1,904 matches
-
militarii și oficialii care serviseră cu fidelitate în armată sub comanda sa, deveniți infirmi din cauza rănilor de război, sau prea bătrâni. Acesta va fi unul dintre pionierii farmaciei internaționale. Biserica sa, cu marea cupolă aurită, este considerată o capodoperă a clasicismului. La dorința sa se construiește un spital enorm pentru săraci, la Salpêtrière. Se construiește Observatorul din Paris, pentru a susține activitățile științifice. Vechile ziduri medievale ale Parisului sunt dărâmate și se construiesc porți fortificate, cu arcuri de triumf dedicate gloriei
Ludovic al XIV-lea al Franței () [Corola-website/Science/298942_a_300271]
-
cărți noi despre Eminescu și acest volum ar fi f[oarte] instructiv. Folosiți-l mai mult pe Vintilă 3 și pe Murărașu, mai ales în ediția nouă a Poeziilor 4. De citat și studiile recente din vol[umul] Eminescu 5 (clasicismul greco-latin) și analizele lui M[ihai] Drăgan 6. Vă doresc succes și sănătate. Cordial, Gh. Bulgăr * Buc[urești], 15 decembrie 1985 Stimate coleg, Primesc abia azi, 15 decembrie, scrisoarea din noiembrie și mă conformez imediat. Aici: o biobibliografie și câteva
Gheorghe Bulgăr și contemporanii săi by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/3142_a_4467]
-
Nae Antonescu. Baia Mare, Editura Gutinul SRL, 1996, 101 pagini. 3. Petre Vintilă, Eminescu. Roman cronologic. București, Editura Cartea Românească, 1974. 4. Mihai Eminescu, Poezii. Volumele 1-3. Ediție critică de Dumitru Murărașu. București, Editura Minerva, 1982, 1231 pagini. 5. Eminescu și clasicismul greco-latin. Studii și articole. Ediție îngrijită, prefață, note, bibliografie și indice de Traian Diaconescu. Iași, Editura Junimea, 1982, 293 pagini. 6. Mihai Drăgan, Mihai Eminescu - Interpretări. [Volumul] 1. Iași, Editura Junimea, 1982, 264 pagini. 7. Teodor Curpaș, profesor și director
Gheorghe Bulgăr și contemporanii săi by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/3142_a_4467]
-
ducatul de Saxa-Weimar în cadrul Sfântului Imperiu Roman. Ducele era un mare băutor, dar, de asemenea, un sportiv bun. A fost interesat de literatură, artă, știință, l-a sprijinit financiar pe Goethe, a fondat "Fürstliche freie Zeichenschule Weimar" și a încurajat clasicismul. Criticii i-au lăudat hotărârea sa în pictură, biologii au găsit în el un expert în anatomie. Nu a neglijat nici guvernarea micului său stat. Scopul lui a fost de a educa oamenii, învățământul fiind în opinia sa, așa cum a
Karl August, Mare Duce de Saxa-Weimar-Eisenach () [Corola-website/Science/326227_a_327556]
-
ai Vienei, cuvântul de adio l-a rostit poetul Franz Grillparzer. A fost ulterior de două ori exhumat și reîngropat în Cimitirul Central ("Zentralfriedhof") din Viena. Producția muzicală a lui Beethoven este considerată în mod tradițional ca o punte între Clasicism și Romantism și se poate împărți în trei perioade: Importanța lui Beethoven în muzică este semnificativă și din perspectiva transformării rolului compozitorului în societate. De la compozitorul medieval, artizan dependent (și de cele mai multe ori umil) aflat în serviciul Bisericii sau al
Ludwig van Beethoven () [Corola-website/Science/296598_a_297927]
-
care, la sfârșitul secolului al XVIII-lea și la începutul celui de al XIX-lea, pășea într-o nouă fază a dezvoltării sale. Pe tărîm literar se dădea o luptă aprigă între tendințele realiste din ce în ce mai puternice și dogmele rigide ale clasicismului. Pe de altă parte, adepții curentului sentimentalist și ai romantismului pasiv, conservator, capitulau în fața noii orientări, aceea a realismului consecvent și integral. I. A. Krîlov a ridicat pe o treaptă nouă aceste tendințe realiste, iar fabulele sale au constituit, la
Ivan Andreevici Krîlov () [Corola-website/Science/309370_a_310699]
-
