1,239 matches
-
și orele din alte țări.” „Înăuntru e un pitic. Urmărește, de acolo, oamenii...” Până la urmă, chiar Ceasornicarul - de parcă asta aștepta - a încercat să lămurească lucrurile. „...Va bate ora doar când va fi să se întâmple ceva important!” le-a zis, cocoțat pe scară, celor adunați. „Și o va face tocmai când ne așteptăm mai puțin: nici eu nu știu clipa. Dar atunci, după cel mult un ceas, va fi un eveniment. Ceva de bine sau de rău...Probabil că mai mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
toate, încât nu mai știa nimeni când se va așterne iar liniștea de odinioară. Disputele deveneau tot mai aprige, era de ales între viață și moarte. Orologiul continua să arate ora șapte și paisprezece minute, exact clipa în care bătrânul, cocoțat pe scară, îl oprise. Meșterul și mașinăria lui, chiar încremenită, dominau tot mai statornic urbea. Când a crezut că e timpul - sau doar pentru a se mai juca nițel cu îngăduința lumii -, scârbavnicul a pornit iar ceasul. Tocmai când târgoveții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
porni iar, mai aprig, s-a lăsat gerul. Pe sub pomi, dimineața, oamenii găseau păsări înțepenite; moara era un sloi, drumurile nu se mai cunoșteau. Cei porniți cu treburi o luau peste curți de-a dreptul, chiar și peste case uneori, cocoțați pe troiene. Doar Strada Primăriei fusese deszăpezită de bărbații târgului, chemați cu goarna. Așa era în ziua în care a bătut orologiul. Nici nu apucaseră oamenii să se dezmeticească - iar când au făcut-o, mintea lor s-a dus la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
ceasu’!” „Așa e, ceasu’!” „Da, să-l vedem pe dinăuntru!” „Ceasu’! Ceasu’! Ceasu’!” Mai mult decât o dorință: un drept; ardoarea mulțimii era de nestăvilit. Orologiul era acolo, nu-l șterpelise nimeni: să-i fie arătat! Pe scară s-a cocoțat întâi Funcționarul. Pentru că mai era loc, s-a repezit și un telegrafist. Nerăbdători, ajutându-se de o șurubelniță adusă din atelier de Jandarm, cei doi au desfăcut, în sfârșit, capacul! Nu știau ce să creadă... Mai văzuseră și ei cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
iată, la începutul deceniului al șaptelea se apropie mai degrabă de asemenea clasici ai începuturilor decât de - tot e o problemă permanent invocată în presa noastră - colegii săi de generație? Întrevăd două răspunsuri. Primul derivă din parabola modernă a piticilor cocoțați pe umerii uriașilor, a celor care, citindu-i pe cei vechi, ajung să știe, implicit, mai mult decât aceștia. Iar Liviu Ornea - o dovedește, la rigoare, până și bibliografia admirabilă a tatălui său - i-a parcurs pe junimiști cum nu
De fapt, un debut by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7906_a_9231]
-
noi, și cei care ne priveau ciudata apariție pe ulița lor. După jumătate de oră, priveam noi TEATRU NA}IONAL din Caracal în toată splendoarea lui, a acelei zile de primăvară, a luminii ce cădea pe el ca o aură. Cocoțat puțin deasupra orașului, pe calea spre turn, aflat la o răscruce de drumuri, de istorii, de destine, teatrul e pus solemn mai presus de vremuri. Și de oameni vremelnici. Probabil că țîfna ce o are în eleganta-i înfățișare a
O seară la Caracal by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/7436_a_8761]
-
mi-a venit în gând un asfințit de demult, din cincizeci sau cincizeci și unu, cu răzoarele din grădină proaspăt udate, domnul Fernando, în maiou, făcând gimnastică pe balcon, și o rostogolire de mâțe în curtea de lângă bucătărie, cu mine cocoțat pe zid adulmecând adierile din Monsanto și auzind caii monarhiștilor înfrânți care coborau muntele (cum mi-a povestit dona Anita, domnișoară pe vremea aceea) în drum spre celulele penitenciarului. Nu înțeleg de ce, scumpo, nu te-ai interesat niciodată de copilăria
