1,296 matches
-
taine tulburătoare. Altfel cum să-mi explic dorința de a face un salt interior ca să trec în lumea de frumuseți de odinioară pentru a o reînvia acum în prag de primăvară? Mi s-a aprins dorul de Bucureștiul în care clocotea pulsul vieții și veselia și uneori hulit, Bucureștiul cu oameni care aveau pofta de viață și știau să trăiască frumos. Parcă mă împinge cineva din spate să caut urmele acelei perioade când România s-a arătat în haină strălucitoare de
POFTA DE VIAŢĂ DE ALTĂDATĂ de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 82 din 23 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349135_a_350464]
-
sale, devine summum-ul experiențelor filozofice de-o viață. Cititorul e uimit de adâncimea gândirii creatorului nepereche. El se adresează materiei indiferente, curge împreună cu ea spre infinit în amestec de veselie și tristețe, caută adevărul și se caută pe sine, clocotește dorind să aibă mereu ceva de spus, încearcă faustic să oprească timpul în loc. Viața pentru Solo Har are trei repere: ea începe cu „durerea nașterii”, se termină „cu tainele mormintelor”, iar între aceste două limite se găsește un singur mare
ZBOR ÎN CĂDERE – CARTE FRUMOASĂ, CINSTE CUI TE-A SCRIS ! de MAGDALENA BRĂTESCU în ediţia nr. 1293 din 16 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349325_a_350654]
-
-n gerul grotesc, Iar sudoarea-i de sticlă între lumi ancestrale, Lentă ceața înoată în sublim femeiesc, Umblă-n valuri desculță cu simțiri născătoare, Trupuri uită-nghețarea, în statui clipe zbor, Vers cu chipuri încântă, marș pe muzica iernii, În adânc clocotind viscoliri se strecor Și în zori curg urări renăscute-n vecernii, Aripi cresc din trecut în prezent, viitor, Timpul moare închis într-o singură noapte, Geniul vieții se înalța în altar cu onor, Nălțătoarea lumină clopot Sfânt bate-n carte
AN DE AN UN COLIND de AUREL AURAȘ în ediţia nr. 1828 din 02 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/349924_a_351253]
-
îl simt precum Un freamăt de iubire ce mă-mbată. A porții suflet deschid larg, acum, Pentru iubirea pură și nevinovată. Privești în ochii mei, flămânzi de tine. Seninul lor albastru te-ndeamnă să-i iubești. Fiori zburdalnici simt, cum clocotesc în mine. Când mă săruți, Iubite, mă înnebunești! A nopții caldă vrajă e plină de secrete Inima o simt cum îți zvâcnește-n piept. Focul de pe buze cu-a dragostei pecete Arșița s-o stingi, Iubire, te aștept! Ființa-mi
TE-AŞTEPT DIN NOU IUBIRE, CÂND CLIPA-I ADORMITĂ! de DOINA THEISS în ediţia nr. 1229 din 13 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/344590_a_345919]
-
popularitatea lui era grav afectată și numele lui ajunsese de batjocură pe buzele tuturor iar relația lui cu Irodiada era prilej de glume pentru toți, chiar și printre unii dintre amicii săi. Irod nu luase însă în seamă că poporul clocotea de mânie la adresa lui când se află de întemnițarea profetului fiindcă Ioan era foarte iubit. Informat că ar putea ca lucrurile să degenereze într-o revoltă populară, Irod nu îl întemniță pe profet în Tiberias, unde își avea scaunul de tetrarh
AL TREILEA FRAGMENT. de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1210 din 24 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347932_a_349261]
-
țării măruntaie Și cătând, nesocotiții, ca din trupul ei să taie Partea ce-a mai rămas bună, membrul ce-a mai rămas teafăr. Pieptul lor, plin de medalii, strălucea ca un luceafăr. Dar înnuntru sub medalii și sub hainele bogate Clocotește-n oala cărnei, otrăvită de păcate, La a negrelor lor pofte, la a infamiei pară Clocotește crima... stoarceți, stoarceți măduva din țară! Nu vă pese! Striviți totul! Cugetați că poate mâini O să pierdeți cârma țării ș-or să vină alți
CÂRMACII DE ALEXANDRU VLAHUŢĂ de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 1118 din 22 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347537_a_348866]
-
