37,043 matches
-
a pătruns în mulțime datorită lui Caragiale. Eroul acestuia, în cea mai savuroasă comedie românească, exclamă ritos: Scopul scuză mijloacele a spus... nemuritorul Gambetta... Nici nu se putea găsi o mai populară mistificare. De atunci, cel puțin la noi, zicerea clasică, fină și oricum elevată, s-a transformat în cel mai abject cinism de doi bani. Or, confortul, de care vorbeam, nu la acest tip primitiv de comportament se referă... Și De Sanctis conchide: Din orice scriitor moare ceva. Și din
Confortul cinismului by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15176_a_16501]
-
Grete Tartler Cartea de debut a lui John Fowles, Colecționarul, pe care orice cunoscător de literatură clasică o va pune îndată în legătură cu un lung șir de variațiuni pe tema izolării și evoluției în captivitate, de la Furtuna lui Shakespeare până la numeroasele titluri ale romanului baroc, este, dincolo de subiectul obsedant, un omagiu adus limbii engleze în evoluție, frumuseții și
Cuvintele sub cristal by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/15160_a_16485]
-
flori pe virament", obiect de protocol lăsat acolo devreme, de nu se știe cine. Maestrul de ceremonii funerare - care se ocupa de înmormîntările celor din C.C., ale lumii artistice ori ale "foștilor" de oarecare faimă cîndva, în felul său un clasic al sumbrei meserii, trecea aferat de la catafalcul doamnei Logadi la supravegherea atentă a pregătirilor pentru altă înmormîntare; de zidul capelei stătea sprijinit capacul unui sicriu fastuos îmbrăcat în mătase roșie. Murise o activistă a mișcării sindicale internaționale, soția unui scriitor
O amintire în anul Caragiale by Tita Chiper () [Corola-journal/Journalistic/15178_a_16503]
-
spunea că și ea fusese chemată într-o zi la interogatoriu în legătură cu "activitatea dușmănoasă" a bărbatului său. Îndoctrinat de atmosfera centenarului din 1952, ofițerul anchetator o întrebase la un moment dat cum de a putut ea, fiica lui Caragiale, marele clasic "care biciuise în opera sa burghezia și exploatatorii", să se mărite cu un "asemenea element". În primăvara anului 1986, totul se încheia, cu bunele și relele timpurilor pe care fiica lui Caragiale le petrecuse printre noi. La plecarea sa, nimeni
O amintire în anul Caragiale by Tita Chiper () [Corola-journal/Journalistic/15178_a_16503]
-
astfel de cărți sînt premiați, comentați, au parte de un public numeros și divers. E drept că monografiile acolo nu sînt simple studii de uz academic, nu se adresează unui cerc închis de cunoscători, nu sînt "contribuții" la cunoașterea vreunui clasic. Sau nu sînt doar atît. Autorii de monografii prizate de publicul occidental folosesc o foarte complexă rețetă de scriitură. Investigația de tip jurnalistic, portretul literar, atmosfera de epocă, confundarea psihologică cu autorul ales, toate acestea sînt metode de a cîștiga
O monografie spectaculoasă by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15169_a_16494]
-
în care o face contrazice însă această izolare, pentru că Dan Grădinaru scrie cu dezinvoltura unui eseist francez de poziție centrală în sistem, cu o nonșalanță și un curaj care numai ale unui marginal nu sînt. Și, atenție, scrie despre un clasic al literaturii române. E adevărat, cel mai șugubăț dintre clasici. În primul rînd trebuie semnalat că această monografie Creangă este o monografie a operei și nu a vieții. Autorul ne spune că are în lucru și o carte despre viața
O monografie spectaculoasă by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15169_a_16494]
-
Grădinaru scrie cu dezinvoltura unui eseist francez de poziție centrală în sistem, cu o nonșalanță și un curaj care numai ale unui marginal nu sînt. Și, atenție, scrie despre un clasic al literaturii române. E adevărat, cel mai șugubăț dintre clasici. În primul rînd trebuie semnalat că această monografie Creangă este o monografie a operei și nu a vieții. Autorul ne spune că are în lucru și o carte despre viața humuleșteanului, din care s-au adunat deja cam două tomuri
O monografie spectaculoasă by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15169_a_16494]
-
făcut Dan Grădinaru în general în toată această carte, cu o răbdare de necrezut și cu un fel de a scrie relaxat, de multe ori plin de umor, care i-ar fi plăcut cu siguranță și celui mai vesel dintre clasici. Dan Grădinaru, Creangă, monografie, Editura Allfa, 2002, 476p., f.p.
