56,307 matches
-
de această dată, mai îndepărtate de sculptura de atelier și mult mai aproape de ceea ce presupune, ca formă și ca expresie, sculptura monumentală, arta ambientală sau de for. Fără să-și părăsească și, cu atît mai mult, să-și trădeze vreo clipă viziunea și stilistica pe care și-au impus-o în timp, participanții la recent încheiata ediție au rămas, mai mult decît predecesorii lor, în spiritul și în substanța materialului. Cea mai unitară de pînă acum, din cadrul proiectului de la Cărbunari, dar
Un moment aniversar by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14983_a_16308]
-
bucurie, mai ales când o dădeam sau o trimiteam prietenilor, aproape o sumețire, mi se părea că scrisul are sens, că multele mele caiete manuscrise au născut ceva important, că poezia e mai țiitoare, că lumina e mai hrănitoare, că clipa e mai stătătoare, că biografia e mai viitoare. Ca și majoritatea colegilor de generație, ați publicat și dv. o antologie. Ce înseamnă pentru dumneavoastră o antologie, ce înseamnă antologia dv. de poezie O uitare de texte (Ed. Axa, Botoșani, 1999
Ioan Moldovan "Nu sunt un fan al ideii de generație" by Mihai Vakulovski () [Corola-journal/Journalistic/14980_a_16305]
-
de minuni, care urmărise cu vădit interes vorbele sătenilor, s-a uitat la el cu o privire care mie, cum stăteam lângă ea, mi s-a părut foarte pătrunzătoare, de parcă i-ar fi cerut ceva. Străinul și-a ațintit o clipă ochii la soția lui și a șovăit. A fost o șovăială foarte scurtă, dar eu, care mă aflam chiar lângă ea și foarte aproape de el, am surprins-o limpede și vă asigur că nu mă înșel. Nu știu dacă ce-
José María Merino (Spania): Căutătorul de minuni by Andrei Ionescu () [Corola-journal/Journalistic/14985_a_16310]
-
Le-am explicat plin de mândrie că fusesem unul dintre descoperitorii picturilor, într-o excursie cu școala pe care-o făcusem cu Don Froilán. Le-am povestit cum, la lumina lanternelor, am cercetat mai multe galerii, fără să bănuim nici o clipă că vom găsi acea friză lungă în mijlocul căreia se afla marele mistreț. Cel dintâi l-a văzut băiatul jandarmului. Deși vorbea încet, ecoul se răspândea într-un lung șir de șoapte ce păreau că ies din gurile întunecoase ale unor
José María Merino (Spania): Căutătorul de minuni by Andrei Ionescu () [Corola-journal/Journalistic/14985_a_16310]
-
s-a așezat pe pajiște, lângă lac, și abia atunci mi-am dat seama ce formă avea: era ca o casă veche, o hardughie pe acoperișul căreia s-ar fi aprins torțe. Vacile nu s-au speriat și după câteva clipe părea că dintotdeauna fusese hardughia acolo. Ușa de lemn s-a deschis, și un băiețel a ieșit în fugă, urmărit de o femeie care l-a înhățat, i-a dat câteva palme și l-a băgat cu forța înăuntru. Noi
José María Merino (Spania): Căutătorul de minuni by Andrei Ionescu () [Corola-journal/Journalistic/14985_a_16310]
-
înflorire și că "mașina intertextuală" va avea de măcinat destule lozinci aruncate la lada de gunoi a istoriei. în orice caz, este foarte probabil că acea "emfază a literaturii în fața vieții" se va atenua, cel puțin pentru o vreme". Nici o clipă nu se pune problema schimbării radicale a poeziei, în condițiile în care impactul acestui gen este din ce în ce mai slab... Ion Pop rămîne un critic de încredere, serios, cu o informație bine verificată și folosită atent. Rămîne însă o anumită emfază a
Biata mea cumințenie by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15020_a_16345]
-
