560 matches
-
de greutate al activității economice a Dobrogei s-a mutat spre nord. Administrația a fost genoveză. În economia sa negoțul maritim a fost un factor determinant. Orașul a deservit atât teritoriile Moldovei și Munteniei înainte de întemeierea statelor românești, cât și Cnezatul Haliciului sau Imperiul Mongol. Într-o fază târzie, portul a deservit însă și nevoi ale negustorilor sași din Transilvania. Decăderea sa a survenit într-un context în care ca urmare a revirimentului spiritual islamic produs spre 1340, s-a declanșat
Vicina (oraș) () [Corola-website/Science/335371_a_336700]
-
monetară era asigurată de monede bizantine (hyperperi). Asemeni Perei, Caffei sau Trebizondei, Vicina avea propria variantă de hyperper și propriile sale unități de măsură. Orașul a ajuns să deservească atât teritoriile Moldovei și Munteniei înainte de întemeierea statelor românești, cât și Cnezatul Haliciului sau Imperiul Mongol. Mongolii s-a folosit de acesta pentru desfacerea produselor lor (cereale, ceară, piei tăbăcite, pește - cu proveniență din ținuturile dunărene sau din stepele nord-pontice), produse care erau schimbate pe altele manufacturate aduse din orașele - mai ales
Vicina (oraș) () [Corola-website/Science/335371_a_336700]
-
identificată în mod oficial cu Sfântul Gheorghe începând cu anul 1730, când a fost astfel descris într-un decret imperial. Vechea formă a călărețului ucigând balaurul, cunoscut ca Sfântul Gheorghe Purtătorul Victoriei ("Победоносец") a fost tot timpul imeaginea asociată cu Cnezatul Moscovei și a devenit mai târziu stema oficială a orașului Moscova. O reprezentare mai veche a unui călăreț înarmat cu o suliță apare pe un sigiliu din timpul cneazului Moscovei Vasili Dmitrievici. Șarpele (sau balaurul) a fost adăugat pe vremea
Stema Rusiei () [Corola-website/Science/302838_a_304167]
-
a devenit soție. Prințesa era nepoata ultimului împărat bizantin, Constantin al XI-lea Paleologul. Vulturul bicefal a fost simbolul bizantin al reunificării vestului și estului Imperiului Roman. După căderea Constantinopolului în 1453, Ivan cel Mare și urmașii săi au proclamat Cnezatul Morcovei ultimul bastion al adevăratei credințe și, prin urmare, urmașul Imperiului Roman. De aici și expresia "A treia Roamă", care desemna Moscova și, prin extensie, Rusia. Începând cu anul 1497, Rusia a fost proclamată egala Sfântului Imperiu Roman de Națiune
Stema Rusiei () [Corola-website/Science/302838_a_304167]
-
permanent. Începând cu secolul VI începe migrațiunea triburilor slave. Până la invazia tătaro-mongolă (1240), teritoriul dintre Bugul de Sud și Nistru s-a aflat sub suzeranitatea cnezilor de la Kiev, iar mai apoi a celor de la Halici. După cucerirea de către tătaro-mongoli a cnezatelor slavone de est, ținutul a fost inclus în componența Hoardei de Aur, Ulusul Gioci (Giuci). În prima jumătate a secolului XIII, tătarii nohai formează în zonă hanatul lor. Iar în jurul anului 1400 teritoriul intră în componența Marelui ducat al Lituaniei
Nezavertailovca, Stînga Nistrului () [Corola-website/Science/305123_a_306452]
-
de sub Munte este situată în nord-estul județului la poalele munților Maramureșului, pe drumul județean DJ187 Leordina - Ruscova - Poienile de sub Munte, și este străbătută de râul Ruscova. Satul Poienile de sub Munte este atestat documentar în anul 1353, facând parte din teritoriul "Cnezatului de Vale" al neamului Bogdăneștilor, fiind întărită și hotărnicită în 1353 fiilor lui Iuga. După alte surse, din 1411 (Polyna). . Faptul că Poienile de sub Munte a făcut parte în 1353 din moșia Cuhea, reiese clar din explicația pe care o
Poienile de sub Munte, Maramureș () [Corola-website/Science/301585_a_302914]
-
