1,905 matches
-
românești târzii, minunatele colecții de obiecte vechi adunate de maestrul Dan Nasta - colecții marcate de gustul rafinat al Levantului, totul concură în a defini mediul muzical al secolului al XVIII-lea, de la Barocul muzical târziu la creațiile domeniului cameral al Clasicismului muzical vienez. Sonatele pentru oboi, fagot și pian ale lui Georg Friedrich Haendel, pe de-o parte, și triourile cu pian ale lui Joseph Haydn, pe de alta, au marcat momentele finale ale primei părți a acestei stagiuni. Sunt compozitorii
Final de stagiune muzicală by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/7090_a_8415]
-
Ștefan Cazimir Istoria confirmă preferința în romantism pentru profesiile următoare: proletar, călugăr, student, militar, pușcăriaș, marinar, nobil, doctor, savant, femeie ușoară, bufon, călău, vrăjitoare etc." (G. Călinescu, Clasicism, romantism, baroc). Subliniez, în lista criticului, termenii călugăr, student, pușcăriaș, doctor, savant - și constat că fiecare în parte se suprapune uneia sau mai multor etape ale existenței lui Valeriu Anania. Concluzie elementară: prin experiențele de viață parcurse, el este cel
„Ce straniu poate fi destinul unui om!“ by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/7617_a_8942]
-
individuală și colectivă într-o anumită perspectivă ideologică, economică și politică, pictorul încearcă să argumenteze necesitatea înțelegerii actului creator ca act de construcție, ca formă de intervenție rațională și decisă dincolo de orice conjunctură. Calificarea curentelor mari din istoria artei - naturalism, clasicism, idealism, romantism, impresionism, cubism, futurism, constructivism, suprarealism, realism - drept forme repetitive, recurente, în dinamica existenței societății umane, afirmația că ,,tema este socială, forma e real constructivă" sau că ,,omul social este condus prin artă spre o viață superioară, spirituală și
Hans Mattis Teutsch, de la Ideologia artei la Constructivismul social by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/7483_a_8808]
-
care exultă însăși esența spiritualității franceze, între ludic și imaginativ, între culoare și farmec melodic. Este un tablou de mare atracțiozitate în care poți întâlni - dacă le găsești, dacă le dibui - frânturi melodice din opere franceze și italiene, scăpărari ale clasicismului vienez; este un puzzle imaginat de un francez care are nostalgia frumuseților pierdute, pe care încearcă a și le aminti. Valentin și Roxana Gheorghiu o fac cu entuziasm, o fac cu aplicația profesionistului care ia gluma în serios pentru a
Aniversările muzicale ale primăverii by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/7505_a_8830]
-
Alexandrescu, C.A. Rosetti și alții. Analizând semnificația majoră a unei alte exegeze a lui Ovidiu Papadima, intitulată O viziune românească a lumii, I. Oprișan relevă că "seninătatea, blândețea, umanismul, înalta spiritualitate, prin care cultura arhaică românească se apropie de clasicismul marilor culturii", reprezintă în viziunea lui Ovidiu Papadima "rezultatul sintezei structurale cu creștinismul, în speță cu ortodoxia". Esența creștină a viziunii românești, argumentează Ovidiu Papadima, nu a fost imprimată într-un secol tardiv al existenței poporului nostru, ci s-a
Studii de Ovidiu Papadima by Teodor Vârgolici () [Corola-journal/Journalistic/7134_a_8459]
-
Pasiunea optezecistă pentru modelul poetic american, sau cea douămiistă pentru modelul german și britanic are încă în România o serioasă concurență în "adăparea" la romanitate. Într-un fel, e plăcut să vezi că mai există poeți pe care îi interesează clasicismul latin și grec și care se plasează într-un "cartier de est" ce nu igoră poezia franceză, iberică, latino-americană. Pentru a ilustra această direcție - pe care o consider elegantă și discretă - voi cita poeme din Ion Maria, absolvent de latină
Vise din cartierul de est by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/7160_a_8485]
-
