351 matches
-
în pat, citind, sau la masa de scris, în fața paginilor încâlcite. Obișnuită cu indiferența mea, deschidea ferestrele și lumina zilei, caldă și binefăcătoare, inunda încăperea. Venea și pleca mută, deranjându-mă de fiecare dată, ca să măture de sub scaun și masă, cocoloașele de hârtie și mucurile de țigări. În fiecare dimineață, Albertina se apleca peste fereastră, să--mi scuture pijamaua. Erau momentele cele mai periculoase. Se declanșa o luptă îndârjită între demnitatea mea și carnea ei văzută din spate, de la gleznele goale și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
să ies din baie? Zău, mamă, că nu te înțeleg. Nu există nici un alt lucru pe care tu, ca gospodină, să te simți obligată să-l faci în momentul acesta? Am observat azi-dimineață că în hol s-au adunat niște cocoloașe de praf de mărimea unor mingi de baseball. Curăță casa! Telefonează să afli ora exactă! Fă ceva! Culcă-te și trage un pui de somn! Pari cam trasă la față în ultimele zile. — Bineînțeles că sunt. Tu rupi inima sărmanei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
către agent. Nu pare să fie În stare să ajungă nici măcar până la baie În cazul În care sandvișul cu șuncă s-ar decide să Îi joace vreun renghi. Nu știu cum ești, dar mie Îmi place ca micul dejun să nu aibă cocoloașe. O altă față pe care Logan o recunoscu parțial apăru În ușa bucătăriei. — Doamne, Steve, spuse respectiva față, uite-te În ce hal ești! Dacă Insch te vede așa, o să sară În aer... Se opri când Îl observă pe Logan
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
Mai vrei o cană de ceai, Bernard? Întrebă el. Bernard nu spuse nimic, ci doar continuă să Îndoaie În jumătate, iar și iar, o bucată de hârtie. Și când aceasta fu Împăturită atât de strâns că ajunse doar un mic cocoloș care nu mai putea fi Împăturit, o despături cu atenție și o luă de la capăt. — Ceai? Bernard? Mai vrei niște ceai? Împăturește. Împăturește. Împăturește. Logan se scufundă În scaun și-și lăsă capul pe spate până ajunse să privească În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
lui Lloyd Turner țâșniră În sus. — Ai găsit-o? Îl Întrebă, privind către silueta zdrențăroasă și Împuțită așezată lângă el, cu o uimire abia ascunsă. Ai găsit-o tu, Bernard? Hoitarul se foi pe locul său și Își privi mâinile. Cocoloașe mici, roșiatice, Îi acopereau degetele ca paraziții. Piele era cojită În jurul unghiilor, acolo unde-și rosese și molfăise cu resemnare mâinile. Nici măcar nu-și ridică privirea, iar vocea Îi era subțire și frântă. — Pe drum. Am găsit-o pe drum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
mult mai curat decât fusese la ultima lor vizită. Totul era șters de praf, covorul aspirat, iar numerele din Cosmopolitan de pe măsuța de cafea fuseseră aranjate Într-un teanc ordonat. Ea se scufundă Într-unul dintre fotoliile maronii pline de cocoloașe, ridicându-și genunchii până la bărbie, ca un copil mic, astfel că halatul i se deschise, iar când Logan se așeză pe canapea avu grijă să nu facă uz de priveliștea pe care o avea. — Știi de ce-am venit, Michelle
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
mișcându-i-se din loc pe sub piele când Îi desfăcu legăturile și o ajută să se ridice În șezut. — Ești bine? o Întrebă, scoțându-i călușul. Acesta Îi lăsase urme furioase, adânci și stacojii În jurul gurii. Scuipă pe jos un cocoloș de cârpe ude și tuși, astfel că fața i se strânse de durere. Își pipăi coastele rupte. — Du-te! Șuieră ea. Prinde-l pe nenorocit... Logan Îi Înveli umerii goi cu haina lui și se repezi afară din cabană În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
zvârcolesc până termin cele 3500, hai 3600 de semne, cum stau ca pe jar în fața lui Samsung fără să pot apăsa pe taste și cum, după ce totuși îi dau bice, fac vreo șase variante, toate imprimate și cu grăbire aruncate cocoloș pe parchet. Oh, zei, cât aș vrea să fiu ca tipa aia din Sex and the City, Carrie Bradshaw, când se cocoață ca o zvârlugă în vârful patului, îmbrăcată în ștrampi negri și-un tricouaș, își ia laptopu-n brațe și
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2199_a_3524]
-
abureală de un roșu vinețiu care i se Întindea de la tâmplă până la maxilar. Adam a trebuit să o privească bine până când și-a dat seama că e Într-adevăr fată. Ea a scos limba și l-a lovit cu un cocoloș de hârtie. Băieții s-au strâns În jurul lui să vadă ce avea În tașca lui nouă de pânză, un caiet cu coperți nisipii, un mic atlas de buzu nar și o cutie neîncepută de creioane colorate. I-au rupt cărțile