Ioan Mihali în diploma din 21 aprilie 1411. Astfel, el arată că moșiile prezentate din diploma din 1411, printre care și Poienile de sub Munte, erau ale lui Ion Vodă, fiul lui Ruszka-Polyana. Iuga Vodă era „frate dulce” cu Bogdan Vodă. Cnezatul de Vale al Bogdăneștilor era situat pe Valea Vișeului și pe cursul superior al Izei, cu limita în defileul dintre Bârsana și Strâmtura. De-a lungul istoriei sale, Poienile de sub Munte a avut mai multe denumiri, astfel în anul 1411
Poienile de sub Munte, Maramureș () [Corola-website/Science/301585_a_302914]
-
sec. VI-IX e.n., au apărut 3 sate, fapt confirmat de urmele de bordeie, vase de argilă date din anii 500-700 e.n. Ulterior sunt atestați aici Bolohovenii, o populație de obîrșie parțial slavă (Tiverții) și parțial romanică (Bолохи), aliată a cnezatului Galiției-Volîniei. După întemeierea Țării Moldovei, pe locul cetății a existat, în vecinătatea așezării civile, o fortificație inițial din lemn, atestată în sec. XV și menită să apere vadul Nistrului de năvălirile tătarilor. În cursul de mijloc al Nistrului este situat
Soroca () [Corola-website/Science/297399_a_298728]
-
oficialii care nu erau de credință creștină. În regat a început să se manifeste o intoleranță crescândă față de creștinii ortodocși, lucru demonstrat de altfel prin transferul mânăstirii din Visegrád către ordinul benedictin în 1221. Andrei al II-lea a invadat Cnezatul Galiției în mai multe rânduri, dar nu a reușit să devină stăpânul pe termen lung a teritoriilor vecinului său. În ultimii ani ai domniei sale, fiul și moștenitorul lui, Béla a jucat un rol tot mai important în formarea politicii externe
Regatul Ungariei (1000–1538) () [Corola-website/Science/328221_a_329550]
-
uniuni de obști: Vrancea, Câmpulung și Thigheci a relatat Dimitrie Cantemir. Câteva uniuni de obști alegeau o căpitenie militară intitulată voievod, iar teritoriul condus de acesta capătă denumirea de voievodat. În unele ținuturi învecinate cu slavii ele se mai numeau cnezate banate sau jupânate. Procesul de unificare a micilor voievodate în formațiuni teritoriale mai mari și mai viabile a reprezentat debutul constituirii statului medieval. Procesul de apariție a unor formațiuni statale mai avansate în spațiul extracarpatic, a întârziat deoarece acesta era
Descălecatul Moldovei () [Corola-website/Science/326954_a_328283]
-
și de slăbirea presiunii exercitate de coroana maghiară, confruntată cu dificultăți cum ar fi stingerea dinastiei Arpadienilor (1301) și declanșarea luptelor pentru tron. În secolul al XIII-lea, teritoriul viitorului stat moldovenesc se afla în arile de influență politică ale Cnezatului de la Halici (sau Galiția-Volînia), și Hanatului Hoardei de Aur, fiind fragmentat în mici cnezate precum cel de la Onuțu (lîngă Hotin), cel al cetății Hansca (în ținutul Lăpușnei), sau cel al Bârladnicilor (cu centrul politic la Bârlad). Iașii (popor iranic înrudit
Descălecatul Moldovei () [Corola-website/Science/326954_a_328283]
-
stingerea dinastiei Arpadienilor (1301) și declanșarea luptelor pentru tron. În secolul al XIII-lea, teritoriul viitorului stat moldovenesc se afla în arile de influență politică ale Cnezatului de la Halici (sau Galiția-Volînia), și Hanatului Hoardei de Aur, fiind fragmentat în mici cnezate precum cel de la Onuțu (lîngă Hotin), cel al cetății Hansca (în ținutul Lăpușnei), sau cel al Bârladnicilor (cu centrul politic la Bârlad). Iașii (popor iranic înrudit cu actualii Oseți din Caucaz) controlau centrul arealului, capitala lor Aski fiind numită în
Descălecatul Moldovei () [Corola-website/Science/326954_a_328283]
-
