639 matches
-
Singurătatea e-o grădină în care zboară reverii”, iar muzicii i se recunoaște o putere divină: când sună o vioară, „plouă pe suflete foc izbucnit din adâncuri uitate”, „gândul străbate lumini și zări neștiute vreodată”, pe când volutele tânguioase ale unui clarinet par niște „păsări albe”, „rătăcitoare, triste”, care lasă în urmă o grea mâhnire. Poetul compune chiar un ciclu de Sonate, cu scene misterioase, în penumbră, vizionate ca într-o lentoare onirică, un fel de imagini fulgurante dintr-o altă existență
SPERANTIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289824_a_291153]
-
Traduceri: Gerald Gordon, Blestemata fie ziua..., București, 1958; V. Ivanov-Leonov, Generalul „Africa”, București, 1962; Martin Wickramasinghe, Taină Insulei Șerpilor, București, 1962; Serghei Sartakov, Crestele Saianilor, I-III, București, 1967 (în colaborare cu Emil Șuter); Anatoli Alexin, Fratele meu cântă la clarinet, București, 1970; Kim Mân Cijun, Visul celor nouă suflete, București, 1973; Elenă Axelrod, Iarna se joacă, București, 1975 (în colaborare cu Viniciu Gafița); Arkadi Adamov, Cercuri pe apă, București, 1975; Panteleimon Romanov, [Proza scurtă], în Romanța samovarului (Proza umoristica), pref.
SISMANIAN-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289708_a_291037]
-
tatăl său făcuse politică înainte de război. Se transferă la Facultatea de Medicină Generală, pe care se vede obligat să o întrerupă în scurt timp, din aceeași cauză. Predispus experimentelor existențiale, colindă o perioadă prin țară ca solist vocal și instrumentist (clarinet și saxofon), participând la concerte, baluri, nunți și tot soiul de agape. Viețuiește în preajma unor lăutari și artiști de renume, precum Maria Tănase și Maria Lătărețu, Marcel Budală, Toni Iordache, Horia Șerbănescu și Nicu Constantin. O vreme lucrează ca șofer
TANASESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290054_a_291383]
-
a scris texte antologabile, devenit cu timpul precumpănitor, este lirismul măștilor în decor „dospind de metaforă”. Scherzoul arlechinesc, crochiu de gen predilect, e inițial năstrușnic, cu „piruete pe poante” în „subțioara cerului”, apoi sarcastic, drăcesc, macabru: „Se umplu de răgușeală / clarinetele oaselor crude” și „Colombine carbonizate / între acoperișuri de aur și ceară / picură din streșini”; „Măștile / au invadat casele, / au inundat respirațiile, / săltau prin piețe / [...] pe scări de frânghie, / se cățărau spre turnul orașului, / buimace și triste, / gălăgioase și necruțătoare”. Teritoriul
NERSESIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288424_a_289753]
-
Middlesex PENTRU YAMA, CARE ARE CU TOTUL ALT COD GENETIC CUPRINS CARTEA ÎNTÎI Lingura de argint La pețit O propunere nerușinată Drumul mătăsii CARTEA A DOUA Creuzetul anglofon al lui Henry Ford Minotauri Nuntă pe gheață Șmecherologie Serenadă la clarinet Știri externe Ex ovo omnia CARTEA A TREIA Filme de amator Opa! Middlesex Dieta mediteraneană Wolvereta Lirism În creștere Obiectul obscur Tiresias Îndrăgostit Trup și suflet Pușca de pe perete CARTEA A PATRA Vulva oraculară Căutândumă În dicționar Spre vest, tinere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
destul de nouă. Un chirurg i-a făcut două incizii sub buric. Întinzând țesuturile și mușchii pentru a dezvălui circuitul tuburilor falopiene, i l-a legat pe fiecare cu un nod și la ea n-au mai apărut copii. SERENADĂ LA CLARINET Ne-am Întâlnit. Am luat-o pe Julie de la studioul ei din Kreuzberg. Am vrut să văd cum lucrează, dar nu m-a lăsat. Așa că ne-am dus să mâncăm Într-un loc care se chema Austria. Austria e ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
sfârșit, un remediu pentru stagnarea economică: războiul. Motor City, care n-a fost Încă poreclit Motown, a devenit pentru o vreme „Arsenalul Democrației“. Iar În pensiunea de pe Bulevardul Cadillac Tessie Zizmo Își face unghiile de la picioare și aude sunetul unui clarinet. Marele hit al lui Artie Shaw, Begin the Beguine, plutește În aerul umed. Face veverițele de pe firele de telefon să Înțepenească, ridicându-și atente capetele ca să asculte. Face frunzele merilor să foșnească și cocoșul de pe giruetă să Înceapă să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
se Întoarce spre geam și zâmbește. Sursa muzicii nu era alta decât un Orfeu dat cu briantină care locuia chiar În spatele ei. Milton Stephanides, de douăzeci de ani, student la colegiu, stătea la propria lui fereastră, apăsând cu dexteritate tastele clarinetului. Purta o uniformă de cercetaș. Cu bărbia ridicată și coatele proiectate În afară, ținând ritmul cu genunchiul drept Îmbrăcat În pantaloni kaki, Își Începea serenada dezlănțuit În ziua aceea de vară, cântând cu o pasiune care se va fi stins
