461 matches
-
în mintea lui până la identificare. Simțea o durere în suflet la gândul că acea femeie ar fi putut fi iubita de taină a pictorului. Desigur, există și atracții spontane dincolo de orice rațiune, picate ca din ceruri. Dorea să fumeze un ciubuc, dar când o văzuse în bibliotecă, singură, rămăsese în prag, cu totul surprins de ceea ce simțea. Îi luase mâna și o condusese afară, în salon, sub ochii soției. Se lăsase cu totul pradă plăcerii de a fi crud cu bună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
pe toate! Acum, însă, trebuie să mă ocup de corsican. Avea dreptate bătrânul. «S-a întins cam mult voinicul ăsta.Ț Din păcate, Suvorov n-a mai apucat să-i vină de hac. Dar eu voi reuși!” Prințul își fuma ciubucul în salonul restaurantului. Îl aștepta pe Kutuzov ca să ia masa împreună. Privea apele Dâmboviței. Nu mai erau întunecate. Căpătaseră o tentă galbenă spre maluri, acolo unde reflectau mai bine culoarea ramurilor de sălcii care se pregăteau de înmugurire. Se gândea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
un ton deosebit de violent, declarase că, față de această pretenție, considera nulă toată discuția și lăsase să se înțeleagă că ar putea reveni solicitând și partea din Moldova situată între Prut și Siret. Galib se lăsase în perne și, prin fumul ciubucului, îi reamintise că Înalta Poartă nu-și dăduse acordul nici măcar pentru fixarea graniței pe tot Prutul, ci doar pe o porțiune a acestuia, și că întinderea hotarului până la Dunăre, chiar și pe o porțiune mică, va împiedica realizarea păcii. „Sper
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
totuși că acea gură va fi comună. ― Scrie, pisar! tuna Kutuzov. Această gură va fi comună atât unuia, cât și celuilalt. Mulțumit, Galib efendi? Atunci, să mergem mai departe. Micile insule nelocuite... ― Ei, asta-i bună! sărea Galib, aruncându-și ciubucul. Ce treabă ai cu insulele alea? Sunt doar niște biete bancuri de nisip. Cum se umflă Dunărea, nu se mai vede nimic. Taie, taie! Kutuzov își scuturase o scamă de pe rever și continuase: ― Scrie, pisar: ...nelocuite înainte de război... fiind mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
privi în ochi. Manuc își feri privirea. Încă mai era tulburat. Încă mai auzea mâna care se lovea, la intervale regulate, de cealaltă. Pânda. Nerăbdarea marilor imperii de a înșfăca teritorii. Își căută punga cu tutunul preferat și își umplu ciubucul. Și Armenia fusese luată, smulsă, înghițită, împărțită, încorporată în diverse state, regate sau imperii. Armenia ajunsese doar un nume purtat în suflet de toți armenii rătăcitori prin lume. Arcul de pod izolat în apele din jur se înnegrea pe măsură ce lumina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
a călcat niciodată pe acolo? - care încă nu-și pot da seama ce soartă li se pregătește - zice el - din toată vorbăria aia de la han - zic eu. Ei, acolo nu se vorbește chiar tot timpul. Ceva-ceva dimineața, cu cafea și ciubuc, după care o tulesc toți cu limbile scoase și salivând din belșug în restaurantul zarafului. După miresmele care adie dintr-acolo pe la orele prânzului și seara, mai ales, ăia rod oase cu carne, nu glumă! Și pe veresie, nu altfel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
destul de limpede despre regretul ambelor părți. Atât turcii, cât și rușii se gândeau cu nostalgie la perioada negocierilor. Trecuse la fel de repede ca și vacanța unor școlari fără griji. Grație generozității prințului Manuc, avuseseră parte de mese îmbelșugate, de vinuri, cafele, ciubuce și încă multe altele, după pofta inimii. Spre final, însă, când soarele și adierea vântului prin ferestrele deschise uscau rapid cerneala risipită în coloane nesigure de semnături pe marile coli ale tratatului de pace, cei prezenți se treziră animați dintr-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
trăsură... la câțiva pași de Napoleon... cu toată acea tăcere și pustietate din jur... Probabil se temuse de o posibilă capcană. Îl văzu urinând lung lângă un copac, cu ochii închiși și respirând adânc. Observă și mâna când își aprinse ciubucul. Îi tremura ușor. Pictorul se lăsă pe pernele trăsurii. Aducându-l aici, nu dorise nimic altceva decât să-i ofere prințului ocazia de a-și vedea dușmanul de aproape și cu totul înfrânt. ținuse mult să-i dea această satisfacție
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
