330 matches
-
măreție și frumusețe Valea Prahovei. Metalurgica din Aiud s-a închis. Puținii tineri au început să roiască pe lângă vetre, între disperare și resemnare. Nimeni nu are nici un tractor. Boii rămân principala forță de tracțiune. Cu ei se mai ară pe coclauri unde n-ar putea urca nici tractoarele cu șenile. Moții seamănă grâu de primăvară și pun cartofi. Tot cu boii cară lemne și fân. Paraschiva Toduță a crescut zece copii și toți îi trăiesc. Tamara a venit de la Alba să
Dracul zidit by Viorel Patrichi () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100968_a_102260]
-
a ajuns Dicetu lu’ Cătău?», o întreb pe Angela. Urcam cu ea și cu nepoții pe Tâmpa. S-a oprit, s-a uitat gâfâind spre oraș. Angela este o doamnă. Cam corpolentă, dar încă trădează farmece de fugărit capre pe coclauri. Se răcorește cu un evantai deasupra decolteului în acest august care nu se mai sfârșește odată... «Dicetu venea tot așa, singur, la țară, în fiecare primăvară. Tăia via, săpa ca prostu’, punea legume în straturi, semăna, prășea, alții lua... Stătea
Dracul zidit by Viorel Patrichi () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100968_a_102260]
-
antichități și bineînțeles că le pronunța delicios. Într-o zi și-a făcut apariția singurică În Mercedesul ei, aducînd o ușă foarte veche pe care o cumpărase la o mănăstire În demolare. Moartă de frică se vîrÎse cu automobilul prin coclaurile acelea. Un polițist a crezut că-i nebună, o doamnă ca ea... PÎnă la urmă a ajuns la locul unde se afla ușa și muncitorii au primit-o cu vorbe deșucheate, au Început să fluiere admirativ, ba chiar i-au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
o glugă imensă, exact ca acelea pe care le poartă adeseori călătorii în timpul iernii undeva, departe, prin străinătate, în Elveția sau de pildă în Italia de Nord, când, firește, nici nu le trece prin cap că ar putea ajunge pe coclaurile străbătute de acest tren între Eidkuhnen* și Petersburg. Dar îmbrăcămintea, potrivită și satisfăcătoare pentru călător în Italia, se dovedea deloc adecvată Rusiei. Posesorul pelerinei cu glugă era un tânăr, tot de vreo douăzeci și șapte sau douăzeci și opt de ani, mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
acolo, și-ar lua-o rău de tot pe coajă cu PC în rolul porcului, încă un pic și începe să obosească, balansându-se de la stânga la dreapta, al naibii diavol împielițat, care-și conduce urmăritorul pe cele mai nenorocite coclauri, aproape aruncându-l în șanțuri și făcându-l să sară peste bușteni ascunși, printre tufișuri cu ghimpi sau tamariscă până când, în sfârșit, aha, vine clipa cea de pe urmă! Însă numai după ce tânărul și eroicul vânător își condusese calul la limita
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
ultima: s-a apucat Talianul să-i Învețe pe servitorii de la curte Pater Noster - În latinește, se-nțelege. Erezia papistășească i-a atins (la suflet) pe pravoslavnici. Din această pricină Sârdaru Ali (să-l fi chemat Sardelli?) a dispărut de pe coclaurile Manei, ca stăpân. Îl locul lui a apărut (vorba vine: i-a venit doar numele, purtătorul n-a pus niciodată piciorul pe moșie) un alt Mare Rus, cum Îi zicea Moș Iacob care mai zicea că trebuie să fi purtat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
dar ia mai du-te-n mă-ta, pe pământul lui tătâne-tău, În mlaștina de sub mesteacănul argintiu și-n stepa nedesțelenită, și făr’ de haturi! Ori luați-vă de mână și duceți-vă la istalant, cel cu fes, pe coclaurile Anatoliei: acolo scoateți-vă ochii, schilodiți-vă În de voi și nu vă opriți până la Judecata de Apoi, când a’ să se-arate pădurarul și-a’ să vă trimeată-acasă, că recreația s-a terminat, marș la făcut lecțiile pe mâine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
nouă. / Golit, paharu-mi pare un U rimbaldian... Mă-nvăluie Parisul într-un parfum d'antan! VASILE TĂRÂȚEANU ȚARA FAGILOR Desfrunzind amintiri Țara Fagilor renaște în muguri aceleași dorinți. Mlădițe noi bâjbâind spre lumină dinspre arbori părinți. Tăinuite poeni luminișuri de basm coclauri adânci. Dealuri și văi colțuri știrbite de stânci. Urme de urși lupi flămânzi populând văgăuni. Punți peste ele brazi răsturanați nord de furtuni. Lumini și umbre culori răsfrânte în aprigi priviri. Loc de cântec și dor ascunziș de haiduci destăinuite
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
