4,383 matches
-
în carte: indiferența naratorului când îl dezbracă psihic și fizic pe personajul său principal sau nonșalanța cu care Ellis, autorul, scrie despre stilul de viață al adolescenților din „elita" socială a anilor 1980 din Los Angeles. Orașul este condus de clișee precum „puterea banului", de „lipsa de valori" și de o expunere socială până la exhibiționism. Clay și prietenii săi creează un cerc exclusivist și decadent. Sunt muzicieni, fotomodele (băieți și fete) și actori; sunt plictisiți și pasivi. Au [avut] „totul", știu
ALECART, nr. 11 by Amalia Kalince () [Corola-journal/Science/91729_a_92901]
-
FILIT PROPUNE ÎNTÂLNIRI FAȚĂ ÎN FAȚĂ ÎNTRE SCRIITORI ȘI TINERII CITITORI. DE CE CREDEȚI CĂ E NECESAR CA AUTORII SĂ INTRE ÎN LICEE ȘI ALTFEL DECÂT PRIN MANUALELE ȘCOLARE? Pentru că manualele au această meteahnă, formalizează excesiv, încadrează scriitorii pe baza unor clișee într-un curent sau altul. Or, scriitorii atunci când vorbesc deschis elevilor pot dezvălui câte ceva din procesul creației. Pe mine mă interesează ca cititor să aflu ce l-a determinat pe autorul respectiv să scrie ceea ce a scris, cum scrie, care
ALECART, nr. 11 by Antonio Patras () [Corola-journal/Science/91729_a_92902]
-
În primul rând depinde de fiecare om, pentru că fiecare om este răspunzător de modul în care valorifică fiecare persoană din viața lui și dacă alege să iubească sau sa nu iubească. În secolul în care trăim s-au format anumite clișee și mentalitați colective care nu fac decât să aprofundeze unele idei mizerabile despre iubire. Iubirea adevărată este cea care nu ține cont de latura materială si de plăcerile fizice. Iubirea adevărată se găsește în naivitaea și inocența sufletelor noastre dar
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93804_a_95096]
-
căci au fost extrase din publicistica marelui poet. Sensul demersului de față este, cu alte cuvinte, acela de a restitui conștiinței publice, într-o sinteză scenică, anvergura și adâncimea gândirii eminesciene, atât de ocultată, deformată sau demonizată prin stereotipuri și clișee ideologice, în funcție de interesele politice ale momentului. „Omul deplin al culturii române”- așa cum l-a definit Constantin Noica - a avut, contrar verdictelor care l-au exilat într-o formulă naționalist-enofobă, cea mai cosmopolită viziune politică asupra istoriei popoarelor, dar și cea
Jurnaliști UZPR în Agora: Miron Manega, dramaturg al lui Eminescu [Corola-blog/BlogPost/93916_a_95208]
-
pro sau anti-Băsescu/Ponta/PDL/USL și multe alte litere asemenea. Ați murit de mult, doar că nu admiteți! Ați murit de atâta vreme încât, risipiți în rămășițele ticurilor voastre mentale, nici voi nu v-ați mai putea recunoaște. Fosilele clișeelor voastre au rămas interesante doar pentru cei care studiază istoria televiziunii, doar pentru cei care au răbdare să scoată de sub straturi groase de țărâna urmele unor epoci de mult apuse. Sunteți dinozauri! În lumea în care trăiați voi, lucrurile se
Ordin de zi pe Trustul “Intact”: Minciună şi manipulare! [Corola-blog/BlogPost/94012_a_95304]
-
de diabolism. Nu simțeam nici o legătură între propriul meu gînd critic față de biserica instituțională și, mai general, o adevărată repulsie față de multe aspecte ale creștinismului medieval și gîndirea oficială. întrebările și căutarea mea erau sincere, deosebindu-se cu totul de clișeele cu care eram sistematic bombardată. Pînă la urmă, am înțeles că originea mea socială "nesănătoasă" era doar o față a persecuției, eu avînd și o origine nesănătoasă în spirit. în fond, mai întîi eram dușmana regimului pe plan religios, și
Jeanne Marzesco – Fragmente-strigăt () [Corola-journal/Imaginative/12213_a_13538]
-