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
În ziua aceea de vară, cântând cu o pasiune care se va fi stins de mult când aveam să găsesc În podul casei acel instrument de suflat complet Înfundat, douăzeci și cinci de ani mai târziu. Milton fusese cel de-al treilea clarinet În orchestra Liceului de Sud-Est. La concertele școlii fusese obligat să cânte Schubert, Beethoven și Mozart, dar acum, de când absolvise, era liber să cânte ce-i plăcea, adică swing. Își conturase stilul după Artie Shaw. Copia maniera lui Shaw, exuberantă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
aflată cu două curți mai În spate și În special chipul palid, sfios și Încântat din cadrul ferestrei de la etajul al doilea. Ramurile copacilor și firele de telefon Îi obturau perspectiva, dar reușea să deslușească părul lung și Întunecat, strălucind precum clarinetul Însuși. Nu-i făcea cu mâna. Nu dădea nici un semn - În afară de zâmbet - că l-ar fi auzit măcar. În curțile din vecinătate oamenii Își vedeau de treabă, ignorând serenada. Își stropeau peluzele sau dădeau de mâncare la păsări. Copilașii alergau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
la păsări. Copilașii alergau după fluturi. Când ajunse la finalul melodiei, Milton Își lăsă instrumentul În jos și se aplecă pe geam, rânjind. Apoi o luă din nou de la Început. La parter, În timp ce se Întreținea cu niște musafiri, Desdemona auzi clarinetul fiului ei și, ca și când ar fi orchestrat o armonie, lăsă să-i scape un suspin lung. De patruzeci și cinci de minute Gus și Georgia Vasilakis, Împreună cu fiica lor, Gaia, stăteau În sufragerie. Era duminică după-amiază. Pe măsuța de cafea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
În nord. După alte cinci minute, Milton tot nu se arătase. Desdemona se scuză și urcă scările. Se opri În fața dormitorului lui Milton, Încruntându-se la auzul muzicii de dinăuntru. Apoi, fără să bată la ușă, intră. În fața ferestrei, ținând clarinetul ridicat, Milton cânta mai departe cu nepăsare. Șoldurile i se legănau indecent, iar buzele Îi străluceau la fel de tare ca părul. Desdemona tropăi până În partea cealaltă a camerei și trânti geamul. ― Haide, Miltie, Îi ordonă ea. Gaia e jos. ― Exersez. ― Exersează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
nu arătase nici un interes pentru Milton și nici măcar nu se spălase pe cap. Săptămână de săptămână, ajutate sau constrânse de părinți, fetele veneau, și săptămână de săptămână Milton Stephanides se scuza ca să se ducă În dormitor și să cânte la clarinet În fața geamului. Acum, cu Desdemona mânându-l de la spate, veni jos s-o vadă pe Gaia Vasilakis. Tânăra stătea Între părinții ei, pe sofaua durdulie de culoare verde marin, ea Însăși o fată grăsuță, Îmbrăcată cu o rochie albă cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
unei fete. ― Stau cu ochii pe friptură, Îi explică ea. ― Unde-i mama? ― A ieșit. ― A ieșit? Ea nu iese niciodată. ― Azi a ieșit. ― Unde-i soră-mea? ― 4-H. Tessie se uită la tocul negru din mâna lui. ― Ăla-i clarinetul tău? ― Îhâm. ― Cântă-mi ceva. Milton puse cutia instrumentului pe canapea. În timp ce o deschidea și scotea din ea clarinetul, rămase conștient de goliciunea picioarelor lui Tessie. Puse muștiucul și Își Îndoi degetele, plimbându-le În sus și-n jos pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
iese niciodată. ― Azi a ieșit. ― Unde-i soră-mea? ― 4-H. Tessie se uită la tocul negru din mâna lui. ― Ăla-i clarinetul tău? ― Îhâm. ― Cântă-mi ceva. Milton puse cutia instrumentului pe canapea. În timp ce o deschidea și scotea din ea clarinetul, rămase conștient de goliciunea picioarelor lui Tessie. Puse muștiucul și Își Îndoi degetele, plimbându-le În sus și-n jos pe clape. Și apoi, subjugat de un impuls de nestăvilit, se aplecă În față și, presând cu capătul ca o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
de goliciunea picioarelor lui Tessie. Puse muștiucul și Își Îndoi degetele, plimbându-le În sus și-n jos pe clape. Și apoi, subjugat de un impuls de nestăvilit, se aplecă În față și, presând cu capătul ca o pâlnie al clarinetului genunchiul lui Tessie, suflă o notă lungă. Fata scoase un țipăt și Își retrase genunchiul. ― Ăsta a fost un Re bemol, spuse Milton. Vrei să auzi un Re diez? Tessie Încă Își mai ținea mâna pe genunchiul care zumzăia. Vibrația
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
