359 matches
-
moralicește s-au născut bătrâni. Când te uiți în ochii clari și naivi ai copilului de țăran îți aduce aminte de ochii celor doi îngeri de sub Madonna Sixtina a lui Rafael; dar în orașe vezi uneori ochi de copii cu clipirea ascuțită, vicleană și rea cari dovedesc că sufletele acestor mici și de plâns ființe e pângărit de instincte nepotrivite vârstei lor. Cine se interesează de deosebirea aceasta n-ar avea decât să viziteze o școală normală, populată de copii de
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
cel din urmă pe care-l are - și zice nu. El scrie "Nu" și apoi continuă cu blîndețe: "Nu-i așa că n-ai nici vin? " Apoi [î]i lasă o hârtie goală pe care ea are s-o iscălească. C-o clipire de ochi semnificativă, el părăsește casa și biata femeie crede c-a scăpat cu puțin. Cum s-a înșelat. Executorul vine-n ziua viitoare în persoană, o amenință cu temnița pentru indicațiunea ei mincinoasă și daca acum nu dă cinci
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
că vine din adâncul altei minți și că traiectul său optic există doar în măsura în care a fost descris (pe când stomacul său, de exemplu, există doar în această paranteză), se mulțumește să primească mai departe efluviile luminii de august, întrerupîndu-le cu dese clipiri din pleoape. Carul pompierilor intrase deja în coloană, intercaiîndu-se între cel al tramvaielor.și cel al tragerii la semn. Mult înaintea lor licăreau tichiile brodate de pe carul israehților și stropii artezienei de pe cel al fabricii de apă gazoasă. Trecuseră mai
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
noastre, în care refuzam sexualitatea, converteam ritmul ei sacadat în melodia sinusoidelor culturale, în extinderea aripilor psihice, chiar dacă zdrențuite de dor și de tânjire. Am dormitat astfel, într-un cocon bncolat din mătase, până la șaptesprezece ani, când brusc, într-o clipire din ochi, pe când stăteam într-o zi, ca de obicei, pe lada de la studio, cu tălpile pe caloriferul de sub imensa fereastră, am înțeles că exist, că sânt Mircea, că sânt Că remodelarea lentă, în gogoașa neotenică dintre zece și șaptesprezece
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
deodată o lumină copleșitoare i se revărsă peste creștet. Înainte de-a apuca să deschidă ochii își văzu corpul, brațele și picioarele transparente ca sticla. Carnea îi strălucea, unghiile îi ardeau ca niște lame de cuarț. Fusese schimbat, într-o clipire de ochi, de acea lumină. Renăscuse din apă și duh, se simțea ușor ca o rază și gata de înălțare. Privi spre boltă și iată, deasupra lui, suspendată în cer, radia nebunește o sferă de cristal mai mare decât toate
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
să ne căutam prietenii și conducătorii chiar în propriul nostru trecut, în noi înșine, cu alte cuvinte." Oksana Bint Laesia - Introducere în studiul Regulamentului canonic 29. PENTRU PRIMA DATĂ în viață, lui Xtyn îi era fiică. Zăbovi preț de o clipire analizând sentimentul ăsta nou. Nu se temea pentru viața lui, ci mai degrabă simțea o furie oarbă că toate planurile sale aveau să se poticnească în ziua aceea, în atacul filamentelor de foc. Îl treziseră dis-de-dimineață strigătele alarmate ale femeilor
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
să ți se uite-n ochi... Au va citi într-înșii aceea ce vorbești? {EminescuOpVIII 114} [VERENA] I-nchid [BOGDAN] Închide-i dară... El ți-a citi în față Neastâmpăratul tremur al genei tale lungi Prin care-o să strecoare clipirile șirete. (O cuprinde; ea lasă fața-n sus pe umărul lui... El o sărută). Acesta e? Acesta-i urât ca un tăciune? Acesta te mâhnește fără s-o vreie însuși? Acesta te iubește cât te-au nenorocit? [VERENA] Taci! Taci
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
singură să fii... ANNA Puteai s-o știi aceasta, dar tu... nimic nu știi... {EminescuOpVIII 115} [VERENA] I-nchid [BOGDAN] Închide-i dară... El ți-a citi în față Neastâmpăratul tremur al genei tale lungi Prin care-o să strecoare clipirile șirete. (O cuprinde; ea lasă fața-n 186 sus pe umărul lui... El o sărută). Acesta e? Acesta-i urât ca un tăciune? Acesta te mâhnește fără s-o vreie însuși? Acesta te iubește cât te-au nenorocit? [VERENA] Taci
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
