8,186 matches
-
între quibusdam aliis, mi-a dat și o dulce versiune a odei răposatului Tennyson, dulcele (cu atît mai dulce că a fost cel din urmă) poet oficial al curții britanice; am văzut căzînd balonul Excelsior și reușind baletul Excelsior. E ciudat: mai adesea reușește o direcțiune să aibă un balet bun decît un balon să aibă o bună direcțiune. Iată un balet în adevăr mirific! o idee mare vulgarizata prin cadriluri! o gîndire virila simplă, exprimată printr-un complex de pulpe
Caragiale și baletul by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Imaginative/14849_a_16174]
-
Ioan Holban Pare ciudat și, oarecum, în afara "cestiei" să scrii despre Matei Vișniec, fără a pronunța nimic asupra dramaturgiei sale; altfel spus, primul Vișniec - poetul și prozatorul - s-a supus Cezarului, dramaturgul culegînd laurii, florile, artificiile, succesul. Dar poezia și proza sa sînt cu
Poezia și proza lui Matei Vișniec by Ioan Holban () [Corola-journal/Imaginative/14822_a_16147]
-
Gara de Nord. Ajunsă acolo, îmi iau bilet la primul tren. După o stație, cobor și o iau înapoi către București. Pe jos, prin porumb, ca să nu fiu văzută de nimeni. La un moment dat, întâlnesc un câine. Se uită la mine ciudat. Și mârâie. Îmi îngheață sângele. Dacă m-a recunoscut? Îi arunc o bomboană și începe să o lingă fericit. Nu m-a recunoscut. Profit de ocazie și îmi iau tălpășița. Ora 3.00: Sunt ascunsă într-un canal la Universitate
Un text scris în mare secret! by Simona Tache () [Corola-blog/Other/21148_a_22473]
-
tău, să nu încrucișezi nici picioarele, nici brațele. Picioarele se ating aproape imperceptibil, iar genunchii pot fi doar ușor înclinați într-o parte. Așază palmă dreapta pe piciorul drept și cea stânga pe cel stâng (dacă nu ți se pare ciudat, poți chiar încerca să ții palmele orientate în sus). Evident, între tine și interlocutorul tău nu trebuie să se afle niciun birou, măsuța sau alt obiect de mobilier. Acum încearcă să menții această postură pe parcursul întâlnirii. Pe masura ce discuția te va
A fi vulnerabil by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82347_a_83672]
-
printre noi persoane care consideră viața unor animale agresive mai presus de viața oamenilor. Problema câinilor fără stăpân nu este de fapt o problemă este o realitate cu care , cel puțin eu , m-am născut și am crescut. Ar părea ciudat că noaptea să nu mai aud lătratul lor , ca ziua să nu calc în excrementele lor. Evident că nu am acceptat niciodată această realitate dar încercările mele , considerate timide de unii , de a alertă pe cei responsabili au dat gres
Eutanasierea câinilor și demnitatea omului by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82388_a_83713]
-
Îmi imaginez că n-au făcut asta doar cu mine. Montajul de pe site (și probabil și cel de pe TV) conține fotografii din toată lumea. Bănuiesc că au purtat această conversație cu fiecare dintre autorii lor. Acum, poate că vi se pare ciudat că mă minunez în fața unui act jurnalistic, până la urmă, extrem de normal. Să cauți niște surse, să iei legătură cu ele, să le creditezi. Dar sunt lucruri care nu se întâmplă întotdeauna în România, unde sunt inca destui jurnaliști care cred
Jurnalismul la Londra și la București by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82446_a_83771]
-
aprinderea automată a farurilor, proiectoarele de ceață, rabatarea electrică a oglinzilor, încălzirea scaunului pentru șofer. Controlul tracțiunii în modul Confort atenuează demarările și frânările bruște (modul “Zen” ar fi fost un nume mai potrivit pentru asta). Mi s-a părut ciudat că nu există un capac interior pentru portbagaj, care să ascundă eventualele lucruri lăsate în mașină, apoi am observat că lunetă și geamurile din spate sunt fumurii, astfel că efectul de camuflare este și mai bun (mă număr printre șoferii
