833 matches
-
cinstea sărbătorii și l-a invitat pe Wang Bo să petreacă împreună cu el. Cu această ocazie, Wang Bo a improvizat câteva versuri, care au adăugat un prestigiu considerabil pavilionului: „Pavilion durat de prințul Teng Chiar lângă fluviu: insulă pustie. Nici clinchete de jaduri, nici zvon de clopoței. Coloanele pictate. Spre ele se îmbie În zori, plutind ușoară, lumină aburie. Stropi de perle seara adună stropii ploii Ce vine din Xishan - Munte de-Apus. Nori leneși în adâncuri la fel ca altădată
Pavilionul Prințului Teng () [Corola-website/Science/313319_a_314648]
-
de seamă că, în timp ce se spulberau biserici cu nemiluita, în proximitatea noastră exista deja o sinaxă pictată a celor mai scumpe simboale ale Orientului Creștin. Dincolo de uși în fața scaunelor, din cele trecătoare și perisabile nu mai rămâne mare lucru. Zorzoanele, clinchetele, par atât de departe și compromise! Cu adevărat în peisajele goale de oameni și de obiecte ale lui Marin Gherasim, în spațiile acelea întinse (nefinite) dintre porți și sedii- se vede bine- cele vremelnice sau de suprafață pier; cu adevărat
Marin Gherasim () [Corola-website/Science/316858_a_318187]
-
cu rododendroni cu coroanele ca largi crinoline înflorite mov, trandafirii, aurii și albastre, cu boschetele de ortensii și de narcise, cu petuniile înfoiate și crăițele crețe ce se revărsau din hârdaiele și ghivecele așezate sub ferestre. Dimineața mă trezeam în clinchetul clopoțeilor de la gâtul oilor grase și pufoase păscând pe pajiști și de mirosul de pâine prăjită și ouă pe slăninuță pregătite de Pia. În vara aceea nu m-am odihnit deoarece a trebuit să triez sutele de scrisori trimise Piei
Exilul lui Mihai Fărcășanu by Cornelia Pillat () [Corola-journal/Memoirs/15519_a_16844]
-
pescărușii ninși se-avântă-n cer Vâslind prin cerul de azur și pier Litaniile Mării dar se-aud... Chiar dacă valul dur izbește-n stâncă, Stârnind vârtejuri, dinspre zarea largă, Voind ca amintirea să o șteargă Doar urma se mai dăinuiește Încă. În clinchete de vesele pahare, Visând Olimpul și celești fanfare Am să rostesc poetică urare: Acum, la ceas superb aniversar, Merită să-l stropim cu Murfatlar; Poete, deci, să ridicăm paharul Dorindu-ți să te prindă...Centenarul !
Editura Destine Literare by Redacția () [Corola-journal/Science/76_a_350]
-
ar fi arhivarul Lindhorst și fiica sa, șerpoaica verde Serpentina. Anselmus intuiește existența acestei lumi fantastice în urmă altercației cu o precupeața, în ziua Înălțării Domnului. Rămas fără banii de buzunar, el se duce pe malul Elbei, de unde aude un clinchet de cristal. Apropiindu-se de șocul din care se auzea sunetul, a zărit trei șerpoaice de aur verde și s-a îndrăgostit de cea cu ochii albaștri. La propunerea directorului Paulmann, Anselmus s-a dus la arhivarul Lindhorst, care l-
Urciorul de aur () [Corola-website/Science/313863_a_315192]
-
vor fi așteptând (inclusiv doamna Fortunato). În timp ce criminalul ajunge la ultimul rând al zidului, Fortunato se vaită: „Pentru dragostea lui Dumnezeu, Montresor!”, la care Montresor îi răspunde: „Da, pentru dragostea lui Dumnezeu!” El așteaptă apoi un răspuns, dar aude doar clinchetul clopoțeilor. Înainte de a introduce ultima piatră, aruncă o torță prin deschizătură. El susține că se simte rău la inimă, dar pretinde că această reacție este un efect al umidității din catacombe. În ultimele sale fraze, Montresor arată că au trecut
Balerca de Amontillado () [Corola-website/Science/325714_a_327043]
-