genunchiul lui Tessie, suflă o notă lungă. Fata scoase un țipăt și Își retrase genunchiul. ― Ăsta a fost un Re bemol, spuse Milton. Vrei să auzi un Re diez? Tessie Încă Își mai ținea mâna pe genunchiul care zumzăia. Vibrația clarinetului Îi trimisese un fior În sus, până spre coapsă. Se simțea ciudat, de parcă i-ar fi venit să râdă, dar nu râdea. Se uita la vărul ei și Își zicea: ― Ce-ai de gând? Să te tot uiți așa la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
De unde atâta tupeu? ― Bine, răspunse ea În cele din urmă. ― O.K., spuse Milton. Re diez. Ascultă. În acea primă zi au fost genunchii lui Tessie. În duminica următoare Milton i s-a furișat pe la spate și a cântat la clarinet proptit În ceafa lui Tessie. Sunetul era Înăbușit. Fetei i s-au ridicat câteva șuvițe de la suflu. Tessie a țipat, dar nu prea tare. ― Îhâm, stai că vezi tu, Îi spuse Milton, stând În spatele ei. Și așa Începu. Cântă Begin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
de la suflu. Tessie a țipat, dar nu prea tare. ― Îhâm, stai că vezi tu, Îi spuse Milton, stând În spatele ei. Și așa Începu. Cântă Begin the Beguine sprijinit de omoplatul lui Tessie. Cântă Moonface pe obrajii ei netezi. Apăsând cu clarinetul pe unghiile roșii de la picioare, care Îl uluiseră Într-atât, cântă It Goes to Your Feet. Cu o discreție pe care n-o conștientizau, Milton și Tessie se retrăgeau În colțuri liniștite ale casei și acolo, ridicându-și puțin fusta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
liniștite ale casei și acolo, ridicându-și puțin fusta sau scoțându-și o șosetă sau o dată, când nu era nimeni acasă, ridicându-și bluza ca să-și dezvelească partea de jos a spatelui, Tessie Îl lăsa pe Milton să-și apese clarinetul pe pielea ei și să-i invadeze corpul cu muzică. La Început doar o gâdila. Dar după o vreme notele i se răspândiră mai adânc În corp. Simțea cum vibrațiile Îi penetrează mușchii, cum pulsează În valuri, până când Îi făceau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
murmure. Milton cânta la instrumentul lui cu aceleași degete pe care le folosea pentru a da salutul Tinerilor Cercetași, dar gândurile lui erau departe de a fi nevinovate. Respirând greu, aplecat asupra lui Tessie și tremurând de concentrare, Își legăna clarinetul cu mișcări circulare, ca un Îmblânzitor de șerpi. Iar Tessie era o cobră hipnotizată, Îmblânzită, fermecată de sunet. Până la urmă, Într-o după-amiază, când erau singuri-singurei, Tessie, verișoara lui bună, se Întinse pe spate. Își puse un braț peste chip
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
Toole dacă poate vorbi cu Theodora. ― O clipă, spunea doamna O’Toole și țipa În sus pe scări: Zizmo la telefon! Milton auzea zgomot de pași coborând scările și apoi vocea lui Tessie spunând „Alo“. Și Începea să cânte la clarinet În telefon. (Peste ani și ani mama avea să-și amintească de vremurile când fusese curtată prin clarinet. ― Tatăl tău nu cânta prea bine. Două-trei piese. Asta era tot. ― Ce vrei să spui? protesta Milton. Aveam un Întreg repertoriu. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
Zizmo la telefon! Milton auzea zgomot de pași coborând scările și apoi vocea lui Tessie spunând „Alo“. Și Începea să cânte la clarinet În telefon. (Peste ani și ani mama avea să-și amintească de vremurile când fusese curtată prin clarinet. ― Tatăl tău nu cânta prea bine. Două-trei piese. Asta era tot. ― Ce vrei să spui? protesta Milton. Aveam un Întreg repertoriu. Și Începea să fluiere Begin the Beguine, făcând triluri care evocau vibrato-ul unui clarinet și apăsând aerul cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
când fusese curtată prin clarinet. ― Tatăl tău nu cânta prea bine. Două-trei piese. Asta era tot. ― Ce vrei să spui? protesta Milton. Aveam un Întreg repertoriu. Și Începea să fluiere Begin the Beguine, făcând triluri care evocau vibrato-ul unui clarinet și apăsând aerul cu degetele. ― De ce nu-mi mai cânți serenade? Îl Întreba Tessie. Dar Milton se gândea la altceva. ― Ce s-a ales de clarinetul ăla vechi al meu? Și apoi Tessie: ― De unde să știu eu? Crezi că eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
Și Începea să fluiere Begin the Beguine, făcând triluri care evocau vibrato-ul unui clarinet și apăsând aerul cu degetele. ― De ce nu-mi mai cânți serenade? Îl Întreba Tessie. Dar Milton se gândea la altceva. ― Ce s-a ales de clarinetul ăla vechi al meu? Și apoi Tessie: ― De unde să știu eu? Crezi că eu le țin socoteala la toate? ― E În subsol? ― Poate l-am aruncat. ― L-ai aruncat? De ce naiba ai făcut asta? ― Ce vrei să faci, Milton, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]