bună, membrul ce-a mai rămas teafăr. Pieptul lor, plin de medalii, strălucea ca un luceafăr. Dar înnuntru sub medalii și sub hainele bogate Clocotește-n oala cărnei, otrăvită de păcate, La a negrelor lor pofte, la a infamiei pară Clocotește crima... stoarceți, stoarceți măduva din țară! Nu vă pese! Striviți totul! Cugetați că poate mâini O să pierdeți cârma țării ș-or să vină alți stăpâni. Deci, pârjol și jaf! Opinca hoitul să rămână os Ca să nu mai aibă alții, după
CÂRMACII DE ALEXANDRU VLAHUŢĂ de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 1118 din 22 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347537_a_348866]
-
planetă a spiritului, a dragostei în care renaște o lume mai pură și mai bună. Osia lumii acesteia este cântecul. Ce frumoși și buni sunt cei care cântă! Cândva, în anii șaizeci, destinul unei tinere care descătușa sfiala inimii și clocotea la chemarea muzicii, era străluminat de fascinația ritmurilor spaniole. Acea tânără va deveni curând o stea a muzicii ușoare românești. Era Marina Voica (Nikolskaia), dăruită cu două frumuseți: a chipului și a vocii. Mai târziu, cântecul ei avea să rezoneze
MARINA VOICA. IUREŞUL UNUI SPIRIT ŞI MIRACOLUL MUZICII de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1114 din 18 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347523_a_348852]
-
când sunetele redevin picuri de rouă într-un trup chircit în așteptări. se vor aduce ofrande artiștilor prea plastici pentru a schimba penelul, cu bagheta de ametist a gândului curat, în ruga mireanului, în plină frică de absolut. cu sângele clocotind a uitare, va accepta uimirea ca pe viața simplă a inimii din centrul cercului, structurat într-o tehnică a unei geometrii reinventate de propria oglindă, în ciobul dintâi din răspântia ultimă, a drumului... legăn arterele visului pe căile cuvântului. ideile
PROZĂ LIRICĂ ŞI POEZIE de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 374 din 09 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361899_a_363228]
-
ce, vasele spălate de femeia aceea precis sunt pline de microbii de pe mâinile ei de țărancă ignorantă”. Căută o cutie cu chibrituri, aprinse în fugă aragazul și puse pe el un cazan mare, plin ochi cu apă. Când îl văzu clocotind, aproape opărindu-se, vărsă apa peste vasele îngrămădite în chiuvetă mai răsturnă peste ele și o cutie de dero și cu o cârpă curată începu să frece cratițe, linguri, oale... nu ierta nimic. Terminând cu vasele din bucătărie, veni rândul
NĂPRASNICA FOBIE A LUI POLICARP RESTEU de ION IANCU VALE în ediţia nr. 1892 din 06 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365983_a_367312]
-
o iuțeală chiar mai mare decât a gândului hoinar, am părăsit timpul real intrând în cel imaginar, ca să mă-ndrept către Iudeea procuratorului Pilat, unde Iisus Mântuitorul urma să fie judecat... Murdar, cu case din chirpici ca orice urbe-orientală, Ierusalimul clocotea de forfotă și zăpușeală, cu miile de vagabonzi trăgând cu ochiul la tejghele și cetele de cerșetori aidoma unor belele. Iar scaunul de judecată cu-nvinuitul la mijloc, era de-oșteni încercuit ca gloata să o țină-n loc. Altminteri, hidra
ÎNTOARCEREA ÎN TIMP de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 940 din 28 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/365140_a_366469]
-
nr. 657 din 18 octombrie 2012. Februarie 27 Olimpiada Am ajuns acasă frânt, sleit de puteri, obosit, fragmentat în milioane de gânduri. Dorm, visând la ziua de astăzi. Dorm în mine ca să nu trezesc toate emoțiile și taifunul să înceapă. Clocotesc și evapor înlăuntrul meu... doar așa dispare râul.. așa cred. Astăzi am fost la olimpiada la religie. Cred că sfârșitul de săptămână la bunici se face simțit. Am zăbovit, însă, ore bune în Timișoara după proba. Am naufragiat prin oraș
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/366482_a_367811]
-
După puțină vreme, fără nicio ... Citește mai mult Februarie 27OlimpiadaAm ajuns acasă frânt, sleit de puteri, obosit, fragmentat în milioane de gânduri. Dorm, visând la ziua de astăzi. Dorm în mine ca să nu trezesc toate emoțiile și taifunul să înceapă. Clocotesc și evapor înlăuntrul meu... doar așa dispare râul.. așa cred.Astăzi am fost la olimpiada la religie. Cred că sfârșitul de săptămână la bunici se face simțit.Am zăbovit, însă, ore bune în Timișoara după proba. Am naufragiat prin oraș