Poe, care nu a fost publicat decât după moartea sa, în 1849. El este, probabil, cel mai cunoscut pentru utilizarea diacopică a cuvântului „clopote”. Poemul are patru părți; fiecare parte devine mai închisă și mai întunecată pe măsură ce poemul progresează de la „clinchetele și singhetele” clopoțeilor din partea I la „bocetul și mugetul” clopotelor din partea a IV-a. Acest poem poate fi interpretat în mai multe moduri diferite, dintre care cea principală este pur și simplu o reflectare a sunetelor pe care clopotele le
Clopotele (poem) () [Corola-website/Science/334225_a_335554]
-
Instalații pentru extracția azbestului și pentru prelucrarea și transformarea azbestului și a produselor care conțin azbest*: a) instalații pentru produsele de azbociment; ... b) instalații pentru materiale de frictiune; ... c) instalații pentru alte utilizări ale azbestului; ... 5.2. Instalații pentru producerea clinchetului de ciment în cuptoare rotative cu o capacitate de producție mai mare de 500 t/zi sau a varului în cuptoare rotative cu o capacitate de producție care depășește 50 t/zi ori în alte tipuri de cuptoare cu o
EUR-Lex () [Corola-website/Law/209391_a_210720]
-
semn de supunere, capul îi căzu la pământ. Purtase și câștigase o bătălie mult mai amarnică decât aceea de pe câmpul de luptă. — Încă un suflet viteaz s-a pierdut, se lamentă cineva în spatele lui Nagamasa, intonând apoi încet o rugăciune. Clinchetul rozariului răsună în tăcerea ce se lăsase. Când se întoarse, Nagamasa văzu că era preotul șef, Yuzan - alt refugiat din război. — Cu părere de rău am auzit că Seniorul Hanamasa s-a stins din viață în dimineața aceasta, spuse Yuzan
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
a lungul întregului corp acoperit cu solzi. Acest dragon își poate schimba forma și dimensiunea după cum dorește, crescând până la cer sau devenind mic cât un vierme de mătase, și poate chiar să se facă nevăzut! Glasul lui se aseamănă cu clinchetul unor clopoței sau cu sunetul scos de niște tigăi de alamă. Hrana lui favorită sunt rândunelele prăjite. Dragonul Imperial Chinezesc are cinci gheare la fiecare picior, dragonul obișniut are patru gheare, iar Dragonul Japonez are trei. De obicei acest dragon
Dragonul asiatic () [Corola-website/Science/315097_a_316426]
-
post-comunistă, despre tensiunile etnice, despre Petrovicii pe picior de război, despre Susan. Ce dracu’ am să le spun eu În seara asta? La celălalt capăt al firului, Zamyatin șade la fereastra lui de la bar, Într-o dispoziție filosofică. Wakefield aude clinchetul cuburilor de gheață În pahar În timp ce vorbesc. — În primul și-n primul rînd, nici măcar să nu rostești cuvîntul „etnic“, ăsta e termen de ziar. De unde vine cuvîntul ăsta? De la „etos“, credințele și tradițiile unui popor. Ei nu te plătesc să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
și alți clienți. Wakefield Își ia o cameră la motelul din vecinătatea sălii de joc, un cub mic, Întunecat, fără ferestre, cufundat În fum acru și borîtură spălăcită. Așternutul rudimentar de pe pat miroase a sudoare. Aude prin somn, noaptea Întreagă, clinchetul aparatelor de poker și gîngăveala difuzoarelor. Se complace În mizerie, așteaptă să moară. CÎnd se trezește, se simte mai puțin Încrezător: nu este suficient de puternic ca să moară, cel puțin nu singur. Mai zace Încă o oră pe cearceaful duhnitor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
