2,120 matches
-
-i răspundă". Nu pricepu nimic din fraza asta. Cum să fugă de el? Doar îl iubește. De ce s-ar teme? Erau multe amănunte care-o dădeau peste cap și din care, în esență, nu înțelese mare lucru. Aruncă broșura cu ciudă. Dragostea nu era așa, nu putea fi astfel. Dragostea dintre un bărbat și o femeie era ceea ce trăise ea cu Rosti. O exaltare fără margini, pornită din suflet, o împreunare de inimi pe care nici o carte n-o putea descrie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
De parcă n-ai ști... Dacă te referi la madam Bumbescu, ești cea mai prostuță fată pe care am cunoscut-o. Nici tușa Gherghina din Flămânzi n-ar fi geloasă pe o femeie ca Marina. Fata râse și iar îi fu ciudă. Pe bune, Luana, tu ai văzut-o cum arată? Cum să văd, mă iei vreodată cu tine? Stau toată ziua în casă și slugăresc patru pereți în timp ce bărbatul meu umblă lelea cu femei. Ștefan îi mângâie sânii, îi sărută pântecul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
Se vedea de departe că Ștefan era preferatul și folosea orice pretext pentru a-l aduce aproape de ea. Impresia pe care i-o lăsă Luanei fu catastrofală: țață de cartier. Întorși acasă, fata își descărcă sacul de impresii negative și ciuda împotriva cursului pe care-l luase profesia soțului ei. Ștefan, bărbatul meu e psiholog. Are facultate, pricepi? Cum, naiba, de m-am trezit dintr-o dată măritată cu un șofer? Ești șofer de taxi la "BOBO" S.R.L. Tu auzi cum sună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
un bărbat ce venea vesel de la serviciu și-o scotea în oraș la o prăjitură. Cât de departe erau, oare, vremurile când mergeau la teatru și la concerte, sau la chefurile din "Tudor" unde dansau îmbrățișați, sărutându-se pătimaș, spre ciuda nebună a celorlalți? Cum să-și readucă aproape acel îndepărtat "Still loving you"? Într-o dimineață de aprilie, Luana deschise ochii plictisită de începerea unei alte zile, care avea să fie la fel de monotonă ca toate celelalte. Îl găsi pe Ștefan
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
ochi. Se întoarse să-l privească și să-l certe dar Rosti începu să bâlbâie scuze și iertăciuni, cu fruntea lipită de tocul ușii. Văzându-l atât de infantil și de neputincios, Luana izbucni în plâns. Un hohot amar de ciudă și ură față de toți bărbații care-i ieșiseră în cale doar s-o facă nefericită. El se repezi spre ea, simțind că i se rupe sufletul de milă. Intrară în cameră și o ajută să se așeze pe pat, dădu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
are probleme psihice. I se strânse inima. Și-l imagină lângă frumoasele orașului, vorbindu-le cu vocea lui caldă, bărbătească, fericindu-le cu privirea blândă și pe ele cu ochii topiți de drag și de păcătoase gânduri. Se înroși de ciudă. Un sentiment dureros de gelozie îi înfierbântă mințile și sări de pe scaun. Mergem? Se despărțiră la poartă. Luana îl privea încremenită, cu inima strigând "Oprește-l!", în timp ce vocea conștiinței o înăbușea cu dureroase mustrări. Ștefan, urcat în mașină, cu fruntea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
în sufletul lui. Copil neînțărcat, încăpățânat și fără minte, el trebuia să se maturizeze și să priceapă că trecutul reprezintă o realitate de care nu poți fugi. Repetatele mustrări, legate de un moment sau altul al traiului anterior, aruncate cu ciudă asupra soției, erau lipsite de orice rațiune. O gelozie absurdă, fără fundament, nu făcea decât să le strice relația. Era inevitabil ca familia Noia să se întâlnească cu Ștefan Escu pe stradă sau în altă parte și acesta să-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
nu accept să mi-l pătezi. Rănită de vorbele lui, ea se întrebă cum ar putea face să oprească veninul Nuții. Nu-i stătea în fire să fie slugarnică și prefăcută și era convinsă că orice atitudine ar fi abordat ciuda și caracterul îndoielnic al femeii tot ar fi ieșit la suprafață. Acasă, în așternut, Radu se întoarse cu spatele la ea, lăsând-o pradă celor mai negre gânduri. Instalarea calculatoarelor în birouri dădu peste cap mai întreg personalul. Învățați cu hârțoage și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
