399 matches
-
ați avut ciutură în bătătură? - Cine crezi că-și mai aduce aminte că-n grajdul nostru a fost o ciutură. Oamenii au uitat, Ei cred că a fost astupată cu pământ. Când te-ai mutat la mine, tu știai de ciutură? - Nu... Mai bine aș fi murit când am plecat din casa lui neica Mitru. Casa asta numai nenorociri mi-a adus... În tot timpul cât îi vorbise Leanei, se uita în colțul sobii cu olane, numai să nu vadă mortul
ULTIMA SPOVEDANIE (NUVELĂ DE DRAGOBETE) de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 420 din 24 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346838_a_348167]
-
îi vorbise Leanei, se uita în colțul sobii cu olane, numai să nu vadă mortul. - Mișcă-te omule!... Nu e timp de pierdut. Fără să scoată un cuvânt, ca un somnambul, ajutat de Leana, l-a aruncat pe Costică în ciutura din grajd, așa îmbrăcat cum era. Cînd mortul a căzut în apă, s-a auzit un zgomot înfiorător, iar lui Andrei i s-a părut că a scos un horcăit de porc înjunghiat, că s-a retras înspăimântat câțiva pași
ULTIMA SPOVEDANIE (NUVELĂ DE DRAGOBETE) de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 420 din 24 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346838_a_348167]
-
tăcerea ei a fost un fel de plată ce-mi datora, findcă o lăsasem cu viață. ...Așa e omul făcut, își apără pielea cum poate mai bine; ce putea să mai facă, nu ea mă-ndemnase ca să-l ascundem în ciutură? Când m-am întors din prizonierat, nimeni nu mă mai lua în seamă: comuniștii lichidaseră jandarmeria, iar eu m-am trezit părăsit și neajutorat; puteam deveni un muritor de foame. Of-of!... și apoi boala, anii care trecuseră peste mine, m-
ULTIMA SPOVEDANIE (NUVELĂ DE DRAGOBETE) de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 420 din 24 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346838_a_348167]
-
rece rece la izvoare. Îmi este dor de pasul lui apăsat pe hotar Când cumpănește ploaia în privire De brațele vânjoase ce pun în car Rodul crescut din marea iubire. Mi-e dor de cumpăna ce coboară din cer În ciutură apa rece și curată, De roțile încinse cu verghetele de fier Pe ulița satului de ploaie arată. De vorba țăranului, înțeleaptă, mi-a dor, Spusă cu asprimea mierei de labine. Pădurea în care n-a intrat topor Așteaptă anotimpul, care
DOR, POEZIE DE AL.FLORIN ŢENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 739 din 08 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346305_a_347634]
-
Acasa > Stihuri > Cugetare > GEORGE PETROVAI - STIHURI DIN LUMINĂ (X) Autor: George Petrovai Publicat în: Ediția nr. 431 din 06 martie 2012 Toate Articolele Autorului AMURGUL VISELOR Cu ciutura speranței coborîi spre petecul de cer căzut în fântânioara dorului, ca stelele să le culeg și-n noaptea părului să ți le-așez, tu, diademă de lumină, și peste-a mele vreri regină. Dar am rămas captiv în vise - nestinse
STIHURI DIN LUMINĂ (X) de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 431 din 06 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/348398_a_349727]
-
stilistică pe care aș numi-o ”retro-lirică”, prin formulări clasice în stihuri cursive, melodioase, geometric de exacte ca metrică și cadență, lăsând să curgă, precum dintr-un izvor subteran, tainic, dintr-o fântână adâncă săpată într-un pustiu cât deșertul, ciutură după ciutură de fluid liric de la mare adâncime, amforă după amforă de esență de metafore, gură după gură de apă vie pentru suflet. Adina Nicolescu este o oază vie de poezie la răscrucea lumilor trecute, prezente și viitoare. O spun
ADINA NICOLESCU DIN AGIGEA (CONSTANŢA) – O OAZĂ VIE DE POEZIE de ROMEO TARHON în ediţia nr. 672 din 02 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/344999_a_346328]
-
