521 matches
-
precum și asupra mobilului răscumpărării lor prin sumele stabilite prin lege, din dorința noastră de a putea constata oricine care a fost situația creată după 1864 și de a găsi explicația sentimentului de mare bucurie și satisfacție nutrit de foștii țărani clăcași pentru o bună perioadă de timp după reformă. Și nu putea fi altfel din moment ce sarcinile lor multe și grele au fost abolite de jure, ba, mai mult, lor li s-a recunoscut dreptul de proprietate pe însemnate loturi de pământ
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
reforma agrară din timpul domniei lui Cuza Vodă, nu toți țăranii au fost aduși în situația de a trăi bucuria omului devenit stăpân pe munca lui și pe destinul familiei sale. După cum se știe, mulți locuitori umbrăreșteni din satele de clăcași, precum și cei din satele răzesești, mulți la număr fără pământ sau cu pământ puțin, au rămas în afara prevederilor de bază ale Legii agrare din 1864. Mai apoi, loturile celor împroprietăriți s-au fărâmițat destul de repede, prin împărțirea lor pe membri
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
familie, în urma căsătoriilor (la vremea respectivă, în majoritatea gospodăriilor erau copii numeroși). Un singur exemplu, ilustrativ, din acest punct de vedere este acela al străbunicului meu după mamă, Radu Druță. El se află înscris în lista de împroprietărire a Umbrăreștilor clăcași la nr. crt. 49, mijlocaș cu 4 fălcii, echivalentul a circa 6 ha. În perioada împroprietării, copiii lui, 8 (opt) la număr, erau mărișori, astfel că la scurtă vreme a trebuit să fie înzestrați. În consecință, dintr-o familie cu
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
mărișori, astfel că la scurtă vreme a trebuit să fie înzestrați. În consecință, dintr-o familie cu 6 ha se va ajunge destul de repede la mai multe familii, cu 1-2 ha și chiar mai puțin, referindu-ne doar la foștii clăcași. În același timp, marii proprietari locali dețineau următoarele imobile funciare: - 2300 fălcii, ceea ce ar da circa 3.450 ha, familia fraților Suțu la Umbrărești, din Herătău până la Siret; - 5.148 ha măsura proprietatea familiei Balș la Torcești. Prin urmare, era
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
agricole, pe care țăranii le-au perceput și simțit la fel ca pe „ponturile boierești”, condițiile și obligațiile fiind unilaterale, numai pentru țărani forțați să le accepte din lipsa pământului necesar existenței lor. Acum, aceste condiții sunt specifice întregii țărănimi, clăcași și răzeși, ambele categorii resimțind nevoia de a se învoi cu proprietarul ori arendașul atotputernic prin avere și sprijin politic. Umbrăreștenii nu au rămas în afara acestei situații. Bătrânii satului vorbeau în perioada interbelică ca despre niște amintiri amare, cum ei
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
precum îmbunătățirea școlii” și alte nevoi. Din acest text rezultă că satele libere aveau deja școli, ceea ce nu se prea poate dovedi, dacă vedem că satele răzeșești sunt primele care încep să acționeze în vederea înființării lor. În satele boierești, cu clăcași, proprietarii ori arendașii lor aveau unele obligații de a întreține câte o școală pentru copiii locuitorilor. Numai că, sub diverse pretexte, stăpânii satelor nu-și onorau această nobilă însărcinare, fapt ce se poate demonstra prin câteva exemple. La o intervenție
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
așezat pe partea stângă a apelor pârâului Berheci, folosite la adăparea naturală a vitelor, irigarea grădinilor de zarzavat, topitorii pentru cânepă și in, loc de scăldat al copiilor și de inițiere în pescuit. Este populat de răzeși cât și de clăcași așezați în cătunul Valea Iepei la împroprietărirea țăranilor din 1864, (împroprietărire s-a făcut și 1921). Satul Lazu (Onceștii Noi) s-a dezvoltat în prelungire cu Dealul Berghiului. Începuturile satului au fost la punctul numit Sâliștea, apoi datorită apropierii de
