493 matches
-
și-a făcut ochii roată, poruncește păsărilor să cânte, florilor să crească și mai mari în iarba firavă. Iar pletele aurii ale pământului unduiesc când vântul ștrengar umblă hoinar, cu pași hoțești. Dealurile sunt înverzite și parcă ne spun, în ciripitul păsărilor, un ”Bună - dimineața.” Vara oamenii muncesc dealurile pline de porumb, în dogoarea soarelui, întorcându-se întrun amurg roșu spre case, cu boabe de sudoare pe frunțile arse de soare. Și în fiecare dimineață oamenii pleacă cu vitele la păscut
Povestiri despre anotimpuri by Papuc Elena, Drăgusanu Atena () [Corola-publishinghouse/Science/91583_a_92978]
-
prin moliciune și "textură" oricărui kilim de Shiraz. La cele de mai sus, de adăugat zecile de păsări și păsărele, descendente ale celor ce l-au în-cântat pe Columb, care fix de la 6 dimineața până la 9 seara umpleau aerul cu ciripitul și cântecul lor. E adevărat că Amiralul nu debarcase la 1492 în zona rezidențială Siboney a Havanei, la vremea respectivă neexistând nici Havana și cu atât mai puțin Reședința unui șef de misiune diplomatică trimis de Ștefan cel Mare. La
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1571_a_2869]
-
suspendat. Marriott nu zise nimic, nu putea. Întregul dialog părea fără sens. Mai rău, brusc își dădu seama că nu auzise nici un sunet. Noaptea era liniștită. Numai câteva slabe ecouri veneau către el și toate de la distanță; o mașină îndepărtată, ciripitul unei păsări de noapte; o adiere stârnită prin copaci în capătul îndepărtat al curții. - De obicei - spuneau gândurile bărbatului în mintea lui - datorită marii capacități de control mental, o femeie mă accepta pe loc. E cu atât mai adevărat cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/85115_a_85902]
-
iar la drum, în mintea mea încercam să-i găsesc o explicație fenomenului pe care tocmai îl observasem. Priveliștea ce era în jur nu mă lăsa să gândesc limpede. O următoare oprire a fost la Văliug la lac, imaginea și ciripitul păsărilor din preajmă îmi crea o stare de liniște, pe care am dorit să o păstrez măcar într-o fotografie. Imediat am scos trepiedul și apăratul de fotografiat imortalizând câteva imagini, ultima fiind cu tot grupul. Urcăm din nou prin
Aventuri în insula naivilor by Mihai DASCĂLU , Gustav Ioan HLINKA , Costel IFTINCHI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/316_a_626]
-
plăcea să calc pe poteca marcată urmărind cu atenție semnele de marcaj, cutreierând diferite zone pitorești unde la fiecare câțiva pași priveliștea se modifică devenind o altă imagine care te atrage încântându-ți ochii cu frumusețea ei, să aud doar ciripitul păsărilor, foșnetul frunzelor sau susurul apelor din preajmă. Acum aveam ocazia să mă delectez plimbându-mă pe Semenic, fiind o zonă nouă pentru mine. O parte din drum l-am făcut pe șoseaua ce șerpuia prin pădure, ce ducea spre
Aventuri în insula naivilor by Mihai DASCĂLU , Gustav Ioan HLINKA , Costel IFTINCHI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/316_a_626]
-
dar și mult mai pitoresc. Singur, hoinărind printr-o lume a arborilor de diferite specii, având diferite forme, ce formau pădurea pe care drumul forestier o despica, dându-mi prilejul să mă aventurez în necunoscut, urmat la fiecare pas de ciripitul păsărilor, salutat de trosnetul copacilor bătrâni și de șoaptele frunzelor în adierea vântului. Într-un final am ieșit din această lume specifică a muntelui, ajungând la șosea, puțin ostenit, cu o poftă de mâncare, am ajuns încet la cabană. Mai
Aventuri în insula naivilor by Mihai DASCĂLU , Gustav Ioan HLINKA , Costel IFTINCHI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/316_a_626]
-
orice valori, declinul mizer al trupului meu. Am râvnit singurătatea unei păduri sacre în care să părăsesc viața neștiut de nimeni; n-am iubit niciodată atât de mult ca acum stranietatea naturii. Obscuritatea fremătătoare din frunziș, murmurul difuz al apei, ciripitul păsărilor de aici aduc sufletului meu însetat de liniște o seninătate nesfârșită, aproape religioasă. Mi-a fost teamă că la Roma n-aș fi știut să mor împăcat. Aici nu mă mai tem de moarte; va fi ca și cum aș trece
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
a condus pe cărări umbroase, evitând să întâlnim triburile războinice care nu mă acceptă pentru că sunt roman, și nici pe el, un aliat al romanilor. De aceea ne-am abătut prin locuri virgine, neexplorate, unde auzeam doar grohăitul mistreților și ciripitul surdinizat. Sub frunzișul compact al copacilor seculari era permanent întuneric și veverița sperioasă arăta că nu se teme de ființele omenești. Tocmai în locul acela am înțeles că totul rămăsese într-o stare originară: fiare, păsări, arbori și izvoare. Dăinuia o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