și naționalism din emisiunile de televiziune ale lui Florin Piersic își va fi având rolul lor social-sexual. Doar că va deveni o rușine pentru orice regim politic viitor să defileze cu astfel de artiști și cu astfel de idei. în clipa de față, Ion Iliescu pare pregătit să declanșeze o nouă revoluție culturală. A lucrat temeinic la pregătirea cadrelor - tocmai a împânzit țara cu sute de �cavaleri" ai culturii, care de care mai aprigi luptători cu reumatismele fizice și suferințele morale
Doctrina Oltenița by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15039_a_16364]
-
pentru un astfel de joc liric de-a maniera - baladele, sonetele și elegiile lui sunt evident un stil - dar creațiile lui nu depășesc întotdeauna așteptările iar uneori sunt chiar lamentabile: "Am iubit cu grijă/ am pierdut comori/ nu te iartă clipa/ când ți-e dat să mori"(Balada călătorului) sau "Pe ce să-ți jur, iubito, că mi-e soare/ privirea ta rămasă-n gândul meu/ Și, câtă vreme liniștea mă doare,/ De sub zăpezi am să te strig mereu."( Scrisoare - 10
Tot poezia de dragoste by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/15063_a_16388]
-
n-am observat ca vreunul din guriștii anti MacDonald's de azi să fi făcut caz că țara era plină de magazine speciale pentru ruși, sau că tot ce ținea de identitatea națională era terfelit cu o bestialitate inimaginabilă. în clipa de față, a nu dori să fii în N.A.T.O. înseamnă să dorești - direct, imediat și implacabil - distrugerea propriului popor. O distrugere prin înapoiere, prin marginalizare, prin înfometare. Pentru că, oricât ar suna de ciudat, alianța N.A.T.O. este în primul
Între celular și celulită by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15060_a_16385]
-
Kalatozov filma Zboară cocorii. Cînd am văzut felul în care lucra, am înțeles că aparatul de filmat putea fi utilizat în așa fel încît să-i permită spectatorului să devină actor, să trăiască filmul în același timp cu interpreții. Din clipa aceea mi-am dorit să scriu și eu cu camera... De altfel, aparatul de filmat m-a urmărit încă din ziua nașterii mele, cînd tata a cumpărat un mic Kodak ca să filmeze evenimentul, și deci, probabil, primul lucru pe care
Șabadabada, azi by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/15052_a_16377]
-
o muncă de explorare. Cînd plec la drum, există un scenariu scris pe hîrtie, dar filmul, în final, nu-i va semăna prea mult. Aud, uneori, cîte un regizor spunînd: "Mi-a ieșit exact ca în scenariu". Pentru mine, în clipa aceea, e clar că a eșuat. Un regizor bun e cel care sublimează scenariul, cel care face derizorie pagina scrisă. De aceea nu lucrez niciodată după romane sau după scenarii scrise de alții: autorii ar fi prea furioși. Aș fi
Șabadabada, azi by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/15052_a_16377]
-
anumită putere de fascinație, chiar dacă ea se manifestă în registrul de jos, în acela al instinctelor. Există în el o forță a gregarității și o vocație a dezordinii care exercită o irepresibilă seducție. Văzută de la distanță și suspendînd pentru o clipă orice criteriu moral, această acțiune colectivă are și o expresivitate spontană. Ea reușește să dea trăirilor coordonate noi. Transformă tensiunea în oroare, și privirea în halucinație. La cealaltă extremă, demonstrațiile sindicale și, în particular, unul dintre marșurile istorice ale Cartelului
Alte crochiuri by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15033_a_16358]
-
imaginea gravă a ceremonialurilor comemorative. În discursul artistic s-au insinuat infoliul cernit, obiectul bituminos, fila rătăcită și textul masacrat. Jubilația, jocul, comentariul liber sau subtilele glose borgesiene, prezențe invariabile în orice acțiune pe marginea Cărții-obiect, au devenit, pentru o clipă, denunț, strigăt și avertisment. Sculptura pre-apocalipsei În momentele ei depline, ca și în cele de criză, umanitatea îi transferă artistului competența definițiilor. Cu o promptitudine exemplară, dar și cu o luciditate care nu menajează, el o preia și, după caz