ca Valahia Minor. Astfel în 1276-1277 regele Ottocar al II - lea al Boemiei nu a putut primi ajutor de la ruteni (bruteni) în lupta cu împăratul Rudolf de Habsburg, deoarece aceștia se aflau în conflict militar cu valahii (blacii) de la hotarul cnezatului. Peste o jumătate de secol, la 1326, aceeași blaci împreună cu ruteni și lituanieni au participat la o campanie militară poloneză împotriva markgrafului de Brandenburg. Despre un voievod valah de "peste pădure" (de la răsărit de Carpați), „domn peste ceilalți” voievozi se
Descălecatul Moldovei () [Corola-website/Science/326954_a_328283]
-
că viitorul domnitor nu a renunțat de la bun început la ideea revenirii, deoarece mai tîrziu sunt amintiți că au pătruns în Maramureș "invasores de Mulwa". Odată însă cu incendierea bisericii și curții din Cuhea și confiscarea domeniului său, precum și acordarea cnezatului Cuhea din Maramureș cu satele aparținătoare ca răsplată lui Balc și fraților lui prin Diploma regelui Ludovic din 2 februarie 1365, voievodul se instalează definitiv în Moldova. Ștefan fiul cel mare al lui Bogdan I a murit în 1358 în
Descălecatul Moldovei () [Corola-website/Science/326954_a_328283]
-
pe o întindere de 2-3 hectare fragmente de cărămizi, țigle și ceramică, indicând locul așezării civile (vicus canabae) aflate în apropierea castrului. G. Popa Lisseanu, O.G. Lecca, A. Lapedatu și I. Lupaș susțin că Brețcu a fost un vechi cnezat românesc pomenit în diplomă regelui Sigismund din anul 1426. Conform analizei diplomei din anul 1426 făcută de Lisseanu, "Brețcu" a fost un cnezat românesc condus de "Ioan Cneazul (chinezul în originalul tradus de Lisseanu) zis Ungurul și Radul fiul lui
Comuna Brețcu, Covasna () [Corola-website/Science/310383_a_311712]
-
Popa Lisseanu, O.G. Lecca, A. Lapedatu și I. Lupaș susțin că Brețcu a fost un vechi cnezat românesc pomenit în diplomă regelui Sigismund din anul 1426. Conform analizei diplomei din anul 1426 făcută de Lisseanu, "Brețcu" a fost un cnezat românesc condus de "Ioan Cneazul (chinezul în originalul tradus de Lisseanu) zis Ungurul și Radul fiul lui Tăcu din Brețcu". Aceștia se prezintă înaintea regelui Sigismund și-l roagă să confirme privilegiile și libertățile comunei lor. Regele Sigismund admite că
Comuna Brețcu, Covasna () [Corola-website/Science/310383_a_311712]
-
Diploma Cavalerilor Ioaniți, acordată acestora de regele Ungariei Béla al IV-lea, oferă prețioase știri despre existența voievodatelor și cnezatelor românești conduse de voievozii Litovoi și Seneslau și de cnejii Ioan și Farcaș, precum și despre dezvoltarea economică a Țării Românești, ai cărei locuitori se ocupau cu agricultura, creșterea vitelor și pescuitul. Tot din rezultă că din timpuri străvechi se cunoștea
Diploma Ioaniților () [Corola-website/Science/309604_a_310933]
-
vor arăta îndată în această scrisoare, îi dăm și îi dăruim lui și prin dânsul numitei case întreaga țară a Severinului împreună cu munții ce țin de ea și cu toate celelalte și cu toate celelalte ce atârnă de ea, precum și cnezatele lui Ioan și Farcaș, până la râul Olt, afară de teritoriul cnezatului voievodului Litovoi, pe care îl lăsăm olatilor așa cum l-au stăpânit aceștia și până acum. Totuși în așa fel încât jumătate din toate foloasele și veniturile și slujbele din întreaga
Diploma Ioaniților () [Corola-website/Science/309604_a_310933]
-
dăruim lui și prin dânsul numitei case întreaga țară a Severinului împreună cu munții ce țin de ea și cu toate celelalte și cu toate celelalte ce atârnă de ea, precum și cnezatele lui Ioan și Farcaș, până la râul Olt, afară de teritoriul cnezatului voievodului Litovoi, pe care îl lăsăm olatilor așa cum l-au stăpânit aceștia și până acum. Totuși în așa fel încât jumătate din toate foloasele și veniturile și slujbele din întreaga țară a Severinului amintită mai sus, și din cnezatele numite
Diploma Ioaniților () [Corola-website/Science/309604_a_310933]