M. W. = un elev din cl. XI). Cei doi stăpîneau binișor artificiile retorice și efectele persuasive ale repetiției:"Vom ilustra�, "Vom demonstra" - "Vom demonstra"; "față de organizația noastră" - "față de părintele nostru" - "față de clasa muncitoare"... Remarcabilă prin aplomb și densitate este parada clișeelor obligatorii: luptă, ură, dușmanul de clasă, demascare, exemplul sovietic, Lenin și Stalin, partidul, clasa muncitoare etc. Ar fi greu de stabilit, după trecerea unei jumătăți de secol, raprotul dintre sinceritate și conformism în plămada unor astfel de fraze. Instituirea "dublei
Slova Nouă by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Imaginative/12565_a_13890]
-
nu poetica " în fond, mai curând mucalită, decât violentă " a lui Caragiale, ci efectul de receptare de tipul "ca-n Caragiale", așa cum e acesta prizat în chip superficial și vulgarizator de un public cel mai adesea neavizat. Sau "efectul" (ori clișeul cultural) Eminescu, telescopat și speculat peste timp, printr-o mitologizare de astă dată cu sens negativ: Percepția acestei mânii de profet naționalist, pe care o simpatiza, de altfel, l-a făcut pe Mircea Eliade să considere că, în secolul XX
IDENTITATE ȘI VIOLENȚĂ by Laura Pavel () [Corola-journal/Imaginative/12779_a_14104]
-
bine, a existat cîndva și un Ologu. Ba chiar și un Ologeanu). C"est toi qui l"a voulu. Minunații noștri băieți și fetele noastre de aur, care au făcut să se înalțe tricolorul pe cel mai înalt catarg " recunoști clișeele " pot fi mai de ispravă decît Oliviu Gherman sau Gelu Voican, dar asta nu înseamnă mare lucru. Criteriul reprezentativității nu le e constitutiv acestor oameni. Și poate că ar fi păcat ca o nație fîșneață ca a noastră să nu
Interviu cu Radu Paraschivescu by Ciprian Macesaru () [Corola-journal/Imaginative/12648_a_13973]
-
sine disoluția genului pe care îl epuizează. Iar în fondul de idei, această operă reprezintă autodiscreditarea ironică a ideologiei luminilor, comisă de un sceptic care a crezut în ea. Ironia îl vindecă de eșec. Doar o lectură grăbită, influențată de clișeele exegezelor prea vechi, poate identifica în elementul alegorizat numai lumea românească a timpului. Ea e doar una între altele, cel puțin din răsăritul Europei, dar nu e numai atât. Am făcut interpretarea aceasta, crezută a fi corectă, după o lectură
Țiganiada în franceză by Elvira Sorohan () [Corola-journal/Imaginative/12984_a_14309]
-
Se mai adaugă o descripție a conținutului, sistematizată pe “cântece”, conform structurii date, utilă pentru inițierea cititorului francez. În respectul rezervei poetului de a-și fi numit opera “poemă” și nu epopee, prefațatorul o consideră ca atare și nu preia clișeul încetățenit și automat folosit de unii exegeți. Țiganiada nu e o epopee în adevăratul sens al termenului clasicizat, ci o parodie a speciei, în general și nu a unei epopei anume, cum e Virgile travesti, a lui Scarron. Spre a
Țiganiada în franceză by Elvira Sorohan () [Corola-journal/Imaginative/12984_a_14309]
-
conștiința dureroasă a unei grave frustrări: “apetența pentru real” glisează, de fapt, silnic, spre o lume a lui ca și cum, inventată, dar alimentată mereu de obsesia “realului”: “când mă trezesc dimineața / înainte ca lumina / să-mi taie ochiul în două /pe clișeul negru și compact / apare imaginea ta / ca un un câine de pază al somnului”. Imaginația înlocuiește “trupul” (“ce ușor mă pot lipsi / de trupul tău / când îl pot inventa”), dar și, din “locul unde totul e literatură”, poate avea loc
Note despre poezia Norei Iuga by Ion Pop () [Corola-journal/Imaginative/13548_a_14873]
-
