711 matches
-
într-o lume de smârc” - ș.a., iar printre toți aceștia, pitoreștii Stan Palanca („bardul de crâșmă”) și „curiosul bard Pâcă/ ăl de-și căta cu bătăușii râcă”. Pura enunțare a acestor nume creează haloul sublim al unei generații tragice, care clamează, odată cu Spartacus murind, „Lăsați-ne himera!” sau subscrie declarația celor „cu inima în palmă”: „E timpu-acelor care INIMI au/ și OCHI și CREIER - să le dea vederii! / Spre spaima sumbră-a Marelui-Bau-Bau / Gonit de-aripa Razei din imperii!// De-acei
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287216_a_288545]
-
sunt poemele dramatice „Să nu-ți faci idoli!...” și Apollonius din Tyane, vetuste chiar la apariție și prin subiect, și prin maniera teatrului în versuri. Protagonistul celei de-a doua piese este un ascet intransigent și un misogin feroce, care clamează împotriva desfrânatei dansatoare Chimena ca Ioan Botezătorul împotriva Herodiadei, dar îi cade victimă. Cuprins de remușcări, indignat, Apollonius blestemă lumea decăzută și, drept urmare, cetățenii Alexandriei încep subit să moară. Îngroziți, cei rămași în viață încearcă și prin implorări, și prin
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290489_a_291818]
-
anunță contribuția la scrierea cărții sau maniera în care scolastica dictează organizarea pe capitole și subcapitole cu un fals ton didactic. Parodia se organizează ca ansamblu ambivalent și totuși opus enunțului originar, căci romane precum Gargantua și Pantagruel sau Don Quijote clamează dreptul literaturii la independență față de epoca predentă, iar nu continuitatea omagială. Totuși, nu întotdeauna intertextualitatea este un semn al parodiei. Două sau mai multe texte pot coexista liniștite fără a avea nimic în comun cu parodia. În cazul intertextualității parodice
by Livia Iacob [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
se apăra ne trimite din nou cu gândul la speculație în baza faptului istoric acceptat de-a gata, fără nici o demonstrație, ce constituie temeiul oricărei metaficțiuni istoriografice. Insistând pe ficțiune, Saramago, viclean, o transformă totuși într-un punct de vedere, clamând dreptul la opinia liberă: "Acest Isus este unul dintr-o mie posibili, este Isusul meu, pe care eu l-am inventat, pe care l-am creat pornind de la anumite date cărora le-am dat viață. Nu am nici un motiv particular
by Livia Iacob [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
și a rolului ceremonialului public, eveniment central al vieții în comun în cetatea antică. Legitimitatea, dacă nu a fost dezbătută pe măsura importanței sale nici în filosofia greacă, nici în cea romană, era în schimb atent urmărită de comunitate și clamată în ritualul glorificării (chiar în funus imaginarium). În teoria și practica puterii s-au petrecut în timp diverse "fenomene de ruptură", generatoare de praguri epistemologice; ele au creat în discursul fondator câmpuri conceptuale noi, relevante pentru organizarea statală și pentru
[Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
sora mea flămândă la școală. În aceeași zi a venit la școală un locotenent de miliție și a dat-o afară din clasă. A plecat flămândă și a venit plângând. C. I.: Asta se petrecea într-un regim politic care clama egalitatea șanselor pentru toți. Or, este evidentă intenția regimului comunist de a induce frica în întreg corpul social începând chiar de la nivelul copiilor. Și apoi ce vină aveați dumneavoastră și sora în afară de aceea de a fi făcut parte dintr-o
[Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
