371 matches
-
mă aplec în genunchi și/ îmi așez fața în găleata cu/ apă ca să bolborosesc)" (Sic cogito). Sau: "de două zile nu am mai stins becul / stau cu mâinile la spate și mă gâdil în/ palmă cu unghiile moi. când îmi clănțănesc/ dinții îmi sug la sânge măselele rupte)" (de două zile nu am mai stins becul). Autoclaustrat într-un interior mizer, sordid, "eroul" proiecțiilor halucinante își actualizează de obicei, printr-un proces anamnetic à rebours, detaliile (ordinare sau de-a dreptul
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
fanatice în mirajul nu numai artistic: Nu țin minte să fi văzut/ în țara bursucilor herghelii/ poate caii lor mai demult/ s-au ascuns sub temelii// o doar bursucii știu să vâneze/ știu să alerge să rupă/ știu chiar să clănțăne și să urle/ după ce te-au zărit doar după// cel mai greu și mai greu de vânat/ e un vechi și ciudat animal/ foarte greu de găsit și apoi/ cum să faci să-l dai jos de pe cal/ aici însă
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
se mută, brusc, în interior; teroarea fenomenologică a obiectelor se transferă la nivel somatic. Astfel, trupul lui Zibal este cuprins de o senzație mistuitoare de sete: "Spălă un păhăruț [...] și voi să-și toarne rachiu [...]; dar gâtul șipului începu să clănțănească tare pe buzele paharului. A doua încercare, cu toată voința lui de a-și birui slăbiciunea, nu avu mai mult succes". Cele mai acute spaime ale eroului se materializează, după aceeași tehnică a aglomerării unor detalii care, înregistrate izolat, par
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
de oțel, de sticlă și de lumină, le hăcuiau cu spade cu două tăișuri, scurgându-le sângele negru-n zăpadă, se ridicau în zbor și sugrumau cu mâinile late demonii aripați. [...] Ca niște câini grași și colțați, câte trai-patru tăbărau clănțănind pe câte-un sol ceresc, îngrețoșând-l cu duhoarea mațelor lor". La apropierea dimineții, balanța înclină spre îngeri; apocatastatic, morților le este restituit trupul fără de păcat; pe drumul spre cimitir, ultimul dintre aceștia reface, grație unui nou act, de data
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
teorie freudiană a libidoului. Psihanalistul avant la lettre care este Burdea nu reușește să convingă, ci produce o rană adâncă: Națl se cutremură în tot trupul; îi venea să-l apuce de piept și să-l scuture încât să-i clănțănească oasele. În același mod reacționase și Persida în dialogul cu Burdea: Ea se cutremură în tot trupul, cuprinsă de fiorii care o trecuseră când se văzuse singură. Simțea că nu vine bine să stea atâta timp singură cu acest om
Slavici sau iubirea ca mod de viață by Steliana Brădescu () [Corola-publishinghouse/Science/1060_a_2568]
-
ceasuri la zece, cinsprezece ani. În clipa următoare femeia se pierdu în întunericul camerei. Dumneata cum te-ai aranjat? Îmi apăr... «Eu zic, să intrăm, spuse Gherghel [...]» de-abia când se apropie de el, Ștefan își dădu seama că îi clănțăneau dinții.”( vol.I, p.318-319) Trăirile acestea simultane în trecut și în prezent nu îl caracterizează numai pe Ștefan. Aproape toate personajele sunt copleșite de amintirile care le revin mereu în minte în urma unor asocieri de idei. Intervine în acest
Mircea Eliade : arta romanului : monografie by Anamaria Ghiban () [Corola-publishinghouse/Science/1263_a_1954]
-
chemat la agie să-mi ridic mortul, pe bărbatul meu cu cununie, pe Nicos. Nu împlinisem șaisprezece ani și când l-am văzut spânzurat, cu cămașa albă însângerată, cu unghiile smulse, m-a apucat un tremur, zgâlțâiam toată, dinții îmi clănțăneau de nu mi puteam propti fălcile una într alta. Mă simțeam vinovată, toată vina mi-o luai asupra mea. Și ca și cum aș fi vrut să-mi cer iertare de la mort, mi-am ridicat privirea să-l văd bine. M-a
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
de față. — Stai, ordonă vodă, să vină un grămătic să scrie mărturia. — Măria ta, scrisoarea o am scrisă chiar de mâna mea, și egumenul scoase de sub rasă, de la piept, un sul subțirel. Îi tremurau mâinile și se auzeau cum îi clănțăne dinții în gură. Vodă zâmbi sigur pe el, în timp ce încordarea îi încremenise pe cei din sală. Doar Brâncoveanul își număra nodurile șnurului negru cu ciucuri împletiți. S-auzim! — Fericita doamna Ilinca, postelniceasa, fiind aproape de moarte și slabă de tot, m-
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
