363 matches
-
simte bine și se ridică să plece. Pascalopol îi ceru învoirea să-i spună ceva și o urmă afară. - Cine e domnul? întrebă iarăși preotul, nedîndu-și seamade repetatele lui gafe. Un unchi, desigur! - E unchi! Unchi bun! declară Stănică cu clipiri ironiceîn ochi. Pascalopol comunicase Otiliei că poate dispune de banii de la bancă și o sfătuia să uzeze cu prudență și să nu plece numaidecât din casa lui moș Costache, spre a nu trezi bănuieli. - Asta am vrut să-ți spun
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
aluzii doar destrămate și seci. Doar arareori, când crema finilor degustători ai orașului București repera o cucoană, pornită în alergare și panicată de groaza (delicioasă) de-a nu pierde vreo birjă, degustătorii fini ai orașului decideau, pe urmele ei, prin clipiri evaluative și mișcări savant spiralate ale degetelor, dacă doamna respectivă, pornită în galop, poseda sau nu, un ațâțător pas Galopenția. Se mai ciorovăiau între dânșii cu privire la Ulpiu și Fiorosul Marcel, Relu Înmiresmatul, Dulcele Doru și Gabi cel Norocos, neputîndu-se pune
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
justificări ornamentale. Un popor activ și dinamic este o mai mare realitate istorică decât unul visător, care își uită de el însuși în idealuri. Hunii au tulburat istoria mai mult decât indienii, deși toți hunii laolaltă nu fac cât o clipire din ochi a lui Buddha. Iarăși, nu pot să trec cu vederea că Attila este un Napoleon față de prinții Indiei, frumoși și visători. Însuși Christos a fost un mare om politic față de Buddha, cu toate abilitățile oratorice ale acestuia. Dacă
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
diminuate. Aceste calități se pierd însă. Astăzi ele par inutile, pentru că discipolii se adresează inițiaților. Ei nu încearcă decît să confirme certitudinile unui public dinainte convins. Strălucirea limbajului, manierismul gîndirii, exotismul situațiilor alese pentru studiu vizează seducerea celor deja convinși. Clipirile complice, formulele esoterice, subînțelesurile veșnic prezente supraîncarcă lucrările psihanaliștilor, lucrări scrise exclusiv pentru psihanaliști și filosofi care le citesc unul peste umărul celuilalt. Va trebui să mă întorc eu însumi la elementar și la dificila muncă de analiză turnată în
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
notează Voronca În Aviograma din 75 H.P.), o atare „vibrație”, e Întîi de toate a unui timp al civilizației citadine, cu peisajele-i caleidoscopice și dinamica specifică, așa cum se vede de altfel foarte bine Încă din notațiile rapide, ca niște clipiri de reclame luminoase, ce Împînzesc textul din 75 H.P.: „Hermetic somnul locomotivei peste balcoane ecuator / pulsează anunț vast TREBUIE dinamic serviciu maritim/.../ pe frînghii cheamă Împărăția afișelor luminoase / cherry brandy vin trans-urban căi ferate /.../ cablogame cîntă diastola stelelor /.../ cortegiu / abstract
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
unui adevărat cod al privirii. Ei citesc, În ei poți citi repede intensitatea pasiunii sau diminuarea ei. Ochii constituie o carte deschisă, oglinda adevăratului sentiment. Gura poate minți, cuvintele pot trăda. Privirea este calea cunoașterii. Adevărul se revelează printr-o clipire a ochilor. În ochi, zice galantul Conachi, stau Închise viața și moartea. Ochii constituie, pe scurt, o entitate care concentrează formele și intensitatea pasiunii. Numai ei pot decoda limbajul secret al sufletului și al corpului: „Ei sînt pricinuitorii focului ce
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
