1,217 matches
-
din aceste cauze au fost îndreptate în Apus prin reforma gregoriană a calendarului. Biserica Ortodoxă nu a acceptat și perfecționat metoda punerii de acord cu datele științifice astronomice decât în secolul al XX-lea. „Acest ciclu - al lui Dionisie - este codicele datei Paștelui după prescripțiile Bisericii Orientale, ciclu care, începând cu anul 345 d.Hr., se repetă neîncetat. Marele ciclu pascal a fost în uz în toată creștinătatea, până la reforma calendarului iulian în 1582. Din acest an, Biserica Occidentală a
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
Egiptul de Sus. Povestirea, spusă și răspusă de nenumărate ori, și-a pierdut acum interesul și a ieșit din sfera memoriei recente a omenirii. Cel mai bun narator al ei rămîne James M. Robinson, editor general al traducerii engleze a codicelor 1, care a condensat-o Într-un scenariu de un echilibru perfect, cu personajele În alb-negru, părînd desprinse dintr-o nuvelă de Hemingway sau dintr-un film cu Humphrey Bogart 2. După ce s-a mai estompat noutatea descoperirii, o dată cu publicarea
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
am Învățat cu toții de pe urma descoperirii de la Nag Hammadi? Cu alt prilej am făcut o trecere În revistă, neintenționat amuzantă, a afirmațiilor contradictorii cu privire la materialul găsit 5. Pentru a rezuma, foarte pe scurt, una din principalele opinii exprimate este că noile codice copte ar demonstra peremptoriu existența unui gnosticism precreștin, a cărui origine se află În Orientul Apropiat. Alte opinii afirmă că noile materiale dau dreptate ereziologilor, arătînd că aprecierile lor au fost exacte, și indică fără nici o umbră de Îndoială că
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
vol. 1, pp. 141-143): BG Papirusul de la Berlin 8502 1. Evanghelia Mariei EvMr 2. Apocriful lui Ioan AJ 3. Sophia lui Isus Cristos SJ 4. Faptele lui Petru AcPt PS Pistis Sophia J Cărțile lui Ieu (1 și 2) NH Codicele de la Nag Hammadi I 1. Rugăciunea Apostolului Pavel OrPl 2. Apocriful lui Iacob AJc 3. Evanghelia Adevărului EV 4. Tratatul despre Înviere R 5. Tratatul Tripartit TT II l. AJ 2. Evanghelia lui Toma EvTh 3. Evanghelia lui Filip EvPh
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
Nag Hammadi Library in English (prima ediție Brill, Leiden, 1977). Werner Foerster, Gnosis: A Selection of Gnostic Texts, ed. R.McL. Wilson, vol. 1: Patristic Evidence; vol. 2: Coptic and Mandaean Sources, Clarendon Press, Oxford, 1972-1974. Ediția În facsimil a codicelor de la Nag Hammadi (La Editura E.J. Brill, Leiden, sub auspiciile Departamentului de Antichități din Egipt): Codex I, 1977 Codex II, 1974 Codex III, 1976 Codex IV, 1975 Codex V, 1975 Codex VI, 1972 Codex VII, 1972 Codex VIII, 1976 Codex
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
Vezi Gedaliahu A. G. Stroumsa, Another Seed: Studies in Gnostic Mythology (NHS 24), 1984, pp. 147 sq. 82. Idem, p. 148. 83. Vezi Aug., De Haer. 46, PL 42 col. 37-38. 84. Stroumsa, op.cit., p. 146. 85. CMC 50.8-52.7. Codicele Mani de la Köln este un codice minuscul dar gros, cu 99 de pagini, aflat În proprietatea Universității din Köln, a cărui existență a fost anunțată În 1970 de A. Henrichs și L. Koenen; aceștia l-au publicat și tradus În
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
Studies in Gnostic Mythology (NHS 24), 1984, pp. 147 sq. 82. Idem, p. 148. 83. Vezi Aug., De Haer. 46, PL 42 col. 37-38. 84. Stroumsa, op.cit., p. 146. 85. CMC 50.8-52.7. Codicele Mani de la Köln este un codice minuscul dar gros, cu 99 de pagini, aflat În proprietatea Universității din Köln, a cărui existență a fost anunțată În 1970 de A. Henrichs și L. Koenen; aceștia l-au publicat și tradus În Zeitschrift für Papyrologie und Epigraphik 19
