772 matches
-
fi profesoară de liceu la Turda (1939-1944) și la Cluj (1944-1948), lector de limba franceză la Universitatea bucureșteană (până în 1954) și la Institutul Pedagogic din Pitești (până în 1964). Debutează cu versuri în „Gând românesc” (1937), colaborând apoi la „Universul literar”, „Claviaturi”, „Pagini literare”, „Revista tineretului”ș.a. Prima carte semnată de P., romanul Cercul alb (1945; Premiul Editurii Fundației Regale pentru Literatură și Artă), deși de proporții reduse, este, în mod cert, cea mai reușită scriere a autoarei. Plecând de la pretextul manuscrisului
PAPU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288682_a_290011]
-
ca elev, în „Vlăstarul”, revista Liceului „Spiru Haret”. Face studii de drept la Universitatea din București, fără a profesa vreodată ca avocat. În schimb, e prezent de-a lungul întregii vieți în paginile multor reviste literare, ca „Viața românească”, „Epigrama”, „Claviaturi”, „Zarathustra”, „Festival”, „Mlădițe” ș.a., semnând și cu pseudonimele T. Lungu, I. Smărăndescu, Ion Ștefan, Trall. Debutul editorial are loc în 1939, cu volumul Lumină tristă. Încă din primele versuri poetul împărtășește cititorilor povara pierderii timpurii a părinților (tatăl murise la
LALESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287739_a_289068]
-
Cioran, Haig Acterian, N. Steinhardt ș.a. Forma de expresie care convine ideal structurii de personalitate a lui M. este eseul: gen al libertății de gândire, proteic și de sinteză, a cărui diferență specifică este dată în cazul de față de ampla claviatură și cromatică lexicală, de metafora critică și de vervă. Primele cărți au ca obiect mari autori, începând cu Eminescu. Perspective eminesciene îl abordează pe cel mai dificil scriitor român din perspectiva „energetismului” unui mare romantic. Opera este înțeleasă ca o
MIHAILESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288128_a_289457]
-
fost și redactor la revistele „Start” și „Stilet”; a mai colaborat la „Răboj”, unde debutase în 1933 cu versuri, la „Klingsor”, la „Brașovul literar”, „Viața literară”, „Abecedar”, „Vremea”, „Pagini literare”, „Familia”, „Gândirea”, „Gând românesc”, „Pământul”, „Azi”, „Universul literar”, „Rampa”, „Frize”, „Claviaturi” „Meșterul Manole”, „Cuvântul liber”, „Manifest” ș.a. Ulterior a lucrat ca redactor la „Tribuna da Imprensa” din capitala Braziliei. A publicat câteva mii de articole și cronici în ziare și reviste latino-americane. Împreună cu Faust Brădescu și I. G. Dimitriu înființează în
BACIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285525_a_286854]
-
Gigel? Păi, măi făptură moartă, ca să nu spun tinichea, înseamnă că nu știi cine-i Gigel în bloc, în cartier, la școală! (Robotul nu reacționează) Ei, lasă că te ajut eu să afli cine-i Gigel! (apasă la întâmplare pe claviatura montată pe pieptul Robotului, care răspunde haotic, cu mișcări, sunete semnale) Hopa! Uite că domnul Roboțel îmi dă puțină atenție! (privindu-l amuzat) Dar nu prea știi nici să mergi, tipule! De vorbit, ioc! O ții în țiuiturile astea care
Teatrul ca o lecţie de viaţă by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91610_a_92357]
-
din Touraine, pentru că-l Închiriase pentru toată vara. El și doamna Elliot Încercară din răsputeri să facă un copil, În patul foarte larg și tare din dormitorul uriaș și fierbinte. Doamna Elliot Învăța să bată fără să se uite la claviatură, dar descoperi că, deși bătea mai repede, greșea mai mult. De fapt, prietena era cea care bătea acum toate manuscrisele. Elliot Începuse să bea vin alb și avea o cameră separată. Noaptea scria poezie și dimineața părea epuizat. Mai nou
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
auzi voci? — Acum, că tot ați pomenit, din cînd În cînd mi se părea că aud un murmur disonant și aritmic, ca și cînd un macac ar fi Încercat să cînte la pian. Barceló se Încruntă. Clara continua să mîngîie claviatura undeva În depărtare. — Nu-ți face griji, Daniel. Am Încasat eu bătăi mai strașnice. Fumero ăsta nu știe să lipească nici măcar un timbru. — Prin urmare, cel care ți-a făcut fața asta nouă e chiar inspectorul Fumero În persoană, zise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
Grieg și Schumann, nu fără o anumită ingeniozitate. Domnul Valls, convins că femeile nu sînt În stare că compună altceva decît ciorapi și cergi Împletite, vedea totuși cu ochi buni ideea că fiică-sa putea deveni o competentă interpretă a claviaturii, Întrucît plănuia să o mărite cu vreun moștenitor dintr-o familie bună și știa că oamenii rafinați apreciau, la fetele bune de măritiș, anumite calități extravagante, pe lîngă docilitate și fertilitatea exuberantă a unei tinereți În floare. Aici l-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
