679 matches
-
Mulțam’, Stella. Sunt mereu Încântată că mă bucur de sprijinul tău. Chanel a apărut la magazin cu puțin Înaintea orei două. Ruby, care era ocupată cu servirea unei cliente Însărcinate În ultimele luni, o privi pe Chanel și, Într-o clipită, Îi dispăruseră din minte toate gândurile de a sta la o bârfuliță cu ea. Reieșea clar, judecând după fața roșie a lui Chanel și după ochii umflați și măriti, că veștile primite de la noul lor doctor nu au fost dintre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
atunci, o voce de copil strigă de le etaj. — Mamiii, am făcut caca male În veceu! Ștelge la fund! — Doamne, credeam că doarme, zise Fi și Îi răspunse lui Ben cu un „Bravo, puiule!“, asigurându-l că vine Într-o clipită. Aleluia, e primul pe care-l face În veceu după două săptămâni. Își scoase conul de plastic de pe sân și examină conținutul biberonului. Dacă adun asta la ce am stors mai devreme, spuse Încheindu-se la cămașă, ar trebui să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
din clinicile particulare pot fi hipnotizați cu semnul dolarului. Și se știe doar cât de prost sunt plătite moașele de peste tot. Rușinându-se În aceeași secundă În care ideea i-a și trecut prin cap, Ruby s-a gândit o clipită că poate și Sam e implicat În treaba asta. Asta ar justifica toate secretele și telefoanele pe care le primea. Și sigur că nu e ilegal, e doar o chestie Împuțită moral vorbind, mai adăugă Ruby, alungându-și gândul Îngrozitor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
adevărată, o să Încerce să i-l dea Înapoi. Tot Încerc să mă conving că e spre binele lui. Dar tu și cu Craig l-ați lua dacă ați putea? — Adică să-l adoptăm? Ruby dădu din cap afirmativ. Într-o clipită. La prânz, În fiecare zi, Chanel și Alfie se duceau acasă și Fi venea să-i țină locul lui Chanel. Fi era foarte recunoscătoare pentru slujbă. Saul Încă nu găsise nimic de lucru și ea era disperată să facă rost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
am străduit, da’ nimic. Ea tremura, dar stătea cuminte și mă lăsa s-o Îndrum, mi-a dat voie să-i depărtez genunchii, a fost ascultătoare, ce să zic, dar nu izbuteam: era strâmtă ca o scoică. Atunci, Într-o clipită, m-a fulgerat gândul cel bun: pe dibuite, am băgat degetele În candela stinsă și cu uleiul ăla am uns-o pe ea ușurel și l-am mânjit și pe Filaftache. Era acum ori niciodată. M-am potrivit la intrare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
Fără să scoată nici măcar un sunet, se repede la ghiveciul cu ficusul și-și varsă și sufletul din el. Se șterge pe buze, calm, În liniștea care se lăsase, Împăturește conștiincios batista, o pune În buzunar și hop!, Într-o clipită se repede la borcanul cu fasole și-l azvârle pe fereastră, Însă prin două rânduri de geamuri, că erau Închise. „Eu le plătesc!” zice zâmbind. „Să mi se oprească din salariu!” Lizica n-a așteptat mult. S-a săltat de pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
nu cumva, Doamne ferește, murise În timp ce zbura. Căci ne spusese nouă cineva (după ce văzuserăm Într-unul dintre filmele lui Ghiță cum căzuse cineva de la etaj și se făcuse zob, ne tot Întrebam, Înfiorați și cu pielea de găină, cum o fi clipita aia când ți se zobesc toate oasele, măruntaiele, creierii) să stăm liniștiți, că nimeni care cade de la Înălțime nu ajunge viu jos: În aer, de frică, Îi crapă inima și nu mai știe ce se Întâmplă cu el. Îmi amintesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
bată. Nu era Înalt, nici prea voinic, Însă cine Îi intra În pumni căpăta lovituri dușmănoase, grele, pline de ură și a doua oară nu mai Încerca să-l stârnească pe nebun. Un șarpe de apă se Încolăci Într-o clipită În jurul unei broaște. De spaimă și de strânsoare ochii Îi ieșiseră și mai tare din cap. După ce prada muri, șarpele Își desfăcu fălcile fără Încheietură și Începu s-o Înghită. Mamă-sa nu știuse să-l mângâie și-l lăsase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
viață mai am de suferit spre a putea, Dincolo, să am dureri să frâng. În eternitatea care m-așteaptă și mă bate din când În când pe umăr, avea-voi, poate, cuvenitul timp, să-mi ostoiesc tristețea strânsă În acea clipită, pe care unii o numesc: viață. Noaptea senină se prefăcu-n furtună și primul gând porni spre buna-mi mamă, cu ciurul În vecini plecată spre a-mi rostui amara și săraca hrană pentru seară. Dar gându-acel prea mult nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