milostivire. Poemele sînt, pur și simplu, terorizate de acest sentiment creștinesc transpus În spațiul eroticii. Robirea cere Îndurare, Înțelegere, În fine, milă, milostivire, și mila, milostivirea nu vin. CÎnd patima Îl „Înghie”, poetul Înamorat cere numaidecît milostivire: „Să caut fără clipire Și să cei milostivire”... Catinca, strigă el În altă parte, „fii milostivă”, Însă Catinca nu este. Îndrăgostitul oferă, ca jertfă, o „vecinică plecăciune”, iasă cruda femeie rămîne de piatră. Îi oferă, atunci, moartea ca semn de iubire și slavă: „Primești
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
XVII. Asor Rosa și Firpo nu pregetă să-l pună alături de Dante. Ne puteam aștepta, așadar, ca Maffia să fi preferat versantul poetic între feluritele fațete ale personalității lui Campanella. În schimb, aluzia la versurile acestuia este extrem de redusă: Acea clipire de gene a cerului/când soarele îl trezește în zori. Poezia abundă însă în descrierile din roman. Și-au strâns mâinile și s-au îndreptat spre oraș. Seara se îngâna cu noaptea, cerul aducea cu un vag mărăciniș negru ce
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
somnul. Se trezește cu mintea limpede și ușurată, iar gândurile își găsesc ordinea într-o perfectă armonie. Este perioada în care, înspăimântând și scandalizând întreaga comunitate a confraților, se apucă să recitească poezie și începe el însuși să scrie: acea clipire a genelor cerului când soarele-l trezește-n zori. Poezia îi slobozește fantezia, dându-i iluzia că sustrage o parte din marele mister, dar asta pentru scurt timp, pentru a reveni și mai înverșunat la problema dumnezeirii. Poate exista spiritul
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
și servil, epicureu nu lipsit de fineță, povesti și el, scandalizat, cum, întîlnindu-l odată pe stradă pe Ioanide, pe care nu-l cunoștea personal, după ce-l căutase peste tot, întrebîndu-l dacă este domnul Ioanide, acesta i-a răspuns fără nici o clipire: "Nu!" și i-a întors spatele. - Ceea ce m-a surprins odată pe mine, ducîndu-mă la elacasă, zise Dan Bogdan, este că doamna Ioanide nu mi-a putut G. Călinescu spune unde e. Lipsea de acasă de vreo două luni, doamna
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
-ți plătesc totuși, fii sigur. - Firește, admise Ioanide ironic, gratis n-am să-ți fac. Cîndplanul va fi gata, ți-l voi înmîna contra cost. Bineînțeles, cu preț pentru amici. Hagienuș păru încîntat și, dând glasului o nuanță confidențială cu clipiri din ochi și scuturări ale pungilor obrajilor, Bietul Ioanide chemă pe arhitect în fața unui volum gros, bine legat, și-i arătă fără comentarii o colecție de reproduceri de desene japoneze, înfățișînd teribile scene sexuale. Nefiind ipocrit, Ioanide le privi fără
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
Hagienuș, nu sunt păgân. Avem un Dumnezeu deasupra noastră, care vede. Nevastă-mea, săraca, să aibă și ea colțul ei liniștit acolo, pîn-oi veni și eu alături. Pe fața lui Hagienuș se întipări o mare jale, și ochii, de multă clipire, parcă lăcrimau. Sentimentul, cu toate că sincer, era totuși exagerat, pentru privitor, de masca facială. - De ce vezi dumneata lucrurile în negru, tată? reveni laatac Petrișor. Ce? Iubirea stă într-o piatră, în niște pereți? Cavoul tușei e foarte frumos, punem o inscripție
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
De cestai? . Profesorul de beton armat râse în sine, fără a scoate un cuvânt. . - Nu te consuma zadarnic, interveni maman, va veni vremea când vor alerga toți la tine. Fără tine nu se poate. Pomponescu privi pe bătrână cu o clipire stranie, ca și când i s-ar fi părut nebună. Madam Pomponescu, mereu dârză, începu să suplinească golurile din salon convocând rude din partea ei și din partea soțului. Astfel, de la un timp, cu toată schimbarea de persoane, o după-amiază era suficient de însuflețită