rând, de o viziune poetică, cu alt cuvânt o practică a scriiturii întru totul armonioasă și de o coerență indiscutabilă. Mereu încercat de tentația autodefinirii, a explicitării de sine, poetul a căutat să-și impună câteva adevăruri perene, în virtutea unui clasicism esențial, subsumabil temperamentului său de stirpe apolinică. Lirica lui Ștefan Augustin Doinaș prinde contur dintr-o nevoie imperioasă de armonie și raționalitate, căutându-și efigiile în valorile poeziei dintotdeauna, care sunt retranscrise cu o "umilitate" ce dă sens acelui "epigonism
Eseistica lui Ștefan Aug. Doinaș by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/7176_a_8501]
-
proces de autarhizare a Limbajului poetic - care vrea să se hrănească și să existe exclusiv pentru sine - dialectica ei, cultivând de preferință tehnica negației, pulverizează în egală măsură Eul liric (fundament al oricărui romantism) și Realul obiectiv (fundament al oricărui clasicism)". Poet și comentator al poeziei, Ștefan Aug. Doinaș ilustrează, în cele două domenii, o egală aspirație spre clasicitate, spre rigoare formală, spre echilibru al aserțiunilor, niciodată stridente, întotdeauna având alături calmul valorilor și ritmul măsurat și amplu al erudiției decomplexate
Eseistica lui Ștefan Aug. Doinaș by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/7176_a_8501]
-
Zamfirescu nu acuza nici o stridență lexicală, nu utiliza nici un neologism deplasat, iar tragica bucată se desfășura fără pic de patos, după regulile bunei-cuviințe. Lui Macedonski îi plăcuse, probabil, inspirația solară și sudică a debutantului, atracția lui pentru Mediterana, visul unui clasicism păgîn. Exact ca în Levante și Calavryta scrie poetul și în anii următori - poezii de dimensiuni mai largi ori mai reduse, dar vers de factură asemănătoare. Șederea în Italia, din anul 1888 înainte, nu-i modifică stilul, ci îi oferă
Scriitorul politicos: Duiliu Zamfirescu (fragment) by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/5970_a_7295]
-
O cercetare critică asupra poeziei române de la 1867). Dacă mica sa „introducere în estetică” se mișcă printre locuri comune și compilează, pe înțelesul tuturor, ideile de bază ale esteticii romantice germane, proiectate însă pe un fond de admirație principială față de clasicism, lucrarea lingvistică de debut reprezintă o uimitoare capodoperă, poate cea mai originală și mai profundă contribuție științifică a autorului ei: se vede că Maiorescu atinsese excelența de la prima încercare. De miza colosală a debutului a fost conștient Maiorescu însuși. „Important
Supremul pontif by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/5709_a_7034]
-
ovalul lui, ca o coajă fermă, se raportează, în patetic și fragil, la înclinarea brâncușiană a Muzei dormind: visarea, plutind de data aceasta peste apele morții, se alătură, ca pentru un suprem pelerinaj, tălpii de o frumusețe bijutieră. Tot patrimoniul clasicismului e aici, decantat și stringent, în acest bronz care trimite la reușite irecuzabile ale statuariei, la figura faimosului Auriga de la Delphi. Cîndva, într-un amplu număr al Secolului 20 despre Hellada, îmi îngăduisem a suspenda imaginea acestor picioare de bronz
Gorduz - „Deasupra celor trei dimensiuni“ by Dan Hăulică () [Corola-journal/Journalistic/6233_a_7558]
-
în istoria conceptului de poezie o anume evoluție, de la semnificant, la semnificat și la semn, de la versificație la lirism, de la începuturile poetice în slavonă, latină sau greacă până la cele dintâi forme ale lirismului în limba română. Curentele și orientările literare (clasicismul, eminescianismul, macedonskianismul, simbolismul) nu sunt considerate ca ipostaze dihotomice, cât, mai ales, ca avataruri plurale și multiple ale poeticității. Nu se poate discuta despre un singur simbolism, de pildă, tocmai datorită modalităților cu totul diverse și eterogene în care s-
„Uitatul“ Mircea Scarlat by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/6167_a_7492]
-