António Lobo Antunes - Dulci miresme, blânzi morți by Micaela Ghițescu () [Corola-journal/Journalistic/7462_a_8787]
-
Magda Mihăilescu, mmihailescu În 1979 Sofia Coppola avea 8 ani și venea pentru prima oară la Cannes, cocoțată pe umerii celebrului său tată, care urma să primească Palme d’Or pentru Apocalypse Now. Arhiva fotografiilor de legendă ale festivalului păstrează chipul puștoaicei cu breton impecabil, scoțând limba la public și făcând ca maimuța. Douăzeci de ani mai târziu
Cannes, 2013: Pierduți printre poșete Vuitton și pantofi Louboutin - Corespondență de la Magda Mihăilescu by Magda Mihăilescu () [Corola-journal/Journalistic/79359_a_80684]
-
șase pui, înșirați unul după altul, cap la coadă." (Traian Ulea, Amintiri de vînătoare, 1969). Într-o poiană din pădure, un urs a mîncat pe jumătate un bou. în noaptea următoare, un vînător și un pădurar se așază la pîndă, cocoțați într-un mesteacăn, așteptînd ca ursul să revină spre a-și isprăvi ospățul. Pădurarul, într-un tîrziu, adoarme, iar vînătorul aude foșnet de frunze, semn că dihania s-a întors la prada din ajun. întuneric total. Omul trage la nimereală
Epistolă către Odobescu (XI) by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/7689_a_9014]
-
fântâni secate. În gaur-asta putrezită dintre munți În palida lumin-a lunii, iarba cântă Peste morminte răscolite, în jurul capelei, E capela goală, casă vântului doar N-are ferestre, și-ușa se leagănă, Oasele-uscate nu pot face rău nicicui. Doar un cocoș cocoțat pe grindă cucurigu, cucurigu În lumina unui fulger. Apoi o pală umedă de vânt Aducând ploaia Gangele înecat în praf era și frunzele vlăguite Așteptau ploaia, în timp ce norii negri Se adunau în depărtare, peste Himavant. Jungla se ghemui, încovoiată în
Tărâmul pustiirii, 1922 by T.S. Eliot () [Corola-journal/Journalistic/7094_a_8419]
-
pe scandinavi în CEE, chestie despre care nu știam o iotă și de care-mi păsa și mai puțin. "Acuma, dacă mă-ntrebi pe mine, Frank, danezii sunt cheia întregii cete de capete pătrate" - un genunchi gol, noduros și bronzat cocoțat pe balustrada lui Ann, un pantof ușor făcut pe comandă cu degetul mare și lung atârnând pe jumătate în afară, cu bărbia sprijinită pseudo-meditativ pe pumnul lui mare. }inuta obișnuită a lui Charley, atunci când nu poartă papion și blazer, e
Richard Ford - Ziua Independenței by Iulia Gorzo () [Corola-journal/Journalistic/7326_a_8651]
-
cea mare, decisivă pentru Zoia și, deopotrivă, pentru ea. Trei scene au alt ritm și alt decupaj, parcă cinematografic: întîlnirea ei cu Ametistov, trecerea pe lîngă el cu sticlele de bere în brațe, scena violului și cea în care privește, cocoțată pe pian, lupta pentru ea dintre cei doi chinezi. Ceva din ochii personajelor feminine ale lui Chaplin trece și prin ochii Mihaelei Teleoacă. După ce și cum a jucat în Revizorul nu am crezut că îl voi vedea, repede, pe George
Zoia Denisovna Pelț by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/7347_a_8672]
-
dreptul? Cenzura a fost desființată. Pînă una, alta, Eu pot merge cu capul sus, prin țara asta, nu derbedeul care a îndoliat un popor întreg", a scris europarlamentarul. El îl atacă și pe Mircea Sandu, acuzându-l că l-a "cocoțat și ținut în funcție" pe Victor Pițurcă. "Numai că Pițurcă nu e de capul lui. El e cocoțat și ținut în funcție de un alt nenorocit: Mircea Sandu. Care știa, bine, că ageamiul ăsta n-a avut rezultate ca antrenor la Universitatea