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
răspuns domnului Chevé și a trimis scrisoarea sa Vocii poporului. Atunci maestrul a luat locul elevului: exaltat de succesul recentelor sale polemici cu domnii Considérant, Louis Blanc și Pierre Leroux, domnul Proudhon s-a însărcinat să-l extermine, dintr-o clipire, pe îndrăznețul care se aventura astfel în vizuina leului. Dar, până în acest moment, domnul Proudhon nu avusese de-a face decât cu sofiști din propria specie și nimic nu i-ar fi fost mai ușor decât să opună unui sofism
Statul. Ce se vede și ce nu se vede by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
cum se știe, ideograme (smiles) care printr-un simplu copy-paste aduc pe bara de comunicare o stare. De fiecare dată un „smile” este o figură umană cu o mimică facială specifică, uneori animată: surâs, râs cu spasme, rânjet, îmbujorare timidă, clipire complice din ochi, înroșire de furie cu fum ieșind pe urechi, buze rotunjite a sărut etc. Pe messenger, europenii vor ajunge la concurență cu orientalii în ceea ce privește utilizarea ideogramelor, mai ales că anumite situri propun seturi de 5000 de ideograme diferite
Trecute vieți de fanți și de birlici [Corola-publishinghouse/Science/2115_a_3440]
-
7. Nu putem să nu comunicăm. Această supoziție consideră că noi comunicăm Întotdeauna, nu numai prin intermediul cuvintelor care constituie partea mai puțin Însemnată ci cu precădere prin limbajul corporal și vocal. Un zâmbet, un oftat, o privire, un gest, o clipire reprezintă modalități de comunicare. 8. Valoarea comunicării este dată de răspunsul primit. Semnificația comunicării constă În răspunsul primit În urma comunicării și nu În intenția (ideea) ce se vrea a fi transmisă. Receptarea diferită a mesajului conduce la un răspuns neașteptat
Medicina si psihologie cuantica by Valentin AMBĂRUŞ, Mariana FLORIA, () [Corola-publishinghouse/Science/1642_a_2904]
-
de binefacerile ei nu va găsi decât amărăciune. În schimb, fugind de lupta din lumea aceasta și consacrându-ți toate eforturile Torei, te pregătești pentru lumea viitoare, care este veșnică și pe lângă care viața de aici nu este decât o clipire a ochiului. În plus, comportându-te astfel, îți asiguri și o viață mai bună în lumea de aici. Discipolii hasidismului puteau, fără îndoială, să găsească un sprijin în această retorică a suferinței inevitabile aici și acum, ce deschide calea către
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
tovarășă de joacă”, dar nu reușește. În clasă, îi plăcea să facă ceea ce profesoara îi cerea și era, în consecință, o elevă bună, atentă, disponibilă, disciplinată. Un mic sindrom a traversat copilăria liniștită a Sandrei: un tic referitor la o clipire repetată a pleoapei. Să fie aceasta o urmare a eforturilor copilului de a fixa raza de lumină de sub ușă în așteptarea mamei? Chiar dacă în această observație există și alte elemente, cumințenia Sandrei din timpul copilăriei poate fi asociată incontestabil cu
Depresie și tentative de suicid la adolescență by Daniel Marcelli, Elise Berthaut () [Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
-
N-avem prea multă vreme. Ea o spusese Întâmplător, cu un zâmbet vag pe buze, chiar În noaptea zilei când se cunoscuseră. O zi lungă, plăcută, cu plimbare și sporovăială, cu afinități profesionale descoperite Într-un gest, o frază, o clipire. Era tânără și atât de frumoasă, că părea ireală. Faulques observase acest lucru În muzeu, privind-o fără patimă; dar, până n-au pășit pe sub frescele lui Rivera din Palatul Național și n-a privit-o rezemată de balustradă, fotografiind