prin scrierea comediilor și schițelor își afla în scufundarea în armoniile muzicale reversul subiectivitații, intimitatea deconectantă, fortificarea morală. Structura spiritului său, aflat sub autoritatea inteligenței, a raționalului, îi orientează preferințele muzicale spre ordinea, claritatea și simetria din compozițiile barocului și clasicismului, purtând semnătura unor genii ca Johann Sebastian Bach, Wolfgang Amadeus Mozart și Ludwig van Beethoven. Lipsit de o pregătire de specialitate, Caragiale are intervenții sporadice în domeniul teoriei artei. Intuiții de profunzime, exprimate cu multă limpezime, întâlnim în eseul intitulat
Caragiale între Thalia și Euterpe by Vasile Lungu () [Corola-journal/Journalistic/4820_a_6145]
-
apoi, în vedere tranziția de la răscrucea secolelor XVIII și XIX, vorbim de începutul literaturii moderne sau de un neoclasicim conservator? Cât privește romantismul românesc, întrebarea este dacă el este unul defectiv, în raport cu acela occidental, și aflat pe aceeași felie cu clasicismul, sau dacă este unul tipic și organic de secol XIX Central și Est-European. Nici epoca pe care manualele o numesc a marilor clasici nu e scutită de nelămuriri, începând cu aceea a clasicității (a lui Eminescu, de exemplu) și terminând
Alte probleme ale istoriei literare by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/4850_a_6175]
-
ani de la începutul secolului al XlX-lea și-au scris opera patru poeți profund diferiți între ei, ilustrînd fiecare curente literare diferite, tradiții culturale diferite, maniere stilistice incompatibile: Ion Budai-Deleanu - autor al unei epopei baroce întîrziate, Iancu Văcărescu - autor tributar clasicismului decadent al secolului al XVIII-lea, Gheorghe Asachi - cultivator al unui clasicism nobil de factură italiană și Costache Conachi. Dacă doi poeți cu adevărat talentați, Budai-Deleanu și Asachi, au luat în serios nu numai arta versului, ci și propria lor
Părintele (re)găsit al poeziei românești Costache Conachi by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/5270_a_6595]
-
poeți profund diferiți între ei, ilustrînd fiecare curente literare diferite, tradiții culturale diferite, maniere stilistice incompatibile: Ion Budai-Deleanu - autor al unei epopei baroce întîrziate, Iancu Văcărescu - autor tributar clasicismului decadent al secolului al XVIII-lea, Gheorghe Asachi - cultivator al unui clasicism nobil de factură italiană și Costache Conachi. Dacă doi poeți cu adevărat talentați, Budai-Deleanu și Asachi, au luat în serios nu numai arta versului, ci și propria lor menire ca artiști, ceilalți doi, boieri din tată-n fiu, aflați în
Părintele (re)găsit al poeziei românești Costache Conachi by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/5270_a_6595]
-
evanghelică din Roșia, la sinagoga din Făgăraș, la cea din Brașov, la Muzeul de Artă din orașul de la poalele Tâmpei, un altul la Biserica Neagră, concerte pe parcursul cărora creații ale compozitorilor amintiți au fost juxtapuse momentelor importante, cunoscute, ale literaturii clasicismului vienez, unor importante pagini beethoveniene, de asemenea marilor creații ale muzicii secolului XX, lucrări datorate lui Arnold Schönberg, unor compozitori actuali din România, cum este eruditul maestru Hans Peter Türk, totul a definit atmosfera unui climat evocator al normalității, climat
Muzică refuzată, muzică regăsită... by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/5437_a_6762]
-
din primele texte maioresciene, reeditat o singură dată, în volumul al doilea de Opere de la Editura Minerva din 1984. Puțini i-au acordat atenție. Printre aceștia, E. Lovinescu în monografia din 1940, care îi rezumă astfel ideea principală: „prin studiul clasicismului refacem etapele formației spiritului omenesc”. Nicăieri nu va fi Maiorescu mai hegelian decât în disertația aceasta de început, care este un model de dialectică. Maiorescu se referă mai întâi la argumentele adversarilor opiniei despre utilitatea studiului latinei în gimnaziu. Ele
„Pentru ce limba latină…“ by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/5177_a_6502]
-