o scenă înfricoșătoare, iar sufletul ei era zbuciumat asemenea unuia care își ia zborul către sfinți. Își închipui înmormântarea în cimitirul plin cu morminte vechi și proaspete, cu cruci de diferite forme și mărimi, situat pe un deal modest, cu ciripitul unor păsărele amestecat cu glasul bocitoarelor și cu mulți alți semeni ce își așteaptă rândul abia ținându-și răsuflarea. Ar fi vrut să mai aibă posibilitatea de a mai sta de vorbă cu el, așa cum o făcuse de atâtea ori
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
Toți se bucuraseră, mai puțin Victoria pe care nu o pregătise nimeni că va avea un frățior. Norii roșiatici își arătau obrajii trandafirii iar după calendar era aproape toamnă. Câteva raze slabe ale soarelui se filtrau printre acești nori iar ciripitul păsărilor transmitea o senzație plăcută, o chemare către viață. Nicky era convins că dacă i-ar explica Victoriei cum stau lucrurile, ar putea-o convinge să nu îl mai privească ca pe un etern dușman. Prin venele ei curgea același
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
adăugat alții noi sosiți în timpul nopții. Dintre ei nu mi-l amintesc decât pe generalul Vâscu și pe un muncitor tipograf. Dimineața de 4 aprilie 1959 se anunța ca o zi frumoasă de primăvară, cu un soare luminos și cu ciripit de vrăbii. Nu știam că ziua aceea avea să-mi pecetluiască destinul întregii mele vieți. În jurul orei opt, un milițian din paza închisorii m-a scos din celulă și m-a dus la camera de serviciu de la intrarea pe celular
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
nădăjduiesc că ai aflat din ziare. Cea mai mare parte din pagube au fost reparate și restul o să se mai repare pe parcurs. Lumea a intrat în normal, timpul e frumos, câmpul și pădurea a înverzit, păsările și-au început ciripitul și așteptăm acum cu toții Învierea Domnului nostru Isus Cristos... Te rog să-mi scrii ce mai faci și ce gânduri te alină. Eu am renunțat definitiv la orice călătorie în străinătate. De acum simt că îmi miroase a pământ, mai
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
De la el am moștenit dragostea pentru pământul natal, satul și oamenii lui. Mereu îmi spunea că, nu poate fi considerat cult un om care-și uită părinții,leagănul copilăriei sale, locul unde a văzut prima floare, unde-a auzit întâiul ciripit sau lătrat. Omul trebuie să știe de unde vine și încotro se îndreaptă. "dragostea de patrie este cea dintâi virtute a omului civilizat". (Napoleon). Nimic nu poate fi mai atrăgător, mai scump, mai sfânt, decât locul în care te-ai născut
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
înființarea acestuia. Cerul e încă albastru, un albastru intens, de sfârșit de vară, cu nori albicioși, transparenți și subțiri. Este o dimineață limpede și răcoroasă. Sălile de clasă sunt goale. Unde sunt elevii? Au uitat că e 15 septembrie? Aud ciripit vesel și zglobiu .Păsările verii. Mai tare și mai tare... Hei, dar nu sunt păsări, sunt elevii! Iată-i, au umplut curtea școlii care până adineauri părea uriașă și acum este, dintr-o dată , neâncăpătoare. Nu sunt singuri, au venit și
Colegiul Naţional "Cuza Vodă" din Huşi : 95 de ani de învăţământ liceal by Costin Clit () [Corola-publishinghouse/Memoirs/643_a_1320]
-
orizont, umplând totul cu lumina lui gălbui-argintie, calmă și blândă, ca mângâierea unei mame. Ogoarele se umplu de lumină, dealurile și colinele încep să strălucească și ele în vraja dimineții, păsările se deșteaptă dintre ramuri și auzi un concert de ciripituri ce te fac și pe tine să cânți cu ele. Este mirific și unic spectacolul de lumină și muzică al dimineții și sufletul ți se înaltă spre ceruri dorind parcă să săruți soarele. Lumina lui plăcută îi învăluie pe pelerini
Pelerin la Santiago de Compostela by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1841_a_3168]
-
Parisului. Primăvara abia instalată, întreaga vegetație explodată parcă peste noapte, verdele încă timid alături de ciclamul arborilor japonezi oferă ochilor mei o priveliște pastelată, odihnitoare, alături de statuia lui Alfred de Musset, scăldată de razele soarelui, totul... profitând de farmecul primăverii: vegetația, ciripitul păsărelelor atât de avide de binefacerile razelor de soare mult așteptat. Pe alei, băncile aproape toate ocupate de tineri și bătrâni, copii mulți, foarte mulți într-un vacarm de nedescris, într-o continuă mișcare. Mulți arbori, în special bătrâni stejari
Dan Vizanty. Destinul unui pilot de vânătoare by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1389_a_2631]
-
