260 matches
-
Bacău, Buzău, Rîmnicu-Sărat, București. Poporime, nu glumă! Și, numai la secția de votare unde am stat de Duminica Orbului la coadă ca-n vremuri, nu-i așa? de tristă amintire, cîți dintre semenii ăștia ai mei: pantofi, țigări, caș, bărboși, ciungă, cingi, mere, foști, actuali, tuciurii, ridichi, nu erau acolo, i-am recunoscut, așteptînd să le vină rîndul la vot, la cabină, la ștampilă, așteptau răbdători, murmurau și dădeau, persuasivi, din mîini, puneau, vorba aia, țara la cale... 1 iunie De
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
dolofanul porumbel al păcii. Găselnița trebuie să fi fost oferită de vreun sinistru (de stînga) frescagiu mexican, Rivera sau Siqueiros. De dincolo de mormînt, pentru urmașii lor revoluționari. Ducă-se pe pustii! Marele conducător al popoarelor avea, se știe, o mînă ciungă. O fi fost oare chiar mîna cu care indica viitorul de aur al omenirii? Nu știm. Pentru că în capodoperele artiștilor poporului de-atunci, generalissimul le-avea pe-amîndouă egale. Mde... realism socialist. Moment medical. Despărțindu-mă, odată, după o consultație, de
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
ger, pe arșiță, se strecoară ca o caradașcă lovită spre trotuarele din zona Halei, trece-ntîi pe la birtulețul vînăt din colț, își umple ploscuța cu ceva de culoarea mercurului, se rostogolește-napoi pe tortuar, s-așază, își socate din mînecă mîna ciungă o cioată fulgerată și cu ea sub bărbie, ca cel de la Hamangia, zace ore-n șir, fără să scoată o vorbă. Nu-l văd niciodată bînd din mercur. Seara însă, tîrziu, cînd trec iar pe-acolo, ploscuța-i goală. Pe la
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
privirea plină de o demență amară... Ea nu a apucat să înțeleagă ce s-a întâmplat după aceea. A văzut un alt schilod, acesta cu două brațe valide, care a țâșnit lângă primul și, brutal, a scos bancnota din lada ciungului. Charlotte a rostit un „Ah!”, apoi și-a deschis din nou sacoșa. Dar soldatul care tocmai îi mângâiase piciorul părea resemnat - întorcându-i spatele agresorului său, urca deja pe străduța foarte piezișă al cărei capăt se deschidea spre cer... Charlotte
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
văzut câteva samovare care își împingeau lăzile spre ea. S-a simțit cumplit. Teamă, rușine totodată. Un strigăt scurt, răgușit a sfâșiat zumzăiala monotonă care plutea deasupra pieței. Charlotte s-a întors brusc. A văzut ceva mai iute decât fulgerul. Ciungul, în lada lui rulantă, a coborât panta străduței cu un pocnet asurzitor de rulmenți cu bile. Ciotul lui s-a proptit de mai multe ori în pământ, dirijând coborârea aceea nebunească. Iar în gura lui, chinuită de un rânjet oribil
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
proptit de mai multe ori în pământ, dirijând coborârea aceea nebunească. Iar în gura lui, chinuită de un rânjet oribil, săgeta un cuțit strâns în dinți. Schilodul care tocmai îi furase banii a apucat doar să-și înhațe bățul. Lada ciungului s-a lovit de a lui. A țâșnit sânge. Charlotte a văzut alte două samovare repezindu-se spre ciungul care scutura din cap sfârtecând trupul dușmanului său. Alte cuțite au sclipit între dinți. Din toate părțile izbucneau urlete. Lăzile se
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
oribil, săgeta un cuțit strâns în dinți. Schilodul care tocmai îi furase banii a apucat doar să-și înhațe bățul. Lada ciungului s-a lovit de a lui. A țâșnit sânge. Charlotte a văzut alte două samovare repezindu-se spre ciungul care scutura din cap sfârtecând trupul dușmanului său. Alte cuțite au sclipit între dinți. Din toate părțile izbucneau urlete. Lăzile se izbeau unele de altele. Trecătorii, subjugați de bătaia care devenea generală, nu îndrăzneau să intervină. Un alt soldat cobora
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
trupuri și repeta cu o voce plânsă: „Lioșa! Doar mi-ai promis că nu mai vii pe-aici! Mi-ai promis!” și pleca de acolo, ducându-l ca pe un copil pe bărbatul schilodit. Charlotte a încercat să vadă dacă ciungul ei era tot acolo. Unul dintre milițieni a împins-o deoparte... Mergeam drept înainte, îndepărtându-ne de Saranza. Vacarmul orchestrei militare se stinsese în liniștea stepei. Nu mai auzeam decât foșnetul ierburilor în bătaia vântului. Și, în nemărginirea aceea luminoasă
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
scurte, al căror ton ferm și grav m-a surprins. Probabil că, mental, le-am tradus în rusește și le-am reținut așa. Asta a dat o frază lungă, pe când franceza Charlottei a rezumat totul într-o singură imagine: „samovarul” ciung este așezat cu spatele lipit de trunchul unui pin imens și privește tăcut sclipirea valurilor stingându-se dincolo de copaci... În traducerea rusească păstrată de memoria mea, vocea Charlottei adăuga pe un ton de justificare: „Și uneori îmi spun că înțeleg
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
pentru a mânca. Suntem o țară binecuvântată de Dumnezeu și înzestrată cu toate bogățiile pământești, dar „Munții noștri aur poartă / Noi cerșim din poartă-n poartă” așteptând. „De veacuri mă cobor pe negre plaiuri Spre un noroc și o dreptate ciungă Și-mi par toți munții otrăvite raiuri Cu îngeri ce mă scuipă și m-alungă. De veacuri îmi tot pun în sac oftatul Și vara mai cobor printre vâlcele Să-L întâlnesc pe Dumnezeu drăguțul și împăratul Să-I ud
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Science/816_a_1648]