624 matches
-
poem tribal; spațiul lui - un tărâm de baladă, unde vinul se bea, ca în Moldova, cu oala, și se vinde cu „burta”, unde fiecare țăran e „cumătrul lui Terente”, unde iubirile sunt aprige ca apele repezi, ibovnicii se întâlnesc pe clăi de iarbă, în tufe de scoruși, iar femeile (Netina, Tița, Bocu,Bișca și celelalte) sunt niște Kire Kiraline, făpturi de văpaie arzând până la mistuire lângă și pentru omul iubit. Fără a părăsi climatul dunărean, al doilea roman, Frumoșii nebuni ai
NEAGU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288387_a_289716]
-
poate chiar „în sticlă” după părerea Filicăi etc.), povestea maleficului „lup singuratic” Liucimir, istoria cetei de haiduci a lui Iancu Coruia (acesta, după moarte, devine strigoi), istoria lui Popa Șapcă, preotul care conduce mulțimea la Islaz, și a lui Popa Claie, istoria lui Tăchiță Papidon, fiul unui agă de poteră. Dacă narațiunea din primul roman era liniară, în Pădurea nu doarme structura este mozaicată, firele narative se întrepătrund, tehnica se apropie de aceea cinematografică: narațiunea este o succesiune rapidă de scene
NIŢU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288467_a_289796]
-
personaj sau grup de personaje la altul. Cu atât mai interesant, cu cât perspectiva se schimbă: naratorul adoptă ori perspectiva unui personaj (eroul unei scene), ori a unui martor colectiv, de tipul „babelor” (din Slăveni etc.), ori a lui Popa Claie, cel care consemnează diverse evenimente într-un „călindar”, continuat după moartea sa de țârcovnic (acesta se adresează mortului, în stil epistolar, cu sfaturi, reproșuri, rugăminți, în pagini de un pitoresc plin de umor). Romanul, bine scris, are meritul - asemenea unora
NIŢU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288467_a_289796]
-
în literatură, iar Gheorghe Savul publică articole ce vizează domeniul esteticii: Cum vede Guyau viitorul artei, Concepții de critică artistică, Arta nouă germană în judecata franceză, Arta germană în cântarul lui Péladan. Comentariile succinte pe marginea cărților nou-apărute, din rubrica „Claie peste grămadă”, au un pronunțat accent critic. Lui Eugen Relgis îi sunt reproșate „penuria de acțiune și idei” și „lungimea descripțiilor” din volumul Soare Răsare, „volumaș de schițe, legende și însemnări japoneze”, lui Ovid Densusianu i se neagă calitatea de
MOLDOVA-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288221_a_289550]
-
lansată de pe Ieroboam se afla un vîslaș cu o înfățișare foarte ciudată, chiar în această lume sălbatică a vînătorilor de balene, în care se întîlnesc indivizii cei mai bizari. Era un tinerel scund și îndesat, cu fața pistruiată, cu o claie de păr gălbui. Purta o manta lungă, de o croială cabalistică și verde ca nuca, deși cam decolorată, ale cărei mîneci largi erau suflecate deasupra încheieturilor. în ochii lui se citea un delir fanatic, adînc înrădăcinat. De îndată ce-l zări pe
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
la unii oameni sînt semnul unei măreții angelice. Observațiile directe nu fac decît să confirme această concluzie. încercînd să stabilim genealogia acestor mari nefericiri omenești, ajungem inevitabil la progenitura fără sorginte a zeilor; încît, în ciuda tuturor sorilor veseli care luminează clăile de fîn și în ciuda lunilor rotunde ca niște cîmbale, care îndulcesc nopțile secerișului, sîntem nevoiți să recunoaștem că nici zeii nu-s veșnic plini de voie bună. Tristul și indelebilul semn din născare de pe fruntea omului, nu e decît pecetea
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
amorțire a simțurilor care a ajutat-o „să îndure insuportabilul”. „Una dintre condițiile pentru a supraviețui era să te înăsprești, să te desensibilizezi. Anumite atitudini pot părea șocante azi, de pildă imaginea deținutelor care împingeau cântând cărucioare pline cu cadavre claie peste grămadă... Trebuia să reușești să fii insensibil în fața tuturor acestor cruzimi” (în Fischer, 1994). În sfârșit, relatând niște circumstanțe similare, Levi (1958/1987) scrie: „Am suportat cu toții noua primejdie (bombardamentele) și noile greutăți cu aceeași indiferență, care nu era
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
În multe fabrici nu se admit nici pauze de recreere, iar acolo unde patronul e nițel mai omenos, se întâmplă adesea ca muncitoarele să fie oprite a părăsi sălile de mașini în timpul așa zisului „repaos”. Le vezi atunci dormind îngrămădite, claie peste grămadă prin colțuri, până ce semnalul neiertător le cheamă iarăși alături de mașinile veșnic în funcțiune... Dar în câte industrii și bresle nu lucrează femeile noaptea. Chelnerițele, garderobierele, femeile de serviciu - iată o altă armată de muncitoare pentru care, însă, munca
