634 matches
-
ajute Dumnezeu să te-ntorci sănătos. Andrei a ieșit din casă, ferindu-se ca un hoț, să nu fie prins de păgubit, ca să nu mai vorbim de spaima ce-o avea în suflet, știind că luase viața unui om și, ciulind urechile ca să audă vreun zgomot prin apropiere, s-a îndreptat spre fundul curții. Vruța, care era legată în coteț, scheuna și se zbătea să iasă. L-a simțit că pleacă și ar fi vrut să-i mai lingă mâinile, care
ULTIMA SPOVEDANIE (NUVELĂ DE DRAGOBETE) de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 420 din 24 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346838_a_348167]
-
care dormea Ilenuța; în casă era liniște și pace, doar un murmur se auzea nedeslușit. Fetița se foi în pat, deschise ochii mari și privi de jur împrejurul odăii luminată sfios de o rază de lună. La început nu știu ce o trezise dar ciuli urechea și prinse în auz murmurul ce devenea din ce în ce mai vioi și mai îndrăzneț, însă glasurile nu-i erau cunoscute. Poate vă așteptați să-i fie frică? Da’ de unde! Coborî iute din așternut cu picioarele direct în papuceii ce-o așteptau
NOAPTE MAGICĂ de ADRIANA NEACŞU în ediţia nr. 653 din 14 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/345040_a_346369]
-
că trebuie sa se orienteze în castelul acesta mare și plin de coridoare. Fu însă surprins să vadă că în castel nu erau așa de multe coridoare. Era doar unul, care ducea de la intrarea castelului într-o altă cameră. Etrius ciuli urechile, fiind atent la orice zgomot. Dar din întunericul acela de nepătruns nu se auzea și nici nu se vedea nimic. Etrius scoase sabia încet din teacă și aprinse lanterna. Încăperea în care se afla era mare, castelul fiind construit
CASTELE CAP III de FLAVIUS JEBELEAN în ediţia nr. 412 din 16 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/345066_a_346395]
-
da, da: nu-i nici o exagerare !Animalul te atacă de obicei din față, omul târându-se după același instinct al supraviețuirii, n-are nici o regulă : îți dă lovitura de grație (pe) unde apucă! Cine are urechi de auzit să le ciulească!Nu-i ...uman să trăiești cu spatele la destin: și indiferența îl poate provoca.Mai ales indiferența îl provoacă! Colectivul în care-și face veacul Dio este unul relativ mic : pot să se hrănească toți în bună înțelegere și imparțialitate din același
DEŞERTUL DE CATIFEA (6) de COSTEL ZĂGAN în ediţia nr. 814 din 24 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345378_a_346707]
-
nimic! Vorbim noi, acasă... Hai! Îmbracă-te și mulțumește acestor femei c-au avut milă de tine! Cele două femei rămăseseră încremenite, tăcute și dezaprobatoare în priviri, dar nu îndrăzneau să intervină. După câteva minute, timp în care nea Petrică ciulea urechea la televizor și Eugen își luase lucrurile și plecase la baie, Lucica îndrăzni să i se adreseze cu vocea ei blândă: - Nu rămâi sa bei o cafea, până una alta, să vedem ce se mai întâmplă? - Oi rămâne, ca
DARUL DE CRĂCIUN (1) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1450 din 20 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/377896_a_379225]
-
tron. Când se potoliră fulgerele și tunetele, împăratul porunci: -Așezați-vă! Bezmetici și înfricoșați, demnitarii se așezară în jilțuri. - V-am adunat, începu Soare-Împărat, pentru a vă aduce la cunoștință unele evenimente grave care au avut loc în împărăția noastră. Toți ciuliră urechile, fiecare temându-se să nu-l supere și să fie trăsnit de mânia lui. - După cum știți, continuă împăratul, noi am creat Grădina Fericirii Veșnice pentru mulțumirea dragii noastre prințese Primăvara și i-am dat o gardă comandată de căpitanul