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
la ochi, arăta dintr-odată foarte obosit, uneori, când adormeam În vreun autobuz sau În vreun camion, mă Întrebam dacă nu cumva am visat că existați. În timp ce vorbea, freca Între degete firimiturile de pâine rămase pe masă până când deveneau niște cocoloașe lipicioase. — Mi-l aduc foarte bine aminte pe tata vorbind despre dumneavoastră. De-a lungul anilor a tot rostit cu felurite prilejuri numele Margaret. Ba, Încă de mic mă gândeam că mi-ar fi făcut plăcere să o cunosc pe
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
dormi. Mai vorbim noi mâine dimineață. El a dat din cap În semn de aprobare, apoi a privit-o cu ochii aceia fără cusur. O să mă ajutați să-l aduc Înapoi pe tata? Margaret s-a uitat mai Întâi la cocoloașele de pâine de pe masă. — și eu vreau să vină Înapoi. 8 Margaret se Îndrăgostise de Karl la vreo douăsprezece minute după ce dăduse ochii cu el. Ea avea cincisprezece ani, el douăzeci și șapte. Avea să se Îndrăgostească de el Încă
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
mâncare erau Întotdeauna simple, mai cu seamă dacă era Karl cel care se ocupase de gătit. Uneori se mulțumeau doar cu orez preparat la abur (pe care Însă Karl nu-l reușea niciodată, drept care din oală nu scoteau decât niște cocoloașe de boabe nepătrunse) la care adăugau un sos sambal sau ceva murături. Mâncau În grabă și fără vorbă, iar Adam știa bine că n-avea nici un rost să Întrebe de ce mâncarea nu era la fel de gustoasă ca aceea pe care o
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
era lămurită dacă era oboseală nervoasă sau iritare, furie sau ignoranță. Pe când nu ieșiseră Încă bine din curtea spitalului, au zărit-o pe sora Cantik alergând stângaci după mașină, Împiedicându-se În sandalele ei jerpelite. Strângea ceva În mână, un cocoloș alb de hârtie. Avea să-l dea pe fereastră și să-l prezinte ca pe un dar rar și minunat. — Uneori mai rămâne câte ceva În urma pacienților, când mor, de pildă, și nu vine nimeni să-i recunoască. Noi punem lucrurile
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
de un afurisit de cancer. Am regretat-o. Și-o regret și acum. Mie mi-a fost dat să văd și omul de dincolo de catedră. I-am ajutat pe toți colegii mei care nu se descurcau la matematică, trimițându-le cocoloașe cu rezolvarea exercițiilor. Ea știa asta, dar îmi era recunoscătoare pentru că întindeam mereu mâna spre ceilalți. O vreme sufletul meu a fost în doliu...Știu că ea chiar a văzut în mine copilul ambițios de la țară care mușcă din carte
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
pentru sesiunea de examene din ianuarie, n-a mai răbdat. Într-o zi, când Prințesa a început să cânte,a ieșit afară s-o atenționeze să tacă. Neștiind cum o cheamă și nici la ce apartament stă, a format niște cocoloașe de zăpadă și a dat în fereastra apartamentului de unde se- auzea muzica. — Ce vrei mă? l-a întrebat Prințesa deschizând furioasă fereastra. — Termină cu cântatul, că deranjezi lumea, nebuno. — Nebunule! Caramba!a închis fereastra continuând să cânte. Studentul s-a
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
o arunce inițial la coșul de gunoi, aflat sub chiuveta plină de farfurii murdare, dar s-ar fi răzgândit Între timp și a aruncat-o pe pat, În mâinile unui om aflat În agonie. Degetele lui Noimann strângeau cu nedumerire cocoloșul ușor jilav, dând peste tot felul de riduri și Încrețituri, tot frământându-le și netezindu-le pentru a le readuce Înapoi, la o Înfățișare cu un aspect cât de cât uman. Ridurile Însă nu se lăsau cu una, cu două
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
peri neverosimil de groși, care-i Înțepau buricul degetelor. Simțurile Îi erau dilatate. Universul se umflase. Fața i se lățise, crescând ca un aluat. Aluatul Întinzându-se, i se scurgea acum, iată, printre degete, picurând pe podea sub forma unor cocoloașe mici de pastă, care, la rându-le, Începeau să dospească, scoțând tot felul de sunete ciudate... Cocoloașele creșteau văzând cu ochii, pe fiecare dintre ele se vedea Întipărit, ca pe-o efigie, „profilul de Împărat roman” al medicului. Cocoloașele ajungeau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