cu 28,6%. Cât despre efective, ele sunt în permanentă progresie în Vest - indicele mediu 446 pentru PC vest-europene după război față de 100 în 1938 - și în creștere exponențială în Est. Totuși, în filigran, apar și câteva slăbiciuni. Reconstrucția economică clamată de comuniști - „bătălia producției” - impune grele sacrificii muncitorilor, suscitând ici nedumerire și neliniște, colo unele manifestări de concurență stângistă. Dar cel mai adesea, explozia audienței comuniste se datorează în mare parte unor serioase confuzii de sens - un discurs exclusiv patriotic
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
dramatic crește în textul lui Gellu Naum, care sancționează o lume ce zdrobește, amenințând cu foametea „tinerii în căutarea unui remediu”; de aceea, ei „trebuie să ia atitudine, toți trebuie să lupte”. Alt articol mobilizator aparține lui Constantin Micu, care clamează: „Loc tinerilor, loc pentru o politică tânără”. Tot el are un comentariu amplu asupra alegerilor falsificate de la Facultatea de Litere și Filosofie bucureșteană. Vladimir Domocoș scrie despre „mizeria sexuală” a tinerilor, pe care o explică prin criza economică și socială
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290047_a_291376]
-
și inconștient al locuitorilor săi. S-a ajuns aici pentru că noi, cobaii din R.M., ne-am blocat nepermis de mult în trăirea euforică a stării de libertate: că puteam spune ce dorim, că am obținut în sfârșit permisiunea să ne clamăm frustrările în gura mare și să ne veștezim, impunitiv, adversarii, dar nu am conferit realității conținutul sloganurilor noastre. Cu alte cuvinte, libertatea nu mai este pentru basarabenii de azi o stare de grație, cum părea la cumpăna dintre anii ’89
[Corola-publishinghouse/Science/2015_a_3340]
-
un temperament poetic vitalist, cu exprimare viguroasă, uneori frustă, încă necizelată. Cele 19 „epistole” care alcătuiesc placheta (referirea la Învățăturile lui Neagoe Basarab către fiul său Theodosie e evidentă) arborează un entuziasm auster, un anumit triumfalism tensionat: eul liric își clamează jubilația apartenenței (la patrie, la popor) și a participării la devenirea obștească. Rostirea e deseori prolixă, uneori greoaie sau „aspră”, frazarea ideatico-imagistică e mai degrabă descriptiv-narativă, tonul e declamatoriu. Volumele ulterioare atestă o evoluție către limpiditatea expresiei și o atenuare
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285640_a_286969]
-
autorii, martorii, poate și victimele unei tranziții accelerate și tumultoase, adesea ezitante și haotice, de la un tip de stat la altul, bazate pe două ordini constituționale diferite. Dacă fostul stat comunist a fost un Stat Total (sau Totalitar), care a clamat constituțional și a exercitat o jumatate de secol întreaga responsabilitate pentru producția și repartiția bunurilor și serviciilor, individuale și colective, din societate, statul actual, care a restituit treptat și garantează prin Constituția să proprietatea privată și întreprinderea liberă, este propriu-zis
[Corola-publishinghouse/Science/84981_a_85766]
-
de versuri, care transformă parabola biblică în metaforă a propriului act creator. Ocolită sau ignorată de critica detectoare de dimensiuni metafizice, lirica lui nu se construiește totuși în afara acestora. Problematica existențială respiră în multe poeme, dar V. refuză să o clameze și o supune unei atenuări voluntare. Și aici rostul poeziei se arată a fi acela de a exprima umbra marilor răscoale lăuntrice și a marelui impact cu lumea. Stările ca atare rămân în urmă, zguduiri producătoare de falii pe care
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290668_a_291997]
-
turcă. Invocând filiera ortodoxă și căsătoria Sofiei Palaiologhina, nepoata ultimului basileu, cu Ivan al III lea, Rusia a revendicat moștenirea bizantină. Nu s-a sfiit să proclame ceva mai târziu Moscova ca fiind cea de a treia Romă. Otomanii au clamat, la rândul lor, argumentul cuceririi Constantinopolului. Mahomed al II lea, învingându-l pe Constantin al XI lea, a pretins și titlul de autocrat al Imperiului Roman de Răsărit. Revendicând moștenirea bizantină, rușii și turcii nu au vrut decât să-și
