661 matches
-
hrănit. În caz că aveți nevoie de mai mult de o pereche, vânzătorul de viermi de mătase vine la palat în cea de-a patra zi a fiecărei luni. Perechea se odihnește liniștită pe un covor de paie. Lângă ea sunt doi coconi desfăcuți. Cele două corpuri mici și albe au aripile acoperite cu o pudră groasă de culoarea cenușii. Când și când, aripile lor tremură. Se distrează? Soarele și-a schimbat poziția. Piatra netedă e acum în umbră, iar în grădină e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
inamic. Armata avansa pas cu pas, apropiindu-se, cu fiecare oră, de castelul principal al clanului Tokugawa. Ieyasu, desigur, lipsea, la fel ca toți generalii și soldații săi, care plecaseră pe linia întâi, la Muntele Komaki. Spre acea casă pustie, coconul gol în care se preschimbase miezul provinciei natale a clanului Tokugawa, avea să-și îndrepte Shonyu lovitură mortală. Comandantul Castelului Oteme, care fusese aliniat cu clanul Tokugawa, dar era ispitit de Shonyu, acceptase deja de la Hideyoshi garanția unui domeniu de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
ei”. --Faptul că acea pivniță avea mare căutare ni-l dovedesc și cele două acte de întărire a daniei și privilegiilor celui ce vinde vinul acolo. Primul act de întărire este cel din 18 martie 1630 (7138), dat de Alexandru (Coconul) voievod, fiul lui Radu Mihnea vodă, iar cel de al doilea este dat la 25 august 1633 (7141) de Moise Moghila voievod. --Ce să spun? Când îi să fie este și pace! Când nu, degeaba te scoli de noapte dacă
CE NU ŞTIM DESPRE IAŞI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
spune postelnicul: „Ca noo să ne fie pomeană și să ne scrie în pomelnicul sfintei mănăstiri, să ne pomenească...” „Derept sufletul părinților noștri...Și derept sufletul nostru, anume: Ilie, i Anna, i Alexa, i Anghelina, i Sofia și derept sufletul coconilor noștri, anume: Dragomir, i Nastasia, i Samfira, i Marica soru-ne, i Martha, i Simina, i Anița” - îi iau eu vorba din gură bătrânului. Bătrânul mă ascultă cu lumina bucuriei în ochi. Apoi continuă: „Și la aceasta a noastră bună tocmală
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
dânsa și pre feciorul ei, pre Ionașco Bilăi, cum se cade morților”. Și acest zapis s-a făcut de față cu marele logofăt Ghenghea și alți boieri, care spun: „Deci noi, dac-am văzut că i-au dăruit dumisale și coconilor dumisale acele dughene și dumnealui să o grijească cum să cade, noi am făcut acestu zapis al nostru, ca să-i hie de mărturie până-și va faci și derese domnești”. Îl ascult pe bătrân cu interes și îmi amintesc că
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
trupul desfrunzit al pådurii ramurile dezgolite ori franțe înfipte în noroiul întårit, cråpat Ci omul dupå råtåcire și pierdere regåsirea - și o înțelege O atinge și zboarå aripile înåuntru și ntinde și se înalțå în sine că un fluture în coconul måtåsos visând pânå håt dincolo de orizontul cu måråcini înfloriți ultima singură zbatere a libertåții
Aripi de påmânt by Viorel Surdoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/866_a_1624]
-
am rămas țeapănă, incapabilă să-mi adun curajul. Hai, m-am îmbărbătat. îl doream așa de tare încât am început să transpir. într-un final, simțind în stomac niște furnicături ciudate de parcă un roi de fluturi ar fi ieșit din cocon, am reușit să-mi înclin capul către el, savurând parfumul curat, de detergent pe care-l degaja cămașa lui. Nu miroase ca Luke, mă gândeam leneș. Atunci am simțit cum durerea mă împunge, dar asta numai până când mi-am amintit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
Luke atenția. E mai bine să fim pregătiți. Acum hai să-ți luăm temperatura. —TREIZECI ȘI NOUĂ! a urlat el îngrijorat. După care a început frenetic să îndese marginile păturii sub mine, chiar și sub picioare. Parcă stăteam într-un cocon. — Femeia de la farmacie a zis să te țin la căldură, dar ție ți-e deja cald, a bolborosit el. La miezul nopții, temperatura îmi urcase la patruzeci, așa că Luke a chemat doctorul. Ca să chemi acasă un doctor, în Manhattan, te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
că le-ai văzut pe toate și că nu te mai poate șoca nimic pe lume. Începi să fii puțin prea mândru de pretinsa familiarizare cu lumea și atunci, din când în când, se întâmplă ceva care te smulge din coconul acesta de superioritate înfumurată, ceva care îți amintește încă o dată că nu înțelegi absolut nimic din ce înseamnă viața. Biata mea nepoată. Loteria genetică fusese prea bună cu ea și trăsese toate numerele câștigătoare. Spre deosebire de Tom, care moștenise forma trupului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
