651 matches
-
deci un rol-cheie în deschiderea unui dosar penal, iar informațiile despre cursul anchetei le raportează mai sus într-un sistem controlat politic. Iar polițistul - vai de el - zugrăvit de Voicu e o corcitură veșnic flămândă, stă cu ochii și urechile ciulite la comenzile stăpânului, își urmează docil șeful, dacă-i pică și lui un oscior, ceva. Ascultați-l: „Milițianu’ tot din câine și din curvă e făcut... El dacă nu se vede în vârful bucatelor zice... A, l-a păcălit partidul
BULVERSAREA VALORILOR by Dan Tãpãlagã () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1337_a_2737]
-
oraș, mă! Gata, am terminat-o cu satul, curând ne vom mai întoarce pe acasă doar pentru câteva zile pe an, auzi Culai, vom sta la oraș.” Culai se feri în lături și continuă să înainteze cu același pas prudent, ciulind cu atenție urechile pentru a sesiza la timp dacă nu cumva strigătele prietenului său nu a trezit cine mai știe ce animale sălbatice adormite, sau poate niște spirite de noapte ale pădurii, așa cum citise el în cărți. Dacă nu
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
film nu l-a văzut el pe dracu’ în persoană?”. Culai tresări deodată: „De ce-l amintești acum pe ucigă-l toaca? Nu se cade la drum de noapte, mai ales în preajma pădurii...” . Niță izbucni în râs: „Ha, ha, ha, ai ciulit urechile bătrâne!” Cu toate că diferența era doar de o lună între ei, el îi mai zicea așa câteodată. „Mi-am amintit de vechea întâmplare, cea cu dracu de lângă drum.” Culai strigă de parcă l-ar fi mușcat șarpele: „Și ce
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
gară s-o aștepte. Urma s-o caute, în timpul după-amiezii, la cameră. Străbătea aleea dintre cămine iar în fața ei, la oarecare distanță, păștea liniștit un cal alb. Luana se îndrepta spre el sesizându-i, absentă, prezența. Animalul ridică brusc capul, ciuli urechile, o privi fix și în secunda următoare o luă la galop spre ea. Fata încremeni. Scăpă valizele din mâini, în timp ce calul trecu pe lângă ea ca o săgeată și-o izbi cu burta în zidul căminului. Ajunse în cameră palidă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
o uliță care dădea într-o pădure din ce în ce mai deasă și mai întunecată. Mergea în fața noastră, încet, dar cu pași mari și statornici. Când și când se oprea, ridica o mână ca semn să nu mai facem zgomot, cu toate că nu vorbeam, ciulea urechile și scruta împrejurimile încercând să vadă dincolo de desișurile arborilor. Opririle nu erau scurte. Felul acesta al lui precaut de a înainta părea sigur și, deoarece ajunseserăm de două ori la o răscruce unde alesese drumul de urmat fără să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
să-i ațâțe pe tineri în contra lui Ariald și a bătrânilor, afirmând că îl antipatizau și nu prea puneau preț pe opiniile lor la întruniri. - Ăla sapă șanțuri ca apa de la Grado să se reverse pe domeniu! a exclamat. Am ciulit imediat urechile. - Dar nu este vorba despre un arian trimis al episcopului de Concordia? am întrebat. Fortunato a aruncat disprețuitor scrisoarea pe masă, spunând: - A fost catolic până acum câțiva ani. Îi folosește pe tineri pentru a-și atinge propriile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
uitase peste documentele ei, citind analizele contractelor pe care le încheiase pentru Global Finance în ultimii ani. Încerca să ignore și faptul că sticla de Coca-Cola pe care o băuse mai devreme la birou își făcea simțită prezența. Acum își ciuli urechile ca să audă de unde venea zgomotul. În ciuda lipsei ei de imaginație, se întrebase dacă nu cumva se întâmplase ceva catastrofal cât timp fusese ea în lift, ceva mult mai rău decât o simplă pană de curent. O bombă, poate, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
povestit pe scurt că mă Întorceam de la o anchetă, fărĂ să intru În detalii despre natura acesteia, și că ulterior un cerșetor de pe stradă sărise la mine cu un cuțit În mână. Crezi că te urmărea ? m-a Întrebat polițistul, ciulind urechile. — Sunt absolut convinsă că nu mă urmărea, pentru că m-am uitat de mai multe ori În spate. Adina Dabija 114 imediat mi-a părut rău că mă luase gura pe dinainte. — De ce te-ai uitat În spate ? m-a
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
Ming-ilor. Dar, spre deosebire de ei, el ascultase cu nesaț. Și Începea atât de ușor să viseze cu ochii deschiși, Încât emoția Îl Împiedica să adoarmă, aproape ca și cum ar fi avut febră. „Ce-i asta?“ se Întrebă, ridicându-se În capul oaselor. Ciuli urechile, convins că tocmai auzise un sunet ca o creangă de copac frângându-se și, chiar Înainte, niște pași Înfundați. Se sculă, intră În bucătărie și privi, pe furiș, afară. În acea noapte rece și senină, apa din butoiul mare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
