1,794 matches
-
sulf și de apă clocotită feruginoasă. Iar în zori Jerisena aflată în pat lîngă el, țipă trezindu-l: - Aici plouă în prostie, în prostie e secetă! Și eu care l-am visat - zise. - De unde știi că e el? - Are în coama părului acel fluture de sidef... La cingătoare poartă o carte, pare-mi-se că-s versuri... - Și nu te-a atacat? - Nu, dimpotrivă, s-a speriat de moarte cînd m-a văzut. În clipa aceea afară se trăgea iarăși cu
Milorad Pavic - Ultima iubire la Țarigrad by Mariana Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/11058_a_12383]
-
sub ,loviturile vremii", în primii zece ani deloc, ca apoi zece ani într-o noapte. Putea trece podul cu un măgar în cîrcă, cum zicea el glumind, călătorii din carantină se holbau îngroziți la fluturele de sidef care îi împodobea coama părului, adulmecîndu-i mireasma de nuc pe care o răspîndea în jurul său, iar Jerisena privea uimită la volumașul cu poemele lui Horațiu de la cingătoarea căpitanului. în vremea asta căpitanul era vesel și comandă cina pentru toată lumea din sală, inclusiv pentru ambasador
Milorad Pavic - Ultima iubire la Țarigrad by Mariana Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/11058_a_12383]
-
acoperitoare a ficțiunii, în care orice experiență erotică poate fi expusă direct, amplificată voluptuos ori transfigurată convenabil, episoadele de combustie erotică, nu-numai-lăuntrică, sunt destul de riscante, dacă le privim prin ochii unui tovarăș de viață mai puțin îngăduitor. Dalia, ea, cu coama sa arămie și zâmbetul nerușinat-excitant, nu-și face griji: are un soț tolerant și un amant ministru, care veghează asupra binelui comun. Emigrantul sensibil are, în schimb, o familie pe care o iubește necondiționat, două ,fete" (soția și fiica adolescentă
La anul la Ierusalim by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10844_a_12169]
-
n-am mai prânzit, n-am mai șezut la cină. Parcă de veacuri, parcă de cinci ani, am suge fier, am roade bolovăni, am hăpăi moloz și rogojina. În foamea noastră vâjâie păduri, se cască mari, se surpa munți din coame. În foamea noastră vâjâie păduri, și parcă din străbuni sau din scripturi, de la'nceputul lumii ne e foame. Ziua pândim cu nările în vânt năluca unui abur de mâncare. Ziua pândim cu nările în vânt, poate din cer, din iad
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/86_a_359]
-
mai contează, vorbim iar de “vieți minuscule” (Pierre Michon): toată greutatea cade pe ritm, pe acuratețe, pe modalizare, pe scriitură s-ar spune. Primul război mondial începe într-o joi după-amiază de august, cînd Anthime se plimbă cu bicicleta pe coama unui deal. Echenoz știe - dar mai ales îi place - să dilate secvențe scurte, pentru a le face să primească ecourile unor date astăzi binecunoscute, pentru a contracta la schimb durate lungi, sau pentru a survola adîncimi îmbietoare. E însă pentru
Sînt 14. 1914. by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/4082_a_5407]
-
o fațadă a lumii. Un ocean prizonier între margini tot mai hidoase Noi venim tot mai rar din istorie din urme adânci ce nu se mai știu. Din cuvinte răsucite-n auz și susurate prelung... Caii de azi poartă în coame izbânda viscolul iernii sau puhoiul căldurii limba cenușii pare o poftă de câine și sună din amintiri doar pașii lui Johan Wolfgang Geothe În casa copilăriei./ În tinda cea scurtă se-aude moartea cum plânge Poză 1 Unde lichioarea de
Ioan Țepelea by Ioan Țepelea () [Corola-journal/Imaginative/10426_a_11751]
-
așteptărilor lungi că niște hoarde de huni Tu să mă culci pe brațe! Să nu mă rătăcești în cernelurile cuvintelor nespuse Să nu mă uiți nepromisă , neiubită, netroienită de fior Tu să m-aștepți să uit! Să mă ridic dintre coamele adormitelor zăpezi Să mă scutur de boala amintirilor, de amânările inimii Tu să m-aștepți să uit! Să trag perdelele grele de la ferestrele sufletului Să las rândunelele tristeții să fugă înspre afară Tu să mă iubești ! Așa cum neostenită inima-și