O monografie spectaculoasă by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15169_a_16494]
-
apărea în primul rînd ca adjectiv - "cuvântul "rezistență" nu-mi place, e prea telenovelic" (electra.ifrance.com); "un Făt -Frumos purtător de fericire telenovelică" (C 29.04. 2002) - dar și substantivizat (pentru a denumi o, să zicem, categorie estetică): "Un clasic, poate singurul în care patetismul nu cade în telenovelic" (agenda.liternet.ro/film) sau chiar adverbializat: "mingea amețește clasic, flirtînd ba cu "roșii", ba cu "galbenii", pînă cînd, rușinată, termină telenovelic în brațele strașnice ale unui mustăcios din tribună" (Monitorul
"Telenovelist", "telenovelic", "telenovelistic" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15196_a_16521]
-
-Frumos purtător de fericire telenovelică" (C 29.04. 2002) - dar și substantivizat (pentru a denumi o, să zicem, categorie estetică): "Un clasic, poate singurul în care patetismul nu cade în telenovelic" (agenda.liternet.ro/film) sau chiar adverbializat: "mingea amețește clasic, flirtînd ba cu "roșii", ba cu "galbenii", pînă cînd, rușinată, termină telenovelic în brațele strașnice ale unui mustăcios din tribună" (Monitorul de Cluj, arhivă, 9.10.2001). în fine, adjectivul telenovelistic, cel mai frecvent, poate apărea și fără conotații depreciative
"Telenovelist", "telenovelic", "telenovelistic" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15196_a_16521]
-
prin poștă manuscrisele la Poitiers, pentru dactilografiere. Dar mai ales analiza întrebării "cum a scris Foucault unele dintre cărțile sale" confirmă și consolidează această ipoteză. Să amintim aici cronologia redactării a două dintre cărțile sale: ˇ Istoria nebuniei în epoca clasică își are originea în 1956. Colette Duhamel îi cere lui Michel Foucault, pentru editura La Table ronde, o scurtă istorie a psihiatriei. Foucault lucrează pentru carte la biblioteca din Uppsala.; redactează în Suedia un prim manuscris al unei istorii a
Philippe Artière - Michel Foucault - arhiva râsului by Raluca Arsenie () [Corola-journal/Journalistic/15203_a_16528]
-
Nebunie si cultură"). La fel se întâmplă și cu Nașterea clinicii (1963) pe care o va modifica în 1972, suprimând terminologia cu conotație structuralistă; în fine, același lucru se petrece cu Nebunie și nesăbuință. O istorie a nebuniei în epoca clasică, care la prima ediție, în 1961 la Plon, avea o prefață lungă ce a dispărut asemenea titlului inițial în momentul republicării în 1972 la Gallimard, dar căreia Foucault i-a adăugat două apendice: "Trupul meu, această foaie, acest foc" și
Philippe Artière - Michel Foucault - arhiva râsului by Raluca Arsenie () [Corola-journal/Journalistic/15203_a_16528]
-
acest foc" și "Nebunia, lipsă de operă", apendice ce vor dispărea la rândul lor prin publicarea în colecția Tel în 1976. Foucault a întrerupt legăturile cu editorul Plon atunci când acesta a publicat în colecția de buzunar Istoria nebuniei în epoca clasică fără acordul autorului pentru abreviere și nedorind să reediteze cartea într-o versiune integrală. Dacă arhiva este în operă, aceasta nu înseamnă neapărat că are același statut cu cărțile; trebuie să deschidem aici o paranteză pentru a insista asupra atenției
Philippe Artière - Michel Foucault - arhiva râsului by Raluca Arsenie () [Corola-journal/Journalistic/15203_a_16528]
-
că se conduce după "un model generativ-transformațional scornit de mine". În noul excurs - Studii de tipologie filmică - modelul este ilustrat prin analiza comparată a "tipului de subiect" și a "formelor de subiect" din trei filme contemporane pe cale de a deveni clasice: Pădurea spînzuraților de Liviu Ciulei, Pulp Fiction al lui Quentin Tarantino, Arizona Dream de Emir Kusturica. Ele se adaugă cercetării "altor șapte scenarii și filme", confirmată de "alte descrieri de ritmeme din șaisprezece filme și scenarii" (toate capodopere), unele abordate
Filmul în trei proiecții by Valerian Sava () [Corola-journal/Journalistic/15227_a_16552]
-
citit cu mai mare interes decît conținutul. în mod normal, fiecare listă canonică intră într-o luptă liberă cu alte și alte "pomelnice". Antologiile de după '90 au propus mai ales grupuri sau generații. Au fost antologii care au funcționat după clasice criterii estetice. Au fost și antologii tematice. în această efervescență antologatoare, un semn de oboseală a genului, de coborîre a lui în underground pare să fie antologia zonală. Spre o astfel de antologie s-a orientat O. Nimigean, în cazul
Iașiul subteran by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15241_a_16566]
-
citează în prefață poartă o mîndrețe de titlu: De ce un monguz vorbitor să fie mai prejos decît o pisică sau ciorna unui Manifest". Găsim aici spirit ludic amestecat cu o acidă critică a politicilor de tot soiul (mai ales culturale). Clasică revoltă împotriva puterii culturale. Un limbaj care își are puternice rădăcini în discursul lui Luca Pițu. Singurul element nou și demn de luat în serios este afirmarea agresivă a computerului personal, ca unealtă vitală pentru noua generație: "Nu le vei
Iașiul subteran by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15241_a_16566]
-