aiureli. Parcă boierii din divan ar râde în hohote: „Cum să nu te doară umărul, Brâncovene, dacă ți-a pus Kuciuk Selin năframa neagră pe el?! Ha, ha, ești mazilit, Constantin bei”. Domnul începu iar să zgâlțâie. Tremura de-i clănțăneau dinții în gură. Marica mai întinse un macat peste el. Ușa se deschise, lăsându-i să intre pe Constantin, Stanca și Ștefan. Vodă-i zări prin semiîntunericul odăii și, încercând să le zâmbească, scoase un vaiet de durere. — Ce are
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
am tras sub șoproanele unui han. Era frig, am început să tremur, m-am învelit cu cerga, care nu ținea însă deloc de cald. - Ce e cu tine? m-a întrebat. - Tu nu vezi? i-am răspuns eu cu dinții clănțănind. Mi-e frig, pune dulama pe mine și ia cerga asta de-aici. Mi-a adus să mănânc doi mici și mi-a pus o ceașcă cu țuică în mână. - Bea și tu, zice, mi-o dădu mocanu' ăsta de-
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
la Cîmpu-Lung. M-am trezit târziu cu o senzație apăsătoare de chin. Nu știam unde sunt și am luat-o spre fereastră, pe care am deschis-o și am sărit jos în stradă. Am căzut pe brânci și mi-a clănțănit bărbia de pavaj. Asta parcă m-a mai răcorit. Am intrat îndărăt pe poartă și m-am întors în pat. Dimineața m-am uitat să văd de la ce distanță sărisem. Mi s-a părut că am visat, deși aveam bărbia
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
de la toate distanțele, când credeai că a tăcut unul, începea celălalt... Am ieșit afară cu un alpenștoc în mână, pe care îl cumpărasem din oraș să urc cu el la cota 1400 și am început să-i pocnesc. Erau îndîrjiți, clănțăneau la mine, dar eu eram și mai îndîrjit, trosc, buf, în dreapta și în stânga, până s-au împrăștiat sărind gardurile și arătîndu-mi cozile stufoase... M-am întors și am adormit satisfăcut... A doua zi,dimineața am văzut, mirat, cum zăpada din
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
i-am răspuns. Și am intrat într-un magazin de vinuri, am cumpărat o sticlă și am ajuns în dărăpănata lui odaie. Numai că pe mine m-a apucat deodată frigul și au început, cu paltonul pe mine, să-mi clănțăne dinții. Afară era mai cald decât acolo. I-am spus că nu pot să stau, să mergem la mine, unde e calorifer, sunt singur, poate să doarmă la căldură, de ce să stăm acolo să înghețăm? - Nu înghețăm, zice, fac eu
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
făcu să-l întîmpine pe ungurește: ― Bine-ai venit la noi, domnule ofițer. Bologa era atât de mișcat, că nici nu observă atunci vorba ungurească. Fața lui părea aprinsă și buzele învinețite îi tremurau într-un surâs nervos. Vorbind, îi clănțăneau dinții și glasul lui avea o asprime aproape răgușită: ― Părinte Constantine... am venit la tine... să mă spovedesc. Când își auzi glasul, i se păru străin și, instinctiv, se uită împrejur dacă nu a vorbit într-adevăr altcineva. ― Poftim înlăuntru
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
anemic, amintind de o garoafă pleoștită și parțial cheală, pe care Edy imediat și-a agățat-o cu mândrie la butonieră. Felinarele pe bulevard luminau spasmodic refugiul, unde ne adăpostisem. Așteptam nerăbdători fetele în colțul rotund, vineții, rebegiți de frig, clănțănind din măsele și privind cum cucoanele își fâțâie tropăind zgomotos pantofii cu capișoane de metal la tocuri. Giulia avea deci, misiunea ingrată să vină cu prietena și .. au apărut amândouă! Au ajuns direct de la serviciu la ora aceea târzie, grăbite
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
Nu toată, stăpâne. Abia am început... Dar în clipa aceea se deschise ușa și cineva, întocmai cum se povestea prin țară, coborî încet și rămase lângă turn. Marele Preot, stăpînindu-se cu greu să nu tremure, însoțit de Tefnaht căruia îi clănțăneau dinții și urmat de liniștitul Auta, păși spre ușa deschisă, în vreme ce toți ceilalți rămași în urmă, robi, slujitori și soldați, căzură în genunchi cu frunțile la pământ. Cei doi preoți îndurară cu teamă abia stăpânită ceremonialul îmbrăcării globurilor sticloase și
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
a nu fi deranjat, când simți o zguduitură puternică. Vasele cu reptile mici în formol, planșele atârnate de stative și pe pereți, se legănau, iar scheletul îi provocă o stare ciudată, de confuzie. Maxilarele, mobile din cauza știfturilor și arcurilor, clănțăneau sumbru. Spaima provocată de cutremur, cumulată cu agitația inexplicabilă a scheletului de lângă singura cale de ieșire, ușa, îl făcură să nimerească cu greu cheia în broască. Povestea după aceea, râzând: Eram îngrijorat, deși niciodată nu mi-a fost frică de