Din istoria feminismului românesc. Studiu și antologie de texte (1929-1948) by Ștefania Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Science/1936_a_3261]
-
și făurar, Clăditor de fapte mari. Și să vezi și să tot vezi Că ne-a dat mândre cirezi Nu de boi ci de mașini Purtătoare de lumini. Dregeți secerii tăiș Să nu ronțăie pieziș, Și să crească snopi și clăi Ca și stelele pe văi. Care-i ăla de n-ar da Pentru pace partea sa? Doar chiaburul poartă-n el Gânduri de-astea de mișel. Georgeta SAUCIUC - Daruri. În: Iașul Nou, nr.5-6, oct. 1951 Știu că tare fosta
Literatura în totalitarism by Ana Selejan () [Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
unul la altul. Instinctiv, am coborât glasul. M-am surprins vorbindu-i despre ceea ce nu aveam de gând să-i spun, despre ceea ce mi se părea cu neputință de povestit. Erau lângă port niște docuri unde fuseseră înghesuiți toți opozanții, claie peste grămadă, laolaltă cu câțiva suspecți, printre care și ea. Cum nu făcuse nici o mărturisire, americanii au dat-o pe mâna autorităților locale, tăietorii ăia de capete cu pretenții paramilitare. O săptămână mai târziu, când unul dintre șefi s-a
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
purtând ca într- un exod apocaliptic poduri din lemn, copaci smulși, vite înecate, acoperișuri de paie ori căpițe. După ce tăria s-a limpezit, pământul începu să se zbicească. De dimineață șesurile fumegau iar aerul juca, mișcându-se în oglinzi. Din clăile năpădite de mâl ori de pe moțurile de porumb răzbite de prăpăd, te asurzea orăcăitul broaștelor. Pe coastele care frigeau, șerpii se slobozeau din păduri în valurile călduțe pentru a înșfăca cărnurile moi și placide care se soreau în cârduri. Orăcăitul
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
s-a sfârșit o dată cu globalizarea. Focile finlandezilor, calcanii nemțești - nu mai vezi așa ceva. Doar Încălțăminte Nike În picioare de basci, de olandezi, de siberieni. Cel puțin din punct de vedere genetic, biciclista era asiatică. Părul negru Îi era ca o claie. Purta un hanorac scurt, verde-oliv, pantaloni de schi negri, evazați, și o pereche de pantofi maro care semănau cu ghetele de bowling. În coșul bicicletei era o geantă de aparat foto. Aveam o bănuială că e americancă. Din cauza bicicletei retro
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
națiunii coafurile se modificau. Dar capul lui Calliope, ca oricare ins din Vestul Mijlociu care prinde Întotdeauna moda mai târziu, Încă se credea În anii șaizeci. Părul meu! Părul meu incredibil de des, de la treisprezece ani! A existat vreodată o claie de păr ca a mea la treisprezece ani? A reușit oare vreo fată să mobilizeze atâția instalatori cu camioanele lor? Lunar, săptămânal, de două ori pe săptămână, țevile din casa noastră se Înfundau. ― Iisuse Hristoase! se plânse Milton, scriind Încă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
pe chipul mamei mele. De parcă dincolo de draperia albastră Tessie era altă persoană. De parcă acum, că ne epilam Împreună, putea să mă trateze ca pe un om mare. ― Sophie, poate o convingi pe Callie să se tundă, spuse Tessie. ― E cam claie, puiule, se coborî Sophie la nivelul meu. Pentru forma feței tale. ― Doar epilare, vă rog. ― Nu vrea să asculte, spuse Tessie. O unguroaică (de la marginea Centurii Părului) făcu onorurile. Cu eficiența cu care Jimmy Papanikolas urmărea preparatele la minut, ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
noastră de lecturi pentru vacanța de vară. Dintr-o dată se Întunecă. O picătură de apă căzu pe pagina mea. Dar asta nu era nimic pe lângă cascada scuturată pe Obiectul Obscur. Un băiat mai mare stătea aplecat peste ea, scuturându-și claia udă de păr. ― Du-te naibii! spuse ea. Termină! ― Care-i problema? Te răcoresc. ― Încetează! În cele din urmă băiatul se opri. Se Îndreptă. Șortul de baie Îi căzuse de pe șoldurile slabe, dezvăluind un șir de furnici care cobora dinspre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
avea un evantai cu atrocitățile turcilor. Nimic din toate astea nu era surprinzător. Ce făcuse Desdemona cu părul ei a fost lucrul care m-a șocat. Când auzise de moartea lui Milton, Își scosese plasa de păr, trăgându-se de claia care se revărsa. Părul Îi era complet alb și În continuare foarte moale, iar În lumina care venea de la televizor părea aproape blond. Îi cădea peste umeri și Îi acoperea trupul ca părul lui Venus a lui Botticelli. Însă chipul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