eroare" constată personajul narator din Întîmplări în irealitatea imediată cu acea liniște vecină cu perplexitatea care drapează, în doar cîteva cute ale simplității de expresie, cele mai complexe și contrariante dileme existențiale. Este stilul stăpînit, expurgat de lamento-uri și clișee patetice al lui M. Blecher, de la a cărui moarte se împlinesc, la sfîrșitul acestei luni, 65 de ani. Născut la 8 septembrie 1909 în familia unui negustor de porțelanuri, M. Blecher urmează școala primară și liceul la Roman, de unde în
MAI by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Imaginative/13877_a_15202]
-
politic sadovenian: comunismul potențează energiile care se cer puse în serviciul ridicării națiunii. Progresismul actualizează vocabularul unei stângi generoase, ai cărei exponenți se raliază unei cauze dedicate binelui public. Progres, libertate, egalitate în drepturi, efort de emancipare culturală: inventarul de clișee de care o tenace propagandă prosovietică se servește în anii postbelici este recognoscibil în toate intervențiile lui Mihail Sadoveanu. Entuziasmul nu pare să cunoască limite și deschiderea către lumea nouă implică o preocupare de a tălmăci cititorului și cetățeanului autohton
Despre cărturar ca soldat credincios by Ion Stanomir () [Corola-journal/Imaginative/13844_a_15169]
-
mizeriile morale ale scriitorilor de acolo..."7 șs.n.ț. Alte carențe erau puse în evidență un an și jumătate mai tîrziu, la citirea volumului proaspăt tipărit: "Cartea Soranei Gurian Les Mailles du filet mă dezamăgește. Mult prea mult jurnalism, clișee, anecdote, situații exagerate, neadevăruri manifeste toate într-un jurnal ce se vrea intim."8 Ce-i drept, cîteva zile mai apoi, diaristul mărturisește: "Am fost prea crud cu Les Mailles du filet. Nu citisem încă Epilogul, care ne spune, aproape
Misterioasa viață a Soranei Gurian by Victor Durnea () [Corola-journal/Imaginative/13906_a_15231]
-
și își impun voința. Așa se explică și de ce Caragiale are față de duplicatele mici ale lui Mitică exact aceeași atitudine ca față de personajele lui mari: nu le iubește. În lumea lui Caragiale nu există copii în sensul tradițional, în sensul clișeului literar, adică ființe pure, inocente, angelice. Caragiale este astfel primul care demitizează copilăria idilică, impusă de Creangă ( " Hai mai bine despre copilărie să vorbim, că numai ea..."). Copiii lui Mitică au deja griji, doar că grijile și preocupările lor sînt
Păpușile lui Eugen Ionescu by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Imaginative/14017_a_15342]
-
le exprime zilnic (...) schimbăm tehnicile narative în funcție de pământul pe care călcăm." Privită prin lentila unei astfel de critifiction cu morgă și răspăr, însuși cazul cărții de față se contorsionează comic. Jul își privește colegii de clasă stupizi, comuni, plini de clișee, îi povestește. Narațiunea provoacă identități. Adolescența e ridicolă, penibilă, uneori tragică. Cel mai adesea e comică. Totul e comic. Cioran citit de niște elevi fără repere e bun de versificat pentru muzică rock. Sadoveanu, Pillat, niște papă-lapte care habar nu
LECTURI LA ZI by Iuliana Alexa () [Corola-journal/Imaginative/14082_a_15407]
-
destin, care nu-ți permit un inofensiv proiect pentru un viitor de două săptămîni? Madi Marin, în ciuda diferenței de vîrstă care ne despărțea, îmi era foarte aproape și îmi aducea poezie. Mă amuza uneori că se conforma atît de tipic clișeului romantic, desuet, al poetului: aeriană, imagine clasică al acelui banal "cu capul în nori", desprinsă de orice realitate materială, mai ales bănească; inocentă, de o inocență și o puritate ce frizau, uneori, naivitatea. Și dăruită, o dăruire totală, caldă și
In memoriam Mariana Marin () [Corola-journal/Imaginative/14055_a_15380]
-
