297 matches
-
formau toate aceeași compostură mirată și râzătoare, așa cum se molipsesc copiii unii de la alții, de câte ori se întâlnesc. Și stăteau așa preț de câteva ore, nemișcați în aceeași poziție. Când plecau, toți deodată, cu încetinitorul, întorceau spre tine spatele lor aduse, cocoșate, pașii mici și temători de păpuși mecanice, mersul legănat, indecis. Așa cum se depărtau, deosebit de încet, profilurile lor încă mai sălășluiau un timp în spațiul terasei, ca niște spectre, ca și cum aerul politicos mai zăbovea o vreme ajustându-se la ritmurile lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
fețe crispate, ochi adînciți în orbite, buze mușcate pînă la sînge, și încă mai aveți tupeul să faceți pe curajoșii, ia să văd ce v-ați face dacă Partidul și-ar ridica în clipa asta aripa protectoare de deasupra voastră, cocoșaților, scurmătorilor, rîmători împuțiți. Își mai trage puțin sufletul, este gata să asculte, ține-te bine, nenicule, scuză-i incoerența și bîlbîielile, n ai de ales, dintre toți el a căscat cel mai bine ochii la ce s-a întîmplat. Nici o
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
băutură rece, se pot produce conflicte energetice grave. Femeile însărcinate și persoanele care suferă de orice tip de febră sau hemoragie internă nu trebuie să practice respirația profundă. Țineți coloana dreaptă în orice moment, dar nu rigidă. Spatele contractat sau cocoșat blochează energia de-a lungul canalelor spinale, prevenind, astfel, fluxul liber de energie din zona sacrală spre cap. Este important mai ales să vă mențineți partea posterioară a gâtului întinsă, deoarece acesta este punctul prin care energia pătrunde în creier
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
-
în echilibre instabile și hotărând, în sinea sa, că, da, babele astea au în cap o mie de șmecherii. - Apropo, unde țineți azvârlit teancul ăla de discuri? Aș vrea să le văd... - Teancul de discuri?! - Da, nu le țineți azvârlite, cocoșate și ondulate, aruncate într-un teanc? - Păcatele noastre, de ce să le ținem așa? - Așa, doar să se mai deformeze și să se mai strâmbe și ele, săracele. N-am întîlnit particular, care, când să vrea să asculte un disc, să
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
oră cu totul întâmplătoare pentru a se lăsa în voia atracției pe care o simțea față de plaja cea mică a insulei Calf. Ca urmare, mergea cu pași mărunți, ca o capră, pe cărarea care cobora în spirale, în urma unei babe cocoșate, încă și mai sprintene, numită Dolores O’Toole, care ducea, prins în spate, un balansoar din lemn de nuc, nemaipomenit de frumos. Era prins cu cureaua domnului Jones. Ceea ce însemna că acesta era obligat să-și folosească ambele mâini ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
atunci când le rostea, dar Dolores nu arăta nici un semn de dezaprobare, ci stătea timidă în fața lui, cu o mână odihnindu-i-se pe jumătate întâmplător în locul unde i se împreunau coapsele. în întuneric părea mai puțin zbârcită, iar trupul ei cocoșat, mai puțin diform. Virgil întinse un braț, iar ea veni spre el, poticnindu-se, ca să ajungă pe pământ, să se întindă, să stea nemișcată, și totuși primitoare. El o sărută. La început mâinile s-au arătat leneșe, leneșe și nesigure
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
mai turnat rachiu, 1-a sorbit cu ochii ascuțiți de plăcere și și-a șters gura cu coltul barizului. A băut și maică-sa, a gustat și ea în cele din urmă. Până seara, au mai pus tara la cale. Cocoșată a povățuit-o ce să facă după cele ce se întîmplaseră, lucruri de-ale lor, femeiești. Stere tot mai chefuia cu Grigore și gunoierii/ Goliseră damigeana și începuseră să vorbească mai tare. Au pus de mâncare. Odăile se luminaseră. Au
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
caute. Ar fi snopit-o taică-său în bătăi. Socrii au plecat târziu, certîndu-se, lătrați de dini. 94 - O să te mănîrice judecățile, striga bătrânul din drum, îți fac proces, hoțule! Sau dau foc casei! - Las', că vă împăcați! 3 potolea cocoșată. Că nici el nu vrea răul! - Nu mă-mpac până n-o trece și pe lina în acte! Și ea parcă-i dădea dreptate bărbatului când vedea ce avere aveau, îi era mai mare dragul să privească! Meșterul nu se
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