care aș numi-o ”retro-lirică”, prin formulări clasice în stihuri cursive, melodioase, geometric de exacte ca metrică și cadență, lăsând să curgă, precum dintr-un izvor subteran, tainic, dintr-o fântână adâncă săpată într-un pustiu cât deșertul, ciutură după ciutură de fluid liric de la mare adâncime, amforă după amforă de esență de metafore, gură după gură de apă vie pentru suflet. Adina Nicolescu este o oază vie de poezie la răscrucea lumilor trecute, prezente și viitoare. O spun cu sete
ADINA NICOLESCU DIN AGIGEA (CONSTANŢA) – O OAZĂ VIE DE POEZIE de ROMEO TARHON în ediţia nr. 672 din 02 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/344999_a_346328]
-
cândva în anii frumoși ca o copilărie a divinității o pasăre măiastră sorbea noapte de noapte ca dintr-o mină de dor clipocindă lumina în care luna-și limpezea vălul îndrăgostite de ochii lumii nestematele adâncului urcau în scrânciob de ciutură să-i răcorească cerului fruntea plină de gânduri s-a făcut pământ rochia de mireasă a lunii acum doar lacrimile mai pot împărți gândului cerul în două ca o apă în care sufletul se îmbăiază ori de câte ori se întoarce din călătoria
NU DE DOR SEACĂ FÂNTÂNI de VIOLETA DEMINESCU în ediţia nr. 814 din 24 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345386_a_346715]
-
-i fi șters eu lacrima cu șervetul... “Mă arde tare dorul de satul meu și de casă cu cerdac.Acu, după atâția ani n-o mai fi așa,.. sau n-o mai fi deloc...cine stie....! Da' măcar fântână cu ciutura de lângă troița de o mai fi.... Că cine o avea suflet să dărâme o Sfântă Troița ! Ce apă dulce și rece ne astâmpăra joacă,măicuța dragă...“ citea Olia cu greu, cuvintele scrise cu mâna tremurânda pe o foaie îngălbenita de
SECTIUNEA PROZA SCURTA de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 2115 din 15 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/377025_a_378354]
-
de 6 mai a anului 991! Ce dacă erau picerele cam betege,răsuflarea mai grea, bătrânețile mai dureroase!Doar inima îmi era că a unui flăcău care se ducea că vântul la dragă lui.... Mi-am mai alinat dorul după ciutura fântânii...! Da nu am putut pune piciorul pe pământul meu drag! Am sărutat și eu florile și le-am aruncat în apă Prutului...cu gândul tot la câmpul meu cu flori din lunca casei....“ ................................................................................................................................................................................................ Silueta Oliei stătea dreapta în bătaia
SECTIUNEA PROZA SCURTA de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 2115 din 15 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/377025_a_378354]
-
Autorului culorile cerului curg în curcubeie ca niște fante ale destinului stoluri cu aripi de Icar îmi freamătă în piept iubesc cu toate ușile deschise cu cioburile destinului încrustate în iriși nicio nestare nu îmi astâmpără setea de lună plină /ciutură neagră a morții/ mâna nevăzută rupe file împodobește brazi au obosit visele să urce în carul mare pentru un dans în inima pădurii focul stinge nori de întuneric mări de iarbă astre solitare o rodie amară unge cu miere coaja
AS DE LUNĂ PLINĂ de ANGI CRISTEA în ediţia nr. 1549 din 29 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377091_a_378420]
-
rar scoate capul câte-o vibrație ascunsă ce porii mi-i umple cu vise în anii ce vin încărcați cu păcate. Tot mai atins de chinul durerii ce devine obișnuință, cad vinovat în propriile gânduri ca într-o fântână fără ciutură. Orice mă mai așteaptă se hrănește din cuvinte galbene stoarse dintr-o lămâie. Mai luminos decât un copil în joacă mă copilăresc alături de el. Citește mai mult Inima mea se mai îndrăgostește numai cu ochii,nu mai risipește farmecul trupului
LLELU NICOLAE VĂLĂREANU [Corola-blog/BlogPost/376412_a_377741]
-