Gheorghe Ceaușescu Cu cât se prelungește tranziția românească, cu atât mai mult îmi dau seama de imperativul sporirii ponderii învățământului clasic în România. Și asta nu din dorința ca românii să poată citi în original operele strămoșilor lor romani, ci pentru a face să domine în societate spiritul prin care cultura greco-latină a configurat definitiv ceea ce numim noi astăzi Europa. Când
Clasicismul, azi by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/13377_a_14702]
-
strămoșilor lor romani, ci pentru a face să domine în societate spiritul prin care cultura greco-latină a configurat definitiv ceea ce numim noi astăzi Europa. Când România se afla în secolul XIX în plin proces de europenizare, Eminescu, susținând necesitatea învățământului clasic la noi, sublinia cu tărie caracterul formativ al Antichității clasice. “Cultura clasică”, spunea cu mare dreptate poetul, “are calitatea determinată de a crește, ea este în esență educativă” (Învățământul clasic). Rostul ei nu este de a întipări în mințile oamenilor
Clasicismul, azi by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/13377_a_14702]
-
societate spiritul prin care cultura greco-latină a configurat definitiv ceea ce numim noi astăzi Europa. Când România se afla în secolul XIX în plin proces de europenizare, Eminescu, susținând necesitatea învățământului clasic la noi, sublinia cu tărie caracterul formativ al Antichității clasice. “Cultura clasică”, spunea cu mare dreptate poetul, “are calitatea determinată de a crește, ea este în esență educativă” (Învățământul clasic). Rostul ei nu este de a întipări în mințile oamenilor construcții precum acuzativul cu infinitiv sau ablativul absolut, ci de
Clasicismul, azi by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/13377_a_14702]
-
prin care cultura greco-latină a configurat definitiv ceea ce numim noi astăzi Europa. Când România se afla în secolul XIX în plin proces de europenizare, Eminescu, susținând necesitatea învățământului clasic la noi, sublinia cu tărie caracterul formativ al Antichității clasice. “Cultura clasică”, spunea cu mare dreptate poetul, “are calitatea determinată de a crește, ea este în esență educativă” (Învățământul clasic). Rostul ei nu este de a întipări în mințile oamenilor construcții precum acuzativul cu infinitiv sau ablativul absolut, ci de a forma
Clasicismul, azi by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/13377_a_14702]
-
XIX în plin proces de europenizare, Eminescu, susținând necesitatea învățământului clasic la noi, sublinia cu tărie caracterul formativ al Antichității clasice. “Cultura clasică”, spunea cu mare dreptate poetul, “are calitatea determinată de a crește, ea este în esență educativă” (Învățământul clasic). Rostul ei nu este de a întipări în mințile oamenilor construcții precum acuzativul cu infinitiv sau ablativul absolut, ci de a forma oameni în adevăratul sens al cuvântului: “A învăța vocabule latine pe din afară, fără a fi pătruns de
Clasicismul, azi by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/13377_a_14702]
-
acuzativul cu infinitiv sau ablativul absolut, ci de a forma oameni în adevăratul sens al cuvântului: “A învăța vocabule latine pe din afară, fără a fi pătruns de acel adânc spirit de adevăr, de pregnanță și de frumusețe a antichităței clasice, a învăța regule gramaticale fără a fi pătruns acea simetrie intelectuală a cugetării antice, este o muncă zadarnică, o literă fără înțeles. ... Spiritul antichității e regulatorul statornic al inteligenței și al caracterului și izvorul simțului istoric” (s.n.). Pentru Eminescu esențial
Clasicismul, azi by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/13377_a_14702]
-
gramaticale fără a fi pătruns acea simetrie intelectuală a cugetării antice, este o muncă zadarnică, o literă fără înțeles. ... Spiritul antichității e regulatorul statornic al inteligenței și al caracterului și izvorul simțului istoric” (s.n.). Pentru Eminescu esențial este ca valorile clasice să pună stăpânire asupra societății, cu alte cuvinte să determine formarea unei mentalități în care spiritul de adevăr să se impună definitiv: “Important este ca spiritul de adevăr, ce domină în cultura fixată prin ele” - adică prin limba latină și
Clasicismul, azi by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/13377_a_14702]
-
fixată prin ele” - adică prin limba latină și limba greacă veche - “să stăpânească în societate”. Clasicismul formează caractere și configurează o cultură, bunuri care nu pot fi exprimate pecuniar: “Munca unui om se poate plăti, caracterul, cultura lui nicicând”. Studiile clasice mai au o virtute: ele impun rigoare și etică intelectuală. A avea o contribuție în domeniul filologiei clasice presupune o competență și un efort ieșit din comun, căci filologia clasică este un domeniu despre care s-a scris încă din
Clasicismul, azi by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/13377_a_14702]
-
și configurează o cultură, bunuri care nu pot fi exprimate pecuniar: “Munca unui om se poate plăti, caracterul, cultura lui nicicând”. Studiile clasice mai au o virtute: ele impun rigoare și etică intelectuală. A avea o contribuție în domeniul filologiei clasice presupune o competență și un efort ieșit din comun, căci filologia clasică este un domeniu despre care s-a scris încă din timpul Renașterii; pentru realizarea unui studiu de detaliu sau a unei viziuni noi asupra tragediei grecești sau asupra
Clasicismul, azi by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/13377_a_14702]