623 matches
-
nu bată la ochi. M-a condus până acasă. Din ziua aceea n-am mai ignorat strada și am observat și alte lucruri pe care înainte nu le remarcasem. Pe scurt, în oraș își făcuseră apariția niște ciudați îmblînzitori de cobre. La început lumea se uita cu milă stingherită la ei, compătimindu-i pentru faptul că erau nevoiți să-și câștige existența umblând cu o cobră în sân. "Teribilă meserie, își ziceau oamenii. Până vor fi îmblînzit cobrele, au riscat fără
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
înainte nu le remarcasem. Pe scurt, în oraș își făcuseră apariția niște ciudați îmblînzitori de cobre. La început lumea se uita cu milă stingherită la ei, compătimindu-i pentru faptul că erau nevoiți să-și câștige existența umblând cu o cobră în sân. "Teribilă meserie, își ziceau oamenii. Până vor fi îmblînzit cobrele, au riscat fără îndoială să fie mușcați." Pe urmă, în această compasiune s-a amestecat tot mai multă silă și cu timpul sila s-a însoțit cu frica
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
ciudați îmblînzitori de cobre. La început lumea se uita cu milă stingherită la ei, compătimindu-i pentru faptul că erau nevoiți să-și câștige existența umblând cu o cobră în sân. "Teribilă meserie, își ziceau oamenii. Până vor fi îmblînzit cobrele, au riscat fără îndoială să fie mușcați." Pe urmă, în această compasiune s-a amestecat tot mai multă silă și cu timpul sila s-a însoțit cu frica. Trecătorilor le era și silă și teamă. Încercau să se apropie cât
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
parte, erau din ce în ce mai insolenți. Nu mai stăteau cu ochii în pământ, ca la început când vroiau să provoace mila trecătorilor prefăcîndu-se umili. Acum se uitau provocator sau aruncau vorbe în doi peri. Până ce au devenit de-a dreptul agresivi. Scoteau cobrele din batistă sau din sân și le așezau pe trotuar în fața lor. Apoi se uitau rânjind în jur. Parcă spuneau: Cine se apropie? Cine are chef să fie mușcat? Nu dorește nimeni? Poftiți, moartea e gratuită, încercați, nu vă costă
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
le așezau pe trotuar în fața lor. Apoi se uitau rânjind în jur. Parcă spuneau: Cine se apropie? Cine are chef să fie mușcat? Nu dorește nimeni? Poftiți, moartea e gratuită, încercați, nu vă costă nimic. Poftiți". Cu un bobârnac făceau cobra, dacă era prea leneșă, să se trezească din somn, după care scoteau din buzunar un fluier și începeau să cânte un cântec ciudat. Trist, amenințător și nerușinat în același timp. Un cântec șerpuitor, uneori abia auzindu-se ca o insinuare
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
nu fie bănuiți că n-au înțeles mesajul cântecului, își lăsau obolul în pălăria îmblînzitorului. Acesta nu se uita la ei. Cânta cu ochii închiși. Când termina cântecul, rămânea ca prostit. Parcă nu-i mai păsa de nimic. Nici de cobră, nici de cei care înfricoșați își aruncau mai departe tributul umplând pălăria cu monede care acum zornăiau de fiecare dată când cineva le sporea numărul. Îmblânzitorul rămânea așa ceasuri întregi, de parcă murise. Plictisită, cobra renunța să se mai legene și
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
mai păsa de nimic. Nici de cobră, nici de cei care înfricoșați își aruncau mai departe tributul umplând pălăria cu monede care acum zornăiau de fiecare dată când cineva le sporea numărul. Îmblânzitorul rămânea așa ceasuri întregi, de parcă murise. Plictisită, cobra renunța să se mai legene și se culca pe grămada de monede, încolăcindu-se peste ea. După un timp, îmblînzitorul tresărea brusc, ca trezit din somn. Mătura cu dosul palmei cobra de pe grămada de monede, vărsa monedele într-un sac
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
numărul. Îmblânzitorul rămânea așa ceasuri întregi, de parcă murise. Plictisită, cobra renunța să se mai legene și se culca pe grămada de monede, încolăcindu-se peste ea. După un timp, îmblînzitorul tresărea brusc, ca trezit din somn. Mătura cu dosul palmei cobra de pe grămada de monede, vărsa monedele într-un sac, punea cobra la loc în batistă sau în sân, se ridica și pleca. Dar a doua zi reapărea în același loc. De la o zi la alta, pe la răspântiile orașului, se vedeau
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
