284 matches
-
Lăutari, Strângeți fete frumușele Să putem juca cu ele; Să s-adune și tot satul Să se bucure - mpăratul, Lărgiți casă Puneți masă, 305 {EminescuOpVI 306} Să vie-mpăratu - odată Aducând oștirea-i toată, O sută cinci zeci și cinci În ciubote nu-n opinci, Că cine-n lume se-nnalță Cisme roșie încalță, Cu fețe alese, Cu mânici sumese, Scobiți în măsele. Am vrea să descălecăm, Dară jos pe ce ne dăm, Nu sunt cioban de la oi Să descalec în noroi, Nici
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
sârba de rupe pământul. În picioare doi lăutari smoliți, cu buze groase și vinete ca pruna răscoaptă, unul din scripcă și celălalt din cobză, cântă de-i trec sudorile. În jurul lor flăcăii încing o sârbă îndrăcită, de duduie pământul sub ciubotele lor. Fetele au flori de câmp și pamblicuțe colorate în păr, la gât cu șiraguri de mărgele și la brâu busuioc, floarea dragostei. Toate‟s cu fețele rumene, curat îmbrăcate... cu multă cuviință în vorbă și în port. Flăcăi și
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
tânăra mlădiță a satului, acești flăcăi de nădejde. „Satu‟ va dăinui în veci“, murmură un bătrân, strivind o lacrimă în colțul ochiului. „Veșnicia la sat s-o născut!.. da, da..!“ și oftând se întoarse în crâșmă să-și stingă oful. Ciubotele flăcăilor tropăiau greu și înfundat, prin colbul de pe toloacă, iar fetele săltau gingaș, abia atingând pământul. Dar, cel mai cu foc juca Lisandru a‟ Zenoviei... Băiat „din flori“, n-a știut nicodată cine-i tatăl lui. ...Lisandru era un flăcău
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
crâșmei, ecoul vorbelor Anucăi încă mai pluteau în aer... „ai să mori mâncat de lup!“, înmărmurindu-l. ... Un pâlc de căldărari au răsărit ca din pământ, la crâșmă, să se bucure și ei de sărbatoarea zilei. Bărbați pletoși, bărboși, cu ciubotele cu tureatca tare și înaltă, cu pantaloni și jachete de catifea, cu vipușcă la pantaloni lată de două degete, cu pană de păun la căciulă... pășesc mândri ca niște voievozi coborâți din legendă... Femei oacheșe cu trupuri zvelte și unduitoare
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
nu a supraviețuit datorită dezinteresului călugărilor greci care o administrau”. Astăzi aș mai adăuga faptul că temelia pe care a fost zidită actuala bisericuță era mult mai largă. Aspectul te duce la gândul hazliu că un copil chisnovat a încălțat ciubotele tătâne-su. ― Hai să vedem ce e scris în suretul după hrisovul lui Ieremia Moghila voievod din 1606 luna mai 25: ― În acel suret găsim: “Facem cunoscut cu această carte a noastră... că au venit înaintea noastră și înaintea întregului
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
imaginat el ceea ce ar fi urmat după moartea lui. Cât privește averea, mie mi-a sărit în ochi dăruirea unei trăsuri cu doi cai și butea de vin. ― Apoi, sfințiile lor - egumenul și suita - nu suportau să-și colbăiască rasa și ciubotele pe ulițelor Iașilor... Cu trăsura, altcum stai de vorbă, mai ales după ce ai dat cep la butea cu vin ... ― S-ar părea că ai dreptate, dragule. Dar hai să vedem ce scrie la 5 iunie 1600 cel care se intitula
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
urechi de lup. - Acest imberb refuză să scrie versuri publicabile. Face parte din soiul de poeți care nu merită să trăiască decît după ceau murit. - Bravo lui dacă refuză arta mîrlănească. Cînd scrii, faci meserie. Meserie e și cînd văcsuiești ciubote. La închisoare am pupat mîna unei pușlamale care mă plesnise: strașnic își mai știa meseria. - E important conținutul, continuă Ovidiu. - Ce-i aia!? - Trăim în era poeziei proletare. - Nu-mi umbla mie cu clasa asta de declasați. E masă de
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
frumusețe. Peste mormanul de gunoaie a nins, apoi zăpada s-a topit, apoi iar a nins, apoi gerul l-a sculptat ca pe o materie plastică, anume pusă în calea intemperiilor; șiroaiele înțepenite de lăzi și cutii, de cârpe și ciubote, cotoare de gogoșari, lămpi stricate, hârtii încremenite, sticlesc în culori stinse. Totul e prins în țărâna-mamă și sudat de ger, un gorgan ici acoperit de zăpadă, dincolo cu dinți de gheață, mai încolo șuvițe de noroi argintiu, un munte care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