veacuri. Folosind cu măiestrie proverbele și zicătorile populare, Krîlov a îmbogățit limba și literatura rusă cu noi zicători. În fabulele sale se simte influența folclorului. Krîlov apare ca un inovator al fabulei ruse. El frânge cu hotărâre regulile convenționale ale clasicismului, înlătură morala seacă și didacticistă cultivată de fabuliștii dinaintea lui. La Krîlov, concluzia izvorăște în chip firesc din însuși conținutul fabulei, îmbrăcată în forma bogată și concisă a limbajului său poetic. Numele lui Krîlov figurează în rândul acelor scriitori rusi
Ivan Andreevici Krîlov () [Corola-website/Science/309370_a_310699]
-
a reprezentat pentru arta națională momentul de profundă schimbare prin apariția moldoveanului Gheorghe Asachi, care prin vizita sa la Viena din anul 1805 si apoi în Italia între anii 1808 - 1812 a luat cunoștință cu arta renașterii italiene și cu clasicismul de după anul 1800. Prin apariția în Moldova a Școlii de Arte înființată în anul 1841 de către Gheorghe Asachi, prin apariția lui Constantin Lecca în Muntenia și prin incursiunile artistice ale lui Mișu Popp în Ardeal, s-au născut primii inițiatori
Mișu Popp () [Corola-website/Science/316839_a_318168]
-
evoluția artei în Europa occidentală o perioadă de relativă stagnare. În Franța apăreau atunci de abia primii muguri ai curentului realist, fapt pentru care la Viena este de presupus că veștile pariziene au ajuns mai târziu pe fondul în care, clasicismul de nuanță prerafaelită sau de tip David erau încă în vogă. Școala romantică germană era o mișcare prea național - germană și opțiunile ofertate tânărului artist Mișu Popp erau prea puține. În acei ani, niciuna din școlile germane nu avea un
Mișu Popp () [Corola-website/Science/316839_a_318168]
-
vitalitatea. Se poate spune chiar că, pictorul a fost impresionat de maniera lui Tintoretto prin modul cum acesta din urmă a realizat semnificația gesturilor sau îndrăzneala miscărilor. Caracteristicile principale privitoare la tehnica și spiritul compozițiilor realizate de către Mișu Popp aparțin clasicismului în artă, ale cărui elemente sunt: predominanța valorilor exprimării plastice în comparație cu cele coloristice, evitarea grupărilor complicate cu reprezentarea cât mai limpede a valorilor energetice și tendința de a echilibra compoziția prin mișcări și contra-mișcări. Considerațiile referitoare la picturile murale ale
Mișu Popp () [Corola-website/Science/316839_a_318168]
-
să aducă un aport în sublinierea atmosferei de calm, tihnă și intimitate carateristică gustului burghez. Mișu Popp a conștientizat portretul ca un pictor academist, el însuși aflat „"... în umbra unor nuanțe ale romantismului academic"”, trecându-l printr-un filtru al clasicismului vienez târziu, specific adepților lui Ingres. În cele 13 autoportrete el s-a limitat în a-și repeta propria reprezentare, încercând astfel să impună celorlalți imaginea a unui om de lume, plin de distincție și sobrietate, sigur pe capacitățile sale
Mișu Popp () [Corola-website/Science/316839_a_318168]
-
în perioada 1830 - 1860, precum și a deceniilor următoare. Ca și în Europa occidentală, arta românească a trecut printr-un proces de sinteză a celor mai multe stiluri și tendințe, totul coagulându-se în final în îmbinarea elementelor romantice academiste cu cele ale clasicismului, dând o expresie nouă a idealurilor estetice. Cum în prima jumătate a secolului al XIX-lea influența academismului european și a regulilor clasiciste și-a pus amprenta asupra picturii cu tematică istorică, stilul Biedermeier a fost asimilat mai întâi de
Mișu Popp () [Corola-website/Science/316839_a_318168]
-
