340 matches
-
-o, își dădea cu pumnii în cap Matei. Nu te mai necăji că se va rezolva. A doua zi, s-a hotărât să meargă la Cecilia. A cumpărat un buchet de trandafiri albi, socotindu-i simbol al păcii și a claxonat la poartă. A ieșit Elena. Ce faci Leni? Cheam-o, te rog, pe Cecilia. Nu-i acasă. Hai, măi Leni, nu mă minți. — Serios îți spun. Dacă nu mă crezi, vino înăuntru să te convingi. Unde a plecat? —În Germania. —Ce
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
prezent la Cecilia. Nu avea răbdare să nu meargă s-o vadă. De data aceasta Cecilia s-a îmbrăcat elegant ca să nu-i mai treacă prin cap lui Matei s-o ia în ținuta de casă cum procedase cândva. A claxonat-o, Cecilia l-a invitat înăuntru, însă el a rugat-o să urce în mașină și să nu se supere, că vrea ca tot timpul să și-l petreacă numai cu ea. Unde-ai dori să mergem, draga mea? —Oriunde
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
De câteva zile. Mă gândeam că fiind plecată vă consolați cu altele. — N-o pot trăda niciodată. O iubesc foarte mult. Este o fată norocoasă atunci. Să fiți fericiți împreună! — Mulțumesc! Luându-și trandafirii s-a prezentat la familia Sătmăreanu claxonând cu semnalul lui. A ieșit Cecilia primindu-și trandafirul și sărutându-se. —Doamna Sătmăreanu și Leni sunt acasă? Văd că le faci și lor o bucurie, romanticule. Le-a înmânat fiecăreia trandafirul, sărutând-o pe frunte pe Lenuș și fiind
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
să repete întrebarea până ai fi spus da, în cazul în care ai fi continuat cu jocul tău. Să nu mai faci vreo năzdrăvănie și la biserică. —Promit! În fața lui Dumnezeu nu mă joc. S-au pus autoturismele în mișcare, claxonând după obicei, până au ajuns la biserică unde s-a celebrat cununia religioasă, după care s-au îndreptat spre restaurant unde s-a servit masa și s-a desfășurat petrecerea. Au mâncat, au dansat, au jucat, au chefuit ca la
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
amenințătoare, arbori solzoși se zbat ca niște pești pe uscat. Vântul mână singurătatea prefăcută În cutii de conservă, cartoane, pachete de țigări. Le hârșâie pe caldarâmul murdar. Rostogolește pălării, bucăți de ziare, ah și oh! Ah și oh, mașinile duduie, claxonează ca la mort! „Mathilda, Mathilda!” Piciorul pășește, amușinând mereu aerul. Noimann calcă pe urmele lui. Încotro, Încotro? S-a făcut zi și apoi noapte. Apoi din nou zi și din nou noapte. Și iarăși zi. „Mathilda, Mathilda!” De pe acoperiș, luna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
oamenii c-au năvălit și șoarecii de câmp, popândăii și guzganii și bizamii, se-adună-n cete în mijlocului drumului, dar sunt mai altfel, unii albi, alții maronii, alții cu blana mai mare și cozi mai scurte, stau așa, poți să-i claxonezi, bagi farurile pe ei, nu mișcă, îs mulți, așteaptă să fie storcoșiți sub roți. - De la apă, Grigore, le-a intrat în galerii și i-a scos... - Da, de la apă o fi, dar nu mișcă, se strâng unii în alții, chițanii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
Partidul nostru privește spre viitorul fiecăruia dintre voi! Partidul nostru vrea ca fiecare să trăiască mai bine și să se bucure de munca sa! Să fim mândri de țara noastră! Două Dacii cu câte-o junioară dezbrăcățică pe capotă trec claxonând, fetele împart mere din coșulețe, golanii se benoclează pentru că vântul le ridică fustițele. - Sănătaaate, oameni buni! Sănătaaate... e generos candidatul. - Băi, da-s cam viermănoase merele astea, comentează un țânc. Folosind cotoarele, plozimea începe un concurs de tras la țintă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
să fiu generos, să ies din găoacea mea. Într-o seară, am observat de la distanță un cerșetor așezat la un colț de stradă. Imediat mi-am zis: "Iată o ocazie". Ca să ajung mai repede, am pornit printre mașini. Șoferii mă claxonau cu furie, dar eu nu-i luam în seamă. Mintea mea lucra cu febrilitate. Mă și vedeam dezvoltând ideea că numai aparent generozitatea este în favoarea altora. În fapt, este în favoarea noastră. Dând câteva monede unui cerșetor, ne cumpărăm la un
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