ŞI SĂ MĂ IUBEŞTI ! de CAMELIA FLORESCU în ediţia nr. 2235 din 12 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/384781_a_386110]
-
fi fost al șaselea după calculele Alidei -, Cervina trecu în revistă musafirii și încercă să-i ghicească pe toți aceia care l-ar fi putut urma în campania electorală. Nu femeile și copii fură răsfățați de palmele lui butucănoase, ci coamele și urechile câinilor de rasă, care, mângâiați, dădură din coadă. Interesul arătat acestora diminua din antipatia căpătată în ultima vreme, însă unul dintre participanți, cu statura serios afectată de licoare, izbucni. - Domnule avocat, dacă ați reușit să tăiați drumurile atâtor
Azilul canin by Marius Tupan () [Corola-journal/Imaginative/13348_a_14673]
-
să se termine totul mai repede... (Nota surorii sale, Victoria Radu: “Și s-a terminat totul pe masa de operație a Spitalului Fundeni, la 3 februarie 2000”.) În Bărăgan lui Paul Goma Prietene - cum ți-e toamna pustiu-n fereastră? Coama ta aspră încâlcită de vântul secetei, ciuful tău trufaș albind ca aripile îngerilor răzvrătiți... (O, îngerii Bărăganului căzând din cer, ei, exilații în colb de Dumnezeu pentru păcatul de a fi gândit nimicnicia...) Îngeri prăfuiți, melancolici, cu marele lor nimb
Florența Albu - inedit () [Corola-journal/Imaginative/13365_a_14690]
-
trufaș albind ca aripile îngerilor răzvrătiți... (O, îngerii Bărăganului căzând din cer, ei, exilații în colb de Dumnezeu pentru păcatul de a fi gândit nimicnicia...) Îngeri prăfuiți, melancolici, cu marele lor nimb clătinat de vântul setos evadând în largul închis. Coama ta luminând acolo-n fereastră îmi ține trează câmpia... 1960 Moment Copilul cântă. Stelele rânduite solemn ascultă. Copilul cântă. Lumea e bătrână. Copilul cântă. Istoria se teme. Copilul cântă. Adevărul alungat de oamenii mari îi e dădacă - Copilul cântă! 1961
Florența Albu - inedit () [Corola-journal/Imaginative/13365_a_14690]
-
salut toate îmi amintesc de tine-străzile "precum un argument plictisitor" batalionul curtezanelor din care-a rămas doar parfumul. Batiscaful meu de iluzii n-a cunoscut neliniștea mării. Soarele râde batjocoritor în februarie, mințind mugurii scoicii. Un picolo beatifică trei marinari. Coama din lumină astrală tunsă bec într-un far zburătăcește note pe portativul deltei Acum-ac lung ce se-nfige în piele- dezlănțuie săptămâna de călătorire pe loc mic dejun brekfast breakfast mic dejun și microbuzele sunt libere să explodeze Crescând baobab
Ploile din Foster City by Ion Stratan () [Corola-journal/Imaginative/13659_a_14984]
-
destrămat în pustiu, deslușesc o cărare de vise, zdrobite timpuriu, umerii-mpovărați își scutură umbrele rămase și privirea caută drum din pietre credincioase. Dar un gând se desprinde iute, făr' de teamă și zburdă ca mânzul ce abia, îi crește coamă, din pragul zilei meditez la o poveste răsărită, pe răzorul dimineții, și mă simt floare înflorită. Îmi las gândul s-adulmece închipuita-poveste, emoția mă cuprinde, chiar de n-am nicio veste, florile iubirii au doar, parfum nu conjugă timpul, dar
MARIA ILEANA TĂNASE [Corola-blog/BlogPost/385103_a_386432]
-
de-ntunericul destrămat în pustiu,deslușesc o cărare de vise, zdrobite timpuriu,umerii-mpovărați își scutură umbrele rămaseși privirea caută drum din pietre credincioase.Dar un gând se desprinde iute, făr' de teamăși zburdă ca mânzul ce abia, îi crește coamă,din pragul zilei meditez la o poveste răsărită,pe răzorul dimineții, și mă simt floare înflorită.Îmi las gândul s-adulmece închipuita-poveste,emoția mă cuprinde, chiar de n-am nicio veste,florile iubirii au doar, parfum nu conjugă timpul,dar
MARIA ILEANA TĂNASE [Corola-blog/BlogPost/385103_a_386432]