femeie i-ar fi stat la picioare, își irosea viața așteptând pe una care-l dezamăgise, îl părăsise și devenise a altuia. Ștefan îi tăia elanul de fiecare dată. Își apăra fosta soție cu o îngăduință care-o umplea de ciudă pe doamna Escu. Hotărât să anihileze repetata imputație, el nu se sfii să-i arunce în față că acest sentiment, de o prostească fidelitate cum îl numea, era, probabil, o trăsătură moștenită de la mamă de vreme ce, la rându-i, trăia din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
grijă, se așeză lângă ea tremurând, simțind cu toată ființa cum inima îi bate nebunește. Luana rămase țintuită în poziția de copil amărât până când el avu curajul să vorbească. De ce ești supărată? Ea îi întoarse o privire aprigă, plină de ciudă. Ochii mari, negri, vii și luminoși, așa cum alta nu-i avea, l-au primit în adâncul lor și el a tresărit cu o nespusă fericire. Nu vorbesc cu tine. Îi veni să râdă. Trăiseră împreună atâtea momente de supărare că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
lupului și era gata să-i suporte tirania și capriciile sau gata să se lase alungată de zidul masiv al tăcerii și se miră singură, înduioșată, până unde o va purta slăbiciunea? Aștepta reacția lui Alexe cu respirația întretăiată, cu ciudă, îl privea cu amărăciune. O să tacă? Mintea îi era stoarsă, vlăguită, nici o idee salvatoare nu țâșnea din marea masă de neuroni inhibați. Abia își înăbuși oftatul de ușurare când îl văzu deschizând gura și slobozind primele vorbe. O mare pace
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
sugeră că dincolo de aparenta acalmie tânărul ascundea stări depresive, ea doar îl cunoștea bine... după paloarea feței și după alte mici semne insesizabile pentru un ochi străin. După una dintre aceste vizite, în drum spre casă, Sidonia îi spuse cu ciudă lui Ovidiu: Măi, băiete, la urma urmei, asta e lupta ta, eu mai mult de atâta nu pot face. Și își strânse buzele a nemulțumire, trăgând către orificiul bucal, ca pe niște raze, mănunchiurile subțiri de riduri ce-i tăiau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
urechile, poate, poate o auzi pașii femeii de serviciu, pași care ar fi salvat-o. Nu se auzea nici un pas. În spate îl simți pe Ovidiu, trecea către bucătărie, poate după un pahar de vin alb, Blegălăul, zise ea cu ciudă, logodnicul fericit și intră în baie ca să nu-l mai vadă când o fi să treacă înapoi spre camera lui. Femeia de serviciu veni abia către seară, când Sidonia era așa de frântă și pietrificată în ea, încât dacă cineva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
cea a pupezei din tei, nu trebuie privită nici ea ca un furt premeditat. Iată ce grăiește textul: ,,Eu, atunci, să nu-mi caut de drum tot înainte? Mă abat pe la teiu, cu gândul să prind pupăza, căci aveam grozavă ciudă pe dânsa; nu numaidecât pentru pupat, cum zicea mama, ci pentru că mă scula în toate zilele cu noaptea-n cap din pricina ei”. Prin urmare, asistăm mai bine-zis la o răfuială a pârâtului cu vrăjitoarea de pupăză pe care a vrut
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
adormit și a început să sforăie de se cutremurau pereții. Atunci, Zaharia lui Gâtlan, enervat peste măsură, i-a propus lui Nică să facă împreună niște poște pe care să i le pună lui Oșlobanu la tălpi, căci amândoi aveau ciudă pe el din cauză că le mânca toată mâncarea. Zaharia i-a arătat lui Nică cum să împăturească hârtiile, cum să le ungă cu seu de lumânare topit lângă foc, iar Nică i-a pus încet poștele la tălpi lui Oșlobanu și
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
așa mai departe... Intru eu în primul tunel și aleg ușa a doua. Eram plină de emoții: închid ochii, după care deschid ușa și îmi imaginez un calculator, dar când deschid ochii, eu am nimerit într-un alt tunel. De ciudă, am ales ușa a treia, dar de data aceasta era prima. Uh! N-am ghicit și s-au terminat șansele mele. Dar când împăratul calculatoarelor nu era atent, eu repede am intrat pe ușa corectă. Împăratul calculatoarelor m-a felicitat
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
pîné se dezmetici Șasa, florile au dispérut În mulțime. Rémase cu cele doué flori galbene, foarte Înciudat, uitîndu-se neliniștit În jur, ca sé nu fie cumva prin preajmé Sonia, sé-l vadé cu florile acestea urîte. Dupé ce Ii mai trecu ciuda și vézu cé Sonia nu apare de nicéieri, se gîndi cé poate ar fi mai bine sé-și schimbe și el florile pe altele mai bune. - Nu vrei o floare galbené? Îți dau o floare galbené și tu-mi dai una