Alte crochiuri by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15033_a_16358]
-
se spunea că ar fi fost bună, și momentul de care mă temeam cel mai mult, ce va zice Preda, venise; și dacă mă temeam de ceva, mă temeam că marele prozator, ar fi putut avea în ziua aia cine știe ce clipă meschină, să spună nu știu ce, iar eu, - ce-aș fi făcut, atunci? ce i-ași fi spus, ca să nu rămân dator?... Perdeaua trasă, ne privirăm tăcuți cât ai număra până la patru, cinci... Pe urmă, Marin Preda îmi pusese mâna pe umăr
Scene cu Marin Preda (2) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15087_a_16412]
-
entuziasm și revin metamorfozați într-o stranie combinație de orgoliu rănit și naționalism primitiv. Scufundat în apa grea a luptei pe viață și pe moarte din Vest, dl. Geoană a ieșit, spre meritul său, întărit. Spun aceste lucruri pentru că, în clipa de față, România se află cu adevărat la o răscruce. Doar propria noastră prostie (sau nemernicie) ne poate da jos de pe șinele, în fine montate, ale drumului spre o lume normală. Și le mai spun pentru că semnalele provenind din înaltele
Cu marchizul de Sade în U.E. by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15078_a_16403]
-
Întorc, dar nu găseam cuțitul. Porcul se zbătea și țipa ca prins În menghină. Nu mai auzeam nimic. - Hai, du-l! Du-l tu, că ești bărbat, ce Dumnezeu! - m-a Îndemnat Elena În timp ce mia pus În mână ditamai hangerul. Câteva clipe mai târziu, bietul animal mai grohăia Înfundat. Ghici Îi Înfipsese cuțitul În inimă, Îi tăiase beregata; valuri de sânge țâșneau fierbinți În afară, peste mâna sa. Am tras cu coada ochiului spre Elena. Câteva clipe, și ea Își acoperise cu
Acvariul cu fâte. In: Editura Destine Literare by Nicolae Bălașa () [Corola-journal/Journalistic/81_a_326]
-
În mână ditamai hangerul. Câteva clipe mai târziu, bietul animal mai grohăia Înfundat. Ghici Îi Înfipsese cuțitul În inimă, Îi tăiase beregata; valuri de sânge țâșneau fierbinți În afară, peste mâna sa. Am tras cu coada ochiului spre Elena. Câteva clipe, și ea Își acoperise cu podul palmelor ochii, chiar dacă privea ritualul ca pe un firesc anume. Tocmai În acest timp, când Își ascundea privirea, bunicul meu a mânjit-o cu sânge pe frunte și obraji. Atunci, deși, Într-un fel
Acvariul cu fâte. In: Editura Destine Literare by Nicolae Bălașa () [Corola-journal/Journalistic/81_a_326]
-
eu grijă! Tu trebuie să pui bănuții de o parte pentru... Știi tu pentru ce! - am asigurat-o eu, amintindu-mi tenișii cu care se Încălțase cu o seară Înainte, la venirea spre casă. S-a rușinat. A pus o clipă capul În pământ, apoi mia zâmbit. - Știi ce? - mi-a șoptit la ureche. - Dacă nu ar fi oamenii ăștia aici, te-aș mușca de vârful nasului și te-aș pupa odată pe ochișorul ăsta drept, acolo, sub aluniță. Să văd
Acvariul cu fâte. In: Editura Destine Literare by Nicolae Bălașa () [Corola-journal/Journalistic/81_a_326]
-
de pe locul său! Eu, de la anii mei, copiii, de la vârsta lor! Și, de-acolo, fiecare cu dreptatea lui! Dar, lasă asta, văd că nu ne Înțelegem. Cu politica aia, cu ce se-aude, ce zici? Moș Gogu a privit o clipă, parcă dincolo de noi. A făcut ochii roată și a oftat. - Gata! Cu cei de-acum s-a sfârșit! Ceaușescu, cât a fost el de Ceaușescu, s-a urcat În elicopter și... Mă, nene, nu știu ce să zic... parcă, totuși, nu-mi
