2,055 matches
-
exemple permit înțelegerea caracterului rațional al demersului întreprins de Bond et al.: - enunțul „Nu putem găsi la toată lumea aspecte pozitive, fie ele și de mai mică importanță. Dacă ești rău, ești rău pe de-a-ntregul” este conceput pentru a testa clivajul; - enunțul „Dacă superiorul mă enervează, mă pot răzbuna comițând unele erori sau lucrând mai încet” a fost reținut pentru a pune în evidență agresiunea pasivă. Bond (1995) subliniază că numai examenul psihologic poate identifica procesele inconștiente. Abordarea evaluativă pe bază
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
una sau alta din componentele identității sale și-l scutesc de participarea la un fenomen cultural altfel inevitabil”. Pentru Gounongbé, aceste mecanisme susțin identificarea și ajută la rezolvarea problematicii aculturației, încercând să unifice și să integreze cei doi termeni ai clivajului identității aculturate. Gounongbé descrie mai multe mecanisme de control pe care le pune în legătură cu unele dintre mecanismele de apărare cunoscute în psihopatologie. Astfel, el stabilește corespondențe între: - scotomizarea și negarea atitudinii ostile față de negri / refuzul și anularea; - iertarea, fraternizarea și
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
cu agresorul; - procesul / reparația. Originalitatea acestui demers constă tocmai în punerea în relație a mecanismelor specifice situației de aculturație cu mecanismele psihice de apărare. Astfel, mecanismele iertării, fraternizării și metisajului se leagă de unificarea și integrarea celor doi termeni ai clivajului identității aculturale prin intermediul formației de compromis și al negării realității. Alte trei mecanisme - denunțarea, denigrarea, demistificarea - ajung la același rezultat, dar prin intermediul proiecției, „aruncând în afara individului acele aspecte ale identității care sunt incompatibile cu existența celeilalte părți”. 3. Principalele metode
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
secundar; contribuțiile lui Lerner, care a propus „Scalele de evaluare a apărărilor” care îi poartă numele (Lerner și Lerner, 1980), metodă de evaluare bazată pe o importantă muncă de cercetare orientată spre validare și centrată pe măsurarea a cinci apărări (clivaj, depreciere, idealizare, identificare proiectivă și refuz) (Lerner et al., 1981 și 1987; Lerner, 1991); lucrările lui Cooper și ale colaboratorilor săi, care au condus la elaborarea unui instrument numit Rorschach Defense Scale (RDS) (Cooper și Arnow, 1986; Perry și Cooper
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
la elaborarea unui instrument numit Rorschach Defense Scale (RDS) (Cooper și Arnow, 1986; Perry și Cooper, 1989; Cooper et al., 1988 și 1991), conceput pentru evaluarea a cincisprezece apărări (izolare, intelectualizare, formațiune reacțională, raționalizare, refulare, depreciere, idealizare primitivă, identificare proiectivă, clivaj, omnipotență, proiecție și patru tipuri de refuz - masiv, hipomaniac, de tip Pollyanna și de nivel superior). În sfârșit, să notăm că, dacă cercetările lui Lerner se bazează pe teoria lui Kernberg (cu privire la patologia stărilor-limită), studiile întreprinse de Cooper au avut
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
supuși sau se supun ei înșiși, exigențele extreme pe care le impun unele mișcări de tineret sau riturile de inițiere în civilizațiile tradiționale să fie un fel de instituționalizare oferită de grupul social pentru această nevoie de ascetism. Ctc "C" Clivaj (al eului, al obiectului)tc "Clivaj (al eului, al obiectului)" Definițietc "Definiție" Acțiunea de separare, de divizare a eului (clivajul eului) sau a obiectului (clivajul obiectului) sub influența unei amenințări angoasante, acțiune având ca rezultat coexistența celor două părți astfel
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
exigențele extreme pe care le impun unele mișcări de tineret sau riturile de inițiere în civilizațiile tradiționale să fie un fel de instituționalizare oferită de grupul social pentru această nevoie de ascetism. Ctc "C" Clivaj (al eului, al obiectului)tc "Clivaj (al eului, al obiectului)" Definițietc "Definiție" Acțiunea de separare, de divizare a eului (clivajul eului) sau a obiectului (clivajul obiectului) sub influența unei amenințări angoasante, acțiune având ca rezultat coexistența celor două părți astfel separate care nu se cunosc între
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
în civilizațiile tradiționale să fie un fel de instituționalizare oferită de grupul social pentru această nevoie de ascetism. Ctc "C" Clivaj (al eului, al obiectului)tc "Clivaj (al eului, al obiectului)" Definițietc "Definiție" Acțiunea de separare, de divizare a eului (clivajul eului) sau a obiectului (clivajul obiectului) sub influența unei amenințări angoasante, acțiune având ca rezultat coexistența celor două părți astfel separate care nu se cunosc între ele, în condițiile în care formația de compromis este imposibilă. Discutarea definițieitc "Discutarea definiției
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
