517 matches
-
reluarea studiilor la „fără frecvență“. Aceste avataruri formează însă alt capitol al vieții lui Sorin Titel și al vieții noastre, de care va fi, poate, vorba altă dată. Orgoliul creator Prin anii 1958-1959, Paul Georgescu, în a cărui perso nalitate coabitau ciudat o componentă dogmatică și o alta liberală, încuraja, dând curs celei de-a doua, strângerea tinerilor în jurul Gazetei literare, revista condusă de el. De fapt, el însuși era, atunci, un om tânăr, căci nu împlinise patruzeci de ani, dar
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
de așteptare cei trei și-au pierdut răbdarea . Oamenii continuau să treacă prin Piață fără să se oprească . N.n. Ce știau trecătorii despre o revoluței neenunțată concret? Toți românii necăjiți purtau în mentalul estropiat un astfel de protest. Ei și? Coabitau satisfăcător cu un stereotip dinamic rutinat Ce le trebuia berea răzvrătitului de la Suhuleț?. Spiridon și Prutianu s-au retras la restaurantul Unirea . Această alegere a însemnat ratarea definitivă a momentului . Ezitările au stins evenimentele ... La ora 16,30 nici un organizator
RAVAGIILE NIMICULUI PRETENŢIOS by ALEXANDRU TACU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91634_a_93189]
-
membru al familiei. Într-un an au făcut greșeala să ne cumpere păsĂri. După două săptămâni de târguială, s-a dat drumul în această casă mare la păsĂri. În timpul iernii, s-au pus crengi în jurul țevilor de calorifer și am coabitat cu păsĂrile alea până când a venit primăvara și li s-a dat drumul afară. Dar era foarte frumos să fii într-o casă în care păsĂrile zburau liber, numai curățatul după ele ne-a convins că nu era și practic
TranziȚia: primii 25 de ani / Alina Mungiu‑Pippidi în dialog cu Vartan Arachelian by MUNGIU‑PIPPIDI, ALINA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/862_a_1581]
-
e regula. Conflictul Ciorbea-BĂsescu a fost dat de nemulțumirea Partidului Democrat, cu rolul mai curând subordonat pe care îl avea în coaliție. V.A. : Dar ei fuseseră mulțumiți la început, când s-a creat Convenția. A.M.P. : N-au putut coabita cu țărĂniștii. Cu țărĂniștii, tre‑ buie spus, era și foarte dificil de coabitat : erau autiști, nu aveai ce vorbi cu ei, nu hotărau niciodată nimic. Tre ceau luni întregi și nu se hotăra nimic. Ciorbea e un om care paralizează
TranziȚia: primii 25 de ani / Alina Mungiu‑Pippidi în dialog cu Vartan Arachelian by MUNGIU‑PIPPIDI, ALINA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/862_a_1581]
-
mai curând subordonat pe care îl avea în coaliție. V.A. : Dar ei fuseseră mulțumiți la început, când s-a creat Convenția. A.M.P. : N-au putut coabita cu țărĂniștii. Cu țărĂniștii, tre‑ buie spus, era și foarte dificil de coabitat : erau autiști, nu aveai ce vorbi cu ei, nu hotărau niciodată nimic. Tre ceau luni întregi și nu se hotăra nimic. Ciorbea e un om care paralizează decizia. Deci a fost un amestec între profitul lor personal și impresia lor
TranziȚia: primii 25 de ani / Alina Mungiu‑Pippidi în dialog cu Vartan Arachelian by MUNGIU‑PIPPIDI, ALINA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/862_a_1581]
-
minuțios chiar”, ca în realitate, insă „tratând apă din sticlă asemenea unei mari în plină furtună, artistul, fără să bănuiască, și-a făcut propriul său portret. Cele două lumi ale sale, cea controlată și cea care îi scăpa de sub control coabitează, luptânduse acolo una cu alta” (p. 60). Afirmație întărită și de observația lui I. Alex. Angheluș: „Cine l-a văzut pe Viorel Huși, fie și numai în treacăt, și-a dat seama că era de mult numai al lumii operei