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
Nimic. Arthur Ganate m-a făcut să vorbesc". Va trebui ca vorba să se termine, ca limbajul să aibă un sfîrșit: nu va mai fi o "altă dată". Al treilea citat din Flaubert intervine ca o înțepătură ironică, ca o clipire în italice: "Să copiem ca altădată". Concluzie decalată ce vine să puncteze o dezbatere prea puternică și prea serioasă, ca pentru a o "dezumfla", pentru a anunța primul citat al operei, cel din cuvîntul înainte de la Montaigne: "Nu ne rămîne
Periferia textului by Philippe Lane () [Corola-publishinghouse/Science/1119_a_2627]
-
la ambii ochi de origine corticală). Spre deosebire de cecitatea periferică, care poate fi unilaterală, cecitatea corticală are următoarele caracteristici: - Anosognozie vizuală (bolnavul nu recunoaște că este orb, își neagă propria infirmitate!); - Ex.F.O. este normal; - Reflexul fotomotor este păstrat; - Reflexul de clipire la amenințare este abolit; - Reflexul de acomodare-convergentă este abolit; - Halucinațiile vizuale sunt prezente frecvent; - Dezorientarea temporo-spațială și amnezia se pot și ele asocia cu cecitatea vizuală (Sd. Dide și Bodcazo). b) Agnoziile vizuale. În cadrul agnozei vizuale bolnavul vede dar nu
Imagistica meningioamelor de convexitate by Vasile BUSUIOC, Silviu BUSUIOC () [Corola-publishinghouse/Science/100964_a_102256]
-
rog... cum... ce vânt te aduce pe la noi? bâigui Apostol, în picioare, privindu-l mereu cu mirare. ― Ți se pare așa de ciudat că vine să te vază prietenul tău din copilărie și de mai tîrziu? întrebă Pălăgieșu cu o clipire șireată, care lui Apostol îi scăpără în suflet o scânteiere de ură. Ehei, strașnic te-ai schimbat, frate... De acum trei ani te-ai schimbat de nici nu te mai recunosc! Siguranța notarului transformă mirarea lui Apostol într-o nerăbdare
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
Ilona nu voi vedea-o niciodată, dar trebuie să trecem negreșit printre spânzurații de care nu voi scăpa pînă-i lumea lume!" Soarele frigea din spate. Munții își tremurau pădurile în mângâierile razelor. Lângă șoseaua pietroasă, pârâul alerga în vale cu clipiri argintii, ca un copil zburdalnic. Din căruța hodorogită baionetele pe arme se înălțau spre cer, amenințătoare. Lângă podul de peste gârlă, cotind în șoseaua cea mare, Apostol întoarse ochii în dreapta, căutând barem casa Ilo-nei. Dar Lunca era ascunsă după coastă. Apoi
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
fiecare plină cu viață, cu niște bășici de sticlă, văzîndu-le conținutul. Treceau însă cu o iuțeală vertiginoasă, ca un film învîrtit nebunește, și totuși se deosebeau precis, amețitor de precis... Erau mii, poate milioane, și se scurgeau într-o singură clipire, și reveneau în momentul imediat următor, neîncetat, neobosite... Și el răscolea prin ele ca într-un joc bizar și, privindu-le, murmura: " O secundă mai puternică decât o viață de om..." Peste câteva clipe i se păru că a greșit
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
-n poezie, Dară toate îmi părură sură stearpă teorie. N-aveam scop în astă lume, nici aveam ce să trăiesc Până când.. blestăm momentul!, pîn-ce-a fost să te-ntîlnesc. {EminescuOpIV 513} Oare sunt eu tot același? Singur nu mai mă-nțeleg: De clipirea genei tale putui viața să mi-o leg. Eram mândru - înjosirea, ba sclavia mă înveți: Mă disprețuesc pe mine... ce mai are astăzi preț? Îmi părea că împărații sunt pe lume un nimic Căci ei nu țineau în mână degetul
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]