cerceta care diferențe oare schimbă la națiile numeroase acele semne corespunzătoare ale vorbelor! Dacă există vreo octavă primitivă, cu care să se fi notat la oamenii primari simțirile esențiale? Când oare instrumentul muzical, pe care îl purtăm, își va avea claviatura tot așa de bine cunoscută cum era aceea a pianului mave din huli, atunci când, dezvelind capacul, anatomia lui îți apărea cu fibre și vine de oțel! ... Ce coarde vocale anume sunt puse în mișcare de anume simțiri? . . . dar, mai ales
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
vicele e în ședință de organizație. Ședință... care ședință, cum fac handicapatii ședință, doar nu suntem la... Vancea holbase ochii, își reveni imediat, speriat să nu-și deconspire uimirea. Dactilografa făcu un semn spre fereastră, fără să ridice privirea de pe claviatură. Da, lângă fereastră se afla, într-adevăr, un scaun. Se așeză pe scaun, în fața unui bărbat brunet, solid, sufocat de cravată. — Ați venit pentru Anul handicapaților... — Să vedeți, aș fi vrut să... — Întâi discutați cu tov secretară! N-avem voie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
Piața Bulibașa, nu? Odalisca nu se supără de glumă. Străvechiul trib a învățat-o să nu se supere niciodată, reginele nu pot fi ofensate. Ridică pletele negre din registru, oferă colegului de la recepția TRANZIT un zâmbet mic, arhaic. Buze roșii, claviatura email, perfectă, alb pur, de lapte. Mâna fină lunecă pe dunga din mijloc a halatului. Degete lungi, delicate, nasturele închis deschis. Un profil clasic, oase mici, fragile, ochii adânci, noapte fără capăt. Zveltă pasăre, dungă toridă. Nu, n-avea de ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
Nostromo, Ash asculta cu atenție fiecare cuvânt. Pe neașteptate, vocea lui Dallas dispăru. Reveni foarte clar și dispăru iar. Complet. Odată cu ea, și contactul vizual. ― Dallas! (În mare grabă, Ash împunse niște butoane de pe consolă, atinse câteva taste, ceru pe claviatura de programare o mai bună rezoluție a receptoarelor deja puse la grea încercare.) Dallas! Mă recepționezi? Te-am pierdut. Repet, te-am pierdut... Răsuna numai scrâșnetul termonuclear al soarelui. La doi pași de cocă, înălțimea colosală a monstruoasei nave străine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
delicată, se impunea de la sine: Lăsând la o parte creatura, era Ash la originea tuturor necazurilor lor? Programă întrebarea: ASH PROTEJEAZĂ CREATURA? Răspunsurile Mamei erau deosebit de succinte astăzi. DA. Își putea și ea permite să fie scurtă. Degetele alergară pe claviatură. DE CE? Se aplecă, cu toți nervii încordați. Dacă ordinatorul considera că nu mai era cazul să dezvăluie alte informații, ea nu mai cunoștea alte coduri susceptibile de a-i mai sustrage răspunsuri. Iar ordinatorul nu putea bănui motivele comportamentului incredibil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
cele două role negre, evantaiul metalic de la mijloc, din care mereu se ridicau litere ca să izbească în hârtia de pe tambur, și panglica bicoloră, roșie și neagră, care sălta rapid, la fiecare lovitură a degetelor în tastele cu litere albe ale claviaturii. Acum câțiva ani s-au găsit în comerț asemenea mașini de scris. Tânărul nu era de fapt chiar așa tânăr. Trebuie să fi avut aproape treizeci de ani. Dar silueta lui firavă, fața îngustă, triunghiulară, părul lung, care-i cădea
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
atunci, nu era mare diferență între douăzeci și treizeci de ani. Tânărul era pentru mine "un om mare". Am închis ușa și, sfioasă, am făcut câțiva pași înăuntru, până am ajuns lângă umărul lui. Era concentrat, mâinile lui căutau literele claviaturii, care păreau că-l fascinează, dar nu bătea nici pe departe atât de repede ca dactilografele de la notariat. Ochii căprui întunecat aveau gene lungi și dese. Sprâncenele se arcuiau senin deasupra lor. Nasul îi era drept, cu nări prelungi, iar
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
și-am căzut. Când ochii mi s-au obișnuit cu întunericul, am văzut că mă aflam pe un coridor întortocheat, de pereții căruia erau sprijinite mobile vechi, tăblii metalice de pat, vaze uriașe de ceramică, spâne și dogite, pianine cu claviatura știrbă. De peste tot, cum mergeam din ce în ce mai sigură și mai grăbită, se ridicau în jurul meu fluturași bej și cenușii, care pâlpâiau în cîte-o rază de lumină. Am coborât o scară împăienjenită și m-am afundat în alte culoare interminabile. Mirosea a
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
