765 matches
-
chitară, sitar), trompeta cu culisă și trombonul (cu culisă), timpanul, ferăstrăul, undele Martenot, teraminul ș.a. Acestora se adaugă sintetizatoarele, care pot realiza glissandi și portamenti servindu-se de rotița de control al înălțimii (en. "pitch wheel"), situată de regulă în stânga claviaturii. Totuși, sintetizatoarele monofonice timpurii (anii 1970) realizau astfel de efecte și atunci când nu se dorea acest lucru, dată fiind limitarea la un singur oscilator pentru întreaga claviatură. Instrumentul realiza portamenti între fiecare două sunete în succesiune imediată; portamenti deveneau scurți
Glissando () [Corola-website/Science/308367_a_309696]
-
de rotița de control al înălțimii (en. "pitch wheel"), situată de regulă în stânga claviaturii. Totuși, sintetizatoarele monofonice timpurii (anii 1970) realizau astfel de efecte și atunci când nu se dorea acest lucru, dată fiind limitarea la un singur oscilator pentru întreaga claviatură. Instrumentul realiza portamenti între fiecare două sunete în succesiune imediată; portamenti deveneau scurți glissandi în cazul pasajelor executate în viteză. Singura tehnică valabilă pentru toate instrumentele din familia tanburului (cu o construcție similară chitarei) și a lăutei (instrumente cu gâtul
Glissando () [Corola-website/Science/308367_a_309696]
-
o bună parte din cele capabile să execute glissandi propriu-ziși. Asemenea procedeu, pentru rapiditatea presupusă și varietatea de înălțimi implicate, poate constitui o dificultate tehnică apreciabilă. Totuși, există un număr de abordări specifice, facilitate de construcția instrumentelor. Astfel, instrumentele cu claviatură (pian, orgă) pot executa glissandi de mare întindere prin trecerea degetului mare pe deasupra clapelor albe. Se pot folosi și alte degete sau char palma (posibil și pe clapele negre), mai ales în combinație cu tehnica numită cluster (procedeu vehiculat în
Glissando () [Corola-website/Science/308367_a_309696]
-
procedeu vehiculat în muzica de jazz și preluat de genurile rock, soul, funk ș.a., chiar și în muzica cultă contemporană). Folosind degetul mare și degetul mic de la o aceeași mână, se poate practica la pian și la alte instrumente cu claviatură tehnica numită glissando la octavă (folosită uneori în repertoriul clasic și romantic de autori precum Beethoven, Brahms și Liszt). La nivel vizual, o tehnică similară cu glissandi falși de la instrumentele de claviatură poate fi aplicată la nai. Alți suflători de
Glissando () [Corola-website/Science/308367_a_309696]
-
practica la pian și la alte instrumente cu claviatură tehnica numită glissando la octavă (folosită uneori în repertoriul clasic și romantic de autori precum Beethoven, Brahms și Liszt). La nivel vizual, o tehnică similară cu glissandi falși de la instrumentele de claviatură poate fi aplicată la nai. Alți suflători de lemn (clarinet, saxofon) pot crea glissandi falși prin intermediul unor tehnici speciale. Harpa și alămurile pot executa cu ușurință glissandi falși prin arpegii. Mai precis, alămurile (în special cornii francezi) vor străbate armonicele
Glissando () [Corola-website/Science/308367_a_309696]
-
puternic se numără Madonna, David Bowie, Marilyn Manșon, Queen și Michael Jackson. Stilul muzical abordat de artista preia influențe din muzică pop a anilor 1990, însă are o alura electro, printre instrumentele cel mai des folosite numărându-se sintetizatoarele și claviaturile. Recenzorii revistei americane "Slant" sunt de părere că muzica interpretată de Lady Gâgă este „în ansamblu, alimentată de o energie strălucitoare, care incită la dans”, acesta fiind factorul care i-a asigurat succesul timpuriu. Ziarul britanic "The Sunday Times" susținea
Lady Gaga () [Corola-website/Science/313769_a_315098]