N-am ars gazul by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82506_a_83831]
-
cred că este schimbarea minții, metanoia; and this change of mind, of a way of thinking leads to a change of being (actions). Isaia 58, cum spunea cineva mai devreme arată asta. mai trebuie să spun, că mi se pare ciudat că într-o discuție despre post și credința, să trimiți pe cineva să citească alte cărți și nu BIblia. (asta în legătură cu un comentariu făcut mai devreme) m-am luat cu vorba și am uitat să-ți spun Dragoș, ca blogul
Încă un cuvânt despre post by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82558_a_83883]
-
dincolo de capacitatea noastră de concepere. Dintr-o altă poezie, tot la fel, aflăm un fapt cu totul inocent: v.înnopteanu l-a întâlnit într-o zi pe "vorbitorele pisifone". Și autorul nu se întreabă nici o clipă cum de acest animal ciudat vorbește. El trece la etimologie; ne oferă, bunăoară, explicații în privința denumirii științifice a "pisifonelui" (termenul provine din latină, "pisifonensis sonans"), justificâdu-se prin faptul că "pisifonele poate fi învățat să și cânte puțin"; aflăm, în plus, că el este și un
Poezia lui Mircea Ivănescu by Catrinel Popa () [Corola-journal/Imaginative/10105_a_11430]
-
o ipostază rea a câinelui de aer". Și toate aceste lucruri sunt povestite, după cum am mai spus, în acest stil neutru, vag (auto)ironic, de dare de seamă referitoare la lucruri... inimaginabile. Căci întâmplările care se petrec în acest univers ciudat sunt în parte nevinovate, în parte neliniștitoare și chiar dramatice, cu atât mai mult cu cât se întâmplă unor indivizi banali, obișnuiți și nu unor eroi excepționali. Treptat ajungem să nu mai putem spune în ce fragment de lume ne
Poezia lui Mircea Ivănescu by Catrinel Popa () [Corola-journal/Imaginative/10105_a_11430]
-
-n păcat pruncia ta s-a despicat că prea-nchiseseși în secundă triunghiul care te fecundă acum am morții mei în spate și mă retrag pe de-a-ndarate în veacul spelb în sporul scit - fecioara mea de antracit ritual cât de ciudat: ziua s-a spart polul nord mi-a plesnit în port-hart pe sub pleoape îmi trec până și lipitori tâmplele îmi sunt câteodată ninsori zorii mă-mbracă cu oboseală oasele luminii se scurg de umezeală frica-nălțimii a înălbit plopii gura
Poezie by Gheorghe Istrate () [Corola-journal/Imaginative/11429_a_12754]
-
ca succesiune de fapte paradoxale, ca mecanism secret în care granița dintre hazard și destin - sau fatalitate - este mai mult decît fragilă. E ca și cum totul s-ar desfășura după un plan, pentru a fi, în același timp, o nesfîrșită improvizație. Ciudat cum el transferă asupra realului o observație făcută explicit asupra artei. Ce este arta? O spune Caragiale în O conferență: ,încercarea spiritului omenesc de a satisface o mare nevoie a spiritului omenesc". Or, în lume, Caragiale vede aceeași ,gratuitate": identitatea
I.L. Caragiale, un hedonist în labirint by Mircea A. Diaconu () [Corola-journal/Imaginative/11121_a_12446]
-
mov, ca pentru niște morți cu morminte fauve. Din greșeală intrat-am în Muzeul Suprarealist al Cimitirului. Aici, o Angioletta, adică un fel de îngereasă șuie, ne-a pus să ne semnăm în registrul pentru musafiri, dar glasul ei suna ciudat și vorbele-i așijderi: Cotcodac, Cotcodac, ne spunea ea, semnați, vă rog, și nu vă supărați, obișnuim să și glumim puțin, fiindcă așa e viața: Scherzando, Scherzando! Ochelarii-i săltau peste față ca niște pricolici, avea o mustăcioară nărăvașă și
Căutarea bunicului în Vară by Ruxandra Cesereanu () [Corola-journal/Imaginative/11133_a_12458]