întreabă dacă nu ar trebui să facă o pauză. Femeia scutură din cap și zice că-și termină treaba. Fata își privește picioarele. Sunt la fel de groase ca niște picioare de elefant. Fetei i se pare amuzant. Își mișcă degetele în cocon. Gata? întreabă ea. Când mama ei dă borcanul deoparte, fata sare jos pe podea și se joacă. Stai în pat de-acum înainte, îi zice mama, durerea va dura o vreme. Fata nu are necazuri până în a treia săptămână. E
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
Verde. Jiang Ching e rezumatul unei zicători tradiționale: Verdele vine din albastru, dar e mai bogat decât albastrul. M-am despărțit de vechiul meu rol. Ies din albastru și intru în mai bogata culoare verde. Sunt un fluture ieșit din cocon, primăvara îmi aparține. Numele meu devine parte din poezia iubitului meu. Pe pereți nu atârnă fotografii. Nu sunt nici cărți sau reviste. Nici un suvenir. Nici măcar un afiș cu mine în rolul Nora. Nu că nu mi-ar plăcea să mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
în buna tradiție și în duhul Luminăției Sale, Poetul. Când trecură în salonaș pentru cafea și se îndesi fumul ciubucelor, la insistențele celor prezenți, Nicolae se lăsă, în sfârșit, înduplecat să le povestească deja cunoscuta întâmplare a fugii celor doi coconi de domn fermecați de modul de viață european, când tatăl său, Ienăchiță, mersese la Viena, în cetatea cezaro-crăiască, și își lovise luminata lui frunte de podele dinaintea împăratului pentru readucerea odraslelor domnești în țară și, bineînțeles, despre balul ambasadorului Spaniei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
tatăl ei. Mereu îi repeta: „Copilă dragă, nobilimea de la noi s-a închegat în paralel cu cea din țările vecine și din vestul Europei. Nu suntem cu nimic mai prejos”. Și de câte ori ascultase ea seara, înainte de culcare, povestea inițierii unui cocon boieresc! Mai întâi, făcând diverse servicii în casa altui boier, la fel ca pajii și scutierii, slujind apoi la Curte, pe lângă domn, și deprinzând rigoarea și caracterul unui veritabil cavaler. Este adevărat că, prin trecerea timpului, cu greu mai găseai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
scări...Acum simțea că și ea, la rândul ei, înțelegea cât de îngrozitoare era viața, recunoștea cu tristețe nevoia de a fi singură și, din momentul acestei revelații, începu să petreacă ore întregi sub copacul lui Sampath, închisă într-un cocon intim, în care să lăsa în voia propriilor gânduri, se înfășura în reverii nesfârșite, medita îndelung, rățoindu-se în mod nefiresc dacă era întreruptă. Și, jos, în bazar, mai era și băiatul de la Hungry Hop, care n-avea habar de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
de Împlinire. Străzile sunt aproape pustii, iar birourile, cufundate În Întuneric. Navigam pe marea nopții și mașinile care se mai Întâmpla să treacă pe lângă noi erau nave pe o altă rută, fiecare dintre noi fiind Închis În spațiul câte unui cocon slab luminat. Mă simțeam de parcă Londra era toată numai a mea, iar eu Îmi patrulam teritoriul. Clădirile mărețe și frumoase de pe cheiul Tamisei Îmi păreau palate scăldate În lumina albă a reflectoarelor. Creierul funcționa În continuare, Într-o veselie. Doamne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
Înălțime ai săi, oare aceeași moarte ucide un om care știe că va muri și un cal care nu o va ști niciodată. Și continuă să Întrebe, În ce moment a murit viermele de mătase după ce s-a Închis În cocon și a Încuiat ușa, cum a fost posibil să se nască viața unuia din moartea celuilalt, viața fluturelui din moartea omizii, și să fie unul și același În mod diferit, sau n-a murit viermele de mătase pentru că trăiește În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
filozof răspunse, Viermele de mătase n-a murit, fluturele va muri, după ce va depune ouăle, Asta o știam eu Înainte să te fi născut tu, spuse spiritul care plana deasupra apei din acvariu, viermele de mătase n-a murit, În interiorul coconului n-a rămas nici un cadavru după ce a ieșit fluturele, tu ai spus-o, unul s-a născut din moartea celuilalt, Se numește metamorfoză, toată lumea știe despre ce e vorba, spuse condescendent ucenicul filozof, Iată un cuvânt care sună bine, plin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
