599 matches
-
niște grajduri de vite. Samuraiul știa totul despre cele trei sate. Generația tatălui său primise ca domeniu satele și pământurile de la Stăpân. Fiind primul născut, era cap de familie și trebuia să adune țărani dacă venea poruncă pentru oameni de clacă și să-și ducă trupele la castelul seniorului său, Ishida, dacă s-ar fi iscat vreo bătălie. Locuința samuraiului era ceva mai bună decât casele țăranilor, însă nu mai mare decât o mână de case cu acoperișuri de paie înghesuite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
plecat și cu mâinile pe genunchi. Însă astăzi te-am chemat pentru o altă pricină, schimbă deodată vorba seniorul Ishida ca să nu mai lungească discuția despre pământurile din Kurokawa. În scurtă vreme are să vină vorbă de la Stăpân pentru oameni de clacă. Atunci s-ar putea să fie și o poruncă anume pentru tine. Să nu uiți asta! Samuraiul nu înțelegea de ce seniorul îi vorbea din senin despre o pricină ca asta. Își plecă repede capul și dădu să se retragă, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
sângelui și fierte în oală. În ziua cu pricina, țăranii istoviți de muncă treceau unul după altul să-i ureze samuraiului toate cele bune, mâncau găluștele primite și se întorceau la casele lor. Într-o zi senină sosi porunca pentru clacă despre care îi vorbise în treacăt seniorul Ishida. Trebuia să trimită doi oameni din vale. După ce primi porunca, samuraiul îl luă cu el pe Yozō și plecă spre satul unchiului său. Am auzit deja! Am auzit! Chipul unchiului său radia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
ochii lui de întreaga situație, atunci ar putea mai ușor să-l convingă să renunțe la visurile sale pe bătrânul unchi care nu putea digera schimbările prin care trecuse lumea. A doua zi, după ce alese din sat doi tineri pentru clacă, samuraiul porni din nou pe cal. Ogatsu era unul din golfulețele ce mușcau din uscat ca dinții unui ferăstrău de-a lungul coastei din provincia Rikuzen. Plecară din vale dis-de-dimineață, iar când ajunseră pe înserat până aproape de ocean, zăpada ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
plumburiu începu să le biciuiască obrajii. Traseră la un han din Mizuhama, un sat posomorât de pescari. Toată noaptea se auzi vuietul mării, iar tinerii pe care-i luase cu el îl priveau acum triști. După spusele pescarilor, oamenii de clacă se adunaseră deja și începuseră să taie copacii de pe dealurile din împrejurimile munților Ogatsu. Dimineață următoare părăsiră Mizuhama. De senin, era senin, dar bătea un vânt puternic, iar în largul de gheață al oceanului valurile se învolburau înspumate. Cei doi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
stăpânul adunase deja la Ogatsu două sute de dulgheri și o sută cincizeci de fierari de pe domeniile sale, dar pentru a grăbi încheierea lucrului era nevoie de aproape de două ori mai mulți meșteșugari. Căpitanul se plângea că și numărul oamenilor de clacă era încă mult prea mic. Spune că, socotind cele două luni de călătorie pe corabie din țara dumneavoastră și până în Nueva España, cel mai bine ar fi să porniți pe la începutul verii, fiindcă toamna sunt multe furtuni. Oamenii de seamă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
meargă încă trei oameni, câte unul din fiecare sat. Pentru o clipă, fețele țăranilor ghemuiți împietriră cuprinse parcă de înțepeneala morții. Nu era prima dată când se întâmpla astfel. În fiecare an când era nevoie să fie trimiși oameni pentru clacă, țăranii adunați tot în acest loc înlemneau în clipa în care samuraiul citea numele celor aleși. — Călătoria o să fie lungă, așa că o să fie mai greu pentru cei cu neveste și cu copii. Luați aminte la asta și alegeți între voi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
creștin și trăiau în pace, împărțind între ei nu numai pământul, ci tot avutul lor. Astfel de sate se numeau în reducción, iar acum prin țară se ridicau tot mai multe. — Capul satului este ales de către săteni și nu există clacă, după cum nu există nici cătănie. Padres trec adesea prin sat și, pe lângă cuvântul Domnului, îi învață felurite alte lucruri: să crească vitele și caii, să țeasă la război sau să vorbească spaniola. Velasco își roti privirea asupra japonezilor ca să le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
