3,186 matches
-
mâna, dar făcea atât de bine acest lucru, că nimeni nu zicea că nu era făcut la mașină. Cosea în urma acului (așa zicea mama, dar ea, Ioana, era cam mică pentru a putea înțelege aceasta) și acest fel de a coase era exact ca și cel pe care îl face mașina de cusut. Copila se uita la degetele mamei care cu multă dibăcie făceau lucrul, iar acul, îi părea ei, intuia dinainte gândul mamei și făcea întocmai acele mișcări pe care
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
de cusut. Copila se uita la degetele mamei care cu multă dibăcie făceau lucrul, iar acul, îi părea ei, intuia dinainte gândul mamei și făcea întocmai acele mișcări pe care ea le dorea. Încercă și ea într-o zi să coase la rochița ei, fără să o vadă maică-sa, desigur, care stătea de vorbă cu o cumnată de a ei afară, dar acul nu ascultă defel de ea, chiar se supărase și începuse a încâlci ața în așa fel că
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
și aceasta îi dădea toate bucățile de pânză, mai mari și mai mici, care-i rămâneau și pe care le credea bune de a fi folosite, de a mai face ceva din ele. Anume din aceste bucați, maică-sa îi cosea rochițe, fustițe, cămășuțe și chiloței, făcea câte un șorțuleț, o față de pernă nouă, o perdeluță pe ici pe colo... Știa să îmbine bucățile de pânză între ele după culori și calitate în așa fel, încât cine vedea lucrurile făcute de
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
nu admire imaginația ei, lăudând-o. Chiar și nașa Varvara, când își vedea fina îmbrăcată în acele lucruri făcute de mâna mamei ei, nu putea să tacă și să nu zică ceva. - Ia te uită, ce rochiță ți-a mai cusut cumătra! Chiar îmi pare bine și nu-mi pare rău să-i las bucățile care-mi mai rămân, pentru că văd că știe a se folosi de ele. Femeia gospodină știe să facă și din fructe stricate magiun, zicea ea. Cu
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
părere de rău sau ciudă, cum credea ea. Ioana le zise că se întoarce acasă, că o așteapta maică-sa și se porni. Atunci una din ele o întrebă când își cumpărase rochia. Ea îi răspunse mândră că i-o cususe maică-sa. Cealaltă se apropie de ea prefăcându-se că vrea să se uite mai bine la rochie și chiar să încerce calitatea pânzei cu degetele. Ioana o lăsă, desigur. Nu putea să știe ce pusese la cale invidia vecinei
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
mine, o păpușă. Credeam că visez, dar nu visam. Mama și sora mai mare, se sfătuiseră să se trezească mai devreme și să-mi facă o păpușă. Cum o făcuse? Mama, căutase o bucată de pânză și din ea a cusut părțile corpului unei păpuși, pe care le umpluse cu tărâțe. După ce le încheiase bine pe fiecare în parte, le uni foarte bine, dând chip unei păpuși destul de reușite, cu ochii, sprâncenele, nasul și gura cusute din ață colorată. De aceea
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
pânză și din ea a cusut părțile corpului unei păpuși, pe care le umpluse cu tărâțe. După ce le încheiase bine pe fiecare în parte, le uni foarte bine, dând chip unei păpuși destul de reușite, cu ochii, sprâncenele, nasul și gura cusute din ață colorată. De aceea, cam puțin îngrijorate, mă priveau, așteptând cu nerăbdare să vadă reacția mea. Eu luasem păpușa, o cercetasem și apoi o strânsem tare la piept. Se renăscu bucuria pe chipul și în sufletul meu. Eram cea
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
era importantă pentru mine, totuși era păpușa mea, pe care mi-o doream foarte mult, făcută de mâna mamei. Acea păpușă a fost unul dintre cele mai dragi lucruri ale copilăriei mele. Mama mă învăța și mă ajuta să-i cos hăinuțe, avea și scutecelele ei. Nu știu cât timp nu am mai dorit să ies din casă, îmi era de ajuns doar păpușa pentru a mă juca. Cu părere de rău, nu știu când și cum dispăru acea păpușă, dar parcă și
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
mine, o păpușă. Credeam că visez, dar nu visam. Mama și sora mai mare, se sfătuiseră să se trezească mai devreme și să-mi facă o păpușă. Cum o făcuse? Mama, căutase o bucată de pânză și din ea a cusut părțile corpului unei păpuși, pe care le umpluse cu tărâțe. După ce le încheiase bine pe fiecare în parte, le uni foarte bine, dând chip unei păpuși destul de reușite, cu ochii, sprâncenele, nasul și gura cusute din ață colorată. De aceea