Vadim Tudor: "Victor Piţurcă e tumoarea din fundul lui Mircea Sandu" by Cristina Alexandrescu () [Corola-journal/Journalistic/74752_a_76077]
-
derbedeul care a îndoliat un popor întreg", a scris europarlamentarul. El îl atacă și pe Mircea Sandu, acuzându-l că l-a "cocoțat și ținut în funcție" pe Victor Pițurcă. "Numai că Pițurcă nu e de capul lui. El e cocoțat și ținut în funcție de un alt nenorocit: Mircea Sandu. Care știa, bine, că ageamiul ăsta n-a avut rezultate ca antrenor la Universitatea Craiova și Pandurii (unde se înverșuna să-l bage pe călușarul de fi-su, un antitalent înnăscut) și
Vadim Tudor: "Victor Piţurcă e tumoarea din fundul lui Mircea Sandu" by Cristina Alexandrescu () [Corola-journal/Journalistic/74752_a_76077]
-
-ți vine să crezi, rostind cele patru silabe, ca patru caicuri albe plutind în Bosfor, că intrăm în cadența mirifică a poeziei lui Ion Barbu... Cele două imperii de altădată, viața le-a întrecut, făcându-i pe locuitori să-și cocoațe pe vârfurile bastioanelor cuiburile lor primitoare cu șerbet, sarailii și halva... I-a fost dat acestui petec de pământ, urgisit de interese politice și strategice, să capete o altă faimă scufundându-se cu legenda lui în apele înălțate ale Dunării
Ada-Kaleh (1969) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/7180_a_8505]
-
metamorfoza Fainei. Și în zborul ei. Vînzoleala unor femei care inventează mereu cîte ceva halucinant pentru ca să trăiască, să supraviețuiască, să poată să spună „ce frumoasă ești, Fidji!". Am uitat de pian! Pianul mutat de colo-dincolo, pianul pe care a fost cocoțat un sicriu, pianul acela negru cu coadă a ajuns, după ani și ani, înapoi, la Berlin. De unde a venit.
Fafocika- Papocika by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/6037_a_7362]
-
din apropierea frontierei de vest, una dintre cele mai răspândite meserii era aceea de pictor de biserici. întregi echipe itinerante își ofereau una după alta serviciile, nu pentru că s-ar fi priceput să picteze sau măcar să zugrăvească, ci doar ca să se cocoațe în turle, cele mai înalte puncte de observație din zonă și să-și dea seama, privind de acolo, unde erau porțiunile de graniță mai puțin păzite. Și Attila s-a dat drept pictor de biserici la Curtici, a pândit un
Cum se ajunge erou de legendă by Felicia Antip () [Corola-journal/Journalistic/6174_a_7499]
-
al sprâncenelor - ceva între Cro Magnon și Brejnev - intra vreun amărât fără suprafață socială, era vai și-amar de el. Ca scos din minți, politrucul începea să urle, avid să strivească tot ce întâlnea în cale. După 1990, s-a cocoțat în fruntea unui săptămânal intitulat - nici nu se putea sfidare mai mare! -Democrația. În limbajul de mahala ce-i era propriu, a continuat să vitupereze contra celor care - în viziunea lui - trădaseră țara: membrii partidelor istorice, ungurii, evreii, pro-occidentalii. După
Vara nebunilor by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/6163_a_7488]
-
kilogram de carne. Măcelarul se folosește de gesturi pentru a-i recomanda două opțiuni, ceafa și coapsele, iar scena are ceva din teatralismul operei, unde actorii își fixează retoric gestul acompaniat de vocea tumultuoasă. Este ca și cum acești sicilieni se află cocoțați pe o scenă, și de pe scenă, gesturile lor brueghe-liene și chipurile lor vechi sunt încredințate efemerului și eternității deopotrivă. Când își ia carnetul de partid, tânărul Pepinno merge la fotograf, și în ciuda insistențelor acestuia, nu-și desprinde zâmbetul de pe figură