să se mai legene și se culca pe grămada de monede, încolăcindu-se peste ea. După un timp, îmblînzitorul tresărea brusc, ca trezit din somn. Mătura cu dosul palmei cobra de pe grămada de monede, vărsa monedele într-un sac, punea cobra la loc în batistă sau în sân, se ridica și pleca. Dar a doua zi reapărea în același loc. De la o zi la alta, pe la răspântiile orașului, se vedeau tot mai multe asemenea scene. Nu mai puteai merge aproape nicăieri
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
tot mai multe asemenea scene. Nu mai puteai merge aproape nicăieri fără să te ciocnești de ele. Unii au încercat să nu mai iasă. S-au pomenit însă că un îmblînzitor le-a sunat la ușă. Deschizând, au văzut capul cobrei agitîndu-se în batistă. Așa că au preferat să iasă pe stradă, să-și dea tributul așa. Curios era că toți acești îmblînzitori de cobre aveau chipul frizerului care îi vorbise grosolan acelei femei. Iar când m-am uitat mai atent, am
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
iasă. S-au pomenit însă că un îmblînzitor le-a sunat la ușă. Deschizând, au văzut capul cobrei agitîndu-se în batistă. Așa că au preferat să iasă pe stradă, să-și dea tributul așa. Curios era că toți acești îmblînzitori de cobre aveau chipul frizerului care îi vorbise grosolan acelei femei. Iar când m-am uitat mai atent, am observat că toți ceilalți locuitori ai orașului începuseră să semene din ce în ce mai mult cu femeia care țipase sau cu cei care se aflau atunci
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
revoltătoare, inimaginabile. Îi poruncea, de pildă, unei femei care trecea cu copilul de mână să vină să se culce cu el. Femeia protesta, se roșea, își ieșea din fire. Îmblânzitorul rânjea ironic și o lăsa să termine. În timpul acesta zgândărea cobra, care, enervată de faptul că era trezită brusc din somn, își lățea imediat capul și scotea limba amenințător. Fără un cuvânt, îmblînzitorul privea spre copilul cu care mergea femeia. Era clară amenințarea. Dacă nu se supunea, copilul urma să moară
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
de faptul că era trezită brusc din somn, își lățea imediat capul și scotea limba amenințător. Fără un cuvânt, îmblînzitorul privea spre copilul cu care mergea femeia. Era clară amenințarea. Dacă nu se supunea, copilul urma să moară mușcat de cobră. Înspăimântată, femeia accepta să se culce acolo, lângă cobră, cu îmblînzitorul. Se lăsa posedată în văzul lumii, al celor care treceau îngroziți întorcînd capul și aruncând monedele în continuare. Apoi pleca de-acolo strivită de rușine. Unele s-au sinucis
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
lățea imediat capul și scotea limba amenințător. Fără un cuvânt, îmblînzitorul privea spre copilul cu care mergea femeia. Era clară amenințarea. Dacă nu se supunea, copilul urma să moară mușcat de cobră. Înspăimântată, femeia accepta să se culce acolo, lângă cobră, cu îmblînzitorul. Se lăsa posedată în văzul lumii, al celor care treceau îngroziți întorcînd capul și aruncând monedele în continuare. Apoi pleca de-acolo strivită de rușine. Unele s-au sinucis. Acum multe femei semănau pe stradă cu cea care
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
Moneda asta nu mai circulă azi". Și mi-a întins o monedă pe care se afla chipul lui Robespierre. M-am mirat, dar n-am zis nimic. Am căutat altă monedă și am aruncat-o pe maldărul de monede de lângă cobră, sub privirea îmblînzitorului care-mi urmărea gesturile cu un dispreț absent. Apoi am uitat întîmplarea. Dar povestea s-a repetat curând și, treptat, a devenit zilnică. Am început să fiu atent, cercetam cu grijă de la colțul străzii, și chiar de
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
care ar fi făcut-o dacă le-aș fi replicat: "Dar nu vedeți că pe moneda asta e chipul meu?" După care aș fi zis trecătorilor: "Cetățeni, aduceți căruțe în care să încapă toți. Îi condamn să-și ghilotineze singuri cobrele". În noaptea aceea m-am simțit mai liniștit. Lucrurile nu s-au oprit aici. Un alt îmblînzitor a început să sune la ușă în fiecare seară și, dacă nu-i deschideam, bătea cu pumnul sau îmi azvârlea cu pietricele în
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
făcea rău. Avusese, probabil, o boală de piele care-i lăsase un fel de pete, ca o lepră albă, pe dosul palmelor. Nu se vedea ce ținea sub cămașă, dar după mișcări n-aveam nici o îndoială. Trebuia să fie o cobră... Îmblânzitorul mă fixa cu ochii săi tulburi și toată atitudinea lui era batjocoritoare. În schimb, singurele vorbe pe care le rostea până la urmă erau spuse cu o umilință prefăcută. "Mă iertați." Atât zicea. În fiecare seară aceleași două cuvinte... Simțeam