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
majoritatea beneficiind de 0,5 ha, conform Legii 18/ 1991. Tarnița Tarnița este un sat așezat de ambele părți ale pârâului Berheci. Satul actual s-a format prin migrarea locuitorilor din Tarnița Veche și de pe Valea Ghețului. Locuitorii satului erau clăcași, se ocupau cu agricultura, viticultura și creșterea animalelor. Sunt veniți pe aceste meleaguri din Bucovina (așa cum se arată în monografia Tarniței), începând cu anul 1776, concomitent cu locuitorii satelor Lunca (Filipeni) și Slobozia (Stănișești). Tărnicenii s-au așezat pe moșia
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
câteva veacuri de-a rândul. Multe dealuri - Pietrărie, Coasta Morii, Rotărie, Leaua, Dumbrava, Dealul Viei, Dealul Cocoliei, Zarea, Hlize și Pripor - își arată sfidător măruntaiele de piatră, iar altele cu îngăduință au permis șuvoaielor să le desfigureze. Cu toate acestea, clăcașii satului aduși din ținuturile Dornei au îndrăgit cu timpul și s-au legat prin jertfă de sânge de aceste locuri, la început străine lor. Oameni voinici, viguroși și îndrăzneți, au continuat lupta cu toate greutățile ivite, au întemeiat așezări într-
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
de primejdii, între aceste dealuri împădurite. În acest ținut au țesut cu piciorul păinjeniș de poteci sau au lucrat poduri și punți peste pâraie și râpe. Multe și grele au fost încercările prin care au trecut cele câteva generații de clăcași. Despre originea de munteni (dorneni - de la munte) ai primilor locuitori vorbesc costumele naționale pe care le purtau: sumanele, cojoacele, bundițele înflorate, unele caracteristici ale locuințelor, acoperișul foarte înalt, unele particularități ale limbii (amu în loc de acum, muiere în loc de femeie, tăt în loc de
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
în firea lor o mândrie aparte ce-și are originea în neamul lor de răzăși (cei care aveau în proprietate mai mult pământ se socoteau „boiernași”), spre deosebire de vecinii lor din Tarnița și Satul Nou, care se trag din clăcași (aceștia, având mai puțin pământ, erau porecliți „cojani”). În satul Tarnița, suprafața arabilă nu satisfăcea nevoile de cereale ale locuitorilor prezenți în aceste zone după anul 1774, aceștia fiind nevoiți să lucreze la arendași pentru a-și asigura subzistența. Recolta
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
al XIX-lea, comerțul cu produse agricole era frânat de vămile interne care existau în aproape toate orașele de pe atunci. În condițiile economice bazate pe clacă nu putea fi vorba de un comerț liber. Seceta și calamitățile naturale au împins clăcașii în ghearele cametei sălbatice, fapt care a dus la pauperizarea generală a acestora. Pe la mijlocul secolului al XIX-lea, după cum ne spun bătrânii, unii cetățeni în tovărășie încărcau carele trase de boi mari cu diverse cereale, piei de animale, lemne și
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
și împrejurările. Arareori se mai găsea câte un dascăl prăpădit (scăpătat) sau câte un grămătic care știau să tălmăcească o jalbă. În satele noastre, mai ales în cele răzășești Oncești, Dealu Perjului, Taula, Bărboasa, apoi și în Tarnița - sat de clăcași -, copiii sătenilor înstăriți se adunau în tinda bisericii, unde preotul sau un dascăl mai priceput la învățătură îi deprindea să învețe buchiile și să slovenească 1 câte ceva din ceaslov sau psaltire. Aceste mici „ferestre” către lumina învățăturii dispuneau și de