Acvariul cu fâte. In: Editura Destine Literare by Nicolae Bălașa () [Corola-journal/Journalistic/81_a_326]
-
Șirul de întîmplări neverosimile - și comice - continuă. Bulversat de acuzație, Dumas afirmă că pornește să se plimbe și, absolut din întîmplare, ajunge la bibliotecă. Unde îi cere custodelui "Memoriile contelui de La Fère". Reacția custodelui e edificatoare: " M-a privit o clipă, ca și cum ar fi avut de a face cu un nebun, apoi, cu cel mai mare sînge rece, mi-a răspuns: - Știi foarte bine că o astfel de carte nu există, de vreme ce chiar dumneata ai afirmat că ar exista". Scenariul pare
Mitul Muschetarilor by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/15034_a_16359]
-
de eliberare, de pace. Când nu se mai interesează ce se întâmplă în jurul tău. Nici de tine nu te interesezi, dar își simți existența, simți că e frumoasă, acele culori, acea fascinație a urcării în ceruri, a vitezei./.../ În acele clipe crezi că Dumnezeu există, că toate au un rost" (p. 74). Greața lui Antoine Roquentin trece cu un joint, stările high vindecă, voma e purificatoare. Kerouac e o amintire ridicolă, cartea "numai atunci când ești drogat e o poartă spre altă
Existențialism narcotic by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/15105_a_16430]
-
pe urmă a spus rar: - Cred că oamenii vorbesc pentru că vor ca ceilalți să afle ce cred și ce simt ei. - Dar dacă n-ar vrea ca ceilalți să afle ce cred și ce simt ei? Isabela se gîndi o clipă, apoi spuse: - Atunci, probabil că n-ar mai vorbi." Cîștigurile programului? Copiii "vor gîndi mai bine și vor fi mai deschiși față de colegii și semenii lor" ne spune autorul, într-un interviu inclus în ambele cărți pe care i-l
Copiii nu înțeleg lucruri abstracte by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/15104_a_16429]
-
bielă-manivelă, cum ar fi, de pildă, nu mai puțin sordida relație vînzare - cumpărare. Pentru că ei nu vînd, ei oferă. Și din ofertă dispare cu totul miza și iluzia eternității pentru a se instala, umilă, coabitarea spontană ( și vag adulterină) cu clipa celorlalți. Adică a acelora care au nevoie de S.O.S-uri credibile pe care nu și le pot oferi ei înșiși. Evident, aceste proiecte sînt susținute material de către mari companii, fundații, instituții și oameni de afaceri sau de către alte
Artistul și piața by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15094_a_16419]
-
care să ne mărească șansele în "lumea de dincolo". Adevărat, după rigoarea ortodoxă care cerea în mod egal individului și întregii societăți un permanent efort spre mai binele creștin, milenara temă a fortunei labilis își regăsește vechea rezolvare antică: trăiește clipa. Este o mutație profundă care semnalează intrarea spațiului cultural român în post-medievalitate (etapă prelungită la noi excesiv de mult și caracterizată prin diluarea și sclerozarea canonului medieval, fără ca el să fie înlocuit de cel al Renașterii: cu alte cuvinte, competiția spirituală
Visul român by Manuela Tănăsescu () [Corola-journal/Journalistic/15089_a_16414]
-
regăsească aici și acum. Consecințele vor fi considerabile, căci, fiind vorba de momentul când românii cătau să se facă națiune, această "proiecție evazionistă" va deveni și una din cele mai importante mărci identitare: noi suntem cei care știm să gustăm clipa care a încremenit, în opoziție cu ceilalți, care știu să facă războaie, gonind clipa, iar ceea ce ne leagă sunt "ospețele", la ele se adună "ai noștri", dușmanii fiind excluși. În acest sens este emblematică fabuloasa scenă a triumfului asupra uneltitorilor-
Visul român by Manuela Tănăsescu () [Corola-journal/Journalistic/15089_a_16414]