MĂRŢIŞOR-10 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1493 din 01 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/375970_a_377299]
-
toți sărmani, dar inimă mai bună și nici legați nu-i mai țineau în nopțile cu lună... Nici iarna nu-i speria, căci la coteț aveau căldură, culcuș de fân sau paie ori chiar dormeau în șură... Ei, cu urechile ciulite spre vântul rece dinspre drum, stăteau planton la grâne și la vite, la casele sub coș de fum... Trecură ani și-ai lor stăpâni plecară la oraș, iar bieții câini pribegi, rămași fără speranță, fac turme pe imaș. Doar unii
SUPĂRAREA LUI BOSCHITO de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 277 din 04 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/375284_a_376613]
-
Eu sunt o rudă mai îndepărtată a Președintelui, una dintre mătușile lui din partea tatălui. De câțiva ani trăiesc și locuiesc singură în apropiere, doar trei străzi mai încolo și aș dori să adoptez cum vă spuneam, un cățel. Buzov a ciulit imediat urechile: - Cu plărere doamnă: Vă pot oferi unul tânăr și foarte frumos, s-a bâlbâit el încercând să fie cât mai indifferent. - Cel de lângă dumneata îmi place foarte mult, s-a hotărât ea, după ce a privit cu atenție la
CĂŢELUL PREŞEDINTELUI (NUVELĂ) de IOAN CÂRJĂ în ediţia nr. 1665 din 23 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373185_a_374514]
-
vezi-ți de drum, strigă Baci Ștefan peste poartă, nu ești binevenit! Își chemă câinii și întoarse spatele flăcăului nostru. Ionică nu așteptă să i se spună mai multe, intră în curte și se porni din nou pe fluierat. Câinii ciuliră urechile, după care începură să alerge prin curte fugărind oile și caprele până ce Baci Ștefan începu să strige din toate puterile: - Ajunge! Ce vrei de la mine? Oprindu-se din fluierat, îi spuse Ionică pentru ce a venit. - Ca să afli povestea
POIANA PĂSĂRII DE AUR de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 2304 din 22 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375707_a_377036]
-
care, ce-i drept, au fost scoase, delicat, cu penseta, steluțele în cinci colțuri. De ziua Marii Uniri (în timp ce Basarabia continuă să rămînă sovietica republică... moldovenească), pe trotuarele Iașilor încă se fuduleau, ca uniformă, sinistrele cușme urechiate. Păi, vorba Connex-ului: ciulește urechile! Nu știu dacă vă mai amintiți momentul în care, în prezența lui Gorbaciov (venit la București să-l decoreze pe Ceaușescu, dar și, decorîndu-l, să-l lase mortal din brațe), panicatul dictator dîmbovițean s-a împiedicat la urcarea treptelor
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
nici măcar de el. Nimeni nu-l vede, nimeni nu-l aude. Cu siguranță că nici el nu recunoaște starea ce l-a cuprins. Acesta-i dorul lui, aceasta-i „porția” la care are acces din „tortul” dilemei existențiale, atât poate ciuli urechile la transcendența ce-l cheamă și pe el. Doruri, nostalgii, tânguieli, dureri și pătimiri. Poate că numai așa va ajunge la un oarece liman, la niște certitudini, la starea de lumină. Tot așa, acest episod poate prefața alunecarea iremediabilă
Educația. Iubire, edificare, desăvârșire by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/1951_a_3276]
-
apoi, arătându-i fotografia, am întrebat-o: - Cine-i femeia asta? O licărire de spaimă s-a ivit în privirea întotdeauna calmă a bunicii. Cu o voce aproape nepăsătoare, mi-a răspuns printr-o întrebare: - Care femeie? Am tăcut amândoi ciulind urechea. Un fâlfâit bizar umplea încăperea. Bunica s-a întors și a exclamat bucuroasă: - Un cap-de-mort! Uite, un cap-de-mort! Am văzut un fluture mare, cafeniu, un sfinx crepuscular care vibra, străduindu-se să pătrundă în adâncurile înșelătoare ale oglinzii. M-