Baaria, mon amour! by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/6296_a_7621]
-
Ce drept avem noi să ne arogăm drepturi în numele acestor martiri? Craiova poate fi oraș-martir, dar întrebarea este a făcut Craiova ceva în numele lor pentru a-și aroga această titulatură?", a spus Vosganian, acuzând că parlamentarii vin cu această propunere "cocoțându-se pe umerii sacrificiilor" acestor martiri. Întâi să aflăm cum îi cheamă", a conchis Vosganian. În final, președintele Senatului, Mircea Geoană, unul dintre semnatarii proiectului, a închis dezbaterile, arătându-se contrariat că s-a ajuns să se țină "un seminar
Senatul a respins transformarea Craiovei în oraş-martir () [Corola-journal/Journalistic/48687_a_50012]
-
ci anumitor „măști” pe care Tadeusz Kantor le schimba, la vedere, privindu-și actorii pe scenă, bîntuind printre ei ca printre niște năluci. Mi-e dor de El și ascult marea. E tîrziu, e noapte, orașul tot doarme, Luna doar, cocoțată pe cer, îmi ține companie. Îl simt, undeva, pe omul în frac, cu joben și baston de cristal cum trece elegant, melancolic și absent. Beau o bere și zîmbesc. Închid ochii și pot să zbor, pur și simplu, mai sus
Vlad Mugur by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/5369_a_6694]
-
duce la un parter, sub o portiță închisă. Este una din numeroasele scări ale clădirii. Iau loc pe treptele alea de sus. Iarna mă rezem cu spatele de zidul pe unde trece burlanul unei sobe, cărămizile sunt calde. Stau așa cocoțată pe ultima treaptă de sus până ce-mi trece melancolia aceea. Sub mine simt scările care coboară parcă până în miezul pâmântului. Mă țin de balustradă ca să nu mă duc și eu de-a rostogolul. Dacă ai ști de câte ori am strâns în
Tiziano Scarpa: Stabat Mater by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/6678_a_8003]
-
exotică: palmieri, pini, măslini, leandri și niște tufișuri cu flori mărunte mov, pe care le voi reîntâlni pe multe ziduri din Ierusalim și voi afla că se numesc Bughenvilia. * Ierusalimul ni se face cunoscut de departe, ca o largă panoramă, cocoțat pe coaste stâncoase, cu casele unele peste altele și construit, la prima vedere, parcă numai din piatră. Impresia nu se va schimba după ce vom intra în oraș, toate zidurile având aceeași culoare ocru pal a pietrei, ceea ce dă o primă
La Ierusalim by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/6628_a_7953]
-
cu acoperișuri asemănătoare cu căciula îndrăgitului personaj de desene animate Oblio, pot opta să meargă în provincia italiană Puglia, unde Alberobello oferă un tărâm ca de poveste. Situat la aproximativ 60 de kilometri de pitorescul Bari, Alberobello este un orășel cocoțat pe dealuri pline de livezi de măslini, migdali și plantații de viță de vie, vestit pentru cele aproximativ 1.100 de căsuțe ciudate din piatră cu acoperișuri țuguiate, scrie consilierturism.ro. Numite trulli, căsuțele liliputane din Alberobello sunt construite din
În ce loc al lumii poți admira căsuțele trulli by Elena Badea () [Corola-journal/Journalistic/63551_a_64876]
-
Orășelul de la granița dintre România și Jugoslavia, situat la o aruncătură de băț (treizeci de km în linie dreaptă) de satul în care m-am născut, ocupa un loc aparte în imaginația mea de copil. În amiezile senine de vară, cocoțându-mă în câte un copac și punându-mi palmele streașină la ochi, mă chinuiam ore întregi să zăresc „Cula” Vârșețului, devenită legendară prin cât de prezentă era în gura oamenilor. Nu era zi să nu aud pe cineva, dacă era
Un an fără Petru Cârdu by Ion Cocora () [Corola-journal/Journalistic/4686_a_6011]