E într-adevăr un concept „manipulabil“, „ambiguu“, cum adaugă exegetul nostru, chiar dacă nu totdeauna din pricinile indicate de d-sa: „dacă la început desemna un anume curent artistic contemporan, el tinde treptat să desemneze o anume tipologie creatoare (ca romantismul, clasicismul, manierismul) ce se manifestă și în cadrul modernismului, ba chiar înainte de modernism (?!?); la limită, postmodernist devine sinonim cu valoros și viabil artistic din perspectiva contemporaneității“. Întrucît orice curent artistic de oarecare anvergură ajunge la oferta unei tipologii și la sugestia unui
Postmodernism? by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6713_a_8038]
-
lunediști“. Ultima chestiune la care ne oprim e cea a propunerii pe care Al. Mușina o face poeziei în perspectiva viitorului. Ofuscat de formulele aplicate modernismului de către Hugo Friedrich, precum „contestarea relevanței realului“, „dezumanizarea“, le opune, în numele acestora un „nou clasicism“pe care-l numește „antropocentrism“. Miza sa ar fi „umanul comun“, o „normalitate“ a trăirilor și semnificărilor „tot mai rară“, drept care se impune „revalorizarea“, resemnificarea lui aici și acum, re-centrarea omului «pulverizat» de tehnologii, limbaje, coduri culturale, ideologice, reconstruirea în
Postmodernism? by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6713_a_8038]
-
îi confirmă consubstanțialitatea cu generația 70, sînt jocurile imaginative, bucuria ludică de a descoperi, în materia moartă, sămînța vie a unei combinații imprevizibile, conservînd, în compensație, funcția morală și edificatoare a artei. Rezultatul acestei opțiuni este o anumită aspirație spre clasicism, spre forma viguroasă și așezată ferm, spre transcendent și atemporal.
Portrete în epură by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/6630_a_7955]
-
și cu bătrânul filozof Fontenelle, care, înainte de a relativiza, în spirit modernist, cu „Discuțiile asupra pluralității lumilor" scrisese Amorul înecat și Elegia rîului către o pajiște. Este foarte ciudat cum această mediocră mișcare artistică a moderniștilor de la 1687, acest „anti clasicism" practicat cu mijloace uneori ridicole se lupta cu un Boileau, La Bruyère, Racine... Această dereglare a simțurilor va da, după ce disputa dintre clasici se va aprinde din nou, la 1830, cu Hernani -, va da pe Rimbaud. Acesta tulbură (ori limpezește
Modern ești cât nu devii clasic by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/6097_a_7422]
-
așadar, marea sancțiune a nudității. Înțelegerea ei ca o culpă constitutivă. Și iată cum lucrurile încep să se clarifice de la sine; Dumnezeu ne-a programat goi pentru eternitate, iar istoria ne-a îmbrăcat. Material suficient pentru ca un mare iubitor al clasicismului, l-am numit pe G. Călinescu, să exclame că nudul este etern și anistoric, în vreme ce costumul datează sau că nuditatea este măreață și ingenuă, pe cînd alterarea ei cu o singură piesă vestimentară aduce totul în vulgaritate. Și pentru că tot
Nudul, între mistică și păcat by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/6410_a_7735]
-
pe G. Călinescu, să exclame că nudul este etern și anistoric, în vreme ce costumul datează sau că nuditatea este măreață și ingenuă, pe cînd alterarea ei cu o singură piesă vestimentară aduce totul în vulgaritate. Și pentru că tot veni vorba de clasicism, este notoriu că orice variantă a acestuia, fie ea greacă, romană, din spațiul Renașterii sau din acela, nostalgic și întîrziat, al neoclasicismului, avea drept reper al stabilității absolute, al împăcării cu lumea și al armoniei cu universul, al coabitării cu
Nudul, între mistică și păcat by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/6410_a_7735]
-
și el în avanscenă. Iată și un exemplu interesant care privește concepția literară. Odată apus junimismul, prin anii '90 ai secolului XIX, își face apariția o puternică tendință națională. Ultimii ani ai secolului și primii ai celui de după el abandonează clasicismul (în fond, un antiromantism), „logica" maioresciană în favoarea realismului, naturalismului și a unui neoromantism idealist. Semănătorismul și, în general, țărănismul idilic sunt la modă. În marginea tabloului, se află întâii scriitori premoderni, simboliștii, lirici, urbani și prooccidentali. După Marele Război, lucrurile
„Centrul“ și „marginea“ by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/6430_a_7755]