cântau lăutarii de-i avuseseră la nuntă, atunci aduși din mahalalele vecine. Muierea chiuia și juca darurile, să afle toată lumea că botează cârciumarul. Casele nașului erau peste Grivița, înspre mahalaua Grantului. Lumqa se oprise în loc și privea convoiul cel vesel. Cocoșată sucea dosul, răcnea o dată, pocnea degetele lăutărește. Ieșiseră și negustorii afară din dughenele lor să se uite. Oltenii suflau în palme de frig, bătând opincile. Au trecut podul de fier după plocon. Locuința brutarului se vedea de departe, odăi lângă
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
și câinele a dat peste o jumătate de* porc spânzurat într-un cui. A sărit de două ori și a apucat hartanul. A mâncat ce-a mâncat, până 1-a găsit Aglaia. - Vin', că am rămas fără porc! a strigat cocoșată. Potaia fugise lăsând resturile. Vreo trei zile a stat ascuns. Șeful, de necaz, s-a îmbătat. -La pândit nemâncat. Ce să-i mai tihnească dumicatul? Degeaba trăgea nevasta de el: - Haide, omule, lasă, că n-oi muri dintr-atît! El, de
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
alături. - Stai liniștit, îl ruga, stai liniștit, auzi tu... În două ceasuri nu mai era. 285 Nevasta a chemat-o pe Aglaia, să-l spele. Plângea de înecase pământul. - Haide, coană Aglăițo, că m-a lăsat al meu. Oh, Doamne! Cocoșată a pus mâna la gură, uluită: - Ce-i omu, soro! Parcă ieri dădea cu acul colea. -Lam întrebat încă: "Ce mai faci, domnu Gogu?" "Bine, mi-a zis. Ce să fac?" Dar -lam văzut eu. Nu-i era bine de
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
apa. Aglaia despuiase mortul. Mâinile croitorului, păroase și slabe, atârnau peste marginile patului. Muierea îl acoperi cu un țol și-i strânse izmenele aspre și cămașa. - Gata albia? întrebă. -Acu. - Da slab, fă, bărba-tău! -Slab! - Mai putea? - Ei, și dumneata... Cocoșată râse, dezvelindu-și dinții galbeni și rari. Z86 - Că doar nu ți-o fi rușine! - În fața mortului? - Ce dacă?! E gata! N-aude, nu vede. Dumnezeu să-l ierte! Spune. - Coană Aglaia... - Spune, apăsă cocoșată. Te zdruncina? * -Oho... - Cu pruna
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
Mai putea? - Ei, și dumneata... Cocoșată râse, dezvelindu-și dinții galbeni și rari. Z86 - Că doar nu ți-o fi rușine! - În fața mortului? - Ce dacă?! E gata! N-aude, nu vede. Dumnezeu să-l ierte! Spune. - Coană Aglaia... - Spune, apăsă cocoșată. Te zdruncina? * -Oho... - Cu pruna asta a lui? - Cu. - De-aia umblai tu după alde Tilică? Ia vezi apa aia! Florica fugi sumețindu-și mânecile. Ridică ușor căldarea de pe foc. Turnă în albie. Căută săpunul și ștergarul să le ducă vecinei
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
de prost gust. Pornind de la aceste principii, rezultate dintr-o jurisprudență exactă, bazate pe observație și datorate celui mai aspru calcul impus de amorul propriu omenesc sau femeiesc, este limpede că o femeie care nu e bine făcută, e strâmbă, cocoșată sau șchioapă trebuie să se străduiască, din politețe, să reducă defectele trupului ei; Însă ar Însemna să nu fie femeie dacă și-ar Închipui că reușește să creeze cea mai mică iluzie. Domnișoara de La Vallière șchiopăta cu grație și numeroase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
trebuie să se străduiască, din politețe, să reducă defectele trupului ei; Însă ar Însemna să nu fie femeie dacă și-ar Închipui că reușește să creeze cea mai mică iluzie. Domnișoara de La Vallière șchiopăta cu grație și numeroase sunt femeile cocoșate care știu să-și ia revanșa prin farmecul minții sau uimitoarea strălucire a unei inimi pline de pasiune. Nu știm când va sosi clipa În care femeile vor Înțelege că un defect le aduce uriașe câștiguri!... Bărbatul sau femeia aproape de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
elan, Îmbelșugată și profund satisfăcătoare, cuvântul englezesc „childhood“ (copilărie), care sună misterios și nou și devine tot mai străin pe măsură ce se amestecă În mințișoara mea ticsită și febrilă, cu Robin Hood și Scufița Roșie, cu bonetele cafenii ale bătrânelor zâne cocoșate. În stânci sunt scobituri pline cu apă de mare călduță și șoaptele mele magice Însoțesc anumite vrăji pe care eu le urzesc deasupra minusculelor bazine de safir. Locul unde mă aflu este desigur Abbazia, pe țărmul Adriaticei. Obiectul de la Încheietura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
nu fusese În stare să spună cine era sau de unde apăruse, motiv pentru care capriciosul său căpitan Îi schimbase numele inițial de Jack sau de John În absurda poreclă de „roșcovanul Oberlus“. Crescuse fără grabă, cu picioarele strîmbe, scheletic și cocoșat, aproape fără să cunoască mirosul pămîntului sau sunetul unui glas prietenos și Îl spintecase cu cuțitul pe primul său dușman Într-o crîșmă din Panamá, fapt pentru care fusese nevoit să se alăture, ca un fugar ce era, unei mici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
