KorAP: Find »[drukola/base=clitic & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...10 11 12 ...23 >

560 matches

Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785

Topică SOV. QUICHÉ Limbă din familia MAYAN, vorbită în Guatemala. 900 000 de vorbitori. Limbă considerată ergativă atât la nivel morfologic, sistemul de acord urmând tiparul ergativ−absolutiv, cât și la nivel sintactic. Toate verbele intranzitive sunt însoțite de un clitic care conține informații despre persoana și numărul argumentului S. O structură este ambiguă dacă S și O sunt la persoana 3, același număr. Acordul verbal și topica nu sunt relevante. Pentru dezambiguizare, e folosit fie pasivul, fie antipasivul. Există două

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
la diateza activă. După altă interpretare, ergativitatea acestei limbi este discutabilă. TCHAGA − Vezi ENGA. TEXISTEPEC POPOLUCA (TEXISTEPEC ZOQUE) Limbă indigenă, din familia zoquean, cu aproximativ 400 de vorbitori, din regiunea Veracruz, Mexic. Mecanismul responsabil de acordul prin sufixe sau prin clitice este dependent de structura morfologică a verbului. Marcare morfologică și acord de tip ergativ. Acordul se face cu nominalul în ergativ, dar, în anumite condiții morfologice, și cu alte nominale. TIRIYÓ (TRIO) Limbă din familia CARIB(AN), vorbită în câteva

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
ergative determină defocalizarea agentului (așteptat, cu grad mic de agentivitate). Orice nume poate fi marcat cu ergativ, adică poate fi argumentul A al unui verb tranzitiv, indiferent de animare, timp, mod, aspect. Relațiile gramaticale sunt marcate prin postpoziții și prin clitice pronominale. Acordul pronominal urmează tiparul nominativ−acuzativ. Nu există o construcție medio-activă, prezentă în alte limbi din aceeași familie. WARRUNGU (WARRANGU, WARRANGO) Limbă ergativă, australiană, aborigenă, din familia pama-nyungan. Ultimul vorbitor a murit în 1981. Sintaxă de tip ergativ. Există

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
thématique, teză de doctorat, Université Paris VII. 153 A. Naro, "The Genesis of the Reflexive impersonal in Portuguese: A Study in Syntactic Change as a Surface Phenomenon", Language, 52, p. 779−811. 154 E. Wehrli, "On Some Properties of Frech Clitic se", în: H. Borer (ed.), Syntax and Semantics, New York, London, Academic Press, p. 263−284. 155 Existența tuturor acestor contexte a fost verificată pe motorul de căutare Google. 156 B. Levin, M. Rappaport, "The Formation of Adjectival Passives", Linguistic Inquiry

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788

sintetice românești 75 3.1.3 Derivarea structurilor analitice 81 3.1.3.1 Nivelul deplasării verbului în structurile analitice 81 3.1.3.2 Natura auxiliarelor românești 82 3.1.3.3 Derivarea formelor analitice românești 84 3.2 Cliticele pronominale 90 3.3 Negația propozițională 95 3.4 Statutul lui să 104 3.5 Analiza formală a inversiunii 109 4 Concluzii. Rezumat 113 IV O analiză diacronică și comparată a deplasării verbului în limba română 117 1 Introducere, obiective

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
a inversiunii 109 4 Concluzii. Rezumat 113 IV O analiză diacronică și comparată a deplasării verbului în limba română 117 1 Introducere, obiective și structură 117 2 Trăsături comune cu româna modernă și caracteristici tipologice constante 119 2.1 Auxiliarele, cliticele pronominale și negația propozițională 119 2.1.1 Auxiliarele 119 2.1.2 Cliticele pronominale 124 2.1.3 Negația propozițională 129 2.2 Complementizatorul să 133 2.3 "Object shift" în româna veche 137 2.4 Rezumat 139 3