streașină. Cu mare băgare de seamă, am lăsat scara... restul trebii a fost o joacă. Am coborât ca furnicile. Ajunși jos, ne-am oprit cu urechea la pândă. Și numai ce aud dinspre ușa grajdului, zdup! zdup! zdup! Mers de ciubotă soldățească. „Să știi că aiștia o pus santinelă. Dacă o dat peste noi, într-o clipită toți nemții sunt aici!” - gândeam eu în timp ce am făcut un pas către colțul grajdului... Spre izbăvirea noastră, era unul din cei culcați în iesle
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
bastonul ista nu mă pot mișca așa ușor. Eu zic să te mai hodinești, să se poată prinde rana ceea, că nu te scoate nimeni din casă. Ce știi tu, Marandă? Nu știi ce înseamnă să stai în pat cu ciubota ceea de ghips vreo trei luni și când scapi de ea vezi că nu poți să faci măcar un pas fără să urli de durere. Oare de ce o dat nenorocirea tocmai peste tine? Alții n-au fost și ei în
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
ocnă... Până am ajuns acolo însă m-au schingiuit ca pe Hristos!!! Lasă de la tine, că Dumnezeu multe iartă. Uită și tu. lerte-i Dumnezeu dacă poate. De uitat nici nu poate fi vorba. Prea mi-au călcat în suflet cu ciubotele și m-au făcut neom! Grijania mamii lor!... În sâmbăta ceea, chiar din zori a pornit o ploaie rece care încet-încet s-a înfrățit cu fulgii de omăt. Vântul sufla în rafale de te îndoia. Se făcuse o vreme, să
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
un an și mai bine? Ai dreptate, dragule. De atunci pot să spun că mai știu și eu câte ceva despre bătrâna cetate... Asta mă bucură. Da’ cam ce iscodeai pe aici pe hudița asta bătută cândva de moș Creangă cu ciubotele lui de iuft? Că Bojdeuca nu-i departe. Uite-o colea. Ei! Mă gândeam și eu că oi descoperi măcar o țandără de piatră care să-mi povestească cam ce vorbea moș Creangă cu dragul său prieten - Mihai Eminescu - când
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
fel de oameni suntem, moș Dumitre. Eu vă știu, da’ să-l întrebăm și pe Pâcu ce părere are. Pâcule! Fă-te-ncoa’, că am o vorbă cu tine! Pâcu tocmai își scutura luleaua de scrum, lovind-o de tocul ciubotei scâlciate. Cheamă hornarul să-ți desfunde scula dracului, Pâcule - l-a luat în răspăr moș Dumitru. Până vine coșarul, eu mă pot usca de dorul unui fum de tiutiun. Bine, bine. Da’ nu vii odată, că te așteaptă oamenii iștia
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
Da’ nu vii odată, că te așteaptă oamenii iștia. Ho! Că nu vine apa, omule! Până ce au să ajungă ca mine, au timp să aștepte. Zicând acestea, și-a băgat luleaua în chimir și a pornit către ei, târându și ciubotele prin colbul drumului. Ce durere aveți, oameni buni? Spuneți. Vă lecuiește Pâcu cât ai bate din palme. Uite-te la el. Pe lângă că îi o pacoste pentru carele încărcate, o mai face și pe doftorul - a vorbit moș Dumitru, privindu
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
să pierzi firul poveștii - l-a sfătuit moș Dumitru, cu un zâmbet șiret. Si când mi se usucă gâtlejul, cu ce îl ud? Cu apă. Piei, satană! Ia te uită ce zile am ajuns! Apa nu-i bună nici în ciubote, cum spune catana. Dar una și cu una fac două. Așa că am să merg mai departe cu povestea lui nena Jănel. Scoteți-vă câlții din urechi și ascultați...Vă spuneam eu că nenea Jănel, așa cum o venit la Fântâna cu răchiți
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
rațe câtă frunză și iarbă...Către seară, am coborât pușca de la locul ei, am șters-o de colb, am uns-o bine și i-am încercat cocoșul. Mergea ca ceasul! Mi-am pregătit cartușele cu alice. Nu-mi lipseau decât ciubotele. Aveam o păreche, pe care le încălțam numai când mergeam la vânătoare. Le țineam în pod, ca să nu mă împiedic în ele prin casă. Pun eu scara la pod, aprind felinarul și urc. Când am ajuns în gura podului, am
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
la vânătoare. Le țineam în pod, ca să nu mă împiedic în ele prin casă. Pun eu scara la pod, aprind felinarul și urc. Când am ajuns în gura podului, am ridicat felinarul în sus, ca să dibui pe unde se află ciubotele... Nevasta mea avea obiceiul de le tot schimba locul...Ca un făcut, însă, nu văd nici urmă de ciubote...Dar într un colț mai întunecos al podului parcă se mișcau două luminițe...Uite așa făceau...Parcă le bătea vântul. Când
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