-
Numai speciile bovine, ovine, caprine, porcine și ecvidee propuse în P8. ** Numai rasele locale de animale de fermă în pericol de abandon propuse în P8: – Ovine: Oaia Cap Negru de Teleorman (Țigaie cu Cap Negru de Teleorman), Rațca (Valahă cu coame în tirbușon), Karakul de Botoșani, Merinos de Suseni, Merinos Transilvănean, Merinos de Cluj, Merinos de Palas, Țigaie-varietatea ruginie. ... – Caprine: Carpatina, Alba de Banat Bovine ... – Taurine: Sura de Stepă ... – Bovine - Bubaline: Bivolul românesc ... – Porcine: Bazna, Mangalița ... – Ecvidee - Furioso North Star, Huțul
PROCEDURĂ OPERAȚIONALĂ din 28 noiembrie 2024 () [Corola-llms4eu/Law/292135]
-
plimba bine dispus prin târg. Vroia ca din toată sărăcia să-și cumpere un cal pe care să-l folosească la muncile agricole. Pe când cerceta cu admirație un frumos armăsar cu care se și împrieteni de cum îi puse mâna pe coamă, mângâindu-l cu blândețe și fără teamă, deodată printre puhoiul de lume se formă un culoar prin care înainta gârbovită, slută și urâtă Baba Cloanța. Tânăra Elena Valdescu își strânse speriată bărbatul de braț și se ascunse temătoare după trupul
O VIAŢĂ NOBILĂ, UNDEVA ÎNTRE CARPAŢI de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1378 din 09 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360196_a_361525]
-
Acasă > Strofe > Introspecție > SFÂRȘIT DE VARĂ-N APUSENI Autor: Valeria Iacob Tamâș Publicat în: Ediția nr. 222 din 10 august 2011 Toate Articolele Autorului Sfârșit de vară-n Apuseni Ce coama verde-au munții și tunetul nechează, Azi, vara-n Apuseni ascult cum curge-n streșini, Miroase-a fan uscat și a parfum de cetini, În tronul Lui de sus, azi, Domnul jubilează. Cum viața curge lin ca-n raiul cel
SFÂRŞIT DE VARĂ-N APUSENI de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 222 din 10 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360767_a_362096]
-
ciorile ce croncăneau supărate, pe câte o creangă despuiată de frunze, sau zburând în stol, dedesuptul cerului plumburiu, se mai vedeau pe ici pe colo. În Găujani, începuse sezonul șezătorilor. Fetele de măritiș, se adunau într-o casă, ascunsă de coama largă a pinilor, de sub spinarea dealului „La Spechică”, a bătrânei văduve, vindecătoarea satului, trecută ușor peste 95 de ani, înțeleaptă ca sfânta Duminică și blândă ca o poveste. Pe la cinci jumătate, deja se lăsa seara; așa e iarna, se întunecă
AMINTIRI DIN IERNI DE MULT TRECUTE de ARON SANDRU în ediţia nr. 2151 din 20 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385173_a_386502]
-
metal ca un brâu din piele purtat cu fală mai ales de către maramureșeni, frumos ornamentat și cu franjuri multicolore. Alături de tei străjuiau la siguranța lui și a statuii poetului, obeliscul cu cei patru lei măreți, culcați pe patru labe, având coamele lor stufoase, ridicate, gata de a-și apăra poetul fără de seamă, de orice epigon ce i-ar nega valoarea. La capătul parcului, dai de aleea ce duce spre Grădina Botanică, un alt loc de mândrie al ieșenilor, grădină ce depășește
CU TOAMNA BRAŢ LA BRAŢ. de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1413 din 13 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384423_a_385752]
-
abundentă. Șterse în parte de trecerea anilor, pe cruce se mai pot vedea astăzi fotografia și numele femeii. Am păstrat un moment de reculegere în memoria ei. Așa... paradoxal... ca pentru un drag prieten necunoscut. Apoi m-am uitat spre coama dealului, de unde Brassai Sámuel, cu o privire încruntată, supraveghează panta. Pe vremuri, zbânțuiala mea se potolea aici. Ca prin farmec, reveneam nechemat și mă ascundeam în spatele părinților, până treceam de monumentul funerar al lui profesorului. Întotdeauna am avut senzația că
„EVADARE” DIN REALITATE de IOAN CIORCA în ediţia nr. 1648 din 06 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384462_a_385791]