Regăsirea înstrăinării by Ştirbu Mihai () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91672_a_92367]
-
o crimă pe motive rasiste Bruce? mă ia la mișto Drummond și gura i se strâmbă În jos cu o Încetineală chinuită. Karen Fulton se uită Încurajator, mai Întâi la ea, dupaia la mine. — Ei, mda, zic. Astai face să clănțăne prea tare din gură ca să mai observe că și dinții mei fac la fel. Mahmureala măsii. Camera măsii. Slujba măsii. Crimele Încerc să scap de gustul nasol din gură din cauza mahmurelii și a prezenței lu alde Toal atât de devreme
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
Puțoii n-o să afle niciodată, n-o să afle niciodatăn morții măsii, fiincăs mai tare, mai tare ca toți, mai puternic decât toții puțoii ăia luați la un loc. Mă scuz și mă duc la budă. În wc tremur și-mi clănțăne dinții-n gură. Mă așez pe closet. Mă mănâncă curu Înfiorător. Vreau să sterilizez hemoroizii ăștia: niște apă clocotită, o durere ascuțită și gata. Hârtia igienică e doar o porcărie de-a comitetului ăluia sever. Puțoi Împuțiți! Cum s-or
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
a Laburiștilor, Conrad Donaldson. Când mă Întorc sus sunt deja calm, dar, ori de câte ori mă gândesc la Donaldson și la ai lui, o furie sălbatică Îmi bubuie În piept. La un moment dat devine atât de puternică, Încât tremur și Îmi clănțăne iar dinții. Trebuie să beau ceva, așa că Îmi termin treaba mai devreme și mă duc la barul din clubul de jos. Doar simțind covorul gros sub tălpi și mă calmez. E o schimbare față de celelate camere din clădire cu podeaua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
Celeste, Împreună cu noi la pantomimă, să vedem Mother Goose cu Stanley Baxter și Angus Lennie din Crossroads. Noi am văzut-o. Ba nu, n-am văzut-o. Ba da, așa a fost. E lumină și nouă ne e frig: ne clănțăne dinții. Un vagabond ne aruncă o insultă sau poate ne cere bani. Noi ne uităm În buzunare și găsim o bancnotă de douăzeci de lire și niște mărunțiș. Scoatem bancnota de douăzeci de lire și i-o dăm vagabondului care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
luciul palid al colților deveniseră, strălucitori. Pădurarul se uită adânc în ochii fosforescenți ai animalului. Și, pentru o clipă, i s-a părut că-l recunoaște în ochiul de geam, în noaptea aceea fără sfârșit, când s-a născut Anuca... Clănțănind dinții, cu o căutătură în ochi, sălbatică și amenințătoare, fiara era gata să se arunce și să sfâșie. Privirile li se apropiară. Ochii fosforescenți albaștri ai lupului, sub privirea neagră sângeroasă a omului-fiară, au clipit, ferindu-i parcă căutarea.. Sfiala
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
spre cuțitul din tureatcă; pentru o clipă, lupul părea să ezite, să aibă în căutătură, acea sfială față de om, dar pe loc i se însângerară din ce în ce. ...Timpul se întorcea îndărăt, urechile îi vâjâiau, ca iureșul unei cascade. Clănțănind dinții cu o căutătură sălbatică în ochi, mârâind amenințator, lupul era gata să se arunce și să sfâșie. O spaimă cumplită îl înfricoșă, și o subită teamă de moarte îl cuprinse; își închise ochii strâns așteptând... și, zvâcni. Totul se
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
de crampe la stomac. Vrei niște apă? — Apă, da. Mi-e limba la fel de uscată ca și... Fu cuprins de un alt acces de vomă. M-am dat jos binișor și am luat polonicul de pe o găleată de lângă pat. Cu dinții clănțănind ca un buton de telegraf, Mutschmann sorbi apa cu zgomot. Când termină de băut, oftă și se Întinse pe spate. — Mersi, amice, zise el. — N-ai pentru ce. Și tu ai face la fel pentru mine. L-am auzit tușind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
Mi-am ținut revolverul lipit de fața femeii. Când telefonul mi-a înghițit purcoiul de monede, am cerut: — Biroul Federal de Investigații, sediul din San Diego. E o urgență. Centralista murmură: — Da, domnule. Am auzit cum făcea legătura. Dinții femeii clănțăneau, lipiți de țeava armei. Vasquez încercă să mă mituiască: — Blanchard a fost foarte bogat, prietene. Am putea să dăm de banii lui. Ai putea să trăiești pe picior mare aici. Tu... — FBI, agentul special Rice. M-am uitat cu o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]