aprind felinarul și urc. Când am ajuns în gura podului, am ridicat felinarul în sus, ca să dibui pe unde se află ciubotele... Nevasta mea avea obiceiul de le tot schimba locul...Ca un făcut, însă, nu văd nici urmă de ciubote...Dar într un colț mai întunecos al podului parcă se mișcau două luminițe...Uite așa făceau...Parcă le bătea vântul. Când la stânga, când la dreapta...Las lumina felinarului mai mică, să mă dumiresc ce-i cu luminițele acelea. De-odată
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
mi se năzare. Cine știe?” Da’ de unde...Când i-am deschis, luminițele erau tot acolo și tot așa se legănau... „Măi, să știi că acela îi dracul! Numai dracu’ are ochii de foc.” La un asemenea gând, am uitat de ciubote cu totul. Si unde au început să-mi tremure întâi genunchii, apoi mâinile, și până la urmă și dinții...Norocul meu că mi-o trecut prin cap să mă cobor, că, cine mai știe?...Cădeam din gura podului și mai dădeam
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
că Pâcu o lungește anume, l-a întrebat cu parapon: Cât ai de gând să-l sfredelești pe dracu în fund, Pâcule? Până după miezul nopții, Dumitre, că atunci iese dracu dintr-o bortă cu-n papuc și c-o ciubotă. Măi Pâcule! Eu să fiu în locul babei tale, numai cu melesteul aș sta pe spinarea ta. De ce, Dumitre? Păi cum te miști tu ca ochii mortului, cineva trebuie să-ți încălzească spinarea din când în când și asta cât mai
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
minute bune, timp În care cei doi și-au făcut de lucru cu ceștile de cafea, directorul a deschis vorba: ― Cum credeți că trebuie să ne comportăm pe viitor cu acest mancurt care a intrat și continuă să calce cu ciubotele În sufletele și conștiința noastă? ― Trebuie să-i inducem ideea că pierderea cunoștinței este o problemă de sănătate foarte gravă, cu urmări neprevăzute. La aceasta se adaugă traumatismul cranian, care nu se știe ce urmări poate să aibă. Acestea sunt
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
audă și securistul: ― Dacă Își rupea falca, umbla cu botniță, ca vițeii, când vrei să-i Înțărci... ― Dar de nu era nasul, Își belea obrazul - l-a completat altul, cu icnet de râs. ― De unde obraz, frate? Mai subțire era talpa ciubotei lui Ivan. A lui Ivan care a călcat țara asta În picioare... Îi cunosc foarte bine, fiindcă am avut de-a face cu ei! - a intervenit cu năduf alt pacient. ― De unde se deduce că Dumnezeu nu bate cu bățul. Vede
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
o cocioabă. Majdolin vindea orez, ca și Murad. În aceeași curticică, uniți în fapte, vindea orez și Mohamed, și Mahmud. Ralco vindea, fireștemente, orez, gard în gard cu Rosyr, mare cultivator de orez Uncle Ben. "Și cine ne mai repară ciubotele?" a întrebat deloc retoric Magda U.. Toate cizmăriile deveniseră "privatizări Est-Star". Clone de depozite en-gros (Rezan En-Gros, Rozita En-Gros, Mahfuz En-Gros, Al Maïsa En-Gros, Kapadocya En-Gros, Hama En-Gros) păreau că nu fac vreo vînzare. Nimeni nu cumpăra nimic, am probat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
săruri) și oxid cu acrimi metalice”. Faptul că în această ramură a industriei nu s-a înființat nici o instalație mecanică în această perioadă, este pe deplin explicabil, marea majoritate a poporului folosind încălțăminte confecționată din piei argăsite rudimentar (opinca și ciubota). Pieile fine, pentru încălțăminte de calitate superioară, erau destinate unei pături sociale limitată la orășenii avuți și marii proprietari funciari. Această piele se importa. Așa că Gueldry avea dreptate atunci când motiva lipsa de inițiativă a întreprinzătorilor în domeniul construirii unor instalații
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
-i popă, să cetească...” predestinarea unor acțiuni pentru anumite ființe, potrivit statutului lor; firescul inocenței la vârste mici; p. 175, r. 30 33 : „am șterpelit-o de acasă numai cu beșica cea de porc, nu cumva să-mi ieie tata ciubotele și să rămân de rușine înaintea tovarășilor” încă din copilărie cuvântul dat este respectat ca o datorie de onoare și se trece peste orice frică pentru îndeplinirea acesteia; p. 177, r. 28 30 : „Dumnezeu n-ajută celui care umblă cu
Ion Creangă sau arta de trăi by Ana-Maria Ticu () [Corola-publishinghouse/Science/1209_a_1921]