un fel de instituționalizare oferită de grupul social pentru această nevoie de ascetism. Ctc "C" Clivaj (al eului, al obiectului)tc "Clivaj (al eului, al obiectului)" Definițietc "Definiție" Acțiunea de separare, de divizare a eului (clivajul eului) sau a obiectului (clivajul obiectului) sub influența unei amenințări angoasante, acțiune având ca rezultat coexistența celor două părți astfel separate care nu se cunosc între ele, în condițiile în care formația de compromis este imposibilă. Discutarea definițieitc "Discutarea definiției" Fie că are loc în interiorul
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
având ca rezultat coexistența celor două părți astfel separate care nu se cunosc între ele, în condițiile în care formația de compromis este imposibilă. Discutarea definițieitc "Discutarea definiției" Fie că are loc în interiorul eului sau se produce în raport cu obiectul, mecanismul clivajului răspunde unei nevoi a subiectului de a-și domina angoasa prin două reacții simultane și opuse, una căutând satisfacerea, cealaltă ținând cont de realitatea frustrantă. Acest procedeu care servește ca soluție în caz de ambivalență conflictuală este în general reversibil
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
reversibil și temporar, apărând în mod normal încă de la începuturile vieții psihice. El joacă un rol organizator important, dar, împins la extrem, poate avea un caracter destructurant și periculos. Grație capacității de discriminare și de atenție pe care o dezvoltă, clivajul permite organizarea emoțiilor, a senzațiilor, a gândurilor sau obiectelor, condiție prealabilă a oricărui proces de integrare și socializare. Mecanism ce elimină confuzia, întrucât instaurează o primă separare, clivajul ocupă un loc special de-a lungul întregii vieți, fiind implicat, de
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
periculos. Grație capacității de discriminare și de atenție pe care o dezvoltă, clivajul permite organizarea emoțiilor, a senzațiilor, a gândurilor sau obiectelor, condiție prealabilă a oricărui proces de integrare și socializare. Mecanism ce elimină confuzia, întrucât instaurează o primă separare, clivajul ocupă un loc special de-a lungul întregii vieți, fiind implicat, de pildă, în posibilitatea de a observa o emoție sau de a o da pur și simplu deoparte pentru a putea gândi sau pentru a construi o judecată. Mai
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
simplu deoparte pentru a putea gândi sau pentru a construi o judecată. Mai mult decât în cazul altor mecanisme de apărare, rolul său este eminamente pozitiv în structurarea vieții psihice, ca și în instaurarea de moduri relaționale. Proces de separare, clivajul inaugurează demarcația dintre un aparat psihic diferențiat și primele relații obiectuale marcate de ambivalență. Să amintim aici că, descriind originea lumii, Facerea începe cu separarea primordială, aceea a pământului de ape. Așa cum subliniază Laplanche și Pontalis (1967), clivajul nu este
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
de separare, clivajul inaugurează demarcația dintre un aparat psihic diferențiat și primele relații obiectuale marcate de ambivalență. Să amintim aici că, descriind originea lumii, Facerea începe cu separarea primordială, aceea a pământului de ape. Așa cum subliniază Laplanche și Pontalis (1967), clivajul nu este la drept vorbind o simplă apărare, ci mai degrabă o modalitate de a asigura coexistența a două procedee de apărare. Acest fapt presupune oare o întărire sau o slăbire a clivajului, văzut ca apărare? Este de presupus că
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
ape. Așa cum subliniază Laplanche și Pontalis (1967), clivajul nu este la drept vorbind o simplă apărare, ci mai degrabă o modalitate de a asigura coexistența a două procedee de apărare. Acest fapt presupune oare o întărire sau o slăbire a clivajului, văzut ca apărare? Este de presupus că prevalența rolului structurant sau defensiv, în funcție de circumstanțe, va face din clivajul „reușit” un motor al dezvoltării sau un obstacol în calea progresului psihic și relațional. Istorictc "Istoric" Chestiunea subiectului divizat a fost abordată
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
degrabă o modalitate de a asigura coexistența a două procedee de apărare. Acest fapt presupune oare o întărire sau o slăbire a clivajului, văzut ca apărare? Este de presupus că prevalența rolului structurant sau defensiv, în funcție de circumstanțe, va face din clivajul „reușit” un motor al dezvoltării sau un obstacol în calea progresului psihic și relațional. Istorictc "Istoric" Chestiunea subiectului divizat a fost abordată în 1889 de Janet, apoi, în 1895, de Freud și Breuer, în legătură cu isteria sau hipnoza, pe seama cărora aceștia
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
al dezvoltării sau un obstacol în calea progresului psihic și relațional. Istorictc "Istoric" Chestiunea subiectului divizat a fost abordată în 1889 de Janet, apoi, în 1895, de Freud și Breuer, în legătură cu isteria sau hipnoza, pe seama cărora aceștia din urmă pun clivajul conștiinței, explicând astfel rezistența la rememorarea amintirilor, ca și faimoasele dedublări ale personalității. După Freud și Breuer, „clivajul conținuturilor conștiinței este consecința unui act de voință din partea bolnavului”. Într-o concepție diferită, psihiatrii, și mai ales Bleuler, se sprijină pe