Velasco își roti privirea asupra japonezilor ca să le cerceteze reacția. Un astfel de sat se număra printre lucrurile pe care voia să le arate japonezilor în Nueva España pentru că se gândea să ridice cândva și în Japonia un sat fără clacă la senior și fără cătănie, unde oamenii să trăiască după învățătura Domnului în muncă și sărăcie curată. Însă negustorii osteniți după drum, căci mergeau de dimineață, se uitau pur și simplu la satul acela alb cu ochi lipsiți de interes
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
vânt de prin crânguri le șfichiuia neîncetat fețele. În timp ce-și mâna calul de-a lungul râului acoperit de o pătură groasă de gheață, samuraiul se gândea de câte ori străbătuse el drumul acesta dus și întors. Când primise poruncă de clacă, când înmânase petiții prin care cerea să i se înapoieze pământurile de la Kurokawa, când se întorsese cu inima grea după ce i se spusese să se lase păgubaș. Era un drum încărcat de amintiri. Și de fiecare dată, îl străbătuse împreună cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
umăr. Te prinzi mai repede decât mă așteptam. Parcă era glasul Erjikăi dar nu-i vedeam chipul. Nu înțelegeam nici de ce continua să mă bată cu palma pe umăr. Devenise agasantă și când să-i spun vreo două vorbe de clacă, glasul acesteia se schimbă și nu mai era al ei, ci îl auzeam pe Marius: Hai, scoală că-i mâine și ne prinde grăsana în pat! Frecându-mă la ochi căutam să pricep cum ajunsesem iarăși în pat... Visasem că
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
mai avea. Într-o zi, Adriana îmi spusese că nu va mai curăța niciodată frunzele din curte fiindcă făcea asta cu Mathew. Acum nu are cu cine. Și ieri le-a curățat cu mine, stahanovist, temeinic, ca la o adevărată clacă, în timp ce Erna, vecina ei, unguroaica din Carei, ne aducea ceaiuri cu gheață. Aici, frunzele se pun doar în saci de hârtie și se folosesc ca material degradabil. Cumperi de 25 de cenți o bucată de hârtie verde pe care scrii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
fiecăreia. Doamna Pavel, aflată în picioare lângă ușă, se întoarse cu spatele apropiindu-se de bufet, făcându-se a neglija lauda soțului, mimând stângaci o modestie vizibil jucată. După scurt timp, în care schimbă, cu aplomb bineînțeles, câteva vorbe de clacă, el se retrase în camera de alături, unde, așezat în fotoliu, rămas singur, deschise unul din cele două ziare de Capitală din ziua aceea și începu liniștit lectura, dar după zece-cincisprezece minute ațipi, neavând ce citi. Cumpăra ziarele, cel de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
vizita "tovarășului" în Chile. Erau sute de colete cu "volumele tovarășului și ale tovarășei academician", dar și cărți de beletristică, istorie, albume, filme documentare, discuri, diapozitive, care zăceau nedesfăcute, unele roase de șoareci sau deja mucegăite. În subsol, am făcut "clacă" toată suflarea, tovarăși și tovarășe. Volumele cartonate "în roșu" ale titularilor "cabinetului 1 și 2" le-am scos seara, pe furiș cu mașina din ambasadă, le-am dus într-o zonă pustie și le-am dat foc. Mă gândesc acum
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
era surprinzător de lipsită de ostentație, nu avea nici un strop de strălucire - cu încălțări modeste, unii printre ei, și în mare nevoie de smacuri și intervenția coafezelor în valoare de câteva miare bune. În jur, doar trăncăneala și vorbe de clacă, strânse în jurul șampaniei bune, tartinelor dichisite, chelnerilor în smoching, banilor, printre care mă strecuram liber ca apa, în timp ce împărțeam zâmbete stranii, semne din mână sau țipete. Toți păreau să discute despre actorie, și încă în termeni foarte specializați - muncă, odihnă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
nefiind lucrători de pământ, ci erau angajați ca ciobani, văcari, porcari, haidăi, pristavi de vite, argați, jitari, băcani, morari etc. Ulterior, au fost, totuși, impuși la plata capitației, de 30 lei pe an, fiind însă scutiți de havalele (zile de clacă, zile de meremet, n.ns). Prin condiția lor socială, căpătăierii constituiau, în această perioadă de tranziție, „cea mai importantă sursă de muncă salariată din agricultură”<footnote Gheorghe Platon, Geneza..., p.135, Coordonator: Dan Berindei, op.cit., vol.VII, tom I, p.