zodii! Dă cum mi s-a năzărit asta, gura mi s-a uscat mai ceva ca limba dă papagal. La răscruce am dat cu ochii de-un gabor și m-am Întors; p-ormă am luat-o razna pă niște coclauri care sunt o rușine că Încă mai ie În capitală; io sufeream ca argentinean - dumicatu cui le-a făcut! - și mă amețise niște dulăi, că, numai ce să lătrase unu, la toți le cășunase să mă surzească primprejur, că mahalalele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
Pilar. Am mers doar noi doi, cu trăsurica lui. În cursul escapadei, m-am bucurat din tot sufletul, ca orișicare argentinian, de pampa genuină și prăfoasă. Bătrânul soare Își irosea razele binefăcătoare deasupra capetelor noastre. Serviciile Uniunii Poștale ajung până pe coclaurile noastre nepavate. În vreme ce În dugheană Muñagorri dădea pe gât lichide inflamabile, eu am Încredințat gurii unei cutii poștale salutul filial adresat editorului meu pe spatele fotografiei pe care mi-o făcusem În veșminte de gaucho. Întoarcerea a fost dezagreabilă. Hurducăturilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
cocoșilor. O cafea cu lapte zemoasă l-a Întărit pă mosafir și pă loc s-a pus dân nou pă turuit. Care doar câteva minute avea să-i ajungă să să arate cunoscător strașnic al ălor mai sensibiloase și prăpăstioase coclauri dân arta dă operă și mai ales dă tot ce să leagă cu carera lu Caruso. Îi ridica În slăvi triunfurile dă la Milano, Barcelona, Paris, Opera House dân New York, Egipt și Capitala Federală. Cum Îi lipsea gramafonu, tuna dân
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
două sau trei cvartale, s-a pus pă tapet chestia: gâtița ne iera secetă dă uscată și cerea udătură. Depozitu și dughiana dă beuturi Puga y Gallach oferea Începutu dă rezolvare. Da, ia să te văd, pușcoace: cum plăteam? Pă coclaurile alea, camionagiu ne-a părut puhoi dă expeditiv. Sub privirea și răbdarea la un câine doge, care la sfârșit l-a văzut pă dos, mi-a pus câteva pedici În față la gagiii ilarianți, de mi-am tras radiatoru-n cap
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
și astăzi sub numele de Ernesto Gomensoro. N-am să uit prea ușor seara În care m-a primit, cu mate și fursecuțe, sub o streașină de la quinta lui, nu departe de linia de tren. Pricina pentru care trecusem pe lângă coclaurile acelea fusese naturala emoție de a fi obiectul unei cărți poștale trimisă la domiciliul meu, prin care mă invita să fac parte din Antologia pe care o incuba la vremea aceea. Finul fler al unui atât de remarcabil mecena mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
era succesul colonelului Ștoicescu, le plăcea să nu mai gîndească, să se miște pe ulițe în formație de marș, să înțepenească în posturi de pază, să mănînce la cazan zdrăngănind din gamele, să facă ronduri noaptea, să umble tîrîș pe coclauri fără sa crîcnească, să se îmbrace la fel și să nu vorbească decît întrebați. Dacă priveai lucrurile cu aceeași detașare, cu același amuzament, toată această joacă de-a cazarma nu putea să te ducă decît la o singură concluzie toți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
lui Richard - o personalitate cu totul remarcabilă în lumea filmului, de peste 20 de ani în fruntea Festivalului Internațional al Filmului din New York, precum și șansa de a revedea prieteni de altădată m-au convins să traversez oceanul Pacific. Veniți de pe toate coclaurile lumii, ne-am întâlnit, imediat după sosire: Gabor Tarko, Manuela Cernat, Dan Pița și eu. Au sosit apoi gazdele noastre, alți oaspeți și prieteni. Emoționați de revederi după ani îndelungați, ne-am pierdut ușor în tentativa de a lega discuții
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2212_a_3537]
-
doare capul... șopti fata. Și privindu-l simți un fior prin inimă. Domnul Rusu începu să râdă cumplit. —Te doare capul? Așa? te doare capul? Crezi că eu nu știu de urmările tale, madamo? Crezi că dacă eu umblu pe coclauri muncind și asudând, nu știu nimica? De ce te doare capul? Ce ai?... Fata privea țintă hârtia boțită pe care tată-său o ținea în mâna stângă. — Ce hârtie e aceea? zise ea deodată amețită. —Mă mai întrebi? strigă cu mânie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
ea după atâta vreme. Jocul „atracției”: teamă și fascinație în fața spațiilor alterității Sub frumusețea ei, Ellida ascunde și ceva din fascinația lui Gorgo, ceea ce o apropie în mod straniu de Femeia cu șobolani din Micul Eyolf, bătrâna care umblă pe coclauri alungând șobolanii, care ademenește copilul, ducându-l spre mare, spre moarte și al cărei nume înseamnă „lup” (se zice despre ea că, în timpul nopții, se preschimbă într-un strigoi cu înfățișare de lup, într-un soi de vârcolac, devenind astfel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