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/366482_a_367811]
-
poetul Nicolás Fernández de Moratín. De atunci și până astăzi, întreaga națiune spaniolă pare decisă în lunile de vară să nu se abată de la mottoul încetățenit: „Nicio fiesta fără taur!” Iulie, august. Căldură mare. Creierele se-nfierbântă, sângele prinde a clocoti în vene. „Duminică după-amiază, 6. iulie, fiesta explodează. Descriere mai potrivită nu există”, așa descrie Hemingway în anul 1926, prin glasul lui Jake Barnes, personajul principal al romanului Fiesta, acea atmosferă incandescentă. Opera sa a adus celebritate sărbătorii Feria de
FIESTA TOTAL de GABRIELA CĂLUŢIU SONNENBERG în ediţia nr. 946 din 03 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/366524_a_367853]
-
pământ, menirea să ne-o împlinim! La țarină vom arde jertfe ca Domnului să-I mulțumim. Scena 2 (Abel jertfește un miel, iar Cain aduce jertfă din roadele pământului. Numai jertfa lui Abel este primită de Dumnezeu cu plăcere.) Cain: (clocotind de furie) Nu-i drept ca jertfa ta infectă să-i pară Domnului aleasă, pe când a lutului rodire să fie cu dispreț respinsă! Abel: (foarte surprins) Vai, frate, cât de aspru ești! Să-mi spui cu ce sunt vinovat de-
TEATRU: FIAT VOLUNTAS TUA (POEM DRAMATIC) de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 949 din 06 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/366626_a_367955]
-
citit o carte, La un concert vreodată nu s-a dus Și din fotoliul unde a ajuns Înțelepciune și destine-mparte! El nu știe ce-nseamnă Simfonia, Mai mult nici nu cunoaște cheia-sol, Tristețile îmi dau acum ocol Și-mi clocotește-n inimă mânia... Tăiați fără de milă-n carne vie, De ce în Viață s-au făcut artiști? ” Tu, Patrie, de vrei să mai exiști Trezește-ți fiii dintru letargie... Nu mai avem nevoie de Cultură”, Spunea trimisul-șef de la Partid, De
CULTURA... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 198 din 17 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366729_a_368058]
-
splendoarea” și decăderea ei, cu „acces direct” la cancanuri și „perieri” de prost gust care te fac, pe de-o parte, să nu regreți că stai departe de acea societate bolnavă, dar pe de alta, naște revolta, sentimentul acela care clocotește în tine zbătându-se să demonstreze că nu toți românii sunt tâmpiți, că nu sunt nici „figuranți” pe o scenă a valorilor răsturnate și nici „actori de tinichea”. România are valorile ei, atâtea câte-au mai rămas „acasă” și trebuie
PROMOVAREA NONVALORII ... BRAND NAŢIONAL? de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 197 din 16 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366714_a_368043]
-
Și-ntreaga mea ființă Un fior o străbate. De câte ori te văd, Asupră-ți privirea-mi ațintesc, Dar când privești spre mine, Mă tulbur și roșesc. Aș vrea ca al meu glas În minte să-ți răsune Așa precum sîngele Îți clocotește-n vine. Aș vrea ca al meu chip În fața sa- ți apară În somn ,dar și aevea Să te gândești la mine. Ți-aduci aminte oare De despărțirea noastră La vârsta când unii Copii deja-s eroi, Cănd inimile noastre
DE CÂTE ORI TE-AUD de ADINA ROSENKRANZ HERSCOVICI în ediţia nr. 1719 din 15 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/365623_a_366952]
-
loveam necontenit, Urlam la tine că dementul, eram desuchiat. Pe cărări ascunse umblam beat, dus si-aiurit, Nervos soseam acasă și iarăși țipam înfuriat, Baguiam fleacuri din zori și până-n asfințit. Suferind cumplit, tu tăceai. Eram contrariat, Dar continuăm să clocotesc. Sunt un smintit, Ca un fraier, din viața mea te-am concediat. *** PUTEȚI CAUTĂ PE INTERNET, ÎN FORMAT EBOOK, VOLUMELE PUBLICATE DE ACELASI AUTOR: „Până când ne vom revedea... te iubesc!”; „Dosarul «Strigoiul»”; „Versuri (ne)serioase pentru pici glumeți”; „Versuri pentru