masculine în scenele de viață cotidiană, manifestându-și predilecția pentru imaginea unui banchet și pentru palestre, ceea ce permitea punerea în valoare a frumuseții efebilor. În stilul liber, s-au renunțat la ultimele convenții arhaice, în ce privește desenarea ochilor, remarcându-se în clasicism. Pictură pe frescă manifestată de Polygnotos din Tasos emite un simt al spațiului, care îngăduie etajarea personajelor și efortului de a reprezenta suferință prin gest sau privire. Pictorii s-au bucurat de corelația între fondul negru și figurile roșii și
Grecia clasică () [Corola-website/Science/320929_a_322258]
-
a păstrat nici Atena Promachos din bronz, înalta de 9 metri, nici statuile din aur și fildeș, a Atenei Parthenos și a lui Zeus din Olimpia, înalta de 12 metri, dar decorul din marmură Parthenonului ne îngăduie să apreciem capodoperele clasicismului grec-cele două frontoane, cele 92 de metope și cei 160 metri ai frizei. Dintre toate stilurile arhitecturale antice, stilul de arhitectură greacă s-a dovedit a fi cel mai de durata. Arhitectură greacă este mai mult decât impresionantă, este atemporală
Grecia clasică () [Corola-website/Science/320929_a_322258]
-
XXII, no. 1, 1984 Vasile Popescu - un criteriu, în Artă, nr. 12, 1984 Tonitza și “lumea celor umili”, în Memoriile Secției de stiinte filologice, literatura și arta, 1986, vol. VIII Paciurea și limitele criticii, în Artă, nr. 3, 1987 Noul clasicism al anilor '20 sau echivocul sincronismului, în Studii și cercetări de istoria artei, tom 34, 1987 Cornel Medrea. Prezenta sculpturii, în Artă, no. 3, 1988 Brâncuși et l’avant-garde roumaine dans leș revues tchèques de l’entre-deux-guerres, în Revue Roumaine
Ioana Vlasiu () [Corola-website/Science/319600_a_320929]
-
urma o cale a formalismului. În marile lucrări pe care pictorul le-a făcut, el a reușit să se desprindă de influența secesionismului și a decadentismului münchenez și să dezvolte arta sa pe o linie a realismului tradițional, pe calea clasicismului. Astfel, Octav Băncilă a pictat la München, pe lângă unele lucrări cu tematică și viziuni străine de realitățile românești, multe tablouri inspirate din viața poporului român. Lucrările cu tematică românească făcute la München au fost expuse în galeriile din capitala Bavariei
Octav Băncilă () [Corola-website/Science/307612_a_308941]
-
1604-1614 a trăit la Roma și s-a întâlnit personal cu Caravaggio, și de Dirck van Baburen. Influența maestrului italian poate fi observată și la Frans Hals sau Jan Vermeer van Delft. În Franța, în secolul al XVII-lea, moda clasicismului îngrădește dezvoltarea caravaggismului. Totuși, la Louis Le Nain și la Georges de La Tour se recunoaște folosirea clarobscurului după modelul lui Caravaggio. Mult mai târziu, Théodore Géricault (1791-1824) demonstrează, de exemplu în tabloul ""Pluta Meduzei"", că și-a însușit perfect tehnica
Caravaggio () [Corola-website/Science/298785_a_300114]
-
la grav, cu variantele de acordaj trecute în paranteză): Acestora se adaugă alte instrumente chiar mai grave, construite experimental. Muzica cultă pentru clarinet a fost scrisă începând cu barocul târziu - primul compozitor care a folosit clarinetul este Jean-Philippe Rameau. De la Clasicismul vienez și până astăzi, s-a scris pentru clarinet solist, dar a fost introdus și în ansamblurile de cameră sau în orchestra simfonică. În afara repertoriului cult, clarinetul s-a bucurat de o apreciere largă în muzicile de consum. Belgianul Adolphe
Clarinet () [Corola-website/Science/313470_a_314799]
-
care oferea atunci astfel de specializare. După numai un an, dezamăgit să constate că facultatea de arhitectură a MIT, care copia programa de învățământ a "École des beaux-arts" de Paris, se axa pe studiul exclusiv al arhitecturii anticilor, Renașterii, barocului, clasicismului și academismului, părăsește studiile, se mută la Philadelphia, Pennsylvania și își găsește singur serviciu la firma arhitectului Frank Furness. Depresiunea economică cunoscută în istoria Statelor Unite ca [The] Long Depression a anului 1873, l-a făcut pe Furness să renunțe la