strângea la piept. Simțind căldura trupului lui Hiyoshi, Începu să-i lingă fața. — Gata, gata, Întoarse el capul. Nu-i prea plăceau pisicile dar, În ziua aceea, micul pisoi fusese singura făptură vie care-i arătase afecțiune. Dintr-o dată, Hiyoshi ciuli urechile. Pisoiul făcu și el ochii mari, surprins. Dintr-o cameră de lângă verandă, se auzise țipătul ascuțit al unui bărbat În suferință. Imediat, Oetsu intră În bucătărie. Avea ochii umflați de plâns și se șterse cu mâneca, În timp ce amesteca o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
Îl Înțepa ceva pe mâini și În ceafă. Câteva castane și crenguțe căzură la pământ, copacul fiind zgâlțâit de furtună. Îi disprețuia pe oamenii din Hachisuka, socotindu-i o șleahtă de lași guralivi puși pe fugă de numai doi adversari. Ciuli urechile. — Ce-i asta? Începu să se agite. Era o ploaie de cenușă, ca scrumul vulcanic. Ridică privirea, printre ramuri. Fugind, cei din Hachisuka aprinseseră focurile. În două-trei zone, pădurea Începea să ardă cu putere, iar câteva clădiri din spatele Templului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
Dosan din Mino și Imagawa Yoshimoto din Suruga. Nimeni nu contrazicea această opinie. — Hiyaa! La auzul strigătului de război, Hiyoshi privi În jur, peste iarbă. Lângă malurile râului, În amonte, se Înălțau nori de praf galben. Ridicându-se În picioare, ciuli urechile. „Nu văd nimic, dar se Întâmplă ceva,“ Își spuse el, emoționat. „Să fie o luptă?“ O luă la fugă prin iarbă și, după vreo sută de metri, văzu ce se petrecea. Trupele clanului Oda, pe care le aștepta Încă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
de leopard Întinsă peste iarba movilei. Extravagantele provizii de campanie care-l Însoțeau pretutindeni Începură să fie despachetate. — Ce se aude? Întrebă Yoshimoto, În timp ce lua o Înghițitură de ceai, surprins de un sunet asemănător cu mugetul unui tun. Ajutoarele sale ciuliră și ei urechile. Unul dintre oameni ridică un colț al cortului și privi afară, În jur. Fu uimit de o priveliște de o cuceritoare frumusețe: soarele arzător se juca printre zdrențele norilor, pictând pe cer o vâltoare de lumini. — Tunete
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
cu toate membrele Întinse. Pe măsură ce se adâncea noaptea, miresmele toamnei Își croiau În tăcere drum Înăuntru. Deodată, Inuchiyo săltă capul, privind În jur cu o tresărire. Tokichiro ridicase și el capul. Ikeda Shonyu deschise ochii. Uitându-se unul la altul, ciuliră urechile. Îi trezise din somn un ropot de copite În trecere, spărgând tăcerea. — Ce e? — Sunt destul de mulți oameni, se bătu Inuchiyo pe genunchi, ca și cum i-ar fi venit o idee. Asta e! Este vremea să se Întoarcă Takigawa Kazumasu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
se Întindeau umbre negre, iar norii Întunecați pluteau la mică Înălțime deasupra pământului. — Hei! Uite-i! — Jos! Culcat! Pe orezării, În desișurile de boscheți, la umbra copacilor, În adânciturile solului, siluetele oamenilor din armata urmăritoare se culcară repede la pământ. Ciulind urechile, puteau auzi armata din apus deplasându-se Într-o coloană lungă și neagră pe singurul drum care dispărea Într-o pădure din depărtare. Trupele de urmărire se Împărțiră În două, pornind, În secret, pe urmele inamicului, reprezentat de Unitatea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
urmă în trecerea lor. Săniile se urmăresc, se îndepărtează, se separă, se ating fără să se ciocnească; îndemânarea birjarilor e proverbială; în mijlocul acestui talmeș-balmeș, al acestui haos, al acestei harababuri, vizitiul îndemânatic, cu ochii atenți, cu mâna fermă, cu urechea ciulită la zgomotul zurgălăilor, trasează cu atelajul său linii drepte sau cotite, curbe sau întortocheate, fără a-și încetini mersul, cu atâta noroc și siguranță încât accidentele sunt rare; pericol real nu există decât pentru pietonii care nu se pun destul de
by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
greșeală! Străinul nu e întrebat decât pentru a-i descoperi punctul vulnerabil; nu e consultat decât pentru a i se întinde o cursă; nu e ascultat decât pentru a trage profit de pe urma acestui fapt. Dacă există mulți ascultători, urechile sunt ciulite; te crezi singur, dar și zidurile au urechi. A doua zi cuvintele spuse fac înconjurul orașului, transformate, amplificate, denaturate până într-atât, încât autorul nu le mai recunoaște și e silit să le dezmintă. Pentru a spune totul, superioritatea străinului