proștilor, le strigă furios oamenilor săi, dându-și seama de privirele ațintite asupra sa. Și se grăbiră să plece, uitând între timp să îi aștepte pe perceptorul districtual și pe domnul Gupta, care le atraseră în cele din urmă atenția claxonând puternic când aceștia se apropiară, luând în viteză curbele drumului, apucându-se de orice parte a jeep-ului reușeau, dat fiind că se hurducau și săreau pe pietriș. Când îi ajunseră din urmă și procesiunea fu completă, o luară din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
gol dinspre poarta castelului. Un soldat SS ieși dintr-o gheretă de pază din piatră pentru a se uita la documentele mele și a-mi face semn să merg mai departe. În fața porții din lemn m-am oprit și am claxonat de două ori. Erau lumini în tot castelul și nu părea probabil că voi trezi pe cineva, mort sau viu. O ușiță din poartă se deschise și un caporal SS ieși afară să discute cu mine. După ce mi-a examinat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
de vânt și să pescuiesc în marea de culoarea cobaltului pești mai mari decât mine. O femeie între două vârste conducea mașina în fața mea, mă țineam după ea de o bună bucată de vreme. Aș fi putut să semnalizez, să claxonez și, accelerând, s-o depășesc. Dar stăteam agățat de volan, trăgând de timp. Părul scurt descoperea ceafa gânditoare a unei femei oprite pe coama unui deal. Una care rezistă cu spinarea ei de femeie tânără, dar care și-a pierdut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
cum traversează strada prin mașinile care se mișcă încet. Mă aplec prin portiera deschisă. Elsa mă privește de jos în sus, nu înțelege ce mai aștept. — Ne vedem acasă. — De ce? Nu vii? — Am uitat cartea de credit. — Te aștept. Mașinile claxonează în spatele taxiului. — Nu, du-te. Vreau să fac câțiva pași. — Ia cel puțin umbrela. Văd prin geamul din spate chipul Elsei întors spre mine, în timp ce taxiul se îndepărtează. Traversez strada, am rămas cu o pungă plină de lucruri pentru nou-născuți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
fost umplută, acum trebuie băută, spuse Cipriano Algor cu un zâmbet obosit, și se gândi că ar fi mai bine dacă ar putea s-o verse. Întoarse furgoneta la stânga, pe un drum care urca lin spre casă, la jumătatea lui claxonă sonor de trei ori, anunțând că sosea, așa făcea întotdeauna, fiica lui s-ar mira dacă azi n-ar face la fel. Casa și olăria fuseseră construite pe un tăpșan larg, probabil o veche ogradă sau ocol, pe care bunicul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
șosea. Semnalizez stânga și îmi arunc o ultimă ocheadă în urmă, pentru a vedea dacă nu cumva cineva cunoscut a ieșit să se uite la mine iese și mă privește admirativ. În acel moment, o mașină din spate începe să claxoneze și opresc cu grijă lângă bordură. — Gata, zic. E rândul tău. — Rândul meu? Luke face ochii mari la mine. Deja? — Trebuie să‑mi fac unghiile, îi explic. Și oricum ai impresia tu crezi că nu știu să conduc. Și n
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
nu zice nimic și, când se deschide ușa, amândoi ridicăm privirile, plini de recunoștință. — Bună! zice Suze. Ai și venit! Fii atent. Mă duc până la mașină, că azi‑noapte a trebuit s‑o parchez la câteva străzi de noi. Te claxonez când ajung în față și plecăm. OK? — OK, zice Tarquin, dând din cap. Te aștept aici, cu Becky. Perfect! spun, încercând să zâmbesc cât mai larg. Suze dispare, eu mă foiesc pe scaun, în vreme ce Tarquin își întinde picioarele și se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
decât în amintirile altora. De aceea apăreau rar, făceau cumpărături, se întâlneau mai mulți ca să comenteze un disputat meci de fotbal sau disprețul politicienilor. Și dintr-o dată a trecut, printre tarabe, parcări goale și chioșcuri tăcute, mașina de fum. Șoferul claxona pentru a goni haitele de câini ce-l asaltaseră, pustiul dușmănos al pieței și, mai ales, admirația copiilor apăruți de niciunde, despre care se bănuiește că nu erau din oraș. Dar ei alergau, prindeau fumul cu palmele, se întreceau în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
avea să fie bogat. Iar Adam ... Josh opri în fața tribunalului. Adam stătea jos, pe trepte, privind fix în pământ. Era neras, iar costumul lui jalnic era plin de pete. Charles Silverberg stătea în picioare, lângă el, vorbind la telefon. Josh claxonă. Charles îi făcu cu mâna și porni spre el. Adam îl urmă și se urcă în mașină. — Mersi, frățioare, zise el și trânti portiera. Apreciez gestul. — Nici o problemă. Josh intră în trafic, uitându-se la ceas. Avea suficient timp să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