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
2005 1tc "1" Originile textului biblictc "Originile textului biblic" Studiul istoriei textului ebraic al Vechiului Testament a fost determinat atât de pierderea textelor „originale”, cât și de numărul mare de variante, glose, lipsuri și greșeli întâlnite în manuscrisele biblice. Marile codice ebraice datează din perioada medievală, un mileniu mai târziu față de textele originale. Reconstruirea textului „original” al Bibliei presupune, mai înainte de toate, cunoașterea istoriei transmiterii textului biblic, din momentul în care a fost fixat în scris până la edițiile moderne. De obicei
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
variante textuale compilate de către B. Kennicott 3 și J.B. de Rossi 4, apar și dezbaterile, adeseori motivate teologic, legate de textul ebraic „fixat și imutabil”. Teoriile acelei vremi pot fi formulate foarte pe scurt. I. Teoria Rosenmüller, potrivit căreia toate codicele existente sunt mult mai târzii decât textele originale, prezintă foarte multe greșeli, nu au versiuni semnificative și aparțin unei singure recenzii 1. Prin urmare, toate aceste codice nu au o importanță prea mare în vederea identificării posibilelor modificări ale textului ebraic
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
vremi pot fi formulate foarte pe scurt. I. Teoria Rosenmüller, potrivit căreia toate codicele existente sunt mult mai târzii decât textele originale, prezintă foarte multe greșeli, nu au versiuni semnificative și aparțin unei singure recenzii 1. Prin urmare, toate aceste codice nu au o importanță prea mare în vederea identificării posibilelor modificări ale textului ebraic. Rosenmüller socotea că manuscrisele ebraice medievale erau copii ale unei recenzii ebraice a textului Vechiului Testament, iar la baza recenziei ebraice se afla un singur text. II
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
era folosit pentru transmiterea tuturor Scripturilor Sfinte creștine, incluzând cărțile moștenite de la evrei. Posibilitatea copierii diferitelor cărți biblice într-un singur codex a contribuit în același timp la o mai bună înțelegere a ideii de canon biblic. Deși la început codicele conțineau numai cele patru Sfinte Evanghelii sau ansamblul epistolelor pauline, definitivarea canonului Noului Testament a coincis cu perioada în care codicele aveau suficient spațiu pentru a cuprinde toate cărțile Noului Testament 1. Cele mai vechi texte păstrate ale Noului Testament
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
codex a contribuit în același timp la o mai bună înțelegere a ideii de canon biblic. Deși la început codicele conțineau numai cele patru Sfinte Evanghelii sau ansamblul epistolelor pauline, definitivarea canonului Noului Testament a coincis cu perioada în care codicele aveau suficient spațiu pentru a cuprinde toate cărțile Noului Testament 1. Cele mai vechi texte păstrate ale Noului Testament sunt toate în format de codex 2. Potrivit mărturiilor literare, formatul revoluționar al codexului, care s-a răspândit imediat printre creștini
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
la sfârșitul secolului al VIII-lea, după cucerirea arabă. Adoptarea târzie a codexului de către evrei, ce coincide de fapt cu cristalizarea versiunii masoretice a Bibliei ebraice, poate reflecta totodată natura orală a transmiterii literaturii ebraice postbiblice - talmudică și midrașică. Primele codice ebraice cunoscute au fost scrise la începutul secolului al X-lea, în Orientul Mijlociu 4. Codicele ebraice din secolul al XI-lea, care s-au păstrat, provin din Italia și Maghreb, iar cele datate în secolul al XII-lea provin din
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