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
dictată de cumpătare. Pentru orice individ, a fi patriot nu ar trebui să presupună ca acesta să urle din toți bojocii că își iubește țara. Sunt destule birouri cu funcționari frustrați și plictisiți, mai rotofei sau mai sfrijiți, care își clamează patriotismul, dar care în voracitatea și stupizenia lor, se lasă cumpărați ușor ori se vând aproape gratis. Actele de civism înseamnă ceva foarte simplu care țin de o anumită normalitate și chiar discreție: un cetățean responsabil față de lege, un profesionist
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
toleranță, fapt ce nu a contribuit deloc la alungarea temerilor unioniștilor sau ale celor care aveau alte viziuni referitoare la viitorul Irlandei, mai ales după ce ideologia să a fost adoptată de întreaga mișcare republicana. Patriotismul și dragostea pentru Irlanda sînt clamate bombastic, "mintea irlandeză este cea mai clară minte atunci cînd vine vorba de considerații referitoare la naționalitate și la libertatea națională". Padraig Pearse, iubind Irlanda cu pasiune, are o privire idilica asupra istoriei țării sale: "Națiunea irlandeză este o veche
Studii irlandeze by Codruţ Constantinescu [Corola-publishinghouse/Science/909_a_2417]
-
cu Lota de Macedo Soares. Bishop rămâne un personaj foarte distinct în poezia și cultura americană: pe de o parte poate fi pusă într-un canon Gay and Lesbian, datorită orientării sale, pe de alta, nefiind o militantă ce își clamează diferența într-o epocă ce nu era încă a politicii identitare (vezi IDENTITY POLITICS), este un Crusoe în America. Poziția critică la adresa altor poeți ce își dramatizează vulnerabilitatea, în loc să o îmbrace în forme mai subtile, o distanțează de mai sus-amintiții
Dicţionar polemic de cultură americană by Eduard Vlad [Corola-publishinghouse/Science/1402_a_2644]
-
această zi nu e așa depărtată. Europa Întreagă o așteaptă și o cheamă”, scria, bunăoară, Junimea română În 1851. „Suntem milioane de Români răzleți. Ce ne lipsește ca să ajungem un neam tare? Unirea, numai Unirea! Să trăiască Unirea tuturor Românilor!”, clama În același concert, Înflăcărat, C. Negri. În cunoscutul său Memorand despre raporturile românilor cu nemții, cu slavii, cu ungurii, În timp de pace și În cazul unei revoluțiuni În Răsăritul Europei, prezentat Principelui Alexandru I. Cuza, la un an după
Prelegeri academice by Alexandru Husar () [Corola-publishinghouse/Science/91771_a_92344]
-
altul: „Mai bine haimana, decât trădător,/ Mai bine golan, decât dictator,/ Mai bine huligan decât activist,/ Mai bine mort decât comunist!”. Ce se reclama, de fapt, în Piața Universității? Mai întâi nevoia de purificare morală a românilor. Dar mai erau clamate și chestiuni pragmatice precum: asigurarea liberei circulații a informațiilor în mass-media; autorizarea unor posturi independente de radio și televiziune; încetarea presiunilor asupra mass-media; numirea unui civil ca ministru de Interne; trimiterea în judecată a militarilor din Ministerul de Interne și
[Corola-publishinghouse/Science/2083_a_3408]
-
mai așteptată mărturisire este, cred, aceea a patriarhului României, Teoctist, considerat de Stejărel Olaru (unul dintre directorii Institutului de Investigare a Crimelor Comunismului) un fel de agent de influență al Securității. În luna august a acestui an, președintele Băsescu a clamat îngăduință față de figurile ierarhilor ortodocși care au colaborat cu Securitatea, considerând că în timpul regimului comunist ateu BOR a supraviețuit... așa cum a putut! Toate aceste recunoașteri publice au stârnit, cum era și de așteptat, un val de repulsie, mânie, dezamăgire, de la