-
triste semn că vine iarna. Iar drumul spre biserica din deal îl scrie doar bărbatul cu rugăciunea lui. Tot satu-i la ferestre. El cară în spate un cazan cît un clopot pentru botezul de la Mânăstire. Frînt sub greutatea bizarului obiect ciudat mai scriu și pașii lui țărîna. A plecat odată cu soarele la drum. Cu lacrimi a scris tot dealul. Spre seară a ajuns și el pe culme și-n fața bisericii mici, din lemn a lăsat cazanul jos, pe frageda, speriata
Poezie by Liliana Ursu () [Corola-journal/Imaginative/11296_a_12621]
-
o chemă pe asistentă care nu-i răspunse. Cine a fost femeia asta și câte prostii a mai putut îndruga, dar de unde a știut de Silviu, fratele lui geamăn, endocrinolog, găsit mort într-o bună dimineață, după un stop cardiac? Ciudat! Ieșise cu fișa din cabinet și se întrebase ce-o apucase să-i spună doctorului toate astea, în fond fusese un tip simpatic și cooperant, se rezolvase cu el, păcat de canceru' care-i deja în el și pe care
MAFALDA by Ioana Drăgan () [Corola-journal/Imaginative/11750_a_13075]
-
și cuvînt se clădește o clipă lăuntrică", " Tragicul ține de luciditate" (formulă camilpetresciană). Tragicul mai este și o durere gîndită în serie și sublimată în spirit, "așa cum o idee, la presiunea puternică a unei conștiințe, poate sublima în patetism". E ciudat și aproape inexplicabil cum o gîndire modernă, de subtilă răscolire a substraturilor, eșuează nu o dată în impresia de desuetudine care persistă în bucățile lui literare, oricît de infuzate cerebral ori "lucrate cu frăgezime" (I. Negoițescu) ar fi ele. E salvat
Mai by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Imaginative/11703_a_13028]
-
înșele. Dacă s-ar face o analiză serioasă s-ar vedea că, oricît de riguroase, ele conțin la fel de multe metafore ca orice operă de ficțiune. În plus, ele denotă o anumită defecțiune a aparatului narativ - astfel, oricît ar părea de ciudat, incapacitatea de a povesti este o formă disimulată de nevroză, un simptom maladiv care conduce la strategii ilicite de eludare a poveștii. Totuși, dintr-un motiv de neînțeles, autorii unor asemenea ficțiuni (s-o spunem pe șleau: necinstite!) se socotesc
Ficțiune ilicită - fără sex by Petru Cimpoeșu () [Corola-journal/Imaginative/11143_a_12468]
-
aștepta nici un televizor (și zău dacă îi ducea cineva lipsa); de aceea filmul abia văzut își continua neabătut magia vreme de săptămâni, apoi se întipărea în memoria pasivă, pentru a reizbucni cu aceeași prospețime după mai multe decenii. Oricât de ciudat ar părea, cu teatrul lucrurile nu stăteau tot așa. Deși se făcuseră mari eforturi pentru ,apropierea de mase" a spectacolului teatral, caracterul mai elaborat și mai intelectual al acestuia, plus senzația de seară mai simandicoasă petrecută la teatru sau la
Viața e făcută din lucruri mici by Mihai Cantuniari () [Corola-journal/Imaginative/11076_a_12401]
-
obscure ale logosului (sau ale puterii?!) au efecte imediat punitive asupra celui ce le folosește. Cu atît mai mult nu-și va trăda Nichita Stănescu "temperamentul oniric fundamental" (Gaston Bachelard) în straniul poem Ardea spitalul, început cu versul "Ce vis ciudat mă străbătu azi-noapte". Scris în 1955 și publicat în ,,Gazeta literară" din 21 martie 1957 sub titlul 1907, el rămîne memorabil prin tonul apocaliptic al viziunii crude, de coșmar, al unei lumi atemporale, în totală contradicție cu directivele ,,realismului" socialist
Nichita Stănescu - Debutul poetic by Alexandru Con () [Corola-journal/Imaginative/11843_a_13168]
-