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
deplasării verbului în limba română 117 1 Introducere, obiective și structură 117 2 Trăsături comune cu româna modernă și caracteristici tipologice constante 119 2.1 Auxiliarele, cliticele pronominale și negația propozițională 119 2.1.1 Auxiliarele 119 2.1.2 Cliticele pronominale 124 2.1.3 Negația propozițională 129 2.2 Complementizatorul să 133 2.3 "Object shift" în româna veche 137 2.4 Rezumat 139 3 Gramatica V2: limbile romanice vechi și româna veche 140 3.1 Caracteristici ale gramaticii

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
Phrase) / centrul sintactic Verb vP / v0 Grup verbalizant (engl. little v Phrase) / centrul sintactic v P / 0 Grup Phi (engl. Phi Phrase) / centrul sintactic  &P / &0 Grup al coordonării (engl. Conjunction Phrase) / centrul sintactic conjunctional * * * AC acuzativ AUX auxiliar CL clitic Comp complement (sens din Teoria X-bar) DAT dativ DEF (articol) definit GEN genitiv IMPERF imperfect(iv) INF infinitiv NEG negație NOM nominativ O obiect OD obiect direct OI obiect indirect PERF perfect(iv) PL plural PREZ prezent PS perfect (simplu

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
de analiză pe care o avem asupra faptelor de limbă: restrângând discuția la verb (obiectul volumului de față), poziția verbului în propoziție este analizată în primul rând prin raportare la elementele funcționale din proiecția verbală extinsă (auxiliare, negație, complementizatori, pronume clitice, semiadverbe), raportarea la alți constituenți fiind un criteriu (important, dar) secundar. După cum se arată în capitolul al III-lea, întrucât constituenții argumentali au o topică relativ liberă 1, elementele funcționale sunt cele care oferă indicația reală a nivelului deplasării verbului

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
Gabrielei Pană Dindelegan, a Ralucăi Brăescu și a Adinei Dragomirescu. Le mulțumesc atât dumnealor, cât și celorlalți doi referenți științifici ai lucrării, Mihaela Gheorghe și Dana Manea. Le mulțumesc, de asemenea, următorilor colegi: Danei Niculescu pentru colaborarea la studiul pronumelor clitice în limba română veche, Emanuelei Timotin pentru întocmirea corpusului pentru monografia colectivă The Syntax of Old Romanian (SOR 2016), corpus preluat parțial în lucrarea de față, lui Ștefan Colceriu pentru consultațiile privitoare la faptele de limbă înregistrate în inscripțiile din

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
opțiunea veche, opțiunea inovativă devine structura nemarcată, iar opțiunea veche devine opțiunea marcată 3. O altă întrebare la care trebuie să răspundă analiza noastră este de ce gramatica V2 a românei vechi se manifestă prin inversiune / encliza auxiliarului și/sau a cliticelor pronominale. Dacă punem în oglindă datele din româna veche cu date din alte varietăți romanice vechi, observăm că nu inversiunea este principala trăsătură considerată de cercetători ca fiind definitorie pentru caracterizarea sistemului V2, ci mai degrabă, (i) nespecializarea câmpului preverbal

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-l. Structurile "neromânești" (v. Avram [1975] 2007) - de exemplu, encliza pronominală la dreapta negației 6 (4), la dreapta auxiliarului (5), sau la dreapta mărcii de conjunctiv sau infinitiv (6a-c), eventual precedată de negație (6d), sau inversiunea auxiliarului la dreapta pronoumelui clitic (7)7 (Nicolae și Niculescu 2015, 2016; v. și Hill și Alboiu 2016 pentru structurile de tipul celei din (4)) - sunt rare, înregistrate mai ales în traduceri (timpurii) puternic influențate de originalul slavon, pe când structurile care respectă constrângerile sintactice proprii