Colegiul Naţional "Cuza Vodă" din Huşi : 95 de ani de învăţământ liceal by Costin Clit () [Corola-publishinghouse/Memoirs/643_a_1320]
-
realitate. Este un fabricat mult ulterior evenimentelor evocate. Nu există un document autentic și, pe la 1795, a mai fost pritocit de Ecaterina a II-a, conform cu planurile ei de a ajunge în Bizanț, traversând pământ slav, dar care slavi au coabitat cu românii la Răsărit de Carpați, nu se știe.” Alexandru Gonța a fost un bun analist al evenimentelor, cu o pătrunzătoare intuiție istorică, corect orientat asupra naturii fenomenelor sociale în evoluția lor. Un neobosit apărător al drepturilor românilor în constelația
PERSONALITĂȚI UNIVERSITARE IEŞENE DIN BASARABIA by VLAD BEJAN IONEL MAFTEI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91488_a_93522]
-
al părintelui și acela de dependent și, în mare măsură, de neajutorat al copilului. Din punct de vedere cantitativ, familia monoparentală poate fi compusă din părinte și unul sau mai mulți copii. Aceștia pot constitui un menaj autonom sau pot coabita cu alte rude: bunici, unchi, mătuși, verișori etc. În ultimul caz, vorbim de o familie extinsă. Din punct de vedere calitativ, adică legat de modul de distribuire a rolurilor și cel în care se exercită autoritatea, familia monoparentală poate gravita
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
minoritate, și acest fapt îi face mai înțelegători cu noi. Ei nu spun niciodată, ca Ben Laden: "Sunteți dușmanii noștri pentru că sunteți creștini". Dimpotrivă. Între persecutați există niște afinități profunde. Nu exista așa ceva cu palestinienii, care erau detestați. Cu șiiții coabităm mai ușor; sunt mai puțin extremiști ca sunniții. Totuși, ei vor ca Israelul să dispară. Israelul ca stat, nu poporul evreu. Dar ei nu depun armele până nu vor fi "eliberat Al-Aqsa", și o clamează sus și tare. Nu-i
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
se Îndrăgostesc pur și simplu de „ea”. Neavând curajul de a se iubi pe sine, Își iubesc un viciu care li s-a Încrustat În psihicul zilnic precum un parazit, Îl apără de orice injoncțiune, atac extern - sau intern! - și coabitează astfel, Într-o armonie la fel de bună ca oricare alta. Deoarece „nici fericirea și nici perfecțiunea nu sunt din lumea aceasta”, spune psalmistul sau scepticul de profesie. Dar, după cum se poate bănui, având o fire complicată și artificioasă, am ocolit totdeauna
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
Vecinătatea originară a bănățenilor, crișenilor morlacilor și oltenilor cu meglenoromânii explică asemănările de limbă dintre ei. Alți cercetători admit că meglenoromânii au locuit În evul mediu În Bulgaria și că au creat statul româno-bulgar al Asăneșilor. Este posibil să fi coabitat cu fârșeroții care sunt aromânii cei mai de nord. Astfel se explică graiul meglenoromânesc cu influențe atât daco romane nord dunărene cât și aromânești - sud dunărene. Zona Meglen din Grecia a fost mereu răvășită fie de turci spre a obliga
ALBUM CONSEMNÃRI REPORTAJE 1989 - 2002 by Dr. Vlad Bejan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/817_a_1725]
-
în sat, cu Margo și cu mama ei. Putea fi și acolo, și acolo ? și, chiar dacă putea, de ce s-ar fi obosit ? Dacă deja era mare pește la oraș, de ce s-ar mai fi obosit să se însoare (și să coabiteze un timp, presupun) cu o biată văduvă de la țară ? Naiba să înțeleagă construcțiile lui Cărmăzan ! Important e că iubirea învinge. Iubirea e un fotograf sensibil (Marius Florea Vizante) care o pozează o dată pe Margo, își petrece restul filmului cerîndu-i mîna