de la canonul etic tradițional", pe aceea a unei personalități poetice dintre cele mai contradictorii, și deci mai vii, studiul de care ne ocupăm are toate șansele - dacă nu să îl transforme pe Iuvenal, după o formulă devenită și ea deja clișeu, în "contemporanul nostru" - cel puțin să ni-l redea în toată complexitatea lui de poet autentic. Convinsă că "Iuvenal ironicul are mai multe șanse să placă postmodernilor decît moralistul sau declamatorul", autoarea stăruie apoi în cele cinci studii analitice extrem de
LECTURI LA ZI () [Corola-journal/Imaginative/14219_a_15544]
-
mi-e și frică să-mi amintesc, fiindcă a fost îngrozitor și a durat vreo șase ore. Șase ore, camera aia s-a învîrtit cu mine într-un ritm... amețitor, șase ore, capul meu a fost captiv într-o - scuzați clișeul, da’ n-am găsit altceva! - menghină, șase ore, o greață cît URSS-ul înainte de dezmembrare m-a torturat ca pe Horea, Cloșca și Crișan. Și, tot șase ore, amicii mei, au roit în juru-mi, ca niște albinuțe, încercînd pe mine
Cum am pierdut războiul cu Napoleon by Simona Tache () [Corola-blog/Other/21202_a_22527]
-
întors desculță pentru ultima oară la ea acasă, în Capul Verde. Foto: AP Încă îmi reproșez că n-am fost niciodată s-o ascult live. Pe vremea când făcuse potecă spre Sala Palatului mi se părea că e prea mainstream, prea clișeu. Ce vină avea ea (ce vină are Leonard Cohen?) că cineva a uitat câteva dintre piesele ei pe repeat în Vama Veche? Povestea frumoasă și adevărată scrisă de Ana-Maria Caia mi-a confirmat ceva ce bănuiam deja - că mi-ar
Dor de Cesária by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82368_a_83693]
-
m-am dus acolo să fiu zguduită din temelii, nu m-am așteptat să fiu nevoită să iau ore de psihoterapie după film, însă o atenție mai mare la scenariu, niște replici mai bune și renunțarea la măcar 20% dintre clișeele tipic americănești ar fi făcut mult bine. Nu pot să zic însă nici că expedierea poveștii i-a dăunat prea mult, fiincă partea de efecte speciale chiar a făcut toți banii. Notă mediocră lui Cameron pentru regie și scenariu, dar
Avatar – un film slăbuţ, dar un desen animat superb! by Simona Tache () [Corola-blog/Other/21304_a_22629]
-
e rușine să recunosc că l-am aruncat de câteva ori în conversație atunci cand n-am avut altceva mai inteligent de spus. Al doilea lucru pe care nu sunt mândru să-l recunosc este că am întreținut o vreme un clișeu mincinos, cu care venisem, de fapt, în bagaj și pe care nu m-am obosit foarte repede să-l verific. Câțiva „binevoitori” mă preveniseră s-o las mai moale cu politețea față de femei în America pentru că „se interpretează”. De aici
Confesiunile unui misogin by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82376_a_83701]
-
am întrebat dacă le supără atunci cand un barbat face oricare dintre aceste gesturi, m-au asigurat că nici pomeneala de așa ceva. Iar unele dintre ele, vă asigur, sunt dintre cele mai pasionate luptătoare pentru egalitatea între sexe. Eliberat de acest clișeu stupid, mi-am văzut în continuare de manierele mele europene și pot să confirm că, aproape de fiecare dată când i-am dat deschis ușa unei femei, la fel cum dau întâietate vârstnicilor și prietenilor și militarilor și celor cu mai
Confesiunile unui misogin by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82376_a_83701]
-
la 7 seară la Fântână de la Universitate și aprindem candele pe ghizdul fântânii. Stăm 5 minute și mergem acasă. Acum 21 ani în București s-a murit pentru libertate. Știu că expresia asta a ajuns pentru multi dintre voi un clișeu, dar eu am luat-o întotdeauna că pe ceva foarte personal. Eroii din decembrie au murit pentru că și eu să fiu liber să-mi urmez propriul drum spre fericire. Ei au murit pentru că și tu să poți face același lucru
Lumânări împotriva uitării by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82547_a_83872]