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
1577: 62r) (7) a. și mearreta-<voiu> feațeei Dzeului (PH.1500-10: 35v) b. ascultați de tot de câte se zice-va cătră voi (CB.1559-60: 34) Interesante din această perspectivă sunt structurile cu dubla realizare (proclitică și enclitică) a pronumelui clitic (și, mult mai rar, a auxiliarului)8 (v. și Ușurelu 2015; Nicolae și Niculescu 2016): (8) a. cungiurară me și seadunra-se cu menre (PH.1500−10: 95v) b. ca mirelui mi-au pusu-mi mitră (DDL.1679: 19) c. le-ai

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
În strânsă legătură cu perpectiva pe care o vom adopta în legătură cu influența sursei asupra textului tradus (v. §3.4 infra) și bazându-ne pe circulația aceastor structuri mai ales în traduceri, vom interpreta dubla realizare (proclitică și enclitică) a pronumelor clitice ca reprezentând un mecanism de rezolvare a tensiunii dintre impulsul de a urma cât mai fidel textul original și alinierea la constrângerile sintactice ale românei (în parte fixată, așa cum se vede din textele originale 9, v. Stan 2013: cap. 1

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
care sintaxa românei vechi diferă în mod semnificativ de sintaxa românei moderne este dislocarea 11 nucleului verbal (v. Dragomirescu 2013b pentru dislocarea formelor cu auxiliar). Cel mai răspândit tip de dislocare a nucleului verbal este dislocarea auxiliarului sau a structurii clitic - auxiliar de verbul lexical (9), (10) prin interpolarea de constituenți cu statut de grup (elemente XP)12; dislocarea este disponibilă și în structuri cu auxiliar multiplu (11): (9) a. auscrislăsat că... (FT.1571−5: 1r) b. că vei acmușu muri

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
compuse cu auxiliar", fenomenul la care ne referim și pentru care am ales denumirea de "dislocare a nucleului verbal" este mai extins; astfel, pe lângă separarea auxiliarelor de verbul lexical ((9)-(11)), mai rar se înregistrează și alte tipuri de dislocare: cliticele pot fi separate de forma sintetică a verbului (12) și complementizatorii conjunctivului 13 și ai infinitivului pot fi nonadiacenți verbului lexical (13)14: (12) a. Și nepre noislobozi (FT.1571−5: 3r) b. așa ne tarepedepseș<ti>(FT.1571−5

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
romanice, Dragomirescu (2015a: 6) arată că dislocarea este atestată și în spaniola veche, italiana veche și franceza veche; la această listă de limbi romanice vechi în care dislocarea este atestată putem adăuga și portugheza veche (Martins 2002 discută dislocarea pronumelui clitic de verb): (15) sse pela uẽtujra uos alguẽ a dita vỹa enbargar dacă prin întâmplare îți cineva DEF zisa vie bloca.PREZ.3SG 'și dacă din întâmplare cineva îți blochează (pune sechestru pe) numita vie' (portugheza veche; Martins 2002) Putem

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
pentru faptul că verbul se deplasează în afara domeniului lexical (V-la-I), deci nu periferia vP găzduiește constituenții interpolați. În schimb, Poletto (2014: §2) arată că, în italiana veche, elementele inteporlate se află în periferia vP. Concentrând-se asupra dislocărilor cu pronume clitic din spaniola veche (asemănătoare 18 cu exemplele noastre din (12)) și comparând datele din spaniola veche cu cele din portugheza veche, Poole (2007: 188) atrage atenția că asupra faptului că ""Interpolation" phenomena exist in other medieval Romance varieties, but seem

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
între care și latina) nu prezintă structură ierarhică, ci că structura sa sintactică este "plată". Jelinek (1984) schimbă ușor perspectiva, propunând Ipoteza argumentului pronominal (engl. The Pronominal Argument Hypothesis), conform căreia în limbi ca warlpiri, argumentele reale ale verbului sunt cliticele (pronominale), pe când grupurile nominale marcate cazual sunt elemente coreferențiale cu acestea, slab atașate propoziției (v. Baker 2001 pentru o discuție recentă). Principalele caracteristici ale limbilor nonconfiguraționale sunt: topică liberă, determinată pragmatic, nu sintactic; construcții discontinue; anaforă nulă; sistem cazual bogat