sânge chemarea urcând.Mai rar scoate capul câte-o vibrație ascunsăce porii mi-i umple cu viseîn anii ce vin încărcați cu păcate.Tot mai atins de chinul dureriice devine obișnuință,cad vinovat în propriile gândurica într-o fântână fără ciutură. Orice mă mai așteaptăse hrănește din cuvinte galbenestoarse dintr-o lămâie.Mai luminos decât un copil în joacămă copilăresc alături de el.... XXIV. NICIO APĂ, NICIO PASĂRE, de Llelu Nicolae Vălăreanu , publicat în Ediția nr. 2201 din 09 ianuarie 2017. Nicio
LLELU NICOLAE VĂLĂREANU [Corola-blog/BlogPost/376412_a_377741]
-
abstractul cu un fundal natural de opinii ale mentalului deschis spre fundalul plin de suflet și dacă totul se îmbină ridic palmele spre firul de iarbă firul de apă al izvorului din centrul satului copilăriei necopilărite mereu matur ridică mireanul ciutura din fântâna cu cumpănă picătura de speranță prinde răsăritul însetați așteaptă copiii apa mereu însetați să doară mereu iubirea de plin de vid de gând împlinit în trup de vis întreb și păstrez palma deschisă încercării pentru o împlinire pe
PĂSTREZ PALMA DESCHISĂ ÎNCERCĂRII de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1420 din 20 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376821_a_378150]
-
însetați să doară mereu iubirea de plin de vid de gând împlinit în trup de vis întreb și păstrez palma deschisă încercării pentru o împlinire pe care aproape niciodată nu o simțim oval perfect și atunci de câte ori mai ridică mireanul ciutura și bobul de apă de câte ori sărută răsăritul pentru încă o înserare a ființei în plin dans al flăcării lumânării întreb și păstrez palma deschisă încercării Anne Marie Bejliu, 19 noiembrie 2014 Referință Bibliografică: păstrez palma deschisă încercării / Anne Marie Bejliu
PĂSTREZ PALMA DESCHISĂ ÎNCERCĂRII de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1420 din 20 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376821_a_378150]
-
importanță acum, dar foarte exploatat în trecut, aici fiind mai multe mori de apă. Acestea fiind proprietăți comune ale mai multor familii care își aveau stabilite zilele când puteau măcina, și cât puteau măcina. Acestea erau așa zisele mori cu ciutură, care funcționau cu apă puțină. Acum nu mai există niciuna, fiindcă mulți localnici au mori care funcționează cu energie electrică. Frumusețea drumului este că pe partea stângă a fluviului sunt munții cu pereți abrupți, pe sub care drumul se strecoară, iar
DRUM PRIN CLISURA DUNĂRII...AUTOR MIHAI LEONTE de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 217 din 05 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/372788_a_374117]
-
abur trist printre șiroaie să mă-ngroape în țărână nou izvor într-o fântână să schimb arșița-n răcoare ca o binecuvântare pe cei sugrumați de sete seva mea să îi îmbete iar când cumpăna s-o frânge apa-n ciutură o strânge și presar-o în grădină florilor la rădăcină iar din flori să faci cunună și cufund-o în fântână să-mi găsesc norocu-n ea ars de foc cu steaua mea *** Referință Bibliografică: bocet / Ovidiu Oana Pârâu : Confluențe Literare
BOCET de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1691 din 18 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/372260_a_373589]
-
poezie meditativă, foarte expresivă, cu multe simboluri, cu metafore inedite. Se remarcă poemul „Tânguire de îngropare”, un fel de litanie în care poetul își asumă vina pentru toate nedreptățile și nelegiuirile lumii, pentru care își cere smerit iertare. Metafore inedite: ciuturi de lumină, prispa dimineții, ș.a. Claudia Bota este o altă poetă care a dăruit Antologiei prinosul său de suflet, imensitatea trăirilor transpuse în versuri sugestive. Poeta este convinsă că: „Muzica sufletului meu/ Capodoperă fără egal” (Imensitate). Autoarea folosește și licențe
ÎNTRE SUFLET ŞI CUVÂNT – O LEGĂTURĂ NEVĂZUTĂ de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 2077 din 07 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/374676_a_376005]
-