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
o prietenie autentică și peste care trebuie să treci cu seninătatea sufletului bun, al inimii care nu poate urî. De aceea nu-ți poți face în viață prea mulți prieteni. Aceștia, cînd sunt mulți, devin amici, cei cu care poți coabita întîmplător, de la care nu aștepți decît salutul, respectul reciproc, jovialitatea, dar nu și prietenia, pe care nu o poți diviza sau negocia zilnic. Dacă nu aș fi avut prieteni, care nu cunosc invidia, răutatea, dezbinarea, așa cum îi am pe cei
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
aș reprezenta-o. Îmi pare bine că ați "pescuit-o" și o puneți pe tapet. O asemenea atribuire ce face din mine adeptul nu doar al unui impresionism, ci de-a dreptul vesel-cinic în critică, văzută ca domeniu în care coabitează în dulce devălmășie, fără să-și primească replica, judecăți de apreciere din cele mai contradictorii adesea extravagante, îmi este nu numai străină, ci de-a dreptul îmi repugnă. Ea contravine imaginii despre răspunderea actului critic ce trebuie să ne ghideze
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
cartierul pieței Abbesses a devenit un mit. Cu atît mai mult cu cît aici regăsești, pe lîngă un public larg, nostalgia unui Paris, poate mai mult imaginat decît real, unde se presupune că diversele clase, generații și țări de baștină coabitează pe baza respectului reciproc și a plăcerii împărtășite a diferenței. Terasele cafenelelor, străduțele întortocheate, treptele Colinei, micile căsuțe împresurate de verdeață: impresia unei convivialități rurale este puternică. Piața Abbesses, formată de traseul neregulat al străzilor, este perfectă, cu platanii săi
by Michel Pinçon, Monique PinçonCharlot [Corola-publishinghouse/Science/1007_a_2515]
-
o formație folclorică, ce ne-a cântat, și la plecare, aceleași cântece populare letone. Totul făcea parte dintr-un show simbolic cu funcție legitimatoare a unei colectivități de curând regăsite. Dorința de a se prezenta străinilor la acest nivel, exponențial-național, coabitează în aceste țări cu ideea unității europene. Ele își reclădesc identitatea națională, grav amenințată de ocupația sovietică, printr-un proces simultan de integrare în sistemul de valori europene. În schimb, în locul cel mai aberant pe care l-am vizitat de-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
cu o săptămână mai devreme, ambasadorul Angliei. În perioada legăturii lui amoroase cu Simone de Beauvoir (a durat șapte ani, a început când el avea 27 de ani, iar ea 44, Lanzmann fiind singurul dintre amanții scriitoarei care a și coabitat cu ea), se duceau împreună în munți fără să se echipeze adecvat pentru alpinismul cu mare risc de accidentare pe care-l practicau. În anii liceului, el și colega lui Hélène, având amândoi cărți de identitate cu ștampila „evreu”, străbăteau
Filmele din carte by Felicia Antip () [Corola-journal/Journalistic/5951_a_7276]
-
respiră aerul festiv al contextului în care au fost elaborate, sunt prezentări de ansamblu, ce vehiculează aceeași informație sau conțin doar completări și ajustări de detaliu, atunci când nu sunt tributare unui exces speculativ. Așadar, textele de referință și contribuțiile serioase coabitează cu improvizațiile și producțiile minore, iar, după 1965, asistăm la o proliferare alexandrină mai ales a articolelor, studiile fiind mult mai rare. Cât despre monografii, între 1970 și 1989 au fost scrise nu mai puțin de opt cărți despre T.
