2,008 matches
-
raportăm însă la faza în care vorbim de analiză statistică în economia unei cercetări sociologice putem să facem o discriminare mai fină. Când ajungem la etapele finale ale anchetei, datele obținute de la/sau despre persoanele anchetate au fost redactate și codificate, iar primii pași spre sintetizare, care constau de obicei din construirea tabelelor de bază, au fost făcuți. Ceea ce urmează este, din mai multe puncte de vedere, sarcina care pretinde cea mai mare calificare: analiza și interpretarea rezultatelor. Desigur, este o
Statistică aplicată în științele sociale by Claudiu Coman () [Corola-publishinghouse/Science/1072_a_2580]
-
vreo evidență. Ele constituie mai curând o formă de constrângere și de privare, o incitare la a face să apară esențialul pornind din interior, prin definiție invizibil și care poate fi doar resimțit. În acest spirit, o tehnică, un ritual codificat devin suporturi de Înaintare pe un do, iar aceasta definește funcția kata. În diverse do, precum karatele, iaido sau ceremonia ceaiului, mișcările kata ale maeștrilor transmit stilul și metoda lor de cunoaștere printr-o succesiune de figuri, gesturi și atitudini
Trezirea samuraiului. Cultură şi strategie japoneze în societatea cunoaşterii by Pierre Fayard () [Corola-publishinghouse/Science/2271_a_3596]
-
codul genetic, ADN-ul fondatorilor săi, și care se perpetuează de-a lungul unui proces activ de armonizare cu evoluția piețelor și a disponibilităților tehnologice. „Noi suntem viitorul”, se afirmă la Fuji-Xerox, pentru a explica această continuitate prezențială. Informația verificată, codificată, materializată și Înmagazinată nu este cea mai strategică, În sensul că se perimează atunci când mișcarea sa Încetează. Ea nu mai informează, dacă a dat deja formă. Desigur, cunoștința explicită pe care o constituie și o Îmbogățește este manipulabilă și transmisibilă
Trezirea samuraiului. Cultură şi strategie japoneze în societatea cunoaşterii by Pierre Fayard () [Corola-publishinghouse/Science/2271_a_3596]
-
a depăși riscurile școlare ale sistemului de promovare prin examene, fiind astfel determinate direct de iminența acestor examene. Variabilele cu care am măsurat factorii incluși în propozițiile conjecturale de mai sus au fost: - resursele familiei: nivelul de instrucție al tatălui - codificat dummy (1 - studii superioare) -, veniturile familiei în luna anterioară și numărul de membri ai familiei; - rezultatele școlare ale elevului: media generală pe anul de studiu anterior - aspirațiile școlare ale elevului: nivelul de instrucție dorit de elev transformat în categorii dummy
Sociologia educației by Adrian Hatos () [Corola-publishinghouse/Science/2235_a_3560]
-
numărul de membri ai familiei; - rezultatele școlare ale elevului: media generală pe anul de studiu anterior - aspirațiile școlare ale elevului: nivelul de instrucție dorit de elev transformat în categorii dummy; - șansele școlare ale elevului: genul elevului, mediul de proveniență, ambele codificate dummy (1 - băiat, 1 - urban), timpul petrecut de elev zilnic pentru pregătirea lecțiilor (ore) și timpul petrecut de părinți pentru supravegherea lecțiilor copilului (ore); - iminența examenelor este indicată de clasa în care se află elevul. Pentru testarea ipotezelor am modelat
Sociologia educației by Adrian Hatos () [Corola-publishinghouse/Science/2235_a_3560]
-
potrivit cărora la intelect participă și facultățile de cunoaștere ale sufletului irațional. Mitul este locul unde Ființa devine accesibilă ca „acțiune”. Platon se servește de imaginea mitică pentru a descoperi (conform expresiei lui Michel Foucault) un interstițiu între „privirea deja codificată și cunoașterea reflexivă, anterioară cuvintelor, percepțiilor și gesturilor care sunt desemnate să o traducă”. De aceea filosofia platoniciană nu își propune să producă în mit o relație de adevăr, ci un model funcțional de configurare justă a raporturilor de putere
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