împotrivire, nici un zgomot, nici o zbatere... În apa rămasă, mai puțin de jumătate, din cazan, plutește pe burtă un soi de simulacru, o pupă, o păpușă dizgrațioasă, stoarsă, coflecită, flască; mai degrabă, o bucată de piele neagră și zbârcită, tăbăcită; un cocon, lepădat ca și o aparență josnică și nefolositoare. Lumânarea din mâna Îngerului se consumase și ea, complet. A... murit? șoptește Fratele. Și da, și nu! surâde Îngerul, acoperind protector cu palma, căpșorul bălai, buclat, al unui copilaș gol-goluț, frumos ca
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
după ora trei. Am semnat mecanic actele, pentru transferul trupului neînsuflețit la morgă, în așteptarea cuiva, care să apară și să-l revendice. Nu am ținut să-l văd, măcar. Pentru mine era doar un simplu înveliș material inert. Un cocon rece, urât, perisabil. Frumusețea și bucuria extraordinare, libertatea, iubirea și adevărul erau în altă parte. Știam unde! Voi cere o compensare, în cel dintâi weekend, în contul gărzilor suplimentare neplătite, de pe luna trecută. Și din luna de dinaintea aceleia. Numai să
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
nu mai fusese auzit pe Nostromo. Semnaliza o intruziune neobișnuită. În acest mănunchi de clinchete și străluciri, univers logic de procese ce conversează și-și răspund, se găsea o sală specială. Înăuntrul acestui habitaclu de metal lucios se odihneau șapte coconi de plastic alb ca zăpada. Țipătul unei sirene umplu acest spațiu, urmat imediat de o exalație explozivă care cuprinsese compartimentul, într-o atmosferă răcoroasă, înțepătoare. Omul se pusese cu bună știință în această situație, încrezându-se orbește în micii zei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
altfel spus, rentabilitatea Companiei. La ce bun să cheltuiască un plus de energie pentru încălzirea compartimentului congelatoarelor? Cu cât mai târziu, cu atât mai bine! Și oricum, e frig întotdeauna când ieși din hipersomn. Știi la ce temperatură scăzută menține coconul organismul nostru. ― Da, știu! Dar tot mi-e frig! o ținea una și bună Lambert. Ea știa foarte bine că Parker zicea adevărul și se răzbuna că trebuia să o recunoască. Niciodată nu a avut prea multă stimă pentru inginer
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
își începu cursa. ― Pornesc numărătoarea inversă de gravitație, zise Ripley apăsând mai multe butoane. Pornim! Cu botul spre cer, în accelerație constantă, remorcherul făcu brusc un salt înainte. Pe măsură ce câștiga altitudine, curenți atmosferici puternici băteau tot mai tare în acest cocon metalic fără să-l devieze de pe traiectorie nici să-i zădărnicească eforturile titanice. Lambert se uită țintă la un anumit indicator. ― Un kilometru altitudine. Ascensiunea continuă, inserție orbitală în cinci virgulă trei două minute! Dacă ne menținem fără probleme până
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
Tot pe planetă? ― Nu. Am plăcerea de a te anunța, zise Ripley scuturând din cap. navigam în hiperspațiu, pe drumul de întoarcere. ― Gata de congelare, adăugă Brett înduioșător. La fel ca și ceilalți, era foarte nerăbdător să se întindă în coconul protector al hipersomnului. Nerăbdători să pună capăt unui coșmar care le invadase existența. Totuși prezența lui Kane refăcut făcea să piară imaginea creaturii pe care o adusese la bord, această jivină pietrificată care zăcea înfășurată în tubul ei. ― Sunt întrutotul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
bucățile de îmbrăcăminte, urmele de sânge uscat, un pantof sfâșiat. Din zid ieșeau niște excrescențe bizare. În întuneric ceva se mișca ritmic. Se răsuci iute ridicând țeava armei. Sursa zgomotului se legăna în fata ei. Din plafon atârna un imens cocon. Semăna cu un hamac închis, tanslucid, urzit dintr-un fel de fibră albă foarte fină și foarte solidă. Degetele-i accentuară involuntar apăsarea pe trăgaciul armei. Înaintă. Lumina lanternei traversă învelișul coconului. Un corp înăuntru... Dallas! Terorizată, Ripley îi văzu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
în fata ei. Din plafon atârna un imens cocon. Semăna cu un hamac închis, tanslucid, urzit dintr-un fel de fibră albă foarte fină și foarte solidă. Degetele-i accentuară involuntar apăsarea pe trăgaciul armei. Înaintă. Lumina lanternei traversă învelișul coconului. Un corp înăuntru... Dallas! Terorizată, Ripley îi văzu ochii deschizându-se și privind-o țintă. Buzele se dezlipiră, conturând cuvinte. Ea se apropie mai mult și scârbită și fascinată. ― Ucide-mă, se rugă vocea. ― Ce... ce ți-a făcut? Dallas
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]