alice de gheață În plină vară arabă. Zilele Însuflețirii și ale consimțirii, diluând până ieri răul ubicuu și reinventând binele din nimic sunt anulate, instantaneu, de stihia neînțelegerii care se crede clarvăzătoare. Brusc, echinocțiul și solstițiul Își inversează, Într-o clipire, rolurile, dar se unesc sub pulpanele zgripțuroaicei, Întețind frustrări și furie. August pălărierul, clovn bufon și confesor, nu mai poate fi de folos, s-ar zice, În asemenea veninoase vârtejuri ale vanității. Vorbele sale sună, Însă, și astăzi, ca un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
pe Marie-France și a rugat-o să arate oaspetelui micuța ei cameră, ca acesta să se convingă că apartamentul are totuși Încă o Încăpere... Ascultam, și nu prea, miezoasa anecdotă. Expresia de nobilă tristețe a chipului abia văzut, Într-o clipire a destinului, continua să mă urmărească. „Nu mă pot obișnui cu viața”, auzeam În jur și În mine Însumi vocea lui Bérenger citind chipul de neuitat al autorului. Aveam să retrăiesc tulburarea, de fiecare dată când numele lui Ionesco Își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
2002 (Observator cultural, nr. 151/14-20 ianuarie 2003) Post-scriptum tc "Post‑scriptum " La moartea unui prieten, nu doar despre prietenie ar trebui, poate, să vorbim, ci și despre Moarte - dușmanul nostru suprem, cum credea Canetti. Moartea spulberă, printr-o funestă clipire, omul pe care abia l-am văzut, apoi generația din care făcea parte, apoi generația următoare, care Își mai amintea de cea abia dispărută, apoi și pe aceasta. Rutina ucigașă a Naturii... un „serial killer” gata mereu să-și Împlinească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
i se zburleau. Sub căciula care albea posomorât, jumătate din obrazul celuilalt se arăta bărbos. - Mai dăm drumul la unul ! răcnea el. Puternice, apele bubuiră, acoperind din nou gemetele stihiei. La vale, pe argea, se înspumau creste de val. Cu clipiri surde, revărsarea gârlei aducea, în izbituri, o negură. - Vin copacii... urlă un glas. Privirile se încordau asupra umbrei ce se apropia greoi. Repeziți de vârtej, pe sticla felinarului se scurgeau picuri de apă. Fețele jăruite ale oamenilor se răsuceau de
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
Toată lumea se uita spre noi, zâmbind. Venisem de la școală și Încă eram Îmbrăcată cu uniforma. ― Bucură-te că e numai fața, spuse una dintre fetele care se epilau inghinal. ― Peste câțiva ani o s-o iei spre sud, spuse cealaltă. Râsete. Clipiri din ochi. Ba chiar, spre mirarea mea, un zâmbet viclean răspândindu-se pe chipul mamei mele. De parcă dincolo de draperia albastră Tessie era altă persoană. De parcă acum, că ne epilam Împreună, putea să mă trateze ca pe un om mare. ― Sophie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
excentric unde totul este posibil. Exorcizarea ar duce la pustiire, la nimicirea forței care stă la pândă în confruntarea tensionată cu iluzia. Însă transgresarea acesteia rămâne un deziderat, o speranță fragilă, al cărei contur poate fi ghicit uneori, la o clipire insidioasă din ochi, acolo unde nici nu te aștepți. Această verticalitate amenințătoare poate fi învinsă prin... orizontalitate. Deseori poezia lui Emil Botta se consumă la nivelul unei lupte dintre vertical și orizontal 25. Așa apare "lenea". Poate că este nostalgia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
nu mi-ar mai trebui avocatura. Ce iei? Stănică, aflând că Felix nu mâncase, comandă din proprie inițiativă un meniu și ceru vin, dând recomandații bogate asupra buchetului și temperaturii băuturilor. Chelnerii răspundeau nu numai cu solicitudine, dar cu o clipire din ochi care dovedea că Stănică le era cunoscut: - Se face, coane! Imediat! - Ia ascultă, Jeane (uite, pe ăsta l-am scăpat eu de armată),zise Stănică, patronul e aici? G. Călinescu - Este! Să-l chem? - Nu, nu, nu acum
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
simte bine și se ridică să plece. Pascalopol îi ceru învoirea să-i spună ceva și o urmă afară. - Cine e domnul? întrebă iarăși preotul, nedîndu-și seamade repetatele lui gafe. Un unchi, desigur! - E unchi! Unchi bun! declară Stănică cu clipiri ironiceîn ochi. Pascalopol comunicase Otiliei că poate dispune de banii de la bancă și o sfătuia să uzeze cu prudență și să nu plece numaidecât din casa lui moș Costache, spre a nu trezi bănuieli. - Asta am vrut să-ți spun
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
justificări ornamentale. Un popor activ și dinamic este o mai mare realitate istorică decât unul visător, care își uită de el însuși în idealuri. Hunii au tulburat istoria mai mult decât indienii, deși toți hunii laolaltă nu fac cât o clipire din ochi a lui Buddha. Iarăși, nu pot să trec cu vederea că Attila este un Napoleon față de prinții Indiei, frumoși și visători. Însuși Christos a fost un mare om politic față de Buddha, cu toate abilitățile oratorice ale acestuia. Dacă