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
abordată în 1889 de Janet, apoi, în 1895, de Freud și Breuer, în legătură cu isteria sau hipnoza, pe seama cărora aceștia din urmă pun clivajul conștiinței, explicând astfel rezistența la rememorarea amintirilor, ca și faimoasele dedublări ale personalității. După Freud și Breuer, „clivajul conținuturilor conștiinței este consecința unui act de voință din partea bolnavului”. Într-o concepție diferită, psihiatrii, și mai ales Bleuler, se sprijină pe conceptul de Spaltung pentru a descrie disocierea proprie schizofreniilor. Abia spre sfârșitul vieții, Freud va conceptualiza noțiunea de
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
conținuturilor conștiinței este consecința unui act de voință din partea bolnavului”. Într-o concepție diferită, psihiatrii, și mai ales Bleuler, se sprijină pe conceptul de Spaltung pentru a descrie disocierea proprie schizofreniilor. Abia spre sfârșitul vieții, Freud va conceptualiza noțiunea de clivaj, mai precis aceea de clivaj al eului, definit, într-o perspectivă structurală, ca un proces prin care eul se poate scinda pentru a face față unei realități periculoase. Lui Mannoni (1969) i se datorează faptul de a fi evidențiat realitatea
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
act de voință din partea bolnavului”. Într-o concepție diferită, psihiatrii, și mai ales Bleuler, se sprijină pe conceptul de Spaltung pentru a descrie disocierea proprie schizofreniilor. Abia spre sfârșitul vieții, Freud va conceptualiza noțiunea de clivaj, mai precis aceea de clivaj al eului, definit, într-o perspectivă structurală, ca un proces prin care eul se poate scinda pentru a face față unei realități periculoase. Lui Mannoni (1969) i se datorează faptul de a fi evidențiat realitatea și frecvența unei asemenea atitudini
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
pentru a face față unei realități periculoase. Lui Mannoni (1969) i se datorează faptul de a fi evidențiat realitatea și frecvența unei asemenea atitudini, observabilă, de exemplu, în expresia: „Sunt sigur, dar...”, care, reflectând un eu aflat în stare de clivaj, este formulată în doi timpi, separați în punctuație printr-o virgulă. Freud consacră clivajului un articol intitulat „Fetișismul” (1927b/1985), în care arată că acest mecanism apare atât în nevroza obsesională, cât și în psihoză. În 1938, articolul său „Clivajul
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
de a fi evidențiat realitatea și frecvența unei asemenea atitudini, observabilă, de exemplu, în expresia: „Sunt sigur, dar...”, care, reflectând un eu aflat în stare de clivaj, este formulată în doi timpi, separați în punctuație printr-o virgulă. Freud consacră clivajului un articol intitulat „Fetișismul” (1927b/1985), în care arată că acest mecanism apare atât în nevroza obsesională, cât și în psihoză. În 1938, articolul său „Clivajul eului în procesul de apărare” se referă la același mecanism, pe care îl va
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
clivaj, este formulată în doi timpi, separați în punctuație printr-o virgulă. Freud consacră clivajului un articol intitulat „Fetișismul” (1927b/1985), în care arată că acest mecanism apare atât în nevroza obsesională, cât și în psihoză. În 1938, articolul său „Clivajul eului în procesul de apărare” se referă la același mecanism, pe care îl va comenta și în Compendiu de psihanaliză (1940/1967). În textul intitulat „Clivajul eului în procesul de apărare” (1938/1987), Freud subliniază producerea clivajului sub influența unui
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
mecanism apare atât în nevroza obsesională, cât și în psihoză. În 1938, articolul său „Clivajul eului în procesul de apărare” se referă la același mecanism, pe care îl va comenta și în Compendiu de psihanaliză (1940/1967). În textul intitulat „Clivajul eului în procesul de apărare” (1938/1987), Freud subliniază producerea clivajului sub influența unui traumatism psihic, atunci când eul copilului este amenințat de o revendicare pulsională prea puternică, îndeosebi la apogeul atins de angoasele de castrare. Cele două reacții contradictorii care
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
1938, articolul său „Clivajul eului în procesul de apărare” se referă la același mecanism, pe care îl va comenta și în Compendiu de psihanaliză (1940/1967). În textul intitulat „Clivajul eului în procesul de apărare” (1938/1987), Freud subliniază producerea clivajului sub influența unui traumatism psihic, atunci când eul copilului este amenințat de o revendicare pulsională prea puternică, îndeosebi la apogeul atins de angoasele de castrare. Cele două reacții contradictorii care sunt, pe de o parte, realizarea dorinței de masturbare și, pe
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]