ce coincide de fapt cu cristalizarea versiunii masoretice a Bibliei ebraice, poate reflecta totodată natura orală a transmiterii literaturii ebraice postbiblice - talmudică și midrașică. Primele codice ebraice cunoscute au fost scrise la începutul secolului al X-lea, în Orientul Mijlociu 4. Codicele ebraice din secolul al XI-lea, care s-au păstrat, provin din Italia și Maghreb, iar cele datate în secolul al XII-lea provin din Peninsula Iberică, Franța, Germania, Anglia și Bizanț; în mod surprinzător, numărul codicelor ebraice datate în
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
în Orientul Mijlociu 4. Codicele ebraice din secolul al XI-lea, care s-au păstrat, provin din Italia și Maghreb, iar cele datate în secolul al XII-lea provin din Peninsula Iberică, Franța, Germania, Anglia și Bizanț; în mod surprinzător, numărul codicelor ebraice datate în secolul al XIII-lea este destul de mic, mai ales în afara Orientului Mijlociu, secolul al XV-lea este cel mai bogat, mai mult din jumătatea codicelor scrise până în 1540 datând din acest secol 1. Pe lângă cultura iudaică, codicele
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
din Peninsula Iberică, Franța, Germania, Anglia și Bizanț; în mod surprinzător, numărul codicelor ebraice datate în secolul al XIII-lea este destul de mic, mai ales în afara Orientului Mijlociu, secolul al XV-lea este cel mai bogat, mai mult din jumătatea codicelor scrise până în 1540 datând din acest secol 1. Pe lângă cultura iudaică, codicele ebraice medievale reflectă tradițiile scribale, practicile tehnice, principiile care stau la baza întocmirii unui codex precum și tipologiile caligrafice specifice civilizațiilor și culturilor din Apus și din Orient. Beit
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
codicelor ebraice datate în secolul al XIII-lea este destul de mic, mai ales în afara Orientului Mijlociu, secolul al XV-lea este cel mai bogat, mai mult din jumătatea codicelor scrise până în 1540 datând din acest secol 1. Pe lângă cultura iudaică, codicele ebraice medievale reflectă tradițiile scribale, practicile tehnice, principiile care stau la baza întocmirii unui codex precum și tipologiile caligrafice specifice civilizațiilor și culturilor din Apus și din Orient. Beit Arie2 a demonstrat că putem vorbi despre cinci entități geoculturale în cadrul cărora
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
reflectă tradițiile scribale, practicile tehnice, principiile care stau la baza întocmirii unui codex precum și tipologiile caligrafice specifice civilizațiilor și culturilor din Apus și din Orient. Beit Arie2 a demonstrat că putem vorbi despre cinci entități geoculturale în cadrul cărora se întâlnesc codice ebraice medievale: 1. așkenazică: centrul și nordul Franței medievale, Germania medievală, Anglia; 2. italiană; 3. bizantină: Turcia Apuseană, Grecia, Balcanii, Creta; 4. sefaradică: Spania, Portugalia, Provence, Maroc, Alegeria, Tunisia; 5. orientală: Yemen, Egipt, Palestina, Siria, Turcia Răsăriteană, Iraq, Persia, Bukkara
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
Anglia; 2. italiană; 3. bizantină: Turcia Apuseană, Grecia, Balcanii, Creta; 4. sefaradică: Spania, Portugalia, Provence, Maroc, Alegeria, Tunisia; 5. orientală: Yemen, Egipt, Palestina, Siria, Turcia Răsăriteană, Iraq, Persia, Bukkara, Uzbekistan. Orice încercare de clasificare a diferitelor stiluri și caracteristici ale codicelor ebraice medievale trebuie să țină cont de regiunile religiilor și culturilor dominante în momentul introducerii codexului ebraic. Clasificarea caracteristicilor tehnice ale întocmirii codicelor ebraice medievale a demonstrat puternica stereotipie a componentelor codicologice specifice fiecărei arii geoculturale. În același timp, asemănările