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
fost primul creștin ortodox din lume. Venirea lui în noaptea Crăciunului este, de asemenea, prilej de bucurii pentru cei mici și chiar și pentru cei mari. Băștinașii răzeși au păstrat tradiționalele obiceiuri strămoșești: colindele, Plugușorul, capra, Sorcova. După anul 1744, clăcașii veniți din nordul Moldovei au mai completat obiceiurile prin: Jocul cu ursul, Căluții și Paparudele care sunt moșteniri ale urmașilor ca niște documente ale vremurilor trecute. Oamenii așteaptă Crăciunul și Anul Nou cu bucurie și își urează unul altuia împlinirea
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
Snopii de la coamă se puneau cu rădăcina în sus, depășind nivelul acesteia. Casele cu o singură încăpere, ridicate pe furci, având pereții din gard sau din păruială (rețea de pari), lipiți cu vălătuci, ce aparțineau păturii sărace a țărănimii și clăcașilor, nu s-au mai păstrat. Despre construcțiile țărănești, I. Antonovici consemna: „...cei săraci își săpau bordeie în pământ, punând deasupra loazbe sau trunchiuri de lemn, peste care așterneau o pătură groasă de pământ. În față aveau o ușă și pe
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
bejăniei spre Basarabia, Moldova, Muntenia și peste Carpații de Nord. Acești bejenari români, în grupuri mari, s-au așezat pe moșiile boierești și mănăstirești, care aveau nevoie de brațe de muncă. Astfel, în jurul anului 1784, s-a înființat satul de clăcași 1 Filipeni și m în aceiași perioadă și satele Slobozia, Stănișești precum și Tarnița, cu țărani veniți din zona Vatra Dornei, probabil din vechea localitate bucovineană Tarnița, situată la nord de Iacobeni, Pătrăuți și Cașvana. Satul Tarnița, sat de clăcași situat
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
de clăcași 1 Filipeni și m în aceiași perioadă și satele Slobozia, Stănișești precum și Tarnița, cu țărani veniți din zona Vatra Dornei, probabil din vechea localitate bucovineană Tarnița, situată la nord de Iacobeni, Pătrăuți și Cașvana. Satul Tarnița, sat de clăcași situat între satele de răzeși Oncești și Făgheni, a început să se dezvolte economic la scurt timp de la înființare. Bejenarii sosiți aici din Bucovina au găsit aici condiții prielnice pentru creșterea animalelor, în special a ovinelor, colinele de aici oferind
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
ornamental, întâlnim și în zona etnografică a Siretului, în satele Traian și Prăjești. Piesele componente ale acestui costum erau: cămașă-ie, fusta în feluri, batista pe cap, pestelca, ilicul, betele, ciorapii de lână, opincile și mai recent pantalonii. Fetele și femeile clăcașilor din Tarnița aveau o preocupare permanentă pentru a-și împodobi capul. Astfel, fetițele până a ieși la horă, purtau părul împletit în două codițe, cu cărare pe mijloc. Când acestea ieșeau la horă, semn al integrării în colectivitate, își schimbau
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
izoleze pe deținuți, însă aceștia încep să fie folosiți drept forță de muncă, una foarte convenabilă în viziunea lui Stalin, la construirea Belomorkanal-ului și a Volgokanal-ului. Soljenițîn realizează o comparație între deținuți și iobagi, indicând mai multe categorii: "grupa A" (clăcașii), "grupa B" (rândașii) cei care se află în serviciul boierului (șeful lagpunctului) și al domeniului (zona), "grupa C" (nevolnicii) cei care nu se mai puteau ridica de pe cuptor (prici) și "grupa D" (cei recalcitranți). Ca și boierul, șeful de lagăr
Proza lui Alexandr Soljenițin. Un document artistic al Gulagului by Cecilia Maticiuc () [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]
-