Acasa > Poezie > Imagini > ARȘIȚĂ Autor: Anatol Covali Publicat în: Ediția nr. 1919 din 02 aprilie 2016 Toate Articolele Autorului Umple-mi ființa cu săruturi și lasă-mă, din când în când, ca prin răcoarea ce-o ții-n ciuturi să îmi astâmpăr setea bând. Simt magice dorinți prin unde pe când te beau înfrigurat să aflu ce mai poți ascunde în tot ce încă nu mi-ai dat. Nu cred că poate să se rupă această vrajă care-n noi
ARŞIŢĂ de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1919 din 02 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369240_a_370569]
-
sfârșit de toamnă Sur la blouse fleurie repose un papillon nostalgique - fin d’automne 4. Lăstari de stejar dorm în poala pădurii - maternitate De jeunes chênes dorment dans l’orée de la forêt - maternité 5.Un pumn de apă - și-n ciutura fântânii răsar stelele Un poing d’eau- et dans le seau de la fontaine se lèvent leș étoiles 6.Nuntă de aur - patul nu mai scârțâie căsnicia da Le mariage d’or- le lit ne grince plus le mariage oui 7
HAIKU 4 de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 1474 din 13 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374197_a_375526]
-
vibrează. Ai să îi revezi fețele superbe când îți va zâmbi din etern iubirea și-ai s-admiri vrăjit cum iese din verbe Desăvârșirea. Vor veni atunci heruvimi cu scuturi și săbii părând raze ireale în inima ta revărsând din ciuturi cioburi astrale. Anatol Covali Referință Bibliografică: Univers / Anatol Covali : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1755, Anul V, 21 octombrie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Anatol Covali : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă
UNIVERS de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1755 din 21 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/378663_a_379992]
-
mai mult ca orice ...și că am învățat .. și că am plecat...cam departe...prin alte țări...Acum sunt Petru...chiar Peter pentru unii...Și știi că am uitat de unde vin, am uitat de acest loc binecuvîntat, am uitat de ciutura fîntinii din capul satului, de învățătorul Ifrim, de prietenul meu Ionică, -Ionică a lui Iordache Belu-am uitat ....am uitat de toți. Da, Tu știi...Și știi că am uitat și de Tine..... Am uitat că Tu esti în tot ceea ce
DOR de MIRELA PENU în ediţia nr. 1396 din 27 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/377729_a_379058]
-
care o oferă consumului.... III. REGĂSIRE, de Angelina Nădejde, publicat în Ediția nr. 2255 din 04 martie 2017. Te uită, mamă, pomii râd, Nechează-n ei flămânzii muguri, Tu nu-i mai vezi și-ades oftând Strângi amintiri în sparte ciuturi. Te strig, dar glasul mi-ai uitat, În ochii tăi se face seară Și-ți pare atât de-ndepărtat Printre lumini ce stau să moară. În trup de ceară - suflet ars Porți zbuciumul din toiul vieții, Ating ușor al tău
ANGELINA NĂDEJDE [Corola-blog/BlogPost/377614_a_378943]
-
Copil pierdut prin lumi de gheață Din cer surâde Dumnezeu, Iar tu ai înflorit cu viață. Citește mai mult Te uită, mamă, pomii râd,Nechează-n ei flămânzii muguri,Tu nu-i mai vezi și-ades oftândStrângi amintiri în sparte ciuturi.Te strig, dar glasul mi-ai uitat,În ochii tăi se face searăși-ți pare atât de-ndepărtatPrintre lumini ce stau să moară.În trup de ceară - suflet arsPorți zbuciumul din toiul vieții,Ating ușor al tău obrazși-ți simt adânc duhul-blândeții
ANGELINA NĂDEJDE [Corola-blog/BlogPost/377614_a_378943]
-
j'ai scellé à la cire mă maison " (Semne/Signes) (Miclău, 1978 : 305) ; " j'ai scellé en cire mă maison " (Leș signes) (Drăgănescu-Vericeanu, 1974 : 169) ; " îngerii de ceară " " leș anges de cire " (Biografie/Biographie) (Miclău, 1978 : 313) ; " Stuparul ceresc peste/ciuturi se-ndoaie/în mierea fântânilor/barbă și-o-nmoaie. " " L'apiculteur céleste/sur leș seaux se penche, dans le miel des fontaines/mouille să barbe blanche. " (Peisaj trecut/Paysage d'antan) (Miclău, 1978 : 345) ; " Albinele-n faguri adună/și-amestecă
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]