fericire, fiind amplificat de o stație care costase și ea o grămadă de bani, volumul sunetului putea fi reglat după dorință, astfel că vecinii nu se supărară văzând că arhitectul, original, nu mai catadicsea să iasă din cabina sa cu claviatură nici după lăsarea nopții, emițând în surdină sunete peste sunete, fascinat de noutatea ocupației sale. În tot acest timp, la aproximativ doisprezece metri deasupra solului, în apartamentul celor doi arhitecți, doamna Elena Popescu, născută Deleanu, plânsese cu lacrimi mari, care
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
perioada subterană" sau underground a activității arhitectului. Câte un vecin, prieten vechi, mai venea să-i țină de urât, luând loc în stânga și minunîndu-se de fiecare dată cât de straniu arată o mașină care în loc de bord și volan are o claviatură de orgă. Fără să-și întrerupă nici un moment sarabanda de zgomote, arhitectul îi explica răbdător că funcția fundamentală a mașinii nu este, cum se consideră de obicei, cea de-a scurta distanțele, deplasîndu-l pe om dintr-un loc în altul
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
păienjeniș de barbă rară, cu fire neobișnuit de lungi, i se încurca pe obraji. Dar ceea ce începea deja să depășească până și patologicul, trecând în teatrologic, erau mâinile sale. Degetele îi ajunseseră de peste treizeci de centimetri lungime. Rășchirate, cuprindeau întreaga claviatură. Frânghii groase, întretăiate, de mușchi le mișcau falangele, contractîndu-se și relaxîndu-se cu o viteză incredibilă. Abia puteai vedea vârfurile degetelor lui alergând ca niște picioare nervoase de țânțar pe clapele reci. Cu acele mâini monstruoase, Emil Popescu executa concerte întregi
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
a Daciei părea pentru Emil Popescu la fel de importantă ca muzica însăși. Inventivi ca de obicei, japonezii au recurs atunci la singura soluție posibilă. L-au mutat pe arhitect pe bancheta din spate, au scos afară bancheta din față și vechea claviatură a orgii Reghin și, în câteva zile, au montat în spațiul rămas o imensă aparatură, o încîlceală amețitoare de ecrane, potențiometre, cadrane cu afișaj electronic, plus opt rânduri de clape speciale, așa încît te puteai crede la bordul unei nave
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
apucă strâns în pumn ciotul din care pornea celălalt mănunchi de degete. Dar, de data aceasta, când vru să izbească din toate puterile, se petrecu un lucru uimitor. Deodată degetele văluriră gingaș, ca o tresărire a antenelor unei filoxere, pe claviaturile suprapuse, și din marea sferă de plasă metalică se răspândiră în aer câteva acorduri de-a dreptul înnebunitoare. Nu mai era Alban Berg, nici Orff, nici Duke Elington, nici Pink Floyd. Nu mai era nimic din ceea ce se auzise vreodată
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
pe butonul din stânga telefonului, și când ușa se deschise, spuse fără să întoarcă capul. - Adu-mi ultimul dosar cu rezultatele serviciilor speciale. Aștepta tăcut, continuând să-și miște degetele într-un ritm curios, ca și cum le-ar fi mișcat când pe claviatura unui clavecin, când pe o tobă. - Ultimul dosar pare tot atât de nul ca și cel de săptămâna trecută, șopti după ce răsfoi primele pagini. S-au înregistrat toate greșelile de tipar, s-au făcut tabele și statistici, au fost consultați doi eminenți
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
muște, a început din nou să-și strige diatribele împotriva celui pe care-l numea "Romanul". Era nebărbierit de câteva zile și se uita la noi cu privirea rătăcită. Avea pieptul gol, scăldat în sudoare, iar mâinile îi alergau pe claviatura vizibilă a coastelor. Ne spunea că e nevoie de un nou papă care să trăiască printre cei nefericiți, în loc să se roage pe un tron, și că trebuie să trecem cât mai repede la fapte. Ne privea țintă cu ochii lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85071_a_85858]
-
care le scoteau, atunci când păreau a spune,ceva, erau identice. Pisicuța, ca să ne delimităm de ea, de-aici încolo, mieuna, pe când, copila, vorbea mieunat. Simpatică, totuși, și simpatizată, de toată lumea. După ce a mai prins la experiență, Zânaîși mișca degetele, pe claviatura mașinii de scris, precum o pianistă, pe aceea a pianului: a unui pian fermecat, din urma izbirii literelor, pe tambur, ieșind o înfloritură de basm, pe care, știutorii de carte, o descifrau cu bucurie, cu entuziasm și încântare. La numai
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
de trei ori pe săptămînă, așezați În fața pianului parfumat, ea Își mușca buzele, dar imediat după aceea zîmbea și-i cerea să Înceapă din nou. Și Julius parcă Își găsea inspirația, trăgea În piept mirosul detergentului cu care se ștergea claviatura și o adora; o sorbea din ochi, Îi căuta zîmbetul, ea Îi arăta clapele zîmbind, „hai, Începe“, Îi spunea... My Bony lies over the ocean My Bony lies over the sea My Bony lies over the ocean Oh bring back
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]