by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
se cațără pe statuia lui Alexandru Ioan Cuza, e prea mult vacarm, n-aud ce se strigă, se cântă, în continuare Deșteaptă-te, române!. Plec cu tramvaiul în "Tudor", unde vreau să ajung la o petrecere. După vreo două ore, ciulim cu toții urechile... Ce hărmălaie o fi afară? Coborâm, toți câți suntem, vreo 14, în drum. Râdem să ne sufocăm... Unii vor să sară pe geamuri, la parter, iar alții, securiștii sau ce-or fi fost ei, îi împing de fund
[Corola-publishinghouse/Science/84949_a_85734]
-
distanță de Neagu Djuvara. Nu este jignitor ce a spus el, e opinia lui și nu o comentez. Nu m-a jignit, așa cum a făcut-o Djuvara, care a primit ceea ce a meritat. Când apărea Radu Câmpeanu la televizor eu ciuleam urechile și ascultam, pentru că el spunea ceva pentru mine.”, a spus Becali la România TV. Candidatul USL a lansat o provocare pentru seniorul liberal. „...Dar aș vrea totuși să-i transmit ceva: are o vârstă înaintată, e destul de înțelept, pentru că
Becali răspunde atacurilor lui Radu Câmpeanu. Vezi ce spune by Bratu Iulian () [Corola-journal/Journalistic/41112_a_42437]
-
Alerguș Rozalia, 66 ani l Neguleiu Ilie, 64 ani l Bălășoiu Dumitru, 74 ani l Palkovaci Maria, 76 ani l Sârbu Gheorghe, 62 ani l Matei Francisc, 90 ani l Zota Ioan, 77 ani l Suflea Aurelia, 74 ani l Ciulea Sevastița, 67 ani l Costea Eufrosina, 78 ani l Meszaros Anna, 93 ani l Dărăuș Ioana, 86 ani l Isac Zoița, 89 ani l Adaci Floare, 79 ani l Kurai Elisabeta, 61 ani l Goman Natalia, 43 ani l Gabrif
Agenda2003-12-03-publicitate () [Corola-journal/Journalistic/280834_a_282163]
-
prin afirmațiile sale el trebuie să răspundă în fața justiției. E prima oară cînd președintele Iliescu declară "la rece" așa ceva despre CVTudor, fără a recurge la purtători de cuvînt și fără a-i acorda obișnuitele "circumstanțe atenuante" care făceau Justiția să ciulească urechile și să se mulțumească să ia jumătăți de măsură împotriva personajului. Cu toate astea, există analiști care nu cred că măsurile împotriva lui CVTudor vor fi duse pînă la capăt. În CURENTUL, Stelian Tănase e convins că și de
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/15834_a_17159]
-
Bute Sanda, 78 ani l Tîrziu Vălean, 77 ani l Crișan Stela, 77 ani l Bălineanu Elena, 65 ani l Boancheș Teodor, 79 ani l Toma Adela, 69 ani l Szaszek Roza, 89 ani l Bandu Glad, 71 ani l Ciulea Viorel, 74 ani l Dandeș Grigore, 69 ani l Anton Ion, 53 ani l Tibor Alin-Jean, 1 an l Havei Elena, 50 ani l Spătariu Gheorghe, 68 ani l Corban Petre, 70 ani l Grozav Ionel, 79 ani l Voaideș
Agenda2005-35-05-publicitate () [Corola-journal/Journalistic/284131_a_285460]
-
e o copilărie. Problema delicată e alta și anume că legea nu oferă cu adevărat o protecție împotriva folosirii greșite a limbii române în mass-media și în presa scrisă, în școală și în alte instituții publice. Dl Pruteanu trebuia să ciulească urechile la felul în care vorbesc unii dintre colegii d-sale din Senat, să numere dezacordurile, anacoluturile, acordurile după înțeles ori proasta folosire a unor cuvinte, spre a se convinge că nu de străini trebuie să ne apărăm limba, ci
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/15848_a_17173]
-
Constantin Țoiu Svonul văzut de Virgiliu în Eneida: "Monstrum, horrendum, ingens,..." Monstru fioros, uriaș, care fulgi cîți are pe trup/ Tot atîția ochi veghetori, vigilenți, are sub fiecare, si, nemaipomenit,/(mirabile dictu)/ Tot atîtea limbi și guri dau glas ciulind tot atîtea urechi... "tot oră sonant, tot subrigit aures." Concluzie: "Tam ficti preavique tenax quam nuntia veri." Crainic tenace al minciunii și netrebniciei cît și al adevărului. Mai bine spus FAIMA. Deși, fiind vorba de un substantiv masculin, unii preferă
Monstrum horrendum ingens by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/18143_a_19468]
-
de mărunțișuri." Dar cînd dl Popa face un pas mai departe și socotește "o porcărie" ideea atîtora "că această canalie de geniu a oglindit epoca, dar a și format-o, pe ea și posteritatea moravurilor și psihologiei române", începem să ciulim urechile. Ca să auzim că, o singură dată contestat, între războaie (ceea ce e departe de adevăr), Caragiale a fost "aproape fără rezerve valorificat de alienii care au introdus realismul socialist". Vezi Doamne, străinii de neam din anii '50 "aveau nevoie de
Critică literară și denunț by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15384_a_16709]