i se lățise, crescând ca un aluat. Aluatul Întinzându-se, i se scurgea acum, iată, printre degete, picurând pe podea sub forma unor cocoloașe mici de pastă, care, la rându-le, Începeau să dospească, scoțând tot felul de sunete ciudate... Cocoloașele creșteau văzând cu ochii, pe fiecare dintre ele se vedea Întipărit, ca pe-o efigie, „profilul de Împărat roman” al medicului. Cocoloașele ajungeau la dimensiunea unei farfurii, a unui platou, a unei mingi de fotbal, Înălțându-se În aer, după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
unor cocoloașe mici de pastă, care, la rându-le, Începeau să dospească, scoțând tot felul de sunete ciudate... Cocoloașele creșteau văzând cu ochii, pe fiecare dintre ele se vedea Întipărit, ca pe-o efigie, „profilul de Împărat roman” al medicului. Cocoloașele ajungeau la dimensiunea unei farfurii, a unui platou, a unei mingi de fotbal, Înălțându-se În aer, după care se spărgeau În bucăți, picând cu zgomot pe parchet. O mulțime de chipuri umflate, cu trăsături schimonosite, se roteau Într-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
-ți vezi propriile tale fețe multiplicate În zeci de exemplare, apropiindu-se și Îndepărtându-se ca un ecou de fața ta reală, alcătuită din carne, sânge și oase, pentru a dispărea În hău. Forțându-și un pic Închipuirea, Noimamn strânse cocoloașele de pe podea și, modelându-le În palme, făcu din ele niște bile pe care le aruncă În tavan. Bilele ricoșară din plafon, se izbiră de masă, de podea, pendulând În zigzag Între pereți, și reveniră Înapoi În mâinile lui Noimann
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
cu tălpile pe jar. Picioarele femeii Începeau de la un etaj și se terminau la altul. Într-un alt salon, tronând la Înălțime, se ițeau balcoanele, acoperite de mușcate, spre care masterandul și tovarășii săi de suferință, uneori și practicanzii, aruncau cocoloașe de hârtie, luându-se la Întrecere și jucând Între ei un fel de badminton.. Dinlăuntrul sânilor izvora gâtul care, rotindu-se ca o spirală, străpungea planșeul de beton, urcând Încă două etaje. Capul femeii, răzbătând prin ultimul planșeu, se clătina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
fund și-mi scoteam costumul de baie. Stăteam acolo vreo două, trei, patru minute. Doar de la labă, aveam o capacitate pulmonară uriașă. Dacă eram singur acasă, asta făceam toată după-amiaza. După ce-mi dădeam drumul la spermă, plutea acolo în cocoloașe mari, grase, lăptoase. Dup-aia mă scufundam iar să le prind. Să le adun și să le șterg pe fiecare de-un prosop. De-asta îi ziceam Pescuit de Perle. Chiar dacă apa era dezinfectată cu clor, tot mă îngrijoram din cauza
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
Stau cu picioarele întinse, pielea din dosul genunchilor frecându-se de beton. Degetele mari de la picioare încep să mi se-nvinețească, toate degetele au pielea încrețită de cât am stat sub apă. Și-apoi îi dau drumul. Încep să țâșnească cocoloașele mari și albe. Perlele. Atunci am nevoie de aer. Dar când să mă-mping din picioare de pe fund, nu pot. Nu-mi pot așeza picioarele sub mine. Curul mi s-a înțepenit. Medicii de la salvare ți-ar putea spune că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
Din unele vene se scurge sânge, sânge roșu care pare negru sub apă, și se împrăștie din micile rupturi ale pieii palide a șarpelui. Sângele se răsfiră și dispare în apă, și sub pielea subțire, alb-albăstrie, a șarpelui se zăresc cocoloașe de hrană pe jumătate digerată. Asta e singura explicație rezonabilă. Un groaznic monstru marin, un șarpe marin care n-a văzut niciodată lumina zilei, stătea ascuns în gura de scurgere întunecată, așteptând să mă înfulece. Așa că... dau cu piciorul în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
Michelangelo curva Vaticanului, spune Ducele Vandalilor, doar pentru că s-a milogit de Papa Iuliu să-i dea de lucru. Ducele pe scenă, cu falca lui țepoasă, o perie aspră cu peri palizi maxilarul i se rotește, măcinând și frământând un cocoloș de gumă cu nicotină. Tricoul lui gri și pantalonii de pânză sunt presărați cu fulgi de vopsea uscată: roșu, roșu închis galben, albastru și verde, maro, negru și alb. Părul i se revarsă pe spate, o claie sârmoasă, năclăită, întunecată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]