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
o prezență inedită printre personajele evocate de Aurora Liiceanu. Experiența (poate povestea) ei este aceea a unei femei care, în condițiile dificile ale muntelui, trăiește experiența maternității. Ion Chirca și Ion Marinescu sunt personalități extreme, aflate în imposibilitatea de a coabita cu ceilalți membri ai grupului. Ambii au un sfârșit violent, fiind împușcați de „ai lor”, în încercarea acestora de a stabili un relativ echilibru. Util de analizat pentru înțelegerea fenomenului rezistenței anticomuniste, așa cum și-a propus Aurora Liiceanu, este și
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
descoperirea structurii complexe a realității, cea a metodei blagiene are ca scop sporirea misterului acesteia. În timp ce Joja asumă doar contradicția la nivelul predicatului unei propoziții, Blaga merge până la contradicția dintre două propoziții, până la contradicția formală. Tocmai de aceea, logica dialectică coabitează cu logica clasică, pe când metoda dogmatică a lui Blaga se constituie prin transcenderea acesteia, dincolo de ea. 4.4. Ortoexistența și resemnificarea paradoxurilor cunoașterii Animat de impulsul construirii unui nou model ontologic, "care să răspundă marilor semne de întrebare ale științei
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
o gospodărie finlandeză îl face să afirme că agricultorul din Finlanda este un mic fermier. Microferma pe care a vizitat-o avea 27 de vaci, iar colectarea laptelui și hrănirea animalelor se făcea mecanizat. Este interesant de remarcat cum arhaicul coabitează cu inovația, cum cele mai vechi practici ale agriculturii nu au fost date la o parte de tehnologie, ci au făcut să fie duse mai departe și dezvoltate de aceasta. Pe lângă agricultură, în Finlanda mai este foarte dezvoltată și industria
[Corola-publishinghouse/Science/84965_a_85750]
-
unitate și omogenitate a culturii naționale” 11. Barocul european, vădit în înclinația sa către un decorativism frenetic și somptuos, deslușit ici și colo în stilul brâncovenesc (ușor eclectic aici, în interpretarea zugravilor de la Hurezi), apare modificat în această alcătuire periferică, coabitând „cu sugestii ale picturii post bizantine de ambianță cretană”12 (de unde era Constantinos) și acceptând ideea de ordine (precumpănitor autohtonă) care în mod obișnuit îi este străină. Biserica cea mare a mănăstirii, cu planul ei triconc (oglindind înrâurirea ctitoriei neagoene
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
după care am revenit, dar nu am mai luat cuvântul. S. B.: Nu ați avut niciodată un pact de coabitare? D. T.: Nu așa se punea problema. Probabil că profilul UASCR și personalitatea noastră ca lideri deranja. Dar trebuia să coabităm. S. B.: Dumneavoastră cu ce l-ați deranjat? D. T.: Cu faptul că nu m-a supus UTC-ul, el, care era un baron UTC, vorbind în limbajul actual. M-a scăpat de sub control, știa că am un ascendent la
[Corola-publishinghouse/Science/84949_a_85734]
-
într-o „incandescență sublimă”, - trimițând spre ceea ce Breton numește, în Suprarealism și pictură (1928), „câmpul psiho-fizic total”. Imaginea și, ca succesiune infinită de imagini, poemul se constituie astfel drept spațiu în perpetuă efervescență, în care amintirea realului destructurat, niciodată pierdută, coabitează cu aspirația spre un altceva, eliberator. Refuzând cantonarea în real, subminându-l prin forța de subversiune a imaginației, dar refuzând și „rezultatul”, imaginarul ca punct terminus și definitivă rezolvare a contradicțiilor eului (de unde exaltarea „neliniștii”, „eșecului oricărei întreprinderi”, a „slăbiciunii
[Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
amplu, cel mai adecvat, de expresie. Înfățișările feerice ori sumbre ale metropolei moderne (în ocurență, Parisul) interferează insolit cu „oaze” naturale, descoperite cu încântare în miezul agitației urbane sau reactualizate de depozitul mereu viu al memoriei locurilor natale. Notația „reportericească” coabitează cu jocurile libere ale fanteziei ce justifică din plin atributul lovinescian de „miliardar de imagini” acordat autorului. Evenimentul cotidian „brut” e canalizat adesea spre tiparele solemne ale imnului, descripția e deviată către confesiune, într-un necontenit du-te-vino conferind ansamblului un
[Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]