[Corola-publishinghouse/Science/2083_a_3408]
-
oameni ai muncii și de moțiunile prin care aceștia manifestau un sadism lingvistic legat de pedepsirea presupușilor vinovați. Iată o mostră incredibilă și terifiantă, înfierarea defulatorie cu pricina aparținând muncitorilor și tehnicienilor de la mina Teliuc, care, la 3 noiembrie 1948 clamau de la Tribunalul Militar ca arestații și judecații din lotul Marii Finanțe să fie schingiuiți până la moarte. Unul dintre semnatari (Nandra Andron) cere ca judecații să fie trași pe roată. Un altul, Vitez Samoilă, cere să li se scoată ochii și
[Corola-publishinghouse/Science/2083_a_3408]
-
Celelalte își recunosc caracterul relativ, își pun în scenă propria depășire, se comportă ca vector spre ținta absolută. Acestea din urmă rămîn oriunde și oricînd un suport prețios în efortul persoanei de a-și realiza verticala interioară infinită. Nikolai Berdiaev clama necesitatea de a construi prin analogie cu teologia apofatică o sociologie apofatică, mai precis un proiect de societate în care subiectivitatea umană să fie axială, iar obiectivările, produsele faptelor ei de gîndire și de acțiune să fie recunoscute ca avînd
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1740]
-
procesului de glicoliză, prin monitorizarea unui parametru fizic, presiunea, în diferite condiții experimentale, care vor fi prezentate în continuare. 1. Materiale Materialele folosite pentru desfășurarea acestui experiment sunt următoarele: unitate Cobra 3 Basic sursă de tensiune de 12 V suport clamă agitator magnetic sticlărie: pahar Berzelius, pahar Erlenmeyer de 250 mL tuburi de sticlă, pipetă gradată dopuri de cauciuc trepied și sită de azbociment spirtieră suc de struguri drojdie termometru de mercur soluție tampon de pH = 4,01 și pH = 10
BIOFIZICA ȘI BIOENERGETICA SISTEMELOR VII by Claudia Gabriela Chilom () [Corola-publishinghouse/Science/1580_a_2899]
-
Cuba. Mai existau în literatura epocii Ceaușescu alte alegorii ale insulei scoase din fluxul timpului prin imobilism, precum romanul Le Second Messager al lui Bujor Nedelcovici. Aceeași tragedie a istoriei este întrupată la P. în imaginea deținuților înfometați care își clamează libertatea prin lozinci festive. Fiu de miliardar, Max, evreu, nimerește în această lume, retrăind experiența străinului în lumea comunismului totalitar. Gulagul îl supune pe acest antierou statutului alienant impus de Consiliul cel temut, ipostază a celebrului Comitet Central, dându-i
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288775_a_290104]
-
moment, fusese bulversată de regimul comunist de care mulți fugiseră și se stabiliseră în Spania, iar alții începuseră să sosească acolo fie cerând azil politic, fie pentru o oportunitate oferită, nu-i așa, de libertatea de circulație atât de mult clamată de Occident. Am cunoscut o bună parte dintre ei la ambasadă, la Biserica Ortodoxă cu prilejul slujbelor de duminică, la diferite alte manifestări diplomatice, ca și cu prilejul unor acțiuni inițiate de ambasadă (școala unde se preda limba română, Biblioteca
[Corola-publishinghouse/Administrative/1540_a_2838]
-
cel al exilului, iar figura simbolică tutelară e aceea a lui Ovidiu: „Exilul ai să-l porți amar în Pont / Sfielnic ți-o prezic ultima oară...” (Ovidiul). Și, asemenea ilustrului său predecesor - care, silit să trăiască printre barbarii Sciției, își clamează, odată cu nefericirea, revolta și superioritatea trufașă -, poetul își transpune mândria ascendenței în spirit vituperant, în versuri pătrunse, de astă dată, de ecouri argheziene: „În exaltări pătrunde-te, coboară / Foc cardinal pe spiritul lor tont!”. Deținerea teribilului secret al inconsistenței istoriei
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289939_a_291268]