frunze și le-a încărcat într-o remorcă lăsând în urmă-i curățenie ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat acolo. Am stat muți și l-am urmărit. Ăla nu era român! Era în armonie și cu vântul și cu ciripitul păsărelelor și cu fluieratul lui voios, și cu gâștele lui Mousen și cu Lendo, ciobănescul de Pirinei al lui Joseph și cu toți cei care acolo știau când se muncește, când se bea, când se râde, când se doarme. Eheeei
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
sau mai puțină generozitate în fiecare colț de lume. Iată, scriu la masa de pe terasă și veverița cu care am făcut cunoștință ieri a venit până pe garduțul de piatră care ne îngrădește teritoriul. Aud marea cu vuietul ei, foșnetul frunzelor, ciripitul păsărelelor și liniștea începuturilor. Ce minune ne este dat să traim! Ce minune! Nici nu știu ce să fac?! Să mai scriu impresii care m-au invadat? Să ascult zgomotele oferite cu generozitate de natură? Să privesc tot ce mă înconjoară pentru
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
ars. — Va dispărea complet sonorul pentru că sunetele nu-și mai au rostul în evoluția omenirii. Ba dimpotrivă, nu fac decât să dăuneze, așa că, mai devreme sau mai târziu, tot ne dispensăm de ele. — A, deci nu vom mai auzi nici ciripitul păsărelelor, nici susurul apei. Nici măcar muzică... — Bineînțeles. — O să fie cumplit de trist. — Evoluția își urmează cursul firesc. A fost întotdeauna dură și a lăsat în urma ei tristețe. Eu n-am mai auzit de evoluție care să aducă numai bucurii, spuse
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
normal. Am luat briceagul și am bătut cu el în măsuță. Suna normal. După experiența pe care o avusesem cu desonorizarea, eram în gardă tot timpul. Am deschis fereastra de la balcon. M-am liniștit când am auzit zgomotul mașinilor și ciripitul păsărelelor. Ce bine! O fi evoluând lumea asta, nu zic nu, dar eu nu o pot concepe fără sunete. Am tăiat ambalajul cutiei cu briceagul. Foarte, foarte atent. Conținutul era acoperit cu niște ziare mototolite. Am desfăcut două sau trei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
îmi ajung până la umeri. Pe măsură ce înaintezi, copacii se conturează tot mai bine, sunt tot mai mulți, de forme și soiuri diferite. Pe ici-colo, flori înflorite de mărimea unui vârf de deget. Dacă nu s-ar auzi din când în când ciripitul păsărelelor, liniștea mormântală ar fi de-a dreptul apăsătoare. Am pornit pe cărare. Copacii erau tot mai deși și formau o boltă ce mă împiedica să văd Zidul. Nu mai aveam cum să merg de-a lungul lui. Am luat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
mă mai alină. E vorba de o retragere instinctivă de dragul conservării, o închidere în propria carapace, un fel de sfârșit care își are și el ordinea lui. Pentru toată lumea, iarna își are particularitățile ei, nu seamănă cu nici un alt anotimp. Ciripitul păsărelelor e mai neliniștit, mai ascuțit. Uneori zbaterea aripilor încearcă să zdruncine golul temporar. Iarna asta promite să fie dură, spuse Colonelul. Ne dăm seama după forma norilor. Uită-te acolo! Vezi ce negri sunt? Bătrânul m-a luat de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
bijuterie cu multe fațete, sculptată fin, trimițându-și lumina în unghi drept fix spre camera mea. Parcă m-ar fi înțepat cineva în ochi cu mii de ace. Mi-am petrecut după-amiaza întins pe pat, cu perna pe față, ascultând ciripitul păsărelelor. Veniseră o mulțime la fereastra mea. Au zburat apoi la alte ferestre. Porneau în căutarea firimiturilor de pâine pe care le puneau bătrânii pentru ele. Aceștia stăteau de vorbă la soare. Eu eram singurul care trebuia să fugă de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
am amintit nici o melodie. N-am reușit să scot decât acorduri. — Astea se potrivesc, nu? întrebă el. — Da. — Eu nu mă pricep. E prima oară-n viața mea când aud așa ceva. Nu seamănă deloc cu vâjâitul vântului și nici cu ciripitul păsărelelor. Și-a pus mâinile în poală și-și muta privirile de la fața mea la instrument și invers. — Vi-l dau dumneavoastră. Dacă mai doriți ceva de-aici, vă rog să luați. E mai bine să le țină cineva care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
toată ziua de soare. Am intrat într-un lan de grâu în spic și m-am lungit cu fața în sus. Era o minunăție. De jur-împrejur, bâzâit de gâze, concert în aer liber dat de greierași și un conglomerat de ciripit de tot felul de păsări și păsărele. Numai că, în înaltul cerului cârduri de puncte argintii - bombardiere nemțești - zburau încet spre răsărit. Abia li se auzeau zumzetul motoarelor. Fiind, cum spuneam, cu urechea la pământ, auzeam niște bubuituri înfundate, venind
Amprentele unor timpuri by ?tefan Boboc ? Punge?teanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84040_a_85365]