-
a compus imnul echipei naționale de fotbal a României pentru Campionatul Mondial de Fotbal din Italia. Numele formației a fost ales , de la „Vechiul Holograf”, urmat de „2”, "„deoarece numele VH1 a fost luat”". Ulterior, li se alătură: Cătălin „Tuță” Popescu (claviaturi, voce), Gabriel Golescu (chitară) și Răzvan „Lapi” Lupu (baterie, voce), toți foști membri ai grupului Krypton, Eugen "Soe" Sonia (bas), fost component în Holograf, și Aristides „Ati” Panaitescu-Alegria (percuție). În vara anului 2002, apare primul lor album, "Greatest Hits", și
VH2 () [Corola-website/Science/326549_a_327878]
-
și dance, devenind mai versatil și agresiv. Cele două albume au fost etichetate ca „solide și asertive” de "Rolling Stone", influențate în mare măsură de producția lui Lillywhite. "The Unforgettable Fire", care începe cu The Edge cântând mai mult la claviatură decât la chitară, și următorul album, "The Joshua Tree", i-au avut la cârmă pe Brian Eno și Daniel Lanois. În urma influenței acestora, ambele albume au primit o „textură diversă”. Cântecele de pe "The Joshua Tree" și "Rattle and Hum" au
U2 () [Corola-website/Science/299743_a_301072]
-
a lansat albumul său de debut "Get Rich or Die Tryin". Allmusic l-a descris ca fiind "probabil albumul care a atras cel mai mult interes în ultimul deceniu”. Revista Rolling Stone l-a remarcat pentru “stilul său negru rutinat, claviatura atractivă și timidul rimt expulzat”. Cu 50 Cent complimentând producția ca fiind „una care nu va înregistra insucces, un flow demn care te ține în suspans". A debutat numărul 1 în Billboard 200, având vânzări de 872,000 de exemplare
50 Cent () [Corola-website/Science/303200_a_304529]
-
1906 s-a stabilit în Puteaux, o suburbie a Parisului, și în același an a expus pentru prima dată la Salon d'Automne. Kupka a fost profund impresionat de primul Manifest Futurist, publicat în 1909 în Le Figaro. Pictura sa "Claviatură de pian/Lac" (1909) a marcat o pauză în stilul său de reprezentare. Opera lui a devenit din ce în ce mai abstractă în jurul anilor 1910-1911, reflectând teoriile sale cu privire la mișcare, culoare, precum și relația dintre muzică și pictură (orfism). În 1911 a participat la
František Kupka () [Corola-website/Science/336260_a_337589]
-
pian și orchestră Nr. 20 în Re minor. Contemporanii au admirat la modul superlativ arta și calitatea umană a Clarei Haskil. Cînd Clara se așeza la pian, "muzica se materializa venind parcă de nicăieri. Brațul ei părea să alunece peste claviatură fără atingere, ca o piatra care sare pe suprafața apei. Nimic nu parea să inceapă sau sfîrșească, totul devenea atemporal" - Dinu Lipatti, bunul ei prieten, a descris modul ei de a cânta la pian ca "însumarea perfecțiunii pe pământ", Wilhelm
Clara Haskil () [Corola-website/Science/297427_a_298756]
-
ul (prescurtarea comună a cuvântului de origine italiană "pianoforte") este un instrument muzical foarte răspândit, în care sunetul este produs de corzi metalice fixate pe o placă de rezonanță din lemn, lovite de ciocănele acoperite cu pâslă, prin intermediul unei claviaturi. ele moderne au corzile montate într-un cadru metalic, de obicei turnat din fontă și finisat cu lac și pulbere de bronz (motiv pentru care este numit, impropriu, și „placă de bronz”). Acesta are rolul de a rezista tensiunii mari
Pian () [Corola-website/Science/297164_a_298493]
-
pene de lemn, așa cum buricul degetelor ciupește coardele de chitară. Acesta avea însă dezavantajul de a nu permite celui care cînta să ofere dinamism muzicii. Deși a fost des utilizat pe parcursul a două sute de ani, până în secolul al XVIII-lea claviatura sa ajungând până la opt octave, clavecinul a pierdut treptat teren în fața unui nou instrument numit pianoforte. În 1709, italianul Bartolomeo Cristofori din Padova, fabricant de clavecine, începea construcția primului mecanism de pian pe principiul atingerii coardelor cu ciocănele, fără ca acestea