pe bancă, cu ochii În asfalt și un vârtej confuz În minte. Acum, la toate acestea se adaugă și o voce, peste toate sunetele normale de oameni care merg pe stradă și de autobuze care frânează și de mașini care claxonează. E o voce de bărbat. Deschid ochii, clipesc În lumina soarelui și mă uit ca În transă la doi ochi verzi pe care parcă Îi știu de undeva. Apoi, brusc, Îmi dau seama și de unde. E Aidan, de la barul cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
cald le răviși părul, Ștefan simți briza mării și pe parcurs se bucură de toate frumusețile naturii. În orașul Fez se convinse că descrierea Aminei fusese săracă și că orașul era plin de palate și piețe În care mașinile luxoase claxonau strident iar culorile orașului erau cele tipic marocane. Amina Îi arăta mereu câte ceva și mereu Îi prezenta date despre istorie, despre personalități, religie, legislație, tradiții și obiceiuri marocane. La Meknes au făcut un amplu tur al orașului, au admirat și
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
venit chiar acum, Îmi era tare dor! Eram În camera alăturată și aranjam În ordine alfabetică volumele din literatura română, hai să-ți arăt! O voce bărbătească, vag cunoscută lui, răspunse precipitat: Nu pot, am doar două trei minute până claxonează șoferul, sunt chemat la secretarul comitetului județean de partid și cred că este groasă de tot! Nu a ieșit exportul și nici calitatea nu este cea așteptată! Hai, repede te rog, nu te superi, nu? Nu putem aștepta până te
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
o să-ți facă bine,,. Antoniu mulțumește, și ia mărul din mâna bătrânei, și-l vâră Într-un buzunar al scurtei de iarnă, ponosite. O privește pe bătrână, cum coboară treaptă cu treaptă, nesigură de picioarele bolnave. Nu mai ninge. Mașinile claxonează incontinuu din cauza ambuteiajelor și oamenii sunt nervoși și preocupați să iasă cât mai repede din vacarmul ăsta infernal. Antoniu se apropie de chioșc și, de data asta nu mai Împrumută ziarul, ci Îl cumpără numărând bănuț cu bănuț. Vânzătoarea Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
cu lăcomie. Scara rulantă Îl duce la suprafață. Locul În care femeia a murit, nu mai poartă nici un semn al violentului sfârșit, mulțimea s-a Împrăștiat, iar mașinile ce năvălesc din toate direcțiile, Își văd mai departe de drumul lor, claxonând de parcă se apropie sfârșitul lumii. Rămâne un timp cu privirea În gol și cu mâna Întinsă. Simte În palmă luciul câtorva bancnote și se hotărăște să plece. Pe cer, nori dolofani se descompun și se recompun cu repeziciune ca Într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
tencuiala și cioburi de sticlă erau împrăștiate peste tot pe pardoseală și pe la ghișee. O fetiță era ranită la braț. Nimeni nu o băga în seamă.O luă de mânuță. Pe strada mașinile circulau în viteză cu farurile aprinse și claxonau de zor. Aceste imagini îi aminteau de seara din data de 4 martie 1977.De urmările seismului de la blocul Lizeanu.O duse pe fetiță la spitalul de copii. La urgență erau multe cazuri deosebite. In fine,o asistentă o preluă
BANCHETUL CUGETĂRILOR by Eugen - Nicuşor Marcu [Corola-publishinghouse/Imaginative/1594_a_2966]
-
aniversarea mea”... Seara,Relu porni la plimbare.Dorea s o viziteze pe Meri. O mașină îl lumină cu farurile.Era Lily. „Frumoasa Lili,fată fină\Și cu efect tulburător\ E doctoriță-n medicină\Dar pacientă în amor”. (G.Lesnea). Il claxona...Rămase în expectativă. Pentru cine să opteze: Lily,Magda,Meri ?!... „Plînge leoaica:O duc greu Cu soțul că de cîțiva ani Din retribuția de leu N-aduce-n casă nici cinci bani!” (V.D.Popa) Fabula Intr-o cofetărie-patiserie stau la masă trei
BANCHETUL CUGETĂRILOR by Eugen - Nicuşor Marcu [Corola-publishinghouse/Imaginative/1594_a_2966]
-
sângele. “Bestie nenorocită!”, ne spuneam În gând, ce bine că era doar un simplu portărel. În jurul orei 7.30, elevii exteni au Început să dea buzna la poartă, grăbindu-se la ore. Puținii profesori care aveau câte o mașină “Dacia” claxonau de zor să li se deschidă porțile mari. Noi stăteam pe băncuța din baraca portărelului, băncuță aflată chiar lângă ușă, cu capetele plecate, spășite și gândindu-ne cu Îngrijorare la cele ce aveau să urmeze... A venit din nou vremea
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]