ar fi prea bun pentru tine“. În loc de asta, i-am zâmbit rece și-am zis: —James, nu fi ridicol! Indiferent ce-ți place ție să crezi, suntem oameni civilizați. De ce să-ți facem rău? În fond - am râs ușor cu clinchete de zurgălăi în voce, producând un sunet ca de așchii de gheață lovindu-se de pereții unui pahar - ne dorim să fii sănătos ca să-ți poți permite cheltuielile de întreținere ale lui Kate. A urmat o tăcere răsunătoare. — Ce vrei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
din cuptor, ea o va regăsi în lumea divină a poeziei, pentru că în fiecare dintre noi se ascunde o îndepărtată lume a copilăriei. Nu știu cum se face că ducem cu noi pậnă în larga zare mirosul rufelor geruite întinse pe sậrmă, clinchetele clopoțeilor de la sanii, merele poleite din Ajunul Crăciunului, mirosul cald al cozonacilor și aburii zglobii ai mămăligii răsturnate din ceaunul de tuci. Nu știu cum se face că ducem cu noi pậnă în îndepărtatele zări de lumini vara cu munții ei împăduriți
Yon by Luminita Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91711_a_92875]
-
Dar nu a fost doar sex de calitate. Simțeam că îl cunosc. Simțeam că mă iubea. Am adormit cuibăriți unul în brațele celuilalt, cu brațul lui strâns în jurul abdomenului meu și mâna mea lipită de șoldul lui. M-a trezit clinchetul unei cești lângă urechea mea. —Cafea, a zis. E timpul să te trezești. M-am smuls cu greu din somnul meu dulce și am încercat să mă ridic în capul oaselor. — Ești deja îmbrăcat, am spus, surprinsă. —Mda. Îmi evita
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
cele trei tovarășe din lift se schimbau din hainele lor obișnuite în chestii înzorzonate și cu franjuri. Nu, caut Biserica pentru Comunicarea cu Spiritele. Ei, asta da replică menită să creeze o pauză în conversație. Întreaga încăpere a răsunat de clinchete discordante când toată lumea s-a întors brusc să se uite la mine. —Nu-i aici, a zis prima doamnă. Probabil că e mai încolo. Sub privirile fetelor filigranate, m-am retras. Pe hol, m-am uitat la numărul de pe ușă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
nerăbdare. Când au apărut trei bărbați în cizme de cauciuc și cu impermeabile roșii purtând găleți de pește, s-a declanșat un adevărat val de isterie. —Iată-i, iată-i! Oamenii s-au înghesuit înspre bariere; în aer au răsunat clinchetele a sute de camere foto și părinții își ridicau copiii ca să vadă mai bine. Uite unul, uite unul! O făptură uriașă, cu pielea strălucitoare, de un negru-cenușiu, a țâșnit furtunos din apă, întinzându-se după pește, apoi a plonjat înapoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
munți înzăpeziți, unde nu ajungea picior de om sau priviri indiscrete care să le tulbure lumina. I-am zărit de departe cum zburătăceau cu aripile de lumină, reflectând sclipirile aurii ale soarelui. Bucuria și veselia lor inocentă erau ca niște clinchete de clopoței în liniștea zorilor. M-am apropiat de oaza de lumină, pășind încet și atent, să nu-i sperii. La poartă, o ființă transparentă, blândă și strălucitoare, a venit spre mine plutind agale și m-a întâmpinat oarecum cu
Arborele Universal by Chrys Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/327_a_575]
-
de eterna clepsidră a inexistenței și mi se dezmorțeau aripile, așa că m-am scuturat, iar țurțurii înghețați care se topeau, devenind apă, au căzut pe jos. Ia uite ce gheață cade de pe aripile tale! am auzit un glas ca un clinchet de pahare de cristal. M-am întors ca să văd cum prin cadrul unei uși invizibile apăruse cineva. Era un alergător în pantaloni de antrenament albi cu dungi albastre pe lateral. Avea și el aripi ca mine, însă părul aproape blond