«STIHURI MELANCOLICE de DRAGOȘ MARIUS CHIRIAC în ediţia nr. 1891 din 05 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365614_a_366943]
-
când ajungeau acasă își puneau pistolul la frunte. Ca să știi ce să alegi, trebuie să te informezi bine în prealabil și să îți faci un plan bine stabilit. E recomandabil să începi pe când se lasă seară, cănd aerul începe să clocotească de viață. Noi am început să facem o lungă plimbare pe jos pe această faimoasa stradă, Las Vegas Strip, ca să admirăm dintr-o privire generală reclamele celor mai multe și mai luxoase cazinouri din lume, a restaurantelor elegante, a celor mai faimoase
O VACANŢĂ EXOTICĂ LA LAS VEGAS de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 1113 din 17 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365969_a_367298]
-
de întoarcere, poate inspirată de teribilismul Marei, îmi dădea și mie târcoale un soi de avânt că pe vremea anilor mai tineri, pentru cum m-am avântat să urc pe un drum în care arșiță părea că face aerul să clocotească. În gând cântăream cuvintele cu care voi povesti prietenelor mele, căutăm cuvintele în care modestia și măsură dreapta a realității să nu lase fără frâu entuziasmul izbânzii mele. Noaptea am adormit păstrând încă pe buze un surâs discret că un
O VACANŢĂ EXOTICĂ LA LAS VEGAS de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 1113 din 17 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365969_a_367298]
-
falnicilor flăcăi ai Neamului. Toate Apele creației, poartă în scutecele lor cristaline, șoaptele și murmurul Doinelor nepieritoare. În clopotul inimii Mariei dangăne tot plânsul, întreaga sărăcia, nefasta urgie, rușinoasa înstrăinare, zborul frânt al nădejdii, norul lăcustelor pustiitoare, prăpădul păgân, care clocotește în inimile vrăjmașilor și se revarsă peste sângele Neamului creștin și sfânt. De la Nistru pân-la Tisa / Tot românul plâsu-mi-s-a/ Că nu mai poate străbate/ De-atâta străinătate./ Din Hotin și pân-la Mare/ Vin Muscalii de-a călare,/ De la Mare la
REGINA CÂNTECULUI POPULAR ROMÂNESC de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1102 din 06 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/361576_a_362905]
-
niște lupi flămânzi, s-au luat în brațe începând să se sărute și să se strângă în brațe. Irina aștepta demult aceste clipe și era în stare să sară pe el acolo pe munte în drum spre Gârbova. Simțea cum clocotește sângele în ea, cum dorința este mai mare decât abținerea și că dacă nu este posedată de iubit cât mai curând, îi vine să plece fără niciun țel pe munte. Începu singură să-și arunce de pe ea tot ce o
ANA, FIICA MUNTILOR, ROMAN; CAP. IX de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1117 din 21 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/361602_a_362931]
-
dar el nu o luă în seamă și se trezi cu capul pe umărul lui, în timp ce el o săruta apasta, într-un mod destul de expert. “Trebuie să mă opresc!” îi striga rațiunea, dar trupul ei, cuprins de dragostea ce îi clocotise de atât timp în inimă, toate se porniră împotriva rațiunii și câștigară. N-ar fi dorit să pară ca o fată ușoară înaintea lui, dar nnu avea putere să se împotrivească. Acel sărut îi ttrezise simțăminte noi, necunoscute până atunci
NEPUTINŢA I de CEZAR C. VIZINIUCK în ediţia nr. 715 din 15 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351711_a_353040]
-
Articolele Autorului Răceala îmi străbate corpul, brațele amorțite caută sprijin, prin rugăciune se scurge viața. Târăsc picioarele, oase sticloase sub plan înclinat tremură. Maladia mi-a cuprins neputința, a otrăvit laptele (altă culoare și consistență). I-a ascuns goliciunea, nesperanța clocotește piatra colțuroasă din crater. În casa zămislirii de îngeri au rămas două bătăi de aripi ( trosnesc la fiecare zbatere) ca să atingă Lumina. Încep drumul întoarcerii printre stropii de viață, aștept liniștea promisă, iubirea din iertare biletul spre nemurire. Referință Bibliografică
LAPTE OTRĂVIT de CĂTĂLINA NICOLETA MUNTEANU în ediţia nr. 790 din 28 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351996_a_353325]