primare despre locutori: tânăr-bătrân, alintat-hotărât, energic-epuizat etc.), particularitățile de pronunție (oferă date despre mediul de proveniență: urban-rural, zonă geografică, gradul de instrucție etc.), intensitatea rostirii, ritmul și debitul vorbirii, intonația, pauza etc. Canalul folosit este cel auditiv. Același mesaj, identic codificat verbal, în funcție de implicarea paraverbalului, își modifică semnificația, devine practic altceva. Apare fenomenul de supracodificare, la care elevii, vom vedea, sunt sensibili în mod particular. Încercați, după modelul de mai jos, astfel de exerciții de supracodificare cu clasa dumneavoastră. a. Dați
Psihologie școlară by Andrei Cosmovici, Luminița Mihaela Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/2106_a_3431]
-
în pictură, literatură, muzică, cinematografie, chiar și dintre teoriile științifice, în funcție de gradul în care sprijineau ideologia politică. Autonomia unei arii de specialitate depinde, într-o anumită măsură, de codificarea domeniului pe cale îl slujește. Atunci când domeniul este secret și foarte strict codificat, cum e cazul asiriologiei sau biologiei moleculare, decizia privind „memele” noi care merită să fie acceptate este luată de o arie de specialitate relativ restrânsă, care este obligată să respecte tradiția și regulile domeniului. Pe de altă parte, în cazul
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
comportament ghidat normativ. Pentru Jepperson (1991) există trei forme ale instituționalizării: - organizațiile formale; - regimurile; - cultura. Regimurile și cultura sunt tipuri de instituționalizare informal organizată. Regimurile se referă la instituționalizare într-un sistem central de autoritate - în reguli și sancțiuni explicit codificate - în absența unui aparat organizațional formal. Un sistem legal sau constituțional poate funcționa ca regim în acest sens, dar la fel de bine poate funcționa o profesie sau un sindicat în lumea interlopă. În regimuri, așteptările se concentrează pe monitorizarea și pe
Enciclopedia dezvoltarii sociale by Cătălin Zamfir, Simona Maria Stănescu () [Corola-publishinghouse/Science/1956_a_3281]
-
observă, reflectează, acționează și interacționează cu toți actorii situaționali: sportiv, adversar (dacă vorbim de competiție), coechipieri (dacă vorbim de joc sportiv), arbitri, alți membri ai staff-ului tehnic, alți antrenori, prin diverse căi de comunicare, verbale sau non-verbale, explicite sau codificate, cu mesaje de tip: corectiv, mobilizator, încurajator, critic sau cu scop informativ. Multitudinea de factori intervenienți, concentrați pe o unitate de timp extrem de scurtă, mărește considerabil dificultatea luării deciziei cu efectele cele mai eficiente. Mecanismele de comunicare dintre antrenor și
CERCETAREA ŞTIINȚIFICĂ A ACTIVITĂȚILOR MOTRICE UMANE, PREMISĂ A DEZVOLTĂRII DOMENIULUI EDUCAȚIEI FIZICE ŞI SPORTULU. In: ANUAR ŞTIINłIFIC COMPETIłIONAL în domeniul de ştiință - Educație fizică şi Sport by Nicolae Neagu () [Corola-publishinghouse/Science/248_a_789]
-
Pe de altă parte, nu existau motive pentru a crede că lumea rurală, religioasă (ca și burghezia paleoindustrială de origine rurală) avea să se sfârșească atât de repede. Dar această lume avea dreptul la Religia sa și la Religia sa codificată (contradicție între termeni, care însă nu putea să lezeze un țăran din Puglia ori din Bretonia, din Friuli ori din Andalusia, a cărui religiozitate se plasa mult dincoace de o atare contradicție). Acordul Bisericii cu regimul fascist 2 a fost
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
nu este funcționar cu probele și indiciile necesare; aceasta nici măcar nu le trece prin cap, așa cum este și normal, dată fiind situația. Intelectualul trebuie să continue să respecte ceea ce îi este impus ca datorie a sa, să repete propriul mod codificat de a interveni. Știu bine că nu este cazul - în acest moment deosebit al istoriei italiene - să facem publică o moțiune de neîncredere împotriva întregii clase politice. Nu este diplomatic, nu este oportun. Dar acestea sunt categoriile politicii, nu ale