Evolu?ii demografice ?n zona ?n zona Belce?ti ?n prima jum?tate a secolului al XIX-lea by Gheorghe Enache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83574_a_84899]
-
mamei, Năframa împănată legată înapoi, Caru-ncărcat mânat în pragul toamnei, De tatăl meu pășind pe lângă boi. Și ce miros era în sat atunci, Din vii plutea aromă a-busuioacă, Glumeau țărăncile tăind tuleii-n lunci Și vesele cântau când era clacă. în pragul iernii își torceau fuiorul, La șezători în serile brumate, Iar doina suspina să le aline dorul De soțul sau iubitul dus departe... Și iarăși înfloreau cireșii-n primăvară, Iar albul lor părea ca un veșmânt ales, Ne revedeam
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
de veștile despre război, crime, imoralitate. Se afla aici o lume deosebită, un loc în care nimic rău nu se putea întîmpla. Rătăcită în vecini, o rață era înapoiată peste grad, prilej cu care se mai schimbau cîteva vorbe de clacă. Plini de cuviință, oamenii vădeau alte idealuri decît tendința celor pentru care timpul naște bani. Spre deosebire de alte așezări prospere, care creaseră procente de afaceriști, cea în care învățam eu dăduse pînă atunci doar cărturari. Afară de biserici, tribunal, o fabrică de
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
care la 26 iunie 1762 (7270) spune că rugătoarele de la mănăstirea Socola i s-au plâns „pentru oamenii ce ședu prin satile pe moșiile mănăstirii... nu să supun să lucreză zilele... de boierescu, or la ce trebuință ari mănăstiri de clăci să saie fieștecarii cu ce-i va fi putere, or cu caru, cu căruță i cu topor, i cu sapă, i cu coasă...” Se mai plâng călugărițele și împotriva celor care calcă țarinile și fânețele cu vitele sau chiar cosesc
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
în pomelnicul cel mare. Mai rămăsese o treabă grea pentru țărani și trebuia să fie pusă la locul ei. Asta o face Constantin Nicolae Mavrocordat voievod la 19 noiembrie 1741 (7250), când spune că înainte sătenii de pe moșia Buciumi făceau „clăci și alte poslușanii la câte... poruncie călugării și... erați mulțămiți, dară acmu... pentru ușurința voastră,... numai șasă zile într-un an să-i lucrați la ce v-ari pune, iar nu mai mult”. Mănăstirea Dancul mai avea în stăpânire și
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
gând să le punem la treabă Împreună. Doagele și cercurile sunt ca Mănenii noștri, Îmi spunea Moș Iacob, nu se-ndeamnă să facă lucru obștesc, fiecare de capul lui... - nu era chiar așa, cu Mănenii (cărora le plăcea, din contra, claca), dar dacă zicea Moș Iacob - numai despre doage și cercuri... În vârful picioarelor (când lucra butnărie, Moș Iacob se descălța), se ducea, pâș-pâș, la gardul grădinii de flori, unde ședeau rezemate doagele numerotate cu creionul lui lătăreț; lua una (totdeauna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
atâta familiaritate. Îi venea peste mână să se rupă barem preț de două țigări și o cafea de familia celor fără familie. Ele îl priveau ca și cum ar fi avut de împărțit cu el ceva mai mult decât vorbele alea de clacă. Chiar îl confundau, îl tratau ca pe un altul, poate unde nu catadicsise să se încurce cu vreuna dintre ele, iar în situația asta poate le-ar fi înțeles și le-ar fi suportat precum un soț sau un amant
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
te-aș fi mâncat de vie ca să te simt cum miști în mine să mă saturi, să-mi dai curajul vieții, dragostea mea, să-mi dai viață. Simțeam cum se scurge viața din mine, iar în rest, vorbe, vorbe de clacă: aluzia lui că-i sătulă, c-ar fi mâncat la bărbați pe săturate, până i s-ar fi aplecat, era, desigur, prea subtilă pentru ea. Degeaba că s-a săturat, că n-arăta deloc sătulă, și nu-i ardea de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
fi fost cât spune arendașul, e semn rău. Când fură unul, treacă-meargă; îl prinzi sau nu-l prinzi, n-are importanță. Un caz izolat. Când se adună însă mai mulți pentru prădăciune, atunci se schimbă lucrurile. ― Uite rezultatele vorbelor de clacă cu care ați împuiat urechile țăranilor! făcu Miron apăsat, adresîndu-se mai cu seamă fiului său. Câtă vreme țăranul a știut că trebuie să se învoiască cu moșierul, ca să poată trăi amândoi, au mers toate bine. De când le-ați băgat în
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
de siguranță. Bătând pe jidani, țăranii se vor răcori și vor uita pe ceilalți boieri și arendași, care nu-s jidani, dar îi exploatează la fel, dacă nu și mai rău. Să nu-ți închipui că astea-s vorbe de clacă, puiule! Urmărește toată presa! Pretutindeni, mai în surdină, mai pe față, sunt justificate, aprobate, chiar blagoslovite sălbăticiile țăranilor răzvrătiți, cu scuza subînțeleasă bineînțeles , jos jidanii". Se spune că e o cauză sfântă la mijloc și, desigur, așa este, căci cauza
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]