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
Datorită, desigur, structurii deosebite și privilegiate a unui cadru natural propice perenității. Anexa 1 Cum s-a unit în epoca Pietrei Cioplite "Apa care Dă Nori" cu "Apa care Curge" Omulețul scoase capul din culcușul lui de blănuri și își ciuli urechile. De undeva, de afară, vine până la el un vuiet îndepărtat ca o ploaie mare care răpăie înfundat. Dar nu e ploaie. Ce poate fi? E beznă, gura peșterii nu se ghicește; numai deasupra vetrei de jeratec ascuns sub spuză
Hidronimie by Marcu Botzan [Corola-publishinghouse/Science/295566_a_296895]
-
bere; fumul cazanelor a înnegrit toate parapetele vasului; marinarii umblă de colo pînă colo, năclăiți de ulei; corabia însăși pare un mare leviatan, iar peste tot domnește o larmă asurzitoare. Dar, peste o zi-două, te uiți în jur și-ți ciulești urechile, pe aceeași corabie: dacă n-ar fi ambarcațiunile și cazanele care trădează baleniera, ai jura că te afli pe vreun vas comercial care navighează în tăcere, sub comanda unui căpitan pedant, maniac de curățenie. Spermanțetul în stare brută posedă
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
dă ocol catargului - pe partea aia e bătută în cuie o potcoavă. Acu’ iar se-ntoarce. Dar ce-o fi însemnînd asta? Ia s-ascultăm ce spune - are un glas ca de. rîșniță veche, din alea care macină cafea. Să ciulim urechile și să ascultăm!“ „Balena Albă nu poate fi văzută decît peste o lună și-o zi, cînd soarele o s-ajungă într-una din căsuțele astea ale zodiacului. Am studiat semnele și le cunosc tîlcul, vrăjitoarea aia bătrînă din Copenhaga
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
dumneata! Ă Dacă-mi mai vorbești astfel, să știi că Ahab se supără. Ți-am spus că nu se poate! Ă O, stăpîne, bunul meu stăpîn! Ă Dacă mai plîngi așa, te omor! Ia seama, căci și Ahab e nebun! Ciulește-ți urechile și vei auzi mereu piciorul meu de fildeș izbind în punte; vei ști atunci că sînt acolo. Acum, te las. Dă-mi mîna! Așa! Ești fidel, băiete, așa cum cercul îi este fidel centrului său. Așa! Dumnezeu să te
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
fața frământată, care a citit «ca pe nimic», cum ar zice el, o poveste despre un salcâm. În cursul povestirii, nevasta unui țăran iese în prag: mică, grasă, cu mâinile în șolduri, «semăna cu o ulcică cu două toarte». Am ciulit urechea la comparația asta neașteptată, de un humor sobru, legat de adâncurile sale, cu universul țărănesc. Am ascultat cu atenție toată bucata, și mi-am dat seama că aveam de-a face cu unul din cei mai autentici scriitori care
Literatura în totalitarism by Ana Selejan () [Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
pe tatăl adolescentului, Pavel. Ea e femeia aceea care străbătea o punte suspendată, agățându-se de funiile uzate, ducând un copil ale cărui hăinuțe le ținea strâns cu dinții... Umbrele acestea, care sunt singura familie a adolescentului, îi par nesigure. Ciulește urechea la lectura femeii: un tânăr cavaler zărește prin bolta frunzișului donjonul unui castel... Privirea adolescentului devine scrutătoare, buzele i se crispează într-un rictus sfidător. Se pregătește să-i spună femeii adevărul pe care de acum îl cunoaște, adevărul
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