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
rog... cum... ce vânt te aduce pe la noi? bâigui Apostol, în picioare, privindu-l mereu cu mirare. ― Ți se pare așa de ciudat că vine să te vază prietenul tău din copilărie și de mai tîrziu? întrebă Pălăgieșu cu o clipire șireată, care lui Apostol îi scăpără în suflet o scânteiere de ură. Ehei, strașnic te-ai schimbat, frate... De acum trei ani te-ai schimbat de nici nu te mai recunosc! Siguranța notarului transformă mirarea lui Apostol într-o nerăbdare
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
Ilona nu voi vedea-o niciodată, dar trebuie să trecem negreșit printre spânzurații de care nu voi scăpa pînă-i lumea lume!" Soarele frigea din spate. Munții își tremurau pădurile în mângâierile razelor. Lângă șoseaua pietroasă, pârâul alerga în vale cu clipiri argintii, ca un copil zburdalnic. Din căruța hodorogită baionetele pe arme se înălțau spre cer, amenințătoare. Lângă podul de peste gârlă, cotind în șoseaua cea mare, Apostol întoarse ochii în dreapta, căutând barem casa Ilo-nei. Dar Lunca era ascunsă după coastă. Apoi
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
fiecare plină cu viață, cu niște bășici de sticlă, văzîndu-le conținutul. Treceau însă cu o iuțeală vertiginoasă, ca un film învîrtit nebunește, și totuși se deosebeau precis, amețitor de precis... Erau mii, poate milioane, și se scurgeau într-o singură clipire, și reveneau în momentul imediat următor, neîncetat, neobosite... Și el răscolea prin ele ca într-un joc bizar și, privindu-le, murmura: " O secundă mai puternică decât o viață de om..." Peste câteva clipe i se păru că a greșit
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
se termină cu un hîî prelungit, oftă și-și concentră atenția asupra paginilor cu scris mărunt, albe, foșnitoare. Impunător, la biroul său, Alexe ședea cu fălcile încleștate zbătând alene din pleoape. Albastrul ochilor se întuneca tot mai mult de la o clipire la alta, devenea tulbure, mâlos ca o baltă. Părul des, blonziu, răvășit ca o coamă îi încadra fața împietrită. Fumul din cameră începea să se rarefieze tras de gura ușii de la balcon, lăsată deschisă. Sau Lilica, mai spuse profesorul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
o să aibă nevoie de ele. Dar ceea ce-a frapat-o pe Fana fusese paloarea, transparența tegumentelor, aveai senzația că dacă o atingi dai de interior. A murit foarte curând. Vreau să spun, rosti, în sfârșit Fana, îndepărtând prin câteva clipiri acea amintire dureroasă, că eu nu am nici o contribuție în... șovăi, făcu un gest larg care n-o ajută să se explice, în despărțirea voastră, spuse în sfârșit, repede și doresc foarte mult, dacă tu nu ai nimic împotrivă, desigur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
mi-am pus halatul de baie pe mine și i-am spus să plece și să nu mai calce niciodată în casa mea. M-a privit și-atât. Ochii ei erau complet inexpresivi, de parcă fuseseră pictați pe carton. Nici măcar o clipire. Mărturisesc că nu-i mai văzusem niciodată așa. După ce m-a privit fix o vreme, și-a adunat lucrurile fără să scoată un cuvânt și s-a îmbrăcat cât a putut de încet, punându-și fiecare articol de îmbrăcăminte pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
i-a trimis nici măcar o vorbă. Măcar de sărbători s-o fi făcut. O vedea uneori la fereastra foișorului, o fereastră mare cît o vitrină, privind mișcarea, atîta cîtă era, de pe uliță, cu chipul de ceară albă, încremenit, fără nici o clipire a pleoapelor, fără un tremur în obraz. Era o statuie vie, din ce în ce mai enigmatică, a ființei și mai ales a amintirii sale, pentru că multă lume n-o mai întîlnea, nici măcar n-o mai vedea cum o zărea el în geam, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
agreabile. Nu era cine știe ce, dar era un prim prag. Iar, pe deasupra, întîlnirile acestea erau un mijloc de control destul de bun. Oricât de ticălos ar fi un ins, tot îl simți cînd pune ceva la cale, un gest, o ezitare, o clipire a ochilor, sînt cîteva probe sigure, de exemplu, dacă se uită la unghii cînd vorbește cu tine, dacă își găsește de lucru, tot mută scrumiera, ori paharul, răsucește între degete lingurița, cheile, trebuia doar să fii atent. Atent și precaut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]