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2008_a_3333]
-
urmé de ciudé și mersul lui clétinat, aproape cé nu mai motivau toate acele nopți pe care Alexandr Timofeevici le petrecuse În spatele cisternei, iar de doué zile s-a mutat dupé césuțe, sus de tot, pe iarbé. Cert era cé ciuda lui Alexandr Timofeevici dispéruse și el nu-l mai Învinuia pe Vasilii Gavrilovici de cele sévîrșite. Poate cé În locul lui, Alexandr Timofeevici ar fi procedat la fel. Alexandr Timofeevici și-a ocupat locul cu cinste și mîndrie, cu forțe proprii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2008_a_3333]
-
Alexandr Timofeevici sé-l urméreascé cu atîta ardoare pe cel care se numeste Vasilii Gavrilovici? Desigur, la Început faptă acestuia, murdaré de altfel, În urma céreia Alexandr Timofeevici rémînea féré post, doué posturi, ca sé nu uitém și féré reputație. La Început ciuda l-a Împins pe Alexandr Timofeevici, setea de rézbunare. Dar ce-l mai determina pe Alexandr Timofeevici, cel de acum, sé nu renunțe la urméririle sale? Aceste gînduri se Încurcau În capul fostului șef de gospodérie, din ce In ce mai moi din cauza céldurii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2008_a_3333]
-
îi sare-n față ca Mișu Negrițoiu și-i spulberă truda. Frunzele zboară cît colo. I-a găsit-o. Tano se saltă iarăși în turbare să-l înhațe, dar nu reușește decît să-și prindă coada-n colți. Chelălăie de ciudă. O clipă, rămîne cu botul în o. Miroase iarăși tufișul și-n clipa următoare o ia de la capăt, ca un Sisif canin. Înghesuie nuca dedesubt, temeinic. Mișu Negrițoiu ar fi mai bun la acoperit. Vîntul intervine diabolic și i-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
un ceas bun? Să fie semn că ne vedem de Crăciun?" N-a fost să fie nici atunci. Amînam. Mă uitam în oglindă la umerii prea rotunzi. Nu mănînc mult, dar îmi place numai mîncarea care îngrașă. Înfulec bomboane, de ciudă că nu-mi iese o scenă, de ciudă că nu găsesc cuvîntul care-mi trebuie. Nu, nu cuvîntul frumos, cuvîntul expresiv. Tare-aș dori să fiu "poliglot în limba română" ********. Dacă simt că narațiunea trenează, ca acuma, mestec bomboane. Cînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
vedem de Crăciun?" N-a fost să fie nici atunci. Amînam. Mă uitam în oglindă la umerii prea rotunzi. Nu mănînc mult, dar îmi place numai mîncarea care îngrașă. Înfulec bomboane, de ciudă că nu-mi iese o scenă, de ciudă că nu găsesc cuvîntul care-mi trebuie. Nu, nu cuvîntul frumos, cuvîntul expresiv. Tare-aș dori să fiu "poliglot în limba română" ********. Dacă simt că narațiunea trenează, ca acuma, mestec bomboane. Cînd scrii un roman, totu-i să poți accelera
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
viața ei. Nu o purta prea des, de teamă să n-o piardă sau doar pentru că nu-i plăcea să poarte umbrelă. Dar, de câte ori o avea la ea, nu o lăsa o clipă din mână. Și acum se gândea cu ciudă la acest amic al ei, la ce mult s-a bucurat să-l întâlnească după atâta vreme, cum s-a lăsat pradă conversației și a uitat total de umbrela în formă de meduză psihedelică, singurul lucru pe care-l avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
însemne fie victorie, fie deznădejde, un scâncet înfundat (de băiat, după insistența monotonă în aceeași octavă), o tentativă de cântec al unui greier anchilozat într-o noapte de vară, epopeea înflăcăratei iubiri dar numai sfârșitul, după miros -, tăcerea crăpând de ciudă în lacrima unui sfânt obscur, pictat naiv pe o felie de fag, într-un roșu cândva agresiv, devenit plictisit, mirosul de pâine caldă rămas într-un fagure părăsit sub streașină, amețeala fără cuvinte și caruselul cu cuvinte disperate, vesele, dulci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
în chibrit, de ce-ți faci griji? Oricum se va aprinde. Mie nu mi-a venit timpul. Și flacăra așteaptă. Eu sunt învățată cu așteptarea. E învățătura oferită prin grija Mamei. Trebuie să înveți să aștepți Autorule. Eram plin de ciudă că o creație a minții mele îmi oferea o lecție. Mă simțeam umilit. Oul învață pe găină cum se ciugulește viața. Și m-am ascuns îmbufnat într-un loc în care, nici maeștrii ei spirituali nu ar fi putut să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]