auzul și-l Încredințau că nimic rău nu era pe cale să se Întâmple. Nu apuca, Însă, să se desfete prea mult În fericirea molcomă și senină. Privirile Îi cădeau pe vârful Înfipt În țărână al toiagului și Înțelegea Într-o clipită că acel băț de corn Îndruma Înălțarea și lățirea ciupercii. Îl mișca ușurel de colo-colo și umflătura o lua și ea când la stânga, când la dreapta, făcând să se unduiască grădinile, casele, gardurile cu uluci ascuțite - precum țepii vineți și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
apar la orizont Întunecând cerul. Un tunet se aude prin nemărginirile rotunde. Se vede lumina frântă a fulgerelor. Pământul Înfricoșat se cutremură. Vântul vâjâie cu glas de frunze spulberate, de codri zbuciumați. Picaturi gigantice izbesc cu putere pământul. Într-o clipită curgeau pârâiașe Înspumate. Dar, deodată, urletele vijeliei s-au potolit. Norii s-au Îndepărtat Încetul cu Încetul. Natura, renăscută, Îi zâmbește soarelui gata să apună. Iosip Adriana - cls. a IlI-a E Căprioara Pentru oameni pădurea Înseamna viață. Ea reprezintă
Modalităţi de stimulare a capacităţilor creatoare în lecţiile de compunere la clasele primare by Lenuţa Barbu, Laurenţiu Tolontan () [Corola-publishinghouse/Science/91825_a_92802]
-
au năpustit, fioroși, asupra lui Mihai-Vodă. împresurându-l din toate părțile. Gândeau că, în sfârșit, i-au răpus și urlau de bucurie. Însă n-a fost pe voia dușmanilor. Înțelegând primejdia, frații Preda și Stroe Buzescu au sărit, într-o clipită, în ajutorul voievodului. Rotind paloșul, vijelios, Stroe a tăiat capul spahiului care înfigea sulița în trupul Măriei sale. Toi fulgerător de repede, Preda i-a doborât pe ceilalți dușmani. Scăpat de primejdia morții, Mihai-Vodă n-a spus nimănui că avea rană
ÎNTRE LEGENDĂ ȘI ADEVĂR - auxiliar pentru istorie by ILONA ȘELARU, LILIANA – DANA TOLONTAN () [Corola-publishinghouse/Science/1150_a_1891]
-
-i chiar și bogățiile proprii. Va fi părăsită la fel de ușor cum a fost și sedusă, resemnându-se în suferință și murind cu ea: „Ea însăși credincioasa lui nevastă/ O viață îi rămase, pururi castă;/ Voioasă n-a mai fost nicio clipită,/ Ci a murit de of-ul lui, zdrobită.”691 Personajele feminine sunt prea pasive, vor să-i subjuge total pe acești aventurieri, nu le intuiesc natura doritoare de libertate, sunt lipsite de empatie, iar vina eșecului marital le revine în
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
în conștient, creatorul o prelucrează pentru a o adapta la problemă. De exemplu, în timpul somnului chimistului Kekule, în vis, moleculele lungi din chimia organică au luat forma simbolică a unor șerpi care se încolăceau și se învârteau. . Trezit într-o clipită, Kekule a elaborat structura ciclică, cu modelul hexagonal, al moleculei de benzen. Pentru a fi creator individul trebuie, în primă fază, să-și inhibe gândirea logică și să se lase purtat de valul imaginației. Rudyard Kipling (1937-1985) spunea, pe un
Creativitate : fundamente, secrete şi strategii by Georgel Paicu () [Corola-publishinghouse/Science/690_a_1152]
-
oare în funcție de etapele dinainte stabilite ale fiecărei vârste, până la această formă și mărime? Să-i fie oare greu lui Dumnezeu, cel care, într-o secundă strânge laolaltă, din locuri neștiute, grămezi de nori și acoperă cu ei cerul într-o clipită, să-i redea trupului tău mărimea lui, așa cum era, lui Dumnezeu care a putut să-l creeze pe când trupul nici nu exista? Tu însă crede despre tine că vei exista, de vreme ce ai fost deja, așa cum vezi că ești acum, deși
Metode de educaţie întâlnit e în opera fericitului Augustin şi actualitatea lor by Mihaela Bobârcă () [Corola-publishinghouse/Science/1682_a_2903]
-
-i fi auzit venind și să le fi ieșit cumva în întâmpinare. Cât din noapte poate fi întâlnită? O aripă catifelată de buhă ștergea spornic stridențele stârnite de întrebare; trupul lui înregistra epitelial cum pipăia ea expert văzduhul fluid în clipita încăpătoare și cum se lăsa să lunece de-a lungul fileurilor lui subțiri, ce se înfășurau în urmă-i într-un turbion păstrător de secret. Acum îl învăluise, iar sunetele filtrate de ea, scoase din contextul lor rezonant, nu-și
[Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
străfundul liniștii. E important ca la drum să plece măcar cu ceva bagaj stabilizant pe traiectorie, dacă de destinație nu poate fi vorba. Atât de scurtă e șederea lor în deschiderea vitală că n-au timp decât de celebrat: fiecare clipită le aniversează pe toate celelalte deja scurse, fiind prin urmare exploziv de festivă; în curând, din ele nu vor rămâne pe trunchiurile scăldate în sonuri decât delicate învelișuri transparente, în care vidul atinge înalte grade de puritate. Lui Rică, procurarea
[Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
mai mare", "mai mic", "la fel", număra până la șase și putea distinge șapte culori și cinci forme! Prima noastră întâlnire s-a petrecut la Bamako, în iulie 1989, într-una dintre halele vechii piețe, unde, văzându-mă (reperând într-o clipită Albul în trecere), un Negru veni la mine legănând colivia ca pe o cădelniță. Două sau trei vizite, o pălăvrăgeală interminabilă pentru fixarea unui preț, și a treia zi, preafericit mai ceva decât Papa, ajungeam la domiciliu cu acea cutie
[Corola-publishinghouse/Science/1526_a_2824]
-
marcate de miracolul nașterii unui mânz pe câmp, sub ochii inocenți ai copilului: „Se ridicase mânzul - întâi pe un genunchi, / Apoi pe celălalt, pe o copită. / Și dintr-o dată lumea din haos se-nchega / Și-și părăsea pământul întâia lui clipită.” Poetul transformă mirarea existențială a adolescentului într-un prilej de rescriere a întrebărilor fundamentale privind sensurile ascunse ale lumii, întrezărite pentru o clipă în picăturile ploii, în curcubeul fântânii sau în gheața izvorului: „Acum a-nghețat. / Peste ape / Un flux de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285244_a_286573]
-
cei cu inima vitează, se pomenește cu o ghiulea rătăcită, pușcată de vreunul care Dumnezeu știe dacă n-a și luat-o la goană, înspăimântat de flăcările scuipate la detunetul blestematei mașinării, și ghiuleaua curmă și pune capăt într-o clipită gândurilor și vieții celui care merita să se bucure de ele ani și ani de zile.10 La sfârșitul secolului al XVIII-lea, artileria era încă privită în majoritatea statelor, cu excepția notabilă a Franței, drept o armă inferioară și oarecum
[Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
Îndu‑ rat martirii, scoate În evidență faptul că acestea au fost dureroase și groaznice, Însă au ținut o clipă, pe când odihna de pe urma chinu rilor ține veacuri fără de moarte. Sau, mai bine spus, chinurile nu au fost dureroase nici chiar o clipită de vreme pentru mucenici, căci „ei priveau la bunătățile cele viitoare și aveau ochii ațintiți la Împărțitorul de răsplăți. Iată, Fericitul Ștefan nu vedea ploaia de pietre, pentru că se uita la Hristos cu ochii credinței (Fapte 7, 55‑58) ; În loc de
SUFERINŢA ŞI CREŞTEREA SPIRITUALĂ, Ediţia a II‑a, revăzută by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/168_a_136]
-
e, În Europa, singura țară aptă a simți, iubi Orientul”2. Reacția este importantă, mai Întâi pentru că are o copioasă alură istorică, deși tocmai Înșiruirea acestor nume, care aparțin cumva aceleiași probleme 3, este o probă de uitare Într-o clipită a decorului european În care, se afirmă, cultura autohtonă ar avea o poziție unică de deschidere față de Orient. Eliade Înțelegând „ca nimeni altul că România e, În Europa, singura țară aptă a simți, iubi Orientul” - iată un topos Încă neclarificat
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
imaginile lumii exterioare. De fapt, nici nu au dorit acest lucru decât rareori. Ezra Pound, care a fost teoreticianul mai multor mișcări poetice, a definit imaginea nu ca o reprezentare picturală, ei ca fiind "acea reprezentare care într-o singură clipită reușește să înfățișeze un complex intelectual și emoțional", să realizeze "unificarea mai multor idei disparate". Crezul imagistic afirma : "credem că poezia trebuie să redea exact particularul, nu să se ocupe de generalități vagi, oricât ar fi ele de... sonore". T.
[Corola-publishinghouse/Science/85059_a_85846]
-
lor, cuumpărătorii nu par șocați. Vânzătorii de așteaptă ca replica cumpărătorilor să fie „Ce vreți să facem? Cred că nu sunteți întregi la cap.” Dar răspunsul este mult mai calm „Nu suntem pregătiți să mergem atât de sus.” Într-o clipită, negocierea se schimbă. Acum câteva secunde, 2 milioane păreau un țel de neatins. Vânzătorii încep să se gândească că poate nu sunt chiar atât de deplasați în ceea ce privește oferta pe cât credeau. „Ia să încercam să fim niște negociatori duri. Poate chiar
[Corola-publishinghouse/Science/2304_a_3629]
-
totuși strălucitoare. Portavionul se făcea tot mai mare în stânga noastră, ne domina, ne aplatiza la suprafața apei. Părea că nu ne bagă în seamă. Un avion decolă, silindu-ne să ne astupăm urechile, un altul apunta, stăpânindu-și într-o clipită teribila energie. Vasele de escortă indicau, prin simpla lor prezență, firul punctat al direcției care ne era permisă. — Te-ai putea crede pe Potemkin, în fața escadrei guvernamentale, ai zis, cu ochii zâmbitori pe obrazul mânjit de negru. Era poate ultima
[Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]