spuse el. Spargeri au loc În fiecare zi. Publicul s-a obișnuit cu ele și nu mai e tulburat. În timp ce o femeie sugrumată la ea acasă, Într-un oraș așa de calm ca Vichy, fără un motiv aparent... Maigret recunoscu claia de păr roșcat a fotografului de la ziarul La Tribune. Pe stradă Își vedeau de treabă alți doi-trei, iar unul dintre ei le făcu o fotografie celor doi polițiști care traversau strada. În realitate, nu era nimic de văzut, iar curioșii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2055_a_3380]
-
ușii, șovăie imperceptibil. — Deschide! ordonă scurt Livia. Înăuntru, clipește de câteva ori, buimacă la vederea grămezii de oameni adunați în jurul patului. — Ce vă buluciți așa? izbucnește mânioasă. Dați-vă la o parte! Lăsați omul să respire, că-l asfixiați stând claie peste grămadă pe el. Mulțimea de ajutoare face speriată câțiva pași înapoi. Lângă împărat nu mai rămân decât Themison și Antonius Musa, medicii curanți. — Nu te apropia, Livia! șuieră Augustus cu greutate, sunt într-o poziție indecentă. Stă de fapt
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
Yozō cu care împărtășise chinurile îndelungatei călătorii, inima lui își găsea o alinare, oricât de firavă. În vale era vremea la care terminaseră și de strâns meiul, și de cules ridichile japoneze. Pe ogoarele pustii se ridicau ca niște paparude clăile de fân ce urmau să fie folosite ca așternut de paie în grajdurile cailor. Curând aveau să ducă fânul în grajduri și până la Anul Nou nu mai aveau nici o muncă însemnată de făcut, în afară de arderea cărbunilor. Într-una din zilele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
erau doi suedezi. Doi indieni stăteau la capătul băncii și altul stătea sprijinit de perete. Tipul care se pregătea să spună ceva Îmi zise cu o voce foarte joasă: — Cre’ că tre’ să fie ca și cum te-ai urca pe-o claie de fân. Eu am izbucnit În râs și i-am povestit și lui Tommy. — Să mor dac-am mai văzut vreun loc ca ăsta, zise el. Uită-te și tu la alea trei. Apoi vorbi bucătarul: — Câți ani aveți, băieți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
era blond și veșnic bronzat cum numai cei cu strămoși norvegieni pot fi. Wendy considera că ei doi sunt complementari. După părerea mea, Însă, contrariile nu sunt În mod necesar complementare. Ea era scundă și cu forme pline, cu o claie de păr roșcat deschis, o piele care se ardea imediat la soare și un nas ca turnat, cadou de la un chirurg plastician când Împlinise 16 ani. Mama ei avea case În San Francisco, Beaver Creek și Oahu. Cât despre Wyatt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
un animal leneș și înțelept, pe malurile lagunei, nu departe de port. Greci, turci, tătari, evrei și armeni, aduși aici de nevoi uitate de generații, împinși de prigoane sau ademeniți de un trai mai dulce și câștiguri mai mari, populau claie peste grămadă acest Babilon bezmetic și fermecător. Mirosurile de pește, șașlâc și năut se amestecau cu aburii groși ai băilor turcești unde veneau de a valma să-și spele trupurile și cu murmurul rugilor care urcau din sinagogi, biserici și
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
bătrânul ieși din bodegă, vânzoleala târgului se mai potolise. Majoritatea tranzacțiilor se făcuseră, banii se mutaseră dintr-un buzunar într-altul și acum doar amatorii de chilipiruri mai cumpărau, la spartul târgului, marfa mai proastă, rămasă nevândută. Unii își aruncau claie peste grămadă catrafusele și copiii în căruțe cu coviltir și plecau în grabă să ajungă acasă pe lumină. Alții, cu treaba gătată și cu chimirele pline de gologani, se cinsteau prin cârciumi, căutau din ochi ibovnice de-un ceas, se
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
noastre, zice: - D-apăi văd că dumnevoastră mi-ați luat deja tăt fânul! Și cu o vădită admirație, pe care o simți doar la omul sincer: - Apăi aista-i mare talent domnule! Că dacă mă uit bine, eu cunosc că aiestea-s clăile mele. Să-mi spuneți și mie la ce muzău sau expozâție le duceți ca să știu și eu mai încolo unde pot să văd cum arătau căchițele mele din anul 2001! - și râzând se întoarce să încarce fînul din cea de-
Privind înapoi fără mânie by Gheorghe Bălăceanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91574_a_93568]
-
și colo la lizierele pădurii. Nu erau pe cai, dar aveau toți arme: niște oameni slabi și îndobitociți de o viață în mizerie, cu ochii licărind de foame. Unii dintre ei purtau tunici vechi, zdrențuite, alții erau aproape goi, iar claia de păr răvășită și barba nerasă le dădea o înfățișare și mai sălbatică. Aveau un aer amenințător, dar marcat și de o anumită precauție, fiindcă înaintau prin iarba înaltă cu suspiciunea unei haite de șacali ce are de-a face
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]