806 matches
-
crescuți din vlaga lui, În burta femeii lui, În casa lui. „Bine“, a zis Lars, și totul s-a năruit. De fapt, Thomas Încă nu ajunsese să gîndească așa, nu se năruise nimic, dimpotrivă, un semn bun. Lars se tot codise; pînă la urmă, și-a spus: SÎnt ei cumpărați miniștri... După aproape o săptămînă, Lars nu izbutise nimic. „Cred că nu mi-ai spus tot“, i-a zis lui Thomas, cînd s-au reîntîlnit. Cum să-i spună? Thomas tocmai
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
e un mecanic mai bun decât se crede. (Notă expresia lui Ash.) Te frământă ceva? ― Ai luat o hotărâre. Nu sunt în măsură să comentez. ― Ești ofițerul științific. Hai comentează! ― Nu are legătură cu știința. ― Nu-i momentul să te codești. Spune-mi ce ai pe suflet. Ash îl privi cu o sinceră curiozitate. ― De ce te duci? De ce n-ai trimis-o pe Ripley? S-a oferit și este competentă! ― Nici n-ar fi trebuit să pun pe altcineva, zise verificând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
Băcănel, decât să vă facem om, bre. Vrem să vă facem președinte, la partidul lu’ matale, aici la noi, pă județ, când va fi să fie! Nu simțiți unde bate evenimentele, ce tot vă mai prefaceți că nu știți! Vă codiți, cu nazuri de-astea parșive, ca Mantinela asta la acadeaua de-a luat-o în păpușoi, fără să știe ce-i aia, de i-a distrus viitorul și i-a schilodit caracterul destinului! Și-acuma umblă după cizmarul ăla de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
arată Gentimir ăsta? Plătești, să nu te vezi pă înserat cu el. Se ridică și se apropie de masă. Privi gânditor pozele risipite. Cercetă îndeosebi portretul regelui Mihai. Oftă, apucându-l pe Băcănel pe după umeri: - Maestre, ce să ne mai codim. Poate apuci chiar să-l vezi pe domnul din poza asta frumoasă întors iar acasă. Să-i dai mâna cetățeanului și să te bucuri de el! Evenimentele nu știi niciodată cum stau să se precipite. Totul este ca noi să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
se trezește și se duce Sus în curțile din Memfis, unde-n săli lumina luce; Ei petrec în vin și-n chiot orice noapte pîn-în zori. {EminescuOpI 46} {EminescuOpI 47} {EminescuOpI 48} Bruh! mi-i frig. - Iată pe mână cum codește-un negru purec; Să-mi moiu degetul în gură - am să-l prind - ba las săracul! Pripășit la vreo femeie, știu că ar vedea pe dracul, Dară eu - ce-mi pasă mie - bietul "îns! " la ce să-l purec? Și
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
l-am crezut așa dotat! Supărat pe iubita sa vânzătoare Nu-i motiv de supărare, Din obișnuință-i gestul. Când ți-a dat o sărutare, Ce-ai fi vrut, să-ți dea și restul? O fată fierbinte Observând că mă codesc, Zise scurt, pe față, Că pe dânsa o-ncălzesc Numai banii-gheață! Flagrant delict pe scara blocului Ispitindu-l, a intrat C-o vecină în păcat, Iar păcatul a condus Să-l și bată...cel de sus! Cămin modern Soața, încheind
IOAN FREN?ESCU by IOAN FREN?ESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83933_a_85258]
-
intrare și ieșire, nu? Da. Ai comanda, zisei eu îndeajuns de tare ca să fiu auzit de primele rânduri de elevi. A... Cred că ar fi mai bine ca tu să conduci oamenii, măcar pentru bucata asta din plan, spuse el, codindu-se. Și asta era o parte din planul meu, nu din planul celorlalți. Colegii mei, care au auzit cele rostite, își vor da seama de importanța prezenței mele în școală și în plan pentru ca acesta să reușească. Ceea ce urechile aud
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
Nu te mai formaliza atâta, agent! Nu se cade, domnule inspector, răspunse Pohoață. Am înțeles, să trăiți! adăugă el repede văzând privirea pe care i-o aruncase Toma. Dar vorbește odată, omule! îl îndemnă Cristi văzând că Pohoață încă se codește. De ce venirăm noi aici, domnule inspector? Ce întrebare mai e asta, Vasilică? Nu tu ziceai ieri că nu-l căutăm pe șoferul acela unde trebuie? Astăzi, am venit unde spuneai tu că ar trebui să facem cercetări. Nu asta voiam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