pisică. În schimb, oamenii din stația de benzină, se uită aplecați sub mașina noastră, fără să ne mai facă vreun semn. Mergem vreo cinci sute de metri și strigăm în cor: miaună o pisică! Dar nu știm, unde poate fi. Ciulindu-ne urechile, continuăm drumul mai precaut. Auzim cu toții, plânge o pisică. Coborâm și ne uităm sub mașină, dar acolo nu se vede nicio pisică. Miau, miau, se aude din nou, până când Nelu o zărește urcată pe roata de rezervă. Întinde
Pisica năzdrăvană by Suzana Deac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91517_a_93223]
-
au venit. Când la dreapta, când la stânga, când Înainte, când Înapoi, merg prin Întuneric pe gheața netedă ca marmura. Zizmo stă aplecat peste volan, mijind ochii Înspre limita la care bat farurile. Bunicul meu Își ține ușa deschisă, cu urechile ciulite la zgomotul gheții care geme... ...Dar acum, pe lângă zgomotul motorului, Începe să se mai audă un sunet. În celălalt capăt al orașului, exact În această noapte, bunica mea are un coșmar. E Într-o barcă de salvare de la bordul Giuliei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
în cele din urmă cetățenia, dar și străini veniți din Orient ori sclavi eliberați sau nu de stăpâni, ca Otacilius ăsta. Lângă el, Scribonius geme: — Pe Ofelus l-a avut de la o arăboaică, dăruită de rege din haremul său. Gallus ciulește urechile. În acest caz e mai greu de stabilit sta tutul social și juridic al beneficiarului testamentului. Face semn către Libo. — Lasă astea! Zi mai bine cum a ajuns individul în Egipt. — De-ar fi fost numai în Egipt! șuieră
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
îți trebuie coaie ca să ucizi cu săgețile sute de animale nevinovate, să ți bucuri inima auzindu-le răgetele de durere și să îneci arena într-o hecatombă? Răbufnește și mai aprig: — Noi îi înecăm în nămolul bălților pe fricoși... Rufus ciulește urechile, interesat. — Și pe urmă? vrea să știe. Ce faceți? Înconjurați mocirla și-i păziți să nu mai iasă afară? — Nu. Zvârlim peste ei o lesă din nuiele. — Îmi place ideea, râde evreul. Tac un timp amândoi, fiecare afundat în
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
care suflă printre frunzele pădurii... Pusio îi întoarce vexat spatele. La rândul său, Rufus renunță să-l mai stârnească, chiar dacă i place să vadă cum belește prostește ochii la el. Între timp, febra a pus stăpânire în totalitate pe amfiteatru. Ciulește și el urechile: — Omoară-l! Taie-l! Arde-l! Realizează că vuietul vine numai dintr-o latură a arenei. În clipa următoare însă, cealaltă parte îi răspunde: — De ce nu mânuiește mai cu viață sabia? Uite-l cum cade ca un
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
Caută atunci perfecțiunea. Astăzi însă, nesiguranța zilei de mâine îl face mai sensibil. Se întoarce către Pusio: — Ce trebuie deci să fac...? Un vuiet surd și ritmic ca talazurile mării îl întrerupe. — Ce-i asta? întreabă călărețul, ușor alarmat. Rufus ciulește și el urechea. Ascultă cu atenție. N-a mai auzit niciodată acest vacarm la Roma. Doar la Ierusalim... Să nu fi fost spectatorii de acord cu vreun verdict și să se fi încăierat între ei? Nu e convins. Îi transmite
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
și oricum probabil că sunt ridicolă, poate c-a intervenit ceva. Mă bag în pat și mă uit la televizor, încercând să-mi iau gândurile de la tot, dar de fiecare dată când aud ceva, orice zgomot cât de mic, îmi ciulesc urechile și mă aștept să-i aud cheia în broască. Numai că nu se întâmplă așa. Iar eu continui să navighez pe canale. Deodată, ajung să privesc un program de călătorii, destinația prezentată azi fiind Londra: mă trece un val
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]