Pian () [Corola-website/Science/297164_a_298493]
-
fiind înlocuit în vara lui 2008 de Steve Forrest. Molko a învățat singur să cânte la chitară încă de la vârsta de la șaisprezece ani, atunci când și-a și cumpărat prima chitară. Ulterior a învățat să cânte și la chitară bas, muzicuță, claviatură, saxofon și tobe. Chitara lui favorită este un Fender Jaguar roșu cu alb, care după propriile spuse este femeie, și se numește Bitch. Molko mai are și alte „femei” în colecție (Louise, Goddess, Tattoo), dar și un „bărbat” (Bertie), despre
Brian Molko () [Corola-website/Science/312821_a_314150]
-
dulapul este vopsit în verde iar ornamentele sunt aurite. Orga dispune de 522 fluiere. Consola este atașată în partea stângă a bufetului, are un singur manaul cu 54 clape (Do-fa3) și pedalier cu 27 taste (Do-re1). Registrele sunt dispuse deasupra claviaturii. Tractura pentru claviatură și registre este mecanică. Lângă manual se află inscripția: "Gebrüder Rieger k.u.k. Hof-Orgelfabrik Jägerndorf Öst Schlesien" "Opus 774"". În turnul bisericii se află un orologiu cu trei cadrane, având următoarea inscripție: "„K. Kretschmer și K.
Biserica Preasfânta Treime din Gura Humorului () [Corola-website/Science/320719_a_322048]
-
în verde iar ornamentele sunt aurite. Orga dispune de 522 fluiere. Consola este atașată în partea stângă a bufetului, are un singur manaul cu 54 clape (Do-fa3) și pedalier cu 27 taste (Do-re1). Registrele sunt dispuse deasupra claviaturii. Tractura pentru claviatură și registre este mecanică. Lângă manual se află inscripția: "Gebrüder Rieger k.u.k. Hof-Orgelfabrik Jägerndorf Öst Schlesien" "Opus 774"". În turnul bisericii se află un orologiu cu trei cadrane, având următoarea inscripție: "„K. Kretschmer și K. Weinberger 1901”". În
Biserica Preasfânta Treime din Gura Humorului () [Corola-website/Science/320719_a_322048]
-
înregistrări ale muzicii populare Europene de după război, Plank făcându-se remarcat în genuri ca progresivul, avangarda sau muzica electronică. De asemenea Plank este considerat unul dintre pionierii genului krautrock. Plank a avut și o notabilă carieră ca muzician cântând la claviaturi și chitară pe albume ale trupelor Guru Guru, Cluster și Os Mundi. A colaborat cu Dieter Moebius pe cinci albume Moebius & Plank înregistrate între 1979 și 1986. Sonoritatea formației Moebius & Plank a prefațat apariția unor genuri ca techno sau electronica
Conny Plank () [Corola-website/Science/317617_a_318946]
-
doar piese noi, cu un sound remarcabil, la care și-au adus contribuția muzicieni de marcă: Iulian Vrabete (membru al grupului Holograf, în calitate de producător executiv și chitarist bas), Horia Stoicanu (co-autor la muzică și versuri), Gheorghe Emanuel „Fisă” (programare și claviaturi), Relu Bițulescu (percuție), Eugen Caminschi (chitară), Marius Bațu (chitară acustică și voce adițională). Primul single extras, „Noros Cecer”, beneficiază de un videoclip. "Madama de pică" a fost declarat "„cel mai bun album folk al anului 2000”", iar videoclipul piesei „Noros
Mircea Vintilă () [Corola-website/Science/303878_a_305207]
-
casă de discuri, părăsind Roton-ul pentru Intercont Music. O altă noutate o reprezintă trupa Brambura, care îl acompaniază pe muzician în concerte, dar și pe noul material discografic. Formația este compusă din instrumentiști de valoare: Eugen Caminschi (chitară), Gelu Ionescu (claviaturi), Vadim Tichișan (baterie), Cătălin Crețeanu (bas), Elena Pavel și Andrada Popa (voci adiționale). Este realizat albumul "Toți într-o barcă", primul disc pe care Mircea Vintilă îl înregistrează alături de formația Brambura. Colaborarea cu Horia Stoicanu este continuată, alături de care a