certă cu voce puternică pe cei tineri aflați în apa de lângă mal: No, voi de ce stați? Dați-i drumul mai departe la treabă! Mintenaș e gata masa și n-am adunat nimic în dimineața asta. Văzând că aceștia încă se codesc, mai adăugă câteva cuvinte într-o limbă aspră și guturală. Polițistul nu înțelesese ce le spusese starostele pe țigănește, dar îndemnul se dovedi foarte mobilizator pentru că aceștia se apucară din nou de lucru. Se aplecară din nou și înfipseră cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
umplu din nou paharul. Înșfăcă o felie de slană pe care și-o aruncă în gură, după care mușcă cu poftă din pâine. Doamne, că bună mai e! exclamă el cu gura plină. No, ce faci Cristi? Nu te mai codi, trebuie să bei până la fund, nu-ți lăsa bătrânețile în pahar! Ei, ce spui, nu-i așa că am dreptate? întrebă el văzând că și inspectorul își terminase băutura. Mintenaș, îți mai pun unul! No, pune și ceva unsoare pe deasupra! arătă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
meargă singur pe platou, el și numai el se aventura acolo, ca să declanșeze capacul capcanei. Deși nu se aștepta să se ofere nimeni să-l însoțească, nu se putu opri să-i disprețuiască nițel pe ceilalți, văzând că toți se codesc s-o facă. Era mai bine așa, odată bestia capturată, avea de gând să se întoarcă cât mai discret în tabără și să îi rezolve pe Vlad și pe Pop. Își pregătise crimele cu maximum de atenție. Pe bătrânul comisar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
cu galbeni și jurământul haiducesc! Mirați, cei doi flăcăi se ploconiră în fața uncheșului și-i sărutară mâna dreaptă. Cu lacrimi în ochi, firava făptură binecuvântă frunțile plecate ale feciorilor și-i rugă să-l ia și pe el. Băieții se codiră, dar privirea gravă a moșului și faptele trecute de vitejie îi înduplecă să urce puținul și gârbovul trup al bătrânului pe calul lui Ionică. Nu după mult timp, tustrei drumeții ajunseră la porțile mănăstirii. Ce căutați ziua-n amiaza mare
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
obișnuință și tabiet, abdică de la binefacerile independenței pentru o iluzorie comoditate. Și apoi văzusem atâtea căsnicii nefericite, încît ajungeam să încerc, prin experiența altora, o teamă inhibitivă de căsătorie. După câteva zile, proprietarul ne invită la el. Mihaela se cam codea să meargă, dar în urma stăruințelor mele se hotărî. I-am prezentat-o lui Coleșiu, cu un gest teatral. ― Iubita mea! Moșneagul se uită atent la ea, făcîndu-i prețul ca un expert în materie. Cred că Mihaela reuși la acest examen
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
bucurie. După ce bunicul și-a privit îndelung nepoata a observat că pe obrăjorii ei roșii s-a așternut o umbră de neliniște după ce i-a promis că va pleca după apă vie. Pentru liniștea lui, o întrebă: -De ce te codești când este vorba să te duci după apă vie? ... Care ți-e greutatea? ... a insistat moș Grigore. -Ai dreptate tatbătrân, trebuie să-ți spun despre ce este vorba, mai ales că așa ne-a fost înțelegerea, să ne spunem totul
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
nu văd nimic rău în asta. După ce am plecat de la "Harvard", m-am oprit la un magazin care închiriază videocasete. Vroiam să revăd Love Story, să compar cadrul real cu cel din film. Aici, o doamnă din fața mea se tot codea să-i spună ceva, cu voce joasă, vânzătorului, uitîndu-se mereu în spate, pentru a se asigura că nu era nici o ureche indiscretă. Fără să vreau, am auzit cuvântul "sex". M-am dumirit că onorabila doamnă dorea să obțină un film
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
fusese cererea lui și, fără îndoială, o făcuse din considerație față de oamenii care rămâneau pradă morții, împreună cu Shosuke. Sub stindard se adunară imediat vreo treizeci de oameni. Erau singurii care își respectau cu adevărat propria onoare și care nu se codeau să moară pentru seniorul lor. „Ah, au mai rămas câțiva oameni onorabili în clanul Shibata,“ reflectă Shosuke, privind, fericit, chipurile din jurul lui. — Haideți! Să le-arătăm ce înseamnă o moarte fericită! Punând steagul în mâinile unui războinic, se repezi înainte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
insist, domnule Maro, insist! Pesemne, însă, că nu sunt suficient de convingător, nu-i așa? Bietul Maro dădea din colț în colț, așteptând, probabil, ca undeva, cumva, cineva să sune de ieșire. Numai că aici nu era nici un clopoțel. Se codea, căutând idei alese care să nu curme mult prea devreme zborul tinerei speranțe. - Sigur că sunteți convingător, domnule Euripide... sigur că da... vorbi el absolut la întâmplare, amânând cât mai mult cu putință momentul adevărului. Ăăă... - Și-atunci? - Și-atunci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