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
Siria, Turcia Răsăriteană, Iraq, Persia, Bukkara, Uzbekistan. Orice încercare de clasificare a diferitelor stiluri și caracteristici ale codicelor ebraice medievale trebuie să țină cont de regiunile religiilor și culturilor dominante în momentul introducerii codexului ebraic. Clasificarea caracteristicilor tehnice ale întocmirii codicelor ebraice medievale a demonstrat puternica stereotipie a componentelor codicologice specifice fiecărei arii geoculturale. În același timp, asemănările între practicile scribale existente în cadrul aceluiași spațiu cultural au condus la stabilirea unei tipologii codicologice a manuscriselor ebraice 3. Prin urmare, practicile scribale
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
sub stăpânire musulmană, atât în Apus, cât și în Răsărit, puternic influențate de caligrafia arabă, în care ca instrument de scris se folosește în mod deosebit trestia. 2. Practici specifice teritoriilor din Apusul Europei, foarte asemănătoare celor utilizate la întocmirea codicelor latine. Ca instrument de scris, predomină pana. 3. Practici specifice Imperiului Bizantin (înainte de cădere), influențate de caligrafia greacă 1. 5tc "5" Manuscrisele Vechiului Testamenttc "Manuscrisele Vechiului Testament" Până la jumătatea secolului XX, majoritatea manuscriselor Bibliei ebraice erau de origine medievală; cercetătorii
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
lucrat; în plus, potrivit părerii lui Gottstein, codexul Alep nu reprezintă doar unul dintre cele mai vechi manuscrise ale Bibliei, ci este cel mai mare eveniment în istoria textului biblic tiberian 2. Fără îndoială, a fost precedat și de alte codice; însă acesta a fost primul codex care conținea întreaga Biblie, cu adnotare masoretică deplină, fiind privit drept prototipul textului biblic tiberian. Codex Aleppo reprezintă rodul muncii a mai multe generații de masoreți, descendenți ai familiei Așer, fapt care ne determină
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
generații de masoreți, descendenți ai familiei Așer, fapt care ne determină să credem că întocmirea sa trebuie să fi fost extrem de costisitoare. În ciuda faptului că vicisitudinile pe care le-au îndurat evreii în Evul Mediu au antrenat distrugerea a numeroase codice biblice, nu se explică de ce numai codice scrise înainte de anul 900 au dispărut complet. Dacă astfel de codice ar fi existat, ar fi trebuit să lase anumite urme. Se presupune că până în secolul al X-lea se copiau îndeosebi părți
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
fapt care ne determină să credem că întocmirea sa trebuie să fi fost extrem de costisitoare. În ciuda faptului că vicisitudinile pe care le-au îndurat evreii în Evul Mediu au antrenat distrugerea a numeroase codice biblice, nu se explică de ce numai codice scrise înainte de anul 900 au dispărut complet. Dacă astfel de codice ar fi existat, ar fi trebuit să lase anumite urme. Se presupune că până în secolul al X-lea se copiau îndeosebi părți ale Bibliei, întrucât exista o nevoie practică
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
fi fost extrem de costisitoare. În ciuda faptului că vicisitudinile pe care le-au îndurat evreii în Evul Mediu au antrenat distrugerea a numeroase codice biblice, nu se explică de ce numai codice scrise înainte de anul 900 au dispărut complet. Dacă astfel de codice ar fi existat, ar fi trebuit să lase anumite urme. Se presupune că până în secolul al X-lea se copiau îndeosebi părți ale Bibliei, întrucât exista o nevoie practică în acest sens. Aaron ben Așer1 este masoretul unanim recunoscut ca
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]