cu Întrebări cu privire la cuvinte spaniole pe care Oberlus nu le pricepea și le sublinia cu multă grijă, iar dacă ar fi existat un observator, probabil că l-ar fi trecut toate nădușelile de groază, descoperind umbra acelei ființe diforme și cocoșate micșorîndu-se tremurătoare prin jocul flăcărilor pe Înaltul perete de stîncă al peșterii presărate din loc În loc cu stalactite, cu capul aplecat deasupra unei cărți și murmurînd mereu cuvinte ininteligibile care sunau ca niște formule magice. Afară - nopțile calde ecuatoriale, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
a trecut omul de la hrana bazată pe rădăcini și carne crudă la alimente ultrarafinate. Avem febră puternică. Ni se schimbă, probabil, aura. EDUCAȚIE Meseria de dascăl trebuie să aibă ieșire la zâmbet. Nu poate fi verticalizat viitorul cu ajutorul unei școli cocoșate. Pedagogul slab îi confiscă tânărului responsabilitatea. Adică aproape totul. Școala mediocră transformă copilul în maimuță. Ori în papagal. Diplomele pentru școala vieții le dă strada. Uneori chiar maidanul. Greu se lasă mârlănia manipulată de educație. Vocația crește din modele. Școala
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
reclame. Apăsătoare și alienantă și atunci o apărut o cocoașă, un loc dureros În care s-a adunat tot orgoliul unei individualități refulate vrînd să țîșnească afară ca un munte al trupului și să fie văzut. Așa s-a născut „Cocoșatul“. O poreclă la fel ca „Piticul“, ca „Pricopsitul“, ca „Gâdea“, ca „Ciungul“. O poreclă e de fapt o reclamă prin care produsul este recomandat scoțîndu-i-se În evidență calitatea specifică. Toți oamenii au nevoie de reclamă, e greu să trăiești fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
Cum de eu: excitat de trecutu-mi și secretu-mi amor pentru Diafana, pomenindu-mă povestind despre Cristina, cu ochii sticlind spre ringul de dans, acolo unde, Îmbrățișând o mignonă de consum, dansa prietenul meu Cătălin. Cum de Cătă: rânjind fericit, cocoșat ca să ajungă cu mâinile pe bucile mignonei, prea beat deja ca să Înțeleagă că i se Întinsese o cursă. Nici Alexi nu mai Înțelegea nimic. Care Cristina? Într-adevăr, el n-o Întâlnise. Nici pe Cătă, cel aflat În pragul primului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
socoti zilele noastre, ca să putem dobândi o inimă înțeleaptă.“ Trenul și-a înfipt colții în gheața zilei, zace mulțumit și răpus. Sunt singur în compartiment, nu e nimeni. Suntem la destinație, vagonul s-a golit, trenul a înțepenit, în gara cocoșată și ninsă, de pe o rută periferică. Îmi privesc palma, o apăs în umărul de deasupra canapelei, e moale și rece. Obrazul meu e obosit, galben, în lumina zilei care crește. Limpede și rece, dintre ghețurile spre care cobor, fără grabă
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
noi și-ai să Înțelegi, râse el. Erau slabi și mâncau gângănii de toate felurile. Aveau capre și țapi pe care-i târau după ei și pe care-i puneau să doarmă noaptea În țarcuri. Mai creșteau niște animale mari, cocoșate, cu gât lung și limbă băloasă. Animalele astea se adăpau rar, erau mai Înalte decât un om, iar ei le numeau cămile. Nu știau dacă ei se luaseră după cămile și beau foarte rar, sau dacă ele se luaseră după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
mai multe hârtii. Mai erau cărți de rugăciune, fotografii de grup În care echipajul de mitraliori era așezat după ordinea ierarhică și poza o veselie Îmbujorată, ca În fotografiile echipelor de fotbal din anuarul vreunui colegiu. Acum zăceau În iarbă, cocoșați și umflați. Cărți poștale de propagandă Înfățișând un soldat În uniformă austriacă ce forțează o femeie să se aplece de-a curmezișul unui pat. Amândoi erau desenați la modul impresionist. Erau niște desene foarte frumoase și n-aveau nimic În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
aici, în Germania, a învins în Britannia, a învins în Africa și în Hispania Tarraconensis, unde armata l-a ales împărat în aprilie... — Ai mai văzut pe cineva care să fie ales împărat de soldații lui? izbucni indignat un bătrân cocoșat, neîntrecut în arta de a găti păsări; până atunci rămăsese tăcut și prăjise sturzi într-o tingire unsă cu grăsime. Ce-or să zică zeii? Împăratul trebuie ales la Roma, de Senat și de poporul roman. Așa a fost dintotdeauna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]