Mircea Vintilă () [Corola-website/Science/303878_a_305207]
-
Intrarea României în Uniunea Europeana este marcată de un concert de referință, „Undeva în Europa”, un spectacol multimedia gen „operă rock”, susținut în 31 decembrie 2006 în Piața Operei din Timișoara de artiștii Ilie Stepan și Horea Crișovan - chitară, Doru Apreotesei - claviaturi, Vasile Dolga - baterie, Mario Florescu - percuție, alături de soliști ai Operei Române din Timișoara și actori ai Teatrului Național Timișoara . În anul 2011, deschide Festivalul Internațional de Jazz de la Gărâna, cu compoziții proprii, interpretate în formula de Quartet, alături de Teo Milea
Horea Crișovan () [Corola-website/Science/333798_a_335127]
-
John Spence, Eric Stefani și sora lui Eric, Gwen Stefani, au format trupa sub numele Apple Core în 1986, după ce lucraseră împreună la un restaurant fast food. Eric, care învățase melodiile 2 Tone ale formației Madness la pian, cânta la claviatură, iar Spence și Gwen erau vocalișii. Trio-ul a recrutat încă câțiva membrii în acea lună, aceștia schimbându-se des timp de câțiva ani. Grupul avea mici concerte în zona Orange County, maimuțărelile lui Spence pe scenă făcând mereu parte
No Doubt () [Corola-website/Science/313506_a_314835]
-
tanto" începe cu o temă cantabilă de largă respirație. Tema are un aspect de continuă curgere, întinzându-se pe aproape 25 de măsuri, ca un fir neîntrerupt. Rahmaninov, asemenea lui Beethoven, lui Brahms și altor compozitori-pianiști, a căutat să facă claviatura „să cânte”, să treacă dincolo de limitele instrumentului - prea îngust din punct de vedere al posibilităților melodice. Melodia are un aspect arhaic, ca o povestire de demult, abia șoptită. Tema este expusă cu multă simplitate, orchestra având rolul susținerii armonice. Apoi
Concertul nr. 3 pentru pian și orchestră în Re minor () [Corola-website/Science/334857_a_336186]
-
fluid care era capabil să compună de la imnuri simple și muzică utilă precum marșuri până la lucrări grandioase precum lucrări vocale și pentru scenă. Catalogul său numără peste 800 de lucrări. De asemenea, a fost unul dintre primii compozitori importanți pentru claviatură, lucrările sale fiind și astăzi studiate. În contrast cu acești compozitori, Dieterich Buxtehude nu era un compozitor de curte ci un angajat în slujba bisericii, deținând posturile de organist și Werkmeister la Marienkirche din Lübeck. Printre sarcinile sale de Werkmeister se numărau
Barocul în muzică () [Corola-website/Science/330258_a_331587]
-
de lucrări - 550 dintre lucrările sale sunt reprezentate de concerte. A utilizat și titluri programatice pentru diferite lucrări, cum ar fi celebrele sale concerte pentru vioară "Cele patru anotimpuri". Domenico Scarlatti a fost unul dintre cei mai importanți virtuozi ai claviaturii din vremea sa. Toată cariera sa a fost compozitor al curții, inițial în Portugalia (începând cu 1733) și apoi la Madrid, unde a petrecut restul vieții sale. Tatăl său, Alessandro Scarlatti, a fost membru al Școlii Napoletane de operă și
Barocul în muzică () [Corola-website/Science/330258_a_331587]
-
restul vieții sale. Tatăl său, Alessandro Scarlatti, a fost membru al Școlii Napoletane de operă și a fost considerat drept unul dintre cei mai buni membri. Domenico a compus și el opere și muzică de biserică dar lucrările sale pentru claviatură, distribuite intens după moartea sa, i-au asigurat locul și reputația. Majoritatea acestor lucrări erau compuse pentru a fi interpretate de el însuși dar unele erau compuse pentru patronii săi regali. La fel ca și în cazul tatălui său, averea
Barocul în muzică () [Corola-website/Science/330258_a_331587]