheiat în 1889 și era remarcabil din mai multe puncte de vedere: pe lângă localul
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]