ceea ce revenea cam 50 locuitori pe km.p. -, mișcarea populației - cu nașteri, morți, căsătorii, divorțuri, adopțiuni și imigrări -, situația economică - cu 4 proprietari mari, 5 de mijloc și 335 mici, din care 311 r ăzeș i și numai 33 de clăcași, dar și aceștia împroprietăriți după legea rurală de la 1864... Referindu-se la agricultură, autorul vorbea despre grădinărit, cultura mare dar și a pomilor roditori și a viței de vie, de păduri, plante textile, pășunatul și creș terea vitelor. Autorul, învățător
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
satul Protopopenilor"19. În mitricile anului 1847, ca proprietar al Joldeștilor e trecut "dum-sa aga Nicolae Roset"20. În același an, 1847, Nicolae Roset, cu soția sa, Zoița, au zidit, cu a lor cheltuială, biserica satului Joldești 21. La împroprietărirea clăcașilor din 1864, proprietarul Joldeștilor era Hagi Iordache Cantacuzino 22. Așadar, nici pomeneală nu se face prin documente, de stolnicul Vasile Iurașco, ca proprietar pe moșia Joldești și tocmai de aceasta te miră faptul că toți cercetătorii biografiei eminesciene, fără nici o
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
În apa Motrului, ce hotărnicește proprietatea satului, fostă Săvoiu, de satele Meriș, RÎpa, Zegujani. Această luncă foarte bogată În produse agricole și fînețe, cu zăvoaie de arini, salcîmi și plopi pe marginea rîului Motru, era locul de muncă al țăranilor clăcași, locuri de scaldă și zbenguială a copiilor de pe ambele maluri ale rîului Motru. Cu Împroprietărirea din 1920-1922, o parte din moșie, În partea de apus, din drumul ce lega Lupoaia de RÎpa, a fost Împărțită țăranilor, satul Începînd să se
Monografia comunei Cătunele, județul Gorj by Păunescu Ovidiu () [Corola-publishinghouse/Science/1828_a_3163]
-
lunca Motrului și pînă În hotarul Văii MÎnăstirii, era moșia proprietarului Săvoiu. Oamenii nu au avut decît vatra satului, unde și- au clădit căsuțele, ale căror plațuri au fost date În prima Împroprietărire sub Cuza-Vodă.țăranii neavînd nimic, erau săraci, clăcași ai moșiei și robi ai cuvîntului boieresc, care se făcea cunoscut prin gura logofeților și al ispravnicilor ce-l tălmăceau după bunul lor plac, făcîndu-și și ei parte din sudoarea clăcașilor. Vor fi Împroprietăriți după primul război mondial, starea lor
Monografia comunei Cătunele, județul Gorj by Păunescu Ovidiu () [Corola-publishinghouse/Science/1828_a_3163]
-
prima Împroprietărire sub Cuza-Vodă.țăranii neavînd nimic, erau săraci, clăcași ai moșiei și robi ai cuvîntului boieresc, care se făcea cunoscut prin gura logofeților și al ispravnicilor ce-l tălmăceau după bunul lor plac, făcîndu-și și ei parte din sudoarea clăcașilor. Vor fi Împroprietăriți după primul război mondial, starea lor Îmbunătățindu-se. Ca vîrstă, satul este destul de vechi, dar viața locuitorilor săi s-a scurs fără bucurie și dragoste de a munci pentru ei Înșiși. Munca pentru alții a determinat Înapoierea
Monografia comunei Cătunele, județul Gorj by Păunescu Ovidiu () [Corola-publishinghouse/Science/1828_a_3163]
-
acoperită cu tablă tegola. Biserica are formă de cruce și are trei turle (anexa 4). Proiect Euro-Strategie, Euro-Administrație, Euro- Cetățeni, Consiliul Județean Gorj 2011. CAPİTOLUL III COMUNA CĂTUNELE ÎN EPOCA MODERNĂ ȘI CONTEMPORANĂ Locuitorii satului Lupoaia, au fost la Început clăcași pe moșia proprietarilor. Nu au avut nici case În adevăratul sens al cuvîntului, nici pămînt de muncă, decăt brațele lor de muncă puse la dispoziția treburilor boierești. Fiind legați de interesele proprietarului micile lor așezări, erau În preajma conacului boieresc. Cula
Monografia comunei Cătunele, județul Gorj by Păunescu Ovidiu () [Corola-publishinghouse/Science/1828_a_3163]