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
de aplicare a acestui diagnostic sintactic este, evident, analiza frecvenței inversiunilor în propozițiile principale și în propozițiile subordonate. În ce privește analiza faptelor de limbă, am avut în vedere analiza exemplelor cât mai lungi, cu o structură funcțională complexă (complementizatori, negație, auxiliare, clitice etc.), care reprezintă un diagnostic clar în favoarea unei analize sintactice anume, pentru a evita fenomenul de ambiguitate parametrică (i.e. compatibilitatea unui exemplu cu mai multe analize sintactice, simultan coexistente în gramatica perioadei respective) (v. nota 21 supra). Astfel, într-un

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
the grammar" (Pană Dindelegan și Dragomirescu 2016). Exemplele care în mod vădit nu respectă constrângerile sintactice ale românei - numite "structuri neromânești" (Avram [1975] 2007) (exemplele (4)-(7) în §1.1.1 supra) și structurile de compromis, cu dublă realizare a cliticelor pronominale și, foarte rar, a auxiliarelor (exemplele din (8) în §1.1.1 supra) - sunt rare și apar mai ales în traduceri, ilustrând ceea ce se poate eticheta ca "negocierea unei gramatici", i.e., rezolvarea tensiunii de a urma fidel sursa / un

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
în nucleul propozițional, nu este clar care este această proiecție înaltă la care verbul se deplasează. Ledgeway (2015a: 14) subliniază faptul că atât formele sintetice, cât și formele analitice pot fi precedate de adverbul de negație propozițională nu și de clitice pronominale, componente ale domeniului flexionar. Faptul că verbul precedă adverbe de tipul des, mereu (v. Alboiu 2002) arată că verbul este plasat în domeniul flexionar (se aplică deplasarea V-la-I) (5a-b). De asemenea, cuantificatorii flotanți (e.g. toți) (5c) arată că verbul

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
pentru prima dată de Dobrovie-Sorin (1994) (v. și Barbu 1999), privește stricta adiacență dintre elementele nucleului verbal (NEG - CL - V pentru structurile sintetice, respectiv NEG - CL - AUX (- AUX) - V pentru structurile analitice): nucleul verbal poate fi dislocat doar de adverbele clitice mai, cam, și, prea, tot, elemente cu statut de centru (X0), nu de grup (XP) (v. (6)), spre deosebire de alte limbi romanice, în care inserarea de constituenți în nucleul verbal este mai liberă ((7a-b) vs. (7c-d)). (6) a. Mariaar (*Maria) fi

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
veche, inversiunea este mult mai răspândită (v. §IV.3.2.1): (9) a. Citește-mi scrisoarea! b. citindu-mi scrisoarea c. Găsi-l-ar ăl din baltă! (internet) d. Ducă-se pe pustii! Pentru a putea deplasa verbul lexical la stânga cliticului (9a,b,d) sau la stânga complexului clitic plus auxiliar (9c) păstrând analiza conform căreia verbul se deplasează drept centru (X0-movement), există două soluții tehnice, ambele contrazise de datele lingvistice: (a) neaplicarea regulii de formare a centrului complex și derivarea prin

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
IV.3.2.1): (9) a. Citește-mi scrisoarea! b. citindu-mi scrisoarea c. Găsi-l-ar ăl din baltă! (internet) d. Ducă-se pe pustii! Pentru a putea deplasa verbul lexical la stânga cliticului (9a,b,d) sau la stânga complexului clitic plus auxiliar (9c) păstrând analiza conform căreia verbul se deplasează drept centru (X0-movement), există două soluții tehnice, ambele contrazise de datele lingvistice: (a) neaplicarea regulii de formare a centrului complex și derivarea prin deplasare lungă a centrului (engl. Long Head

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]