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
voi reuși să nu strig. Dimineața ieșeam în stradă, dar cum vedeam un îmblînzitor mi se făcea teamă și începeam să tremur. Simțeam că dacă s-ar fi apropiat, dacă ar fi rânjit la mine și ar fi scos capul cobrei din sân, aș fi murmurat "trăiască inamicul" și atunci mi se făcea rușine și silă, fugeam acasă și ascultam din nou cântecul acela cu ritm de cizme tropăite. În asemenea împrejurări, înțelepții zic totdeauna: "Important e să nu fim mușcați
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
mi se făcea rușine și silă, fugeam acasă și ascultam din nou cântecul acela cu ritm de cizme tropăite. În asemenea împrejurări, înțelepții zic totdeauna: "Important e să nu fim mușcați. Trebuie să fii imbecil ca să ieși singur în calea cobrei". Și își caută un loc cât mai ferit de unde pot eventual să vadă fără să fie văzuți. Instinctul de conservare mă îndemna și pe mine să procedez la fel, iar îmblînzitorului care mă căuta și-mi spunea "Mă iertați" să
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
ci ținând mai degrabă de ceva mult mai simplu, poate chiar de defectele mele, nu reușeam să-mi înfrîng spaimele și să le ignor. Căutam, ce-i drept, să-mi stârnesc orgoliul. Îmi ziceam astfel, uneori noaptea, că acceptând dreptul cobrei de a exista, accepți inclusiv posibilitatea de a fi mușcat; că frica ne face egoiști, iar egoismul sfârșește ceea ce a început frica... Dar dincolo de aceste vorbe mari, rămâneam ceasuri întregi golit de vlagă, din ce în ce mai răvășit și mai aproape de starea unui
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
Vreți să vă mărturisesc un secret? Vorbesc ireverențios despre Dumnezeu, cum m-ați auzit, pentru că de el m-am temut mai puțin decât de oameni. Și dacă dumneavoastră n-ați descoperit niciodată cum se leagănă în apropiere ceva ca o cobră sau n-ați aflat că "trăiască inamicul" nu e o simplă poveste cântată, mulțumiți norocului dumneavoastră. N-ați gustat din descoperirile amare pe care le poate face un om. Vă bucurați numai de descoperirile utile. Vă invidiez, dar asta nu
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
pe rând... după-amiaza cu soare auriu de toamnă când treaz și cu ochii închiși mă visam sfânt într-o insulă unde primeam scrisori o dată pe lună... Îmblânzitorul care după ce s-a culcat cu o femeie pe trotuar a îmbrîncit-o peste cobră... cartea în care scria ceva despre balenele pe care oceanul le azvârle uneori pe plaje pustii... nu avusesem și eu soarta lor? Mă uimea că vedeam clar, pentru prima oară, în memoria mea ca într-un lac în care zărești
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
n-am mai avut reflexe prompte în fața primejdiei... Mergeam, așadar, căutând o ieșire din mlaștină, când am încremenit. Printre trestii, am zărit lucind un foc în fața căruia, nu-mi venea să-mi cred ochilor, trei inși cântau cu fluierele unor cobre așezate pe niște butuci înalți și rotunzi. Cântecul nu-l auzeam. Am mai făcut câțiva pași, cu grijă ca să nu mă trădez, și am ciulit urechile. O pală de vânt m-a ajurat și ea să aud melodia, care m-
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
ajurat și ea să aud melodia, care m-a tulburat și mai rău. Era aceeași melodie, când șerpuitoare și tristă, rând insinuantă și provocatoare, izbucnind în strigăte de ură, pe care o cunoșteam foarte bine. Uneori, îmblînzitorii se opreau, lovind cobra neascultătoare cu bățul. Aveau mâinile și picioarele înfășurate în cârpe groase, probabil ca să nu fie mușcați. Unul dintre ei plătise cu viața o clipă de neatenție. Zăcea, mort, puțin mai departe, lângă o colibă de stuf. Cineva îi azvârlise peste
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
sinchisea de el. La un moment dat îmblînzitorii s-au oprit din strania lor ocupație. Au rămas privind în gol, absenți, ascultând parcă vântul care suna printre trestii. Tăcerea lor semăna cu un ritual. Sau poate dormeau în picioare în timp ce cobrele se încolăciseră pe butuci. Nu îndrăzneam să fac nici un gest. Mă temeam că, mișcând trestiile, îi voi trezi pe îmblînzitori și voi atrage atenția asupra mea. Am stat de aceea neclintit multă vreme ascultând și eu vântul. Amorțisem când, de
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]