existențială nu ține cont de o anumită pasarelă a vieții. Tinerețea devreme, maturitatea ori vârstnicia pot la fel de bine să fie punctul de plecare în calculul grafic destul de complicat care ne cheamă spre a ne defini. Oricât ar putea părea de ciudat, pentru curajul trăirii efective nu ai nevoie decât de simțire nedisimulată. Desigur, cultura acestei trăiri până la o valoare optimă, se obține pe măsură ce înaintezi în profunzimea gândirii. Astfel încât, în ce-l privește pe Ilir Çabrati, care vine în limba română grației
DANIEL MARIAN DESPRE ILIR ÇABRATI de BAKI YMERI în ediţia nr. 2257 din 06 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/380676_a_382005]
-
Și lista poate continua... Numai dacă ne gândim la geniile omenirii de-a lungul istoriei, căci mă voi feri să folosesc în orice conjunctură cuvântul TIMP, acesta fiind abstractizat cât se poate în acest articol, și tot mi se pare ciudat, uneori, cum au reușit anumiți oameni de geniu să anticipeze anumite lucruri, trecând parcă peste bariera timpului. Singura explicație care mi-a venit în minte, a fost aceea că ar putea exista un „element” ce ar putea transporta gânduri, informații
CÂTEVA CIUDĂȚENII ALE TIMPULUI de PAUL GHEORGHIU în ediţia nr. 1953 din 06 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/380690_a_382019]
-
îndemnându-i pe români: „Salvați țara de la pieire / Nu retrăiți o amăgire” (Salvați țara de la pieire); pentru a putea redeveni un popor vrednic de numele lui, adică: „Putem spera să fim ce-am fost!” (Salvați țara de la pieire). E destul de ciudat cum, același poet, schimbă tonul în alte poezii, într-unul plin de sensibilitate și duioșie, în pastelurile care alternează cu versurile protestatare; poeziile devin elegiace, eufonice, șoptite în „sunetul unui clavir”; „la ceasul unei seri tăcute” - rechemând amintirile plăcute. Însuși
O CALE SPRE ETERNITATE-SEMNEAZA CEZARINA ADAMESCU de VIRGIL CIUCĂ în ediţia nr. 2342 din 30 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/380651_a_381980]
-
de ansamblu a universului, cât de repede trecatoare ne e viața pe care o călcăm în picioare. La despărțirea de acest om-neom, am ridicat ochii spre seninul cerului și am rostit în gând versurile Magdei Isanos: „Și-mi pare-așa ciudat că se mai poate/ găsi atâta vreme pentru ură,/ când viața e de-abia o picătură/ între minutu-acesta care bate// și celălalt și-mi pare ne-nțeles/ și trist că nu privim la cer mai des,/ că nu culegem flori
UCIGĂTOAREA URĂ de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 1677 din 04 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/380794_a_382123]
-
împlinindu-i trei dorințe. În timp, slăvitul meu neam a făcut asta în locuri diferite și cu oameni de tot felul. Numai că dorințele lor erau aceleași: bogăție, tinerețe și, cu toată iertarea de cuvântul cel vulgar, o sculă mare... Ciudat, niciodată nu ne-a fost cerută sănătate, minte, iubire față de semeni, bunătate, sau cunoaștere. Și niciodată, nimeni, nu a cerut ceva pentru vreun copil al său sau pentru soție. Toți numai pentru ei! Așa că, mă întreb foarte sincer dacă nu
Proză ironică. In: Editura Destine Literare by MIHAI BATOG-BUJENIȚA () [Corola-journal/Journalistic/101_a_269]
-
din acest imens teritoriu sunt enorme. Atâtea bătălii, revolte, războaie, manipulări, trădări, crime etc. s-au dus de-a lungul anilor în (și pentru) această regiune, încât chiar și numai enumerarea lor ar putea constitui un volum cu multe pagini. Ciudat cât de puțin se vorbește (și se știe în lume) de invazia sovietică a zonei și de războiul Xinjiang (Xinjiang War) din 1937, urmat de o puternică influență sovietică prin ”șeful” Sheng Sichai. În anul 1943, o delegație de comuniști
La mulȚi ani, China!. In: Editura Destine Literare by ALEXANDRU CETÃȚEANU () [Corola-journal/Journalistic/101_a_261]