pildă : Ui, ce bucurie, ui, ce fericire Mă știe tot orașu’ Că eu merg cu nașu’ ! Sau : Nu mă laud, dar vă spun Eu-s șoferul cel mai bun și de vin, și de mă duc Mă lipesc de vreun ciubuc. Față de folclorul nou al comunismului, impus de la centru și trăindu-și viața doar pe scena Cîntării României, acest folclor recent, versiune cît se poate de românească a manelelor, trăiește liber și democratic la nunți și pe YouTube și este marketizat
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
pe Galați și Domnița Ruxandra, ajungeam în piața Galați și mă înfundam apoi pe străduțele tăcute și aurii de dincolo de strada Toamnei, până înspre Moșilor. Priveam casele bătrânești, cu balcoane sub formă de alveolă periculos suspendată deasupra străzii, cu stucaturi, ciubuce și mascaroane, cu atlași de ipsos muced sub arcade. Pe măsură ce soarele cobora la orizont, aurul zidurilor trecea în ambră, și apoi în purpură, obrajii și nasurile gorgonelor de pe frontoane lăsau umbre ascuțite pe un zid întreg, ferestrele se umpleau de
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
mare și viața-i lungă...” “Vino cu mine-n cabinet, să discutăm acolo despre toate chestiile astea...” ...“ Pe care dintre matematicieni o fi picat măgăreața?” “Dracu’ știe, da’ las’ c-așa le trebuie! Nu se mai satură, dom’le, de ciubucuri. Și prețurile urcă, urcă...” “Da, dar nu fac toți așa” Nu toți, dar aproape toți” “ Totuși, sunt și unii care-și fac pregătirile în școală, fără ciubucuri” “Da? Și care-s ăia?” “Bunăoară Alexandrescu” El e mai mult poet decât
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
da’ las’ c-așa le trebuie! Nu se mai satură, dom’le, de ciubucuri. Și prețurile urcă, urcă...” “Da, dar nu fac toți așa” Nu toți, dar aproape toți” “ Totuși, sunt și unii care-și fac pregătirile în școală, fără ciubucuri” “Da? Și care-s ăia?” “Bunăoară Alexandrescu” El e mai mult poet decât profesor și...” “De ce vorbiți așa? Uitați-l colo-n colț. Ne-o fi auzit?” “Hai s-o ștergem în curte. Doar suntem de serviciu”... ... “Ce clasă e
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
Ș-aurit veșmântul său; Cine-l vede, stă să-i zică Că-i Vlădica din Hîrlău. - Am avut un om al casei, - Zise dânsul - un ciocoi, A murit, și anul azi-i S-a făcut din el moroi. De-unde-mi aprindea ciubucul Se apucă, bată-l cucul, Ca să-mi strice - mpărăția - Și nu pot ca să-l apucu-l, Ori să-i stric fărmăcăria. Fierul, aurul, tombacul, Ardă-l focul să mi-l ardă, L-a strâns tot și, știe dracul, A făcut din
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
bem o ceașcă bună de cafea. Bucătăria era mare, cu plafon înalt, fiind încăperea cea mai spațioasă din casă și mirosea a cafea și a ziare vechi. Ca toate celelalte camere din locuință, era întunecoasă. Tapetul unsuros de pe pereți și ciubucurile cafenii din lemn ar fi transformat orice lumină în umbră, iar de pe alee se strecura, în orice caz, foarte puțină lumină. Deși pe Mancuso nu-l interesa interiorul caselor, observă totuși, căci nu i-ar fi scăpat nimănui, soba de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
Pentru Zogru a fost un moment crucial. El a fost convins, și încă mai este, că ea a intuit adevărata lui existență, iar gândul acesta l-a emoționat până la lacrimi. S-a ridicat de la masa de cărți, lăsând din mână ciubucul cu diamant, s-a scuzat vag și aproape insultător și a luat-o drept spre Zoe, din ce în ce mai îngrozită de ce urma să se întâmple. Și pentru că vedea în privirea lui Ianache mai mult chiar decât el ar fi avut de gând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
era fărĂ Îndoială mai Înțelept decât mine. Trecuse prin toate și alesese calea de mijloc. Își punea pielea În băț pentru jobul de la revistă, unde lucra ca reporter special, scormonind adânc În mormane urât mirositoare, apoi mai făcea și mici ciubucuri din colaborări la diverse reviste glossy - pentru că nu avea Încotro, ducea În spate toată familia, inclusiv niște părinți În vârstă. Nu Adina Dabija 66 știu cum făcea, dar Îi rămânea și timp de scris și de cenacluri, la care bea
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
era fără îndoială mai înțelept decât mine. Trecuse prin toate și alesese calea de mijloc. Își punea pielea în băț pentru jobul de la revistă, unde lucra ca reporter special, scormonind adânc în mormane urât mirositoare, apoi mai făcea și mici ciubucuri din colaborări la diverse reviste glossy - pentru că nu avea încotro, ducea în spate toată familia, inclusiv niște părinți în vârstă. Nu știu cum făcea, dar îi rămânea și timp de scris și de cenacluri, la care bea și fuma cu moderație, spre deosebire de