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
de a oferi populației rurale un cod care să reflecte pur și simplu propriile sale practici. Prima dificultate a fost aceea de a hotărî care aspecte ale „diversității infinite” - la propriu - de relații de producție rurale să fie reprezentate și codificate. Chiar și În aceeași localitate, practicile variau mult de la o fermă la alta și de la o perioadă la alta, astfel că orice codificare ar fi fost Într-o oarecare măsură arbitrară și statică. Așadar, reflectarea practicilor locale Într-un cod
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
că principiile modernismului extrem, asemenea simbolurilor adevăratei credințe, au fost propovăduite În Întreaga lume fără discernământ și cu convingerea efectivă că ele luminează calea progresului agricol. Cred că această Încredere necritică și, deci, neștiințifică, În artefactele și tehnicile agriculturii științifice codificate a fost răspunzătoare pentru eșecurile Înregistrate. Credința oarbă Într-un model cvasi-industrial de agricultură extrem-modernistă a fost Însoțită, În mod logic, de un dispreț adesea explicit față de practicile reale ale agricultorilor și de ceea ce s-ar fi putut Învăța de la
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
și de nerepetitive, Încât procedurile formale ale procesului decizional rațional sunt imposibil de aplicat. Într-un fel, conceptul de mētis se situează În amplul spațiu dintre domeniul geniului, căruia nu i se poate aplica nici o formulă, și cel al cunoștințelor codificate, ce pot fi Învățate pe de rost. Arta localizării De ce sunt regulile empirice care pot fi deduse din orice meșteșug atât de incredibil de puțin potrivite În practică? Artiștii sau bucătarii, observa Michael Oakeshott, pot scrie despre arta lor sau
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
sau tipic de cunoaștere se aseamănă cu imaginea pe care și-o face despre sine știința modernă. Cu toate acestea, practica efectivă a științei este, din nou, altceva. Regulile de tip tehne sunt o specificare a modului În care trebuie codificate, exprimate și verificate informațiile după ce au fost descoperite. Nici o regulă de tip tehne sau epistemică nu poate explica invenția și intuiția științifică. Descoperirea unei teoreme matematice necesită geniu și, probabil, mētis, Însă demonstrația ei trebuie totuși să urmeze etapele tehne-ului
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
s-a abținut intenționat de la a-și scrie Învățăturile, deoarece credea că activitatea filosofică ține mai degrabă de mētis decât de epistemă sau tehne. Un text scris, chiar dacă ia forma unui dialog filosofic, este un set bine organizat de reguli codificate. Un dialog verbal, dimpotrivă, este viu și sensibil la relația dintre participanți, neavând o finalitate anticipabilă. Socrates considera, evident, că interacțiunea dintre maestru și Învățăcei, ceea ce numim noi acum metoda socratică, și nu textul care rezultă, este filosofie. Cunoașterea practică
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
un fel de al șaselea simț pe care Îl dobândești o dată cu experiența. Cu riscul de a Încerca să exprim inefabilul, vreau să subliniez cât de importantă este această cunoaștere și cât de greu este ea de transpus Într-o formă codificată. Cunoașterea de tip mētis este, adesea, atât de implicită și de automată, Încât persoana În cauză nu o poate nicicum explica. Un exemplu de la Începuturile pregătirii medicale este, mi s-a spus, povestea unui doctor care, În primii ani ai
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
au contrazis Într-o oarecare măsură planurile. Totuși, această rezistență vine din afara paradigmei cunoașterii epistemice Înseși. Când cineva precum Albert Howard, el Însuși savant meticulos, admite „arta” agriculturii și a formelor de cunoaștere necuantificabile, atunci el depășește cadrul cunoașterii științific codificate. Statele extrem-moderniste autoritare, pradă unei teorii sociale direct inteligibile (și, În general, pe jumătate dovedite), au produs pagube ireparabile În comunitățile umane și În viețile oamenilor. Pericolul era și mai mare atunci când unii lideri ajungeau să creadă, cum spunea Mao