Arborele Universal by Chrys Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/327_a_575]
-
era soare strălucitor, în altele răsăreau flori, în altele era lună și seară sau dimineață și stele... poveștile coexistând printre nenumărate statui, decorații arhitecturale sau bănci și becuri, însă unde nu se afla nimeni... Am ajuns în mijlocul acelui oraș cu clinchete de legende și susur de povești, descoperind că ecourile veneau din interiorul său, o piață pavată cu marmură și gresie alb-gălbuie, având în centru o fântână arteziană, rotundă. Pe un postament de pietre acoperite de calcar se găsea un mic
Arborele Universal by Chrys Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/327_a_575]
-
oraș, aparent la întâmplare și fără opreliști, pe lângă clădiri, printre crengile copacilor cu anotimpuri amestecate... Apa limpede reflecta lumina în mii și mii de stropi, umplând bazinul rotund. M-am așezat pe marginea însorită a fântânii, privind o vreme la clinchetul apei și undele concentrice de pe suprafața sa mișcătoare, aproape fără să mă mai gândesc la nimic... însă, la un moment dat, după câteva clipe ce păreau eterne, am auzit o întrebare: Ce aștepți? Nu știam dacă vorbise apa fântânii sau
Arborele Universal by Chrys Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/327_a_575]
-
Bineînțeles că nu s-a deschis, era încuiat cu yala. M-am aplecat, am vârât mâinile sub el și, opintindu-mă din răsputeri, l-am ridicat vreo doi centimetri, apoi i-am dat drumul pe podea. S-a auzit un clinchet metalic, și ușile au sărit în lateral, cu limba yalei atârnând intactă și neputincioasă. Știam trucul de la hoții din Pajura, care deschideau în felul ăsta Daciile. Treaba mergea perfect la modelele 1300, 1301 și 1310. Ridicai puțin mașina din spate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
nu ținea mai mult de două zile, îl foloseam doar la fotografii. Aproape în același moment, mi-am dat seama că zdroncăniturile se îndreaptă spre biroul decanului. Prevăzător, încuiasem ambele uși pe dinăuntru, după care scosesem cheile din broască. Un clinchet. Cineva încerca să descuie prima ușă. Nu-mi rămăseseră prea multe opțiuni. Am plimbat mobilul pe dosar, scanând paginile rămase: vreo trei-patru. Jetul de lumină albastră bâzâia ușor, în surdină, ca o ecluză pneumatică. În clipa următoare, am auzit un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
Cineva încerca să descuie prima ușă. Nu-mi rămăseseră prea multe opțiuni. Am plimbat mobilul pe dosar, scanând paginile rămase: vreo trei-patru. Jetul de lumină albastră bâzâia ușor, în surdină, ca o ecluză pneumatică. În clipa următoare, am auzit un clinchet și mai puternic, apoi o înjurătură. Musafirul scăpase cheile pe jos. Am tras și ultima pagină și-am închis dosarul. Apoi am scufundat telefoanele înapoi în hanorac. Dacă aș fi avut timp, m-aș fi simțit ciudat: închizându-mi propriul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
căpitane, răspunse Ștefan. Dar Îți Înțeleg Îngrijorarea și vom pleca mai repede. Acum, lasă-ne. - Am Înțeles, Măria Ta, spuse căpitanul, ridicându-se și ieșind din cort. Afară se auziră porunci, În română și arabă, zgomot de cai și harnașamente, clinchete de arme prinse la cingătoare. Moussa și spătarul Albu organizară În grabă un sistem defensiv cu avangarda Oilor Albe, flancată la cinci sute de pași În urmă de aripile călărimii moldovene și cu arcașii ascunși În căruțele cu mărfuri. Știau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]