România o grămadă de filfizoni și plagiatori ai Vestului acum în această perioadă mai tulbure, dar cred că va fi un fenomen trecător, de moft. Sunt convins că vor continua să apară suflete pure, originale și pline de talent prin coclaurile moldovene și ardelene. Doar să fie cineva acolo să le pună pixul în mână. Singura șansă de dezvoltare creativă și poate chiar spirituală pe care o are Europa la ora actuală, este tocmai menținerea și încurajarea acestor visători pe limba
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
Ivănescu. De la Eminescu încoace prea arare limba română a sunat așa de bine și de muzical, fluidul ei intim i (ni) s-a relevat ca un fagure de miere (și otravă) spre liniștea și neliniștea spiritului nostru care hălăduiește spre coclaurile absolutului...". (Revista "Feed Back", iulie, 2008) Ioan MOLDOVAN Literatura română, în întregul ei, este puțin cunoscută de europeni, lucru pentru care îi compătimesc sincer... Dragă Ioan Moldovan, de ce ai ales, în preajma Revoluției, Oradea pentru fixarea "în democrație" a familiei Moldovan
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
nevoie de mai mult ca să se umezească. Așaaa... Vasăzică, a catadicsit În sfârșit măria sa să se arate-n persoană! Cam greu să te vadă cineva În ultima vreme, Johan dragă! Cum vii de la școală, cum ai și pornit creanga pe coclauri. Pe când te aflai la Kuala Kangsar, eram siguri cel puțin că ești În dormitor În fiecare seară. Acum nici măcar nu poate să-mi treacă prin cap pe unde te-nvârți dumneata toată noaptea. Johan n-a răspuns. Se uita la
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
N-aveți destulă apă-n sat? Situația în care se afla întregul grup ar fi devenit extrem de grea, dacă străinul cu aparatul de fotografiat nu s-ar fi grăbit. Să mergem, domnule secretar, spuse acesta, că ne-apucă noaptea pe coclauri! Mergem, mergem, domnule președinte, răspunse politicos Nicanor. Dar, cu toate că a zis "mergem, mergem", nu se porni cu nici un chip din fața copiilor. Parcă l-ar fi plantat cineva acolo. Se uită țintă la fiecare, la cazmale și lopeți, apoi dădu furios
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
fost anunțat și domnul Nicanor, secretarul primăriei, care, după ce s-a angajat să meargă și el cu orice preț, a declarat foarte furios: Eu nu mă las pînă nu rup picioarele la cîțiva popîndăi de ăștia, care umblă pe toate coclaurile și aduc numai ponoase! Nu a dat însă nici un nume de popîndău, pentru a nu-l supăra pe Iancu Răgălie, pe care-l știa cumnat cu Bărzăunul. Iată deci ce furtună mare a stîrnit Nuțu cu flecăreala sa. Și n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
nu-i deloc bine! sări iar Bărzăunul. Voi nu vedeți că faptu-i consumat?... Cine credeți, mă rog, că o să se apuce de anchete, ca să ne facă nouă dreptate? Acum toți ziariștii sînt la mare... la munte... nu vin ei pe coclauri de dragul nostru. Atunci, să stăm cu capul în pumni și să bocim, nu? rînji Vlad. Noi, să bocim?? se arătă grozav de mîndru și de demn Bărzăunul. Pentru nimic în lume!... Haideți, mai bine, să punem la cale altceva... ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
las gîndurile să zburde În voie. După vreo oră ma smuls din plăcuta mea reverie glasul lui Dragoș: Am trecut pe la matale și cum nu erai acasă, m-am gîndit că ori ai plecat În peregrinări pe undeva pe niște coclauri, căutînd locuri frumoase, ori aici. Și m-ai găsit aici! Știu că ai scăpat de examene și te simți parcă mai liniștit, nu? Chiar mă simt ca și cum aș fi scăpat de o povară. M-am relaxat vreo cîteva zile cu
Viaţa-i complicat de simplă by Gheorghe Bălăceanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91691_a_93569]
-
izbeliște, ai nimănui, de nici unde. Spre a nu pieri, ei și familiile lor, buhușanii, au Împuns lumea. Palma de tărâm În care se retrăseseră, temporar, a fost golită de locatari, Într-un timp scurt. Cumnecum, au nimerit pe niște coclauri italieni. Coclauri, vine vorba, căci, locurile, pe care unii dintre dânșii pretind că iau Înfiat, pe când, alții, că ele ar fi fost Înfiate, de către ei, devenindu-le extrem de Îndrăgite, de, parcă, ei ar fi fost ai pământurilor acelora, și pământurile
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]