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
pânză și din ea a cusut părțile corpului unei păpuși, pe care le umpluse cu tărâțe. După ce le încheiase bine pe fiecare în parte, le uni foarte bine, dând chip unei păpuși destul de reușite, cu ochii, sprâncenele, nasul și gura cusute din ață colorată. De aceea, cam puțin îngrijorate, mă priveau, așteptând cu nerăbdare să vadă reacția mea. Eu luasem păpușa, o cercetasem și apoi o strânsem tare la piept. Se renăscu bucuria pe chipul și în sufletul meu. Eram cea
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
imediată. Nu se îndoiau de măiestria meșteșugarilor. În urma lor, veneau țigăncile care, întâlnind câte o codană, nu o lăsau până nu-i ghiceau: Vino la baba să-ți ghicească nărocu’ frumușațo!, ziceau ele cu glasul muiat în mierea unor vorbe cusute cu șiretlicuri abile. Și fetele veneau, puneau bani buni în mâna ghicitoarelor sau luau ultimele ouă din cuibare, fără știrea mamelor. Se despărțeau de ghicitoare bucuroase că ceea ce se arătase în cărțile rufăite, în palmă sau în glăsuitul șoptit al
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
mamon de copchil”, cum mă dezmierda bunica, săptămânal, duminica le ofeream acestor femei văduve un ritual plin de farmec și naivitate, ele înfruptându-se copios din ghiveciul meu preoțesc și îmbunătățindu-și starea de spirit. Îmbrăcat cu o haină lungă cusută cu fir aurit și paiete, moștenită de la bunicul, cu capul acoperit de potcap, aveam în mâna dreaptă o cruce din lemn și un sfeșnic vechi din bronz, cu care le atingeam capul, iar în mâna stângă cădelnița cu care le
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
fotbal, decât la pașii de unu cu unu și doi cu doi. Apropierea spectacolelor o găsea pe bunica într-o stare paroxistică de agitație, ocupându-se de procurarea costumului popular format din: cizme din piele, ițari, cămașă de tort, chimir cusut cu mărgele, bundiță cu dihor și căciulă de astrahan, toate împrumutate de la o rudă apropiată, Nelucu lui Arcadie Baltag, un băietan mai mare decât mine cu doi ani. La școală, în pauzele dintre ore, cei mai mulți dintre băieți eram foarte activi
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
cerințelor de spitalizare. Are însă abilitatea de a-i zâmbi afabil pacientului atent și, dacă are puțin timp, îi mai pune și câte o întrebare de complezență, apoi pleacă. - Mi-a venit o idee, spuse Olga. Ce-ar fi să cos toate buzunarele de la halatele medicilor? - Ce minte și la tine, spuse cu dezinvoltură Ina. De ce nu iei în calcul că doctorii nu au un singur halat!?... - Ai dreptate, și continuă: noi suntem cele care stăm toată ziua în preajma paturilor ca
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
o plăcere diabolică să șteargă tot timpul praful de pe mobilă. Pe la unsprezece se ducea în bucătărie și pregătea prânzul, din care întotdeauna mânca foarte puțin, apoi spăla vasele cu răbdare pentru fiecare pată. Restul zilei și-l petrecea în sufragerie cosând goblenuri. Strânsese zeci de pânze în sertarele noptierei, dar nu se putea îndura să le vândă. Pe unele le înrămase și tapetase cu ele pereții holului, cu altele făcuse fețe de pernă pentru canapea. Eu nu am înțeles niciodată de ce
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
pânze în sertarele noptierei, dar nu se putea îndura să le vândă. Pe unele le înrămase și tapetase cu ele pereții holului, cu altele făcuse fețe de pernă pentru canapea. Eu nu am înțeles niciodată de ce mătușa Ada trebuie să coasă atâtea goblenuri, nici ea n-a știut ce să-mi spună. Numai mama era convinsă că așa mătușa era liberă să nu facă nimic. Oricum mie îmi plăcuse mereu liniștea din jurul fotoliului în care mătușa aplecată asupra modelului calcula găurile
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
rămase mai departe la fel, fără să se schimbe deloc; lumina de pe noptieră încremenise, ca, de altfel, totul în jur. Eu nu am mai suportat și i am promis că mâine o să ne mutăm în vechea ei casă și o să coasem împreună goblenuri. O clipă am avut impresia că vrea să-mi spună ceva, căci avea gura întredeschisă și i se vedea tremurând limba umflată. Dar nu era decât un fir de cacao rămas în colțul gurii, părând urma unui zâmbet