-
teritoriul cnezatului voievodului Litovoi, pe care îl lăsăm olatilor așa cum l-au stăpânit aceștia și până acum. Totuși în așa fel încât jumătate din toate foloasele și veniturile și slujbele din întreaga țară a Severinului amintită mai sus, și din cnezatele numite mai sus, să o păstrăm pe seama noastră și a urmașilor noștri, cealaltă jumătate căzând în folosul casei pomenite mai sus, afară de bisericile clădite și cele ce se vor clădi în toate teritoriile sus zise, din veniturile cărora nu păstrăm
Diploma Ioaniților () [Corola-website/Science/309604_a_310933]
-
slavii și bulgarii în secolul VII, ungurii în a doua jumătate a secolului IX, pecenegii, cumanii, uzii și alanii în secolele X-XII și tătarii în secolul XIII. În perioada timpurie a Evului Mediu și ulterior, au fost create, - mai întâi - cnezatele și voievodatele, ca formațiuni prestatale românești. Existența reală a celor mai timpurii "ducate" menționate în lucrarea "Gesta Hungarorum", anume cele ale "ducilor" Gelu, Glad și Menumorut, nu a putut fi confirmată de nici-o altă sursă și nici de studiile arheologice
Istoria României () [Corola-website/Science/308978_a_310307]
-
anume "banatele" croate, sârbești sau românești, cele din urmă fiind cele de la Timișoara și de la Severin (actuala Oltenie). Transilvania este menționată ca voievodat autonom, vasal al Ungariei, începând cu secolul XII. Banatul și Transilvania apar ce formații urmașe ale unor cnezate mai mici : Neaga, Kean, Ahtum și Chanadinus. În Evul Mediu nu existau statistici pe naționalități și numai toponimia și numele de persoane ne pot aduce informații despre originea populațiilor, care par de la bun început amestecate, alături de Români (pe atunci denumiți
Istoria României () [Corola-website/Science/308978_a_310307]
-
și Iașii. În a doua jumătate a secolului al XIII-lea, regii Ungariei au colonizat în Transilvania secui și germani, evocați în izvoare sub denumirea de "hospites", aceștia din urmă cunoscuți și ca "sași". Tot atunci sunt menționate mai multe cnezate în Moldova (Onut, Strășineț, Baia, Bârlad, Costea și Olaha), Țara Românească (Farcaș, Litovoi, Ioan, Mișelav, Bărbat și Seneslau) și Dobrogea (Tatos, Sațas, Sestlav, Dimitrie, Gheorghe...). Dintre acestea s-au remarcat în mod deosebit cele conduse Negru Vodă și Basarab I
Istoria României () [Corola-website/Science/308978_a_310307]
-
obiecțiune la adresa deciziei aliaților și criticile la adresa rolului politicienilor polonezi la negocierile de la Potsdam au fost cenzurate. De asemenea, Piaștii erau percepuți ca apărători ai Poloniei împotriva germanilor, în vreme ce Iagellonii, care s-au aflat într-un lung conflict cu Marele Cnezat al Moscovei, nu erau deloc potriviți pentru a fi amintiți în Polonia sub dominația sovietică. Republica Populară Polonă condusă de Partidul Muncitoresc Unit Polonez (predecesorul Partidul Muncitoresc Unit Polonez) a sprijinit ca urmare ideea unei Polonii bazate pe vechile pământuri
Teritoriile recuperate () [Corola-website/Science/328890_a_330219]
-
maghiar, Béla al IV-lea i-a adus pe cavalerii ioaniți în 1247, oferindu-le diplomă prin care erau reglementate raporturile dintre cavaleri și regalitatea. Diploma atestă existența unor structuri politice între Dunăre și Carpați, în dreapta Oltului fiind Țara Severinului, cnezatele lui Ioan și Farcaș și cnezatul voievodului Litovoi. Cnezatul voievodului Litovoi cuprindea și Țara Hațegului, iar în stânga Oltului se situa voievodatul lui Seneslau în regiunea Argeșului până la creastă munților. Restul teritoriului din stânga Oltului era numit Cumania datorită dominației cumane. Cnezatele
Formarea statelor medievale românești () [Corola-website/Science/306373_a_307702]