-
Acasa > Versuri > Visare > NEMURITOR Autor: Nelu Preda Publicat în: Ediția nr. 1646 din 04 iulie 2015 Toate Articolele Autorului Visez c-aș fi nemuritor Reîncarnat într-un condor Zburând pe coama munților Și-n oglindirea apelor. Te-am intâlnit în al meu zbor, Tu condoriță, eu condor, Credeam că vii din viitor Fiind copleșit de al tău dor. Am șuierat atunci în cor- Nimic nu e întâmplător Ne-am mai văzut
NEMURITOR de NELU PREDA în ediţia nr. 1646 din 04 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384510_a_385839]
-
vreme, întâlneai mai ales oameni ai străzii, a căror vedere îl întrista nespus...). Observă pe dată că vegetația grădinii era sărăcită după multele zile cu vânt și ploaie. Regretă nespus. Starea îl surprinse. Nu-i stătea în obicei. Își scutură coama leonină și albă, impunându-și debarasarea de orice nostalgii. Înaintă spre lac. Descoperi sălciile păstrând ceva frunze pe crengile delicat plângătoare. Pe lac, rațe sălbatice zăboveau a odihnă și așteptare. Doar puțini trecători matinali le aruncau resturi de pâine! Era
GEAMĂNUL de ANGELA DINA în ediţia nr. 1514 din 22 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382411_a_383740]
-
avântul în caruselul destinului și abandonându-mă capriciilor sale schimbătoare precum starea vremii. De atunci, agătată de roata norocului, la fiecare învârtitură și cotitură a clipelor și a rotației stelelor, m-am regăsit uneori când reușeam să mă cațăr pe coama capriciosului purtător al destinului meu sus, sus atingând torțile celui de-al șaptelea cer, când în cădere liberă până când în cele din urmă, caruselul neobosit în continua-i cursă mă aducea sub tăvălugul bezmetic și mă strivea nemilos făcându-mă
ÎN CARUSELUL DESTINULUI (1) de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 1971 din 24 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/383572_a_384901]
-
destrămat în pustiu, deslușesc o cărare de vise, zdrobite timpuriu, umerii-mpovărați își scutură umbrele rămase și privirea caută drum din pietre credincioase. Dar un gând se desprinde iute, făr' de teamă și zburdă ca mânzul ce abia, îi crește coamă, din pragul zilei meditez la o poveste răsărită, pe răzorul dimineții, și mă simt floare înflorită. Îmi las gândul s-adulmece închipuita-poveste, emoția mă cuprinde, chiar de n-am nicio veste, florile iubirii au doar, parfum nu conjugă timpul, dar
POVESTEA VIEŢII de MARIA ILEANA TĂNASE în ediţia nr. 2304 din 22 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382964_a_384293]
-
pârâului nu înghețase. Dâra lui șerpuită mai desena pe coala albă a peisajului, o urmă subțire, fumurie, cu sclipiri argintii în ramurile sălciilor încărcate cu clopoței ireali de chiciură. Aproape de dâra șerpuită se distingeau două șleauri paralele cu luciri pe coame, semn că peste zi, după ninsoare se încumetaseră câteva sănii să treacă pe acolo. -Aha, se dumiri Tudorel. Merg pe urmele săniilor fără nici o grijă! Cum, fără grijă? Dacă săniile au mers numai până la târlele de la Cișmele? Ce târle, prostule
NUIAUA FERMECATĂ-FANTEZIE FEERICĂ DIN VOL. MAGIA COLINDEI(PARTEA ÎNTÂI) de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1800 din 05 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383060_a_384389]
-
Nu-i cunoaștem, nu-i știm sau îi știm prea puțin Și pământul e gri, cimitirul mai plin, Îi vedem doar trecând, parcă nici nu au fost, Amintirea cu ei ne mai ține-adăpost. Cu un braț mai înalt, ca o coamă de munte, Cineva ne ucide-n stupide-amănunte; Suntem veșnici deodată, eram veșnici și ieri, Suntem victime oarbe și cerșim grațieri. Oameni buni și frumoși pleacă fără cuvinte, Lasă-n urmă tăceri și aduceri aminte, Oameni sinceri și blânzi, oameni care
LORENA GEORGIANA CRAIA [Corola-blog/BlogPost/385222_a_386551]