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
un fel sau altul, autoritatea, se simțeau o emanație a puterii și aveau în ei o anumită aroganță. noul paznic de la Casa monteoru nu se reprezenta, însă, decît pe sine și se apropie de noi vizibil animat de speranța unui ciubuc. Dacă tot se extirpase din fața televizorului și se tîrîse cu șlapii lui din plastic pînă la poartă, măcar să se aleagă cu ceva. Fără introducere i-am propus 50 de euro ca să ne lase să vizităm casa și s-o fotografiem
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
privi cu mirare fotografia. Două doamne în rochii strânse la mijloc violent, cu sânii încorsetați, ședeau cu demnitate pe două scaune rezemate pe un fundal, reprezentând nori rostogoliți. De fiecare latură, câte un bărbat în picioare se rezema de un ciubuc al unui scaun, cu câte un picior pus în cruce peste celălalt, într-o simetrie fotografică ridicolă. Un bărbat era ofițer, și în el Felix recunoscu pe tată-său, celălalt cu redingotă și pantaloni umflați, fără dungă, era moș Costache
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
tare din casă pe Felix, poftindu-l la masă. Sufrageria, văzută ziua, era o încăpere tot așa de înaltă ca toate odăile de jos, părând din cauza înălțimii îngustă, deși în realitate era destul de largă. Mobila era greoaie, de nuc, cu ciubucuri fantastice și mari ca niște bombe, iar prin geamul bufetului se ghicea o dezordine generală. Moș Costache, Otilia și Felix se așezară la trei din laturile mesei și Marina începu să aducă la masă. Felix observă că mâncărurile erau prea
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
ale serviciului de masă. Instrumentele subțiate ale hărmălaiei de lăutari. Paftaua frunții și umerii Pulheriei Cocorăscu, iuțită, către budă, de nevoile cafenii ale cărnii. Trupul bălegos și zburlit al stăpânului casei, Vatracan Cocorăscu, mânând porcii dintr-un jilț, cu furtunul ciubucului de cireș îmbrobodit în jurul gâtului și cu piesa de chihlimbar, de introdus în gură, înșurubată în fund. Zece metri mai gios, pe mâna dreaptă, Casa Oștirii. Tot pe dreapta, lăfăindu-se ca o imensă pasăre Rock, deasupra pivnițelor arse ale
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
în mâini mistrii ușoare și dălți de scobit piatra. El cioplea marmura și pe ceilalți îi avea de ajutor. Unii legau bucățile mari, lustruite de lanțurile macaralei, alții o așezau pe bile și el le meșterea. Întâi au potrivit niște ciubucuri și flori albe deasupra intrării, împrejurul ușii înalte de stejar negru, pe care puteai să intri călare. Așterneau un chenar de piatră dreaptă, cu muchii ascuțite, apoi, la mijloc, deasupra, au pus o floare cât omul, cu petale de marmură
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
de-i muri tu, moștenesc eu pe-a ta, și - atîta-i tot. Într-o noapte venisem la Toma. Luna strălucea afară și în casă nu era lumânare. Toma sta visând pe patul lui și fumând în lungi sorbituri din un ciubuc lung, și focul din lulea ardea pin întunericul odaiei ca un ochi de foc roșu ce-ar sclipi pin noapte. Eu stam lângă, fereastra deschisă, și priveam visând în fața cea palidă a lunei. În fața locuinței lui Toma era un mândru
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
de instincte stârnite cu nendurare în pieptul meu, mă aruncai întins pe pat și-mi ascunsei fața aprinsă în perini. Când mă-ntorsei, luna lumina prin fereastră și lovea fața cea palidă a lui Toma. Asta mă liniști. Îmi luai ciubucul și stăteam cu el aprins și culcat astfel când ai intrat și tu. Ți-aduci aminte ce ți-am spus atuncea și nu mai trebuie să ți-o repet. ["Un râs amar"] 2257 Un râs amar-sec *, încet, încrunta buzele sale
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
a face cu putință acest act murdar de reproducere și a vă arunca apoi în brațele monotoniei meschine a urâtului, a ridiculului, a unei vieți care-mi face greață?... Te-nchipuiesc cu halatul înflorit, cu fes în cap, cu papuci, cu ciubuc, c-o claie de copii, c-o ocupațiune monotonă și somnoroasă; apoi vei muri și copiii tăi cei de spirit vor repeta aceeași viață spirituală... - Ai drept... asta mi-o spun și eu... taci, râsul tău mă supără... - Și de ce
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]