și inegal. Le-a întins cu palma. — O scrisoare, cred... Probabil către un amic. — Putem să ne uităm și noi? a îndrăznit unul dintre foștii colegi ai lui G. Poate tocmai unuia dintre noi îi era adresată. Sergentul s-a codit nițel, apoi - din motive profesionale, probabil - a zis: — Am să v-o citesc, dacă doriți. Vă rog să trecem în camera alăturată, este mai multă lumină. Avem și scaune... Se gândise să-l pună chiar pe unul dintre curioși să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
se ivi, Cu drag ea îl alintă. În următoarea dimineață Părintele la ei veni, Nică nu se spălase pe față, Și de rușine el se roși. Dar părintele, om cu socoteală, De Smărăndița îi pomeni, Atunci Nică nu se mai codi Și porni spre școală. Brădățan Simona, clasa a VII-a Școala Gimnazială Băișești Comuna Cornu Luncii, județul Suceava profesor coordonator Ilica Paula Nu e loc de poezie Primăvară... Să nu-mi spui mie Că învii cu albul ghioceilor, Că unul
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
acri la suflet. Bine, cumătră! Dumnezeu ți-ajute! zise vicleanul lup și se îndreptă numaidecât înspre casa caprei. știa că e vrea să se întoarcă iezii de la școală, iar capra mai avea de umblat vreme multă printre tarabe. Nu știu cum se codi și se învârti printre mulțimea de oameni din piață, dar cât ai clipi era de strajă la casa caprei. Își aprinse o țigară și aștepta liniștit venirea iezilor și plănuia a-i face cumetrei sale dragi o altă nenorocire s-
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
visăm și noi, cum să nu visăm, dar visăm în grup. Marțea. Ne adunăm seara la clubul centrului spațial și ni se programează tuturor, pe gratis, câte un vis. Visăm ce visăm și ieșim. — Și ce visați? Stejeran 1 se codi: — Nu prea e voie să spunem... Sunt vise secrete... — Și n-ai încredere în mine? zise languros, cu reproș, Getta 2. Nu eu te-am trezit acum? — M-ai trezit tu, e drept, da’ și dacă se scoală tovarășul comandant
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
o distingeam din pricina luminii prea puternice, îmi spunea cu o voce uscată și tristă: „Domnule sculptor, nu știu dacă dumneata cunoști o pasăre neagră, împestrițată cu alb, aproape cât o găină de mare care nu e făcută pentru zbor, se codește să coboare chiar de pe crengile joase ale copacilor unde se urcă. Iar dacă ajunge în vârf, nu mai are nici o șansă. Trebuie să aștepte un vânător care s-o ucidă. Căci de coborât de acolo nu e în stare să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
la reușită. Dragul de Brutus. Mă întreb dacă a avut dreptate. E cert că treburile mele trec printr-o mare schimbare. Legătura dintre momentul potrivit și reușită este totuși cam firavă. Dar mă-nvârt în jurul subiectului. Poate că mă cam codesc să încep. Voi începe. Cunoști vechile mele defecte: lenea crasă, o trăsătură a minții mele flușturatice, mi-a zădărnicit aspirațiile spre arheologie. Paradoxul face că că lenea m-a dus de-a dreptul spre munca fizică. Dar datoriile trebuie plătite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
vino să mănânci ceva, dacă are să-ți placă! Observând că elevul ei, care avea numai de zece și la Istorie dar și la geografie, era mai Înalt decât amândoi soții Bartha și juca volei În echipa mare a satului, se codește, a Înțeles cam care-i motivul, a mai spus: Uite Îmbracă astea de-aici, că eu nu mă uit! Îi pusese, deja, sub pernă o pereche de pantaloni scurți, flanelați și foarte moi și o bluză bărbătească de mătase, de
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
nu ai dumneata grijă, că băiatu nu-i orice terchea-berchea! Vrenic de nu-l încape pământul, sârmă de om, scapără locul sub el! Vorba e: ce să-i spun? Să știe și el la ce vine. Bătrânul tot se mai codea. - Să vedem, să ne înțelegem, și pe urmă... - Ei, și dumneata... - De, ce să zic? I-aș da casele cu act dotai, dar numai dacă-i băiat bun. - Casa? - Da. Cu tot ce vezi: are în față o marchiză, odăile
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]