Louis Sullivan () [Corola-website/Science/307992_a_309321]
-
și Pruncul cu Sf. Gerome" din 1506. Totuși în portretele sale și mai ales in lucrarea "Alegoria viciului și a virtuții" din 1505 se poate remarcă stilul naturalist al lui Giorgione. Pe masura maturizării, stilul lui Lotto a evoluat de la clasicismul lui Giorgione la dramatismul vibrant al lui Correggio. Prima informație mai exactă despre artist se referă la anul 1503 când artistul lucra la Treviso, un oraș prosper aflat pe teritoriul Republicii Venețiene. Aici își dobândește celebritatea prin portretele și tablourile
Lorenzo Lotto () [Corola-website/Science/320650_a_321979]
-
du Bocage (n. 15 septembrie 1765, Setúbal - d. 21 decembrie 1805, Lisabona) este un poet și unul dintre cei mai importanți reprezentanți ai neoclasicismului portughez, cunoscut și sub numele de Arcadia Lusitană (sau Ulissiponense), curent literar care face trecerea între clasicism și romantism. S-a născut la Setúbal la data de 15 septembrie 1765. Tatăl său, José Luís Soares Barbosa, era avocat iar mama sa, de origine franceză pe linia paternă (tatăl ei era viceamiral in marina portugheză, pe numele de
Manuel Maria Barbosa du Bocage () [Corola-website/Science/316609_a_317938]
-
Elaborarea formei de sonată în modelul formal actual a fost realizată în prima jumătate a secolului al XIX-lea pe baza experienței din secolul precedent, pornind de la compozițiile din perioada de maturitate ale lui Joseph Haydn, de către reprezentanții principali ai clasicismului vienez, în primul rând de către Wolfgang Amadeus Mozart și Ludwig van Beethoven. Din punct de vedere teoretic, termenul a fost dezvoltat și prelucrat în lucrările lui Adolph Bernard Marx ("Die Lehre der musikalischen Komposition", 1845), căruia i se datoreaza și
Formă de sonată () [Corola-website/Science/313425_a_314754]
-
descrieri, portrete, comentarii apres, folosirea adecvată a unui lexic supus obiectului, și nu puține dialoguri din pletora vivacității acestora. Partea nevăzută care se cumulează secvențial la nivelul totalului, se reduce la selectarea, purificarea și abordarea temelor, toate descendente din arta clasicismului... clasicizat (din antichitatea greco romană până în pragul teoretizării din veacul lui Corneille și Racine, ajungând în sec. al XIX-lea, cu precădere în Franța, să fie nu numai o mișcare cu principii, ci cu foarte bune realizări narative. Poate și
Editura Destine Literare by Marian Barbu () [Corola-journal/Journalistic/90_a_402]
-
opoziției romantismului, cu doctrină afișată bătăios, întâi în Anglia, chiar mai înainte, în sec. al XVIII-lea, apoi în Germania și Italia, Franța, lovitura romantismului s-a afișat fără tăgadă, vizibil zgomotos). Realismul, care a interferat cu multe valențe ale clasicismului, n-a acceptat restricțiile, rigorile, dogmele, canoanele duse până la absurd. După cum naturalismul, teoretizat și el după "inovațiile" lui Zola, n-a rezistat în fața psihologismului, deoarece, lângă Dostoievski a venit S. Freud. Și tot așa, cel puțin în Europa, privind doar
Editura Destine Literare by Marian Barbu () [Corola-journal/Journalistic/90_a_402]
-
trecere către Renaștere. Cea mai mare parte a construcțiilor din Cetate au fost afectate de marele incendiu din 21 aprilie 1689, provocat de către armatele austriece aflate în retragere. După incendiu, ornamentele fațadelor sunt realizate potrivit barocului târziu, rococoului vienez și clasicismului. Cu toate acestea, multe dintre vechile elemente renascentiste au fost scoase din locurile lor inițiale și mutate, ori depozitate, în interiorul clădirii. Multe astfel de ornamente, cu inscripții, pot fi întâlnite la Muzeul Țării Bârsei, aflat în Bastionul Țesătorilor, sau în
Arhitectura Brașovului () [Corola-website/Science/304135_a_305464]