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
lumi. Astfel, apa cu care-Și spăla cosițele de păr nu putea fi decât dintr-o fântână unică și necunoscută sau poate izvora dintr-o peșteră vrăjită. Hainele Sale nu erau țesute din lână sau bumbac obișnuit și nu le cususe o mână de om, oarecare. Era o ființă excepțională. Am înțeles că florile acelea de nufăr nu erau flori obișnuite. Aveam de-acum certitudinea că, dacă Și-ar fi udat fața cu apă obșnuită, S-ar fi ofilit imediat, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
doica îmi povestea despre miracolele Profeților, dar îi deplângeam spiritul rudimentar și prostia. Alteori, mă punea la curent cu noutățile, de exemplu, cu câteva zile în urmă mi-a spus cu ipocrizie: „Am văzut-o pe fiică-mea (adică târfa) cosând, pentru ora fastă, cămașa resurecției, pentru copil, copilul ei.“ Apoi, ca și cum ar fi știut, și ea, mă consolă. De multe ori se ducea să-mi caute leacuri la vecini. Îl vizita pe vrăjitor, pe prezicător și pe ghicitorul în cafea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
Lingură ce servește la diluarea cernelii, care se păstrează uscată până în momentul folosirii. Folosite curent în Persia, aceste amulete, ce se purtau legate de braț, erau constituite din foi de hârtie scrise cu versete din Coran sau ca formule magice, cusute într-un pachețel de stofă. Credincioșii consacră lecturi pioase serii de joi, zi care o precedă pe cea a rugăciunii comune săptămânale. Lingam e o emblemă falică, simbol al lui Șiva. Un fel de chitară. Batistă pătată de sânge, pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
foarte mari” (pp.1-2). În Justiție, judele are ochii Închiși, precum statuia care-o reprezintă pe Patroana sa. Zița poartă cartea ei de căpătîi (Misterele Parisului) peste tot, ca pe un diplomat În care și ține ruj, oglindă etc. Veta coase mondirul lui Chiriac „cu un ac nefiresc de mare” (pp.2-3). Aplecarea spre hiperbolă a lui Bălăiță denotă temeritate artistică și o personalitate a viziunii regizorale. Cele două volume prind bine nu numai studenților, ci și actorilor profesioniști din teatrele
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
trebuie să mai facem noi doi e să căutăm un om care ar putea juca rolul ursului în cel de-al doilea spectacol. Un handicapat, un ratat. În fine, cineva care, prin definiție, e iresponsabil în fața legii. Corect? E prea cusută cu ață albă, Henri. Ancheta va demonstra vrând-nevrând, cine anume l-a adus pe respectivul handicapat în scenă și va demonstra că noi, d ta și cu mine, am premeditat totul. D-ta ești prea prăpăstios, asta-i. Dacă ai
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
de sforar. O, ce serviabilă era tanti Roji! Prea amabilă. Prea cumsecade. Ce frumos sunau vorbele ei și ce mieroase erau: dragilor, porumbeii mamii. În fine, vocea aceea cântată și altele. Și plasarea lui Gicu Sima la zidul infamiei, fusese cusută tot cu ață albă. Și mai apoi cuplurile aflate în așa-zisele triunghiuri, ca în romanele psihologice din perioada interbelică: personajul masculin Gicu aflat între cele două femei: Roji și Iozefina. Pe de altă parte Iozefina, personaj feminin, aflat între
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
Mi se părea că venise aici, în modesta casă unde locuiam, ca, în primul rând, să repare o greșeală. Oricum, eu nu puteam s-o întreb de ce venise. Mi se părea că astfel aș fi jignit-o. Cineva parcă-mi cususe gura ca să nu vorbesc. Gazda ieșise intenționat, din odaie, ca să rămânem numai noi doi. Știu. Ar fi trebuit s-o invit pe Iozefina, în camera mea. Aceasta ar fi fost prima mișcare pe care ar fi trebuit s-o fac
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
răspuns eu abia ținându-mi plânsul. Mama a alergat repede, să vadă ce-i. Când a dat cu ochii de pieptul calului, a îngăimat: „Săracul cal! Ce nenorocire! Adu căpăstrul cu zăbală, ca să-l putem ține, pentru că trebuie să-i coasem bucățile de carne...Altfel nu se mai prind niciodată”. Când am auzit așa ceva, am înlemnit! „Cum? Să-l coase?!” „Du-te fuguța, că dacă întârziem o să-l doară mai tare” - m-a trezit mama din groaza care mă cuprinsese. Când
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]