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
acesta este, În mod clar, insuficient ca simplu criteriu exclusiv de testare a tuturor formelor sociale. Acestea sunt construite „artificial”, pentru a sluji scopurilor oamenilor. Atunci când scopul este simplu, limitat și invariabil În timp, este foarte posibil ca niște proceduri codificate și ierarhice să fie cele mai potrivite - și poate chiar cele mai rentabile - pe termen scurt. Însă chiar și În aceste situații, ar trebui să fim conștienți de costurile umane ale rutinei abrutizante și de faptul că aceasta are mari
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
The Fragility of Goodness, p. 95. Se scrie tot mai mult cu privire la practica sau la etnometodologia științei, mai ales a celei de laborator. Majoritatea lucrărilor pun accentul pe diferența Între practica științifică efectivă, pe de o parte, și forma sa codificată (În articole și rapoarte de laborator, de pildă), pe de altă parte. Pentru o introducere În literatura de specialitate, vezi Bruno Latour, Science in Action: How to Follow Scientists and Engineers Through Society, Harvard University Press, Cambridge, 1987; Ian Hacking
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
Tower of Baal”, În Rationalism in Politics, p. 64. Dacă În aceste societăți, pentru a fi acceptată, inovația trebuie reprezentată În perfectă compatibilitate cu tradiția, acesta este un argument În plus În favoarea flexibilității acesteia din urmă. Accesul la cunoștințe epistemice codificate este restricționat pe criterii de avere, gen, poziție socială și regiune și În țările dezvoltate, În principiu, diferența este aceea că, În cadrul acestor din urmă societăți, secretele medicinii, științei, ingineriei, ecologiei și așa mai departe sunt secrete deschise pe care
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
și piratajul informatic. Este limpede, cred că mētis este omniprezent atât În societățile moderne, cât și În cele mai puțin moderne, diferența esențială fiind, probabil, aceea că, prin comparație cu societățile preindustriale, cele moderne se bazează foarte mult pe cunoștințele codificate epistemice, transmise, În general, prin instruire formală. Ammarell, „Bugis Navigation”, p. 372. Este aproape sigur că multe ucenicii durau mai mult decât ar fi fost nevoie pentru instruirea tinerilor și erau o formă vag deghizată de muncă contractuală menită sporirii
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
comerț exterior, la vedere, ce urma să folosească atât mijloacele clasice de comerț cât și cele caracteristice spionajului. Pentru a intra în legalitate se dă ordin să se elaboreze decretul de organizare și funcționare a unei noi unități de Securitate, codificată ca U.M. 0107 în cadrul Ministerului de Interne. Având drept model de organizare, întreprinderile de comerț exterior „Romtehnica“, „Carpați“ și „Terra“, „I.C.E. Dunărea“ se subordonează și ea, teoretic, Ministerului Comerțului Exterior, însă efectiv o face față de Departamentul Securității Statului 3. Odată cu
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
neapărată nevoie. Deși e sărac și e garanția unei absențe, visul corespundea foarte bine gândirii teleologice marxiste prin faptul că esențializează timpul vieții transformându-l în destin 146. De altfel, pentru romantici, doar în vis - inclusiv în visul colectiv și codificat, adică în mit - se experimentează adevărul 147. Visul accede la viziune, capătă densitate ontologică și deschide porțile unei hiperrealități, valoroasă prin sine și nu prin ceea ce semnifică 148. La începutul secolului XIX avea loc o mare bulversare epistemică: se trecea
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]