602 matches
-
de aceasta. Pacea unei societăți ale cărei conflicte între grupuri nu mai sunt limitate, restricționate și neutralizate de loialități superioare, ale cărei procese de schimbare socială nu mai corespund așteptărilor tuturor grupurilor majoritare privind dreptatea și ale cărei forțe de coerciție neorganizate nu mai sunt suficiente pentru a supune aceste grupuri - pacea unei astfel de societăți nu poate fi salvată de stat, oricât de puternic ar fi el. Forțele de distrugere care iau naștere în societate sub forma luptelor de clasă
[Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
Nici unul dintre grupurile sale constituente nu s-ar supune benevol votului majoritar al unei adunări legislative astfel constituite. Amenințarea și iminența unui război civil ar plana asupra acestor instituții, care ar trebui să înlocuiască un consens politic și moral cu coerciția. Să analizăm două probleme concrete care duc la cereri tradițional conflictuale din partea diferitor națiuni: imigrația și comerțul. Un stat mondial, ca orice alt stat federal, nu ar putea lăsa reglementarea migrației și a comerțului între state la discreția părților sale
[Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
nici să fie interesate de beneficiile comparative. Problema argumentului este totuși că, deși problema înșelăciunii ar fi rezolvată, statele tot ar trebui să se preocupe de câștigurile relative, deoarece diferențele de profit pot fi transpuse în avantaje militare, utilizabile pentru coerciție sau agresiune. Iar în sistemul internațional, statele au uneori interese conflictuale care conduc la agresiune. Există dovezi empirice că în timpul Războiului Rece considerațiile legate de câștigurile absolute au contat chiar și în relațiile economice dintre democrațiile industrializate dezvoltate din Organizația
[Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
respectă regulile, deși nu ar fi în interesul lor imediat să facă acest lucru. Dar, după cum sugera Hurrell, reprezentanții școlii engleze oferă diferite motive pentru a justifica respectarea legilor internaționale. El a sugerat că normele se impun datorită „puterii și coerciției, propriului interes și beneficiilor reciproce, obiceiurilor instituționalizate sau inerției, existenței unui sentiment al comunității, legitimității procedurale a procesului de creare a regulilor sau convingerii morale derivate dintr-un sentiment împărtășit al dreptății”. Dar autorul a recunoscut și că școala engleză
[Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
Și se simte din toate 171 textele că declarațiile lui de obediență conțin, pe lângă recunoașterea implicită a unei stări inevitabile de lucruri, o parte mare de devotament dezinteresat, un brio, o promptitudine și o precizie în execuție care depășește marginile coerciției, până și o ieșire, uneori de-a dreptul nerăbdătoare, în întâmpinarea voilor celuilalt, un cu totul nedisimulat respect. Pentru că Ariel se simte încătușat, însă nu înjosit, știe cine este Prospero în ordinea umanului și, mai ales, se desfată enorm executându
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
aici, cu condiția ca aceste valori să fie respectate, astfel Încât cei care le promovează să poată deveni modele pentru el. Trebuie recunoscut Însă faptul că obținerea voinței inhibitorii nu este un proces simplu, pentru că realizarea lui presupune abțineri, restricții, interdicții, coerciții chiar, și un Întreg arsenal de modalități pe care pedagogia clasică le-a verificat, iar pedagogia modernă Încearcă să le respingă pornind de la principii teoretice care nu Întotdeauna se verifică În practică. Ar trebui să nu uităm că este vorba
Medicină şi societate by Valeriu Lupu, Valeriu Vasile Lupu () [Corola-publishinghouse/Science/1587_a_2935]
-
capacitatea de a face față diverselor încercări, indiferent de natura acestora. Un accent special este pus pe "atracția culturală", pe capacitatea ei de a convinge, de a-și face obiectivele atractive, fără a fi nevoită să recurgă la forță, la coerciție. Dar "cheia puterii" este considerată a fi caracterul ei cuprinzător. În acest context, Mark Leonard citează un cercetător chinez, care se întreabă: "De ce, în anii '80, Uniunea Sovietică era așa de puternică în raport cu Japonia?" Iată răspunsul: "În 1985, PIB-ul
by Paul Dobrescu [Corola-publishinghouse/Science/1096_a_2604]
-
Iași, 2012, p. 41: "La începutul secolului al XIX-lea cea mai mare parte a Europei utiliza moneda fiduciară". 604 Jörg Guido Hülsmann are o părere contrară. El consideră că "banii de hârtie au fost dintotdeauna discreționari, adică impuși prin coerciție statală". Vezi și Deflație și libertate, Editura Universității "Alexandru Ioan Cuza" din Iași, Iași, 2012, p. 67. 605 Frédéric Bastiat crede că statul a inventat banii de hârtie din dorința de a-și subjuga cetățenii. Iată textul: "Dacă poporul suferă
[Corola-publishinghouse/Science/84957_a_85742]
-
imperativ. Știința și tehnica organizează viața pe planetă cu forța ineluctabilă a unei mutații geologice. În raport cu acestea, etica și morala au de acum frumusețea unor fosile rare. Omul contemporan nu are alternative: orice ar gândi sau face, este oricum supus coerciției "tehno- științei". Cu toate acestea, el se complace încă în atitudinea edificatoare a umanismului tradițional și a idealurilor sale, care apar însă neputincioase în fața realității tehno-științei și care produc, mai curând, o evadare și o compensație. Unii consideră precum Heidegger
by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
gîndire predominant care exercită aproape permanent o forță extraordinar de constrîngătoare asupra gîndirii sale și cu care îi este imposibil să intre în contradicție."143 Normele informale derivă din cele oficiale, pe care le completează, le ocolesc sau le atenuează coerciția. Existența lor este adesea negată de oficialități, fapt ce denotă o anumită surzenie instituțională sau o încremenire într-o naivitate care permite autorităților să ignore nevoile grupurilor din subordine, la adăpostul unor regulamente mereu invocate. Soliditatea normelor informale e dată
by BRUNO ŞTEFAN [Corola-publishinghouse/Science/998_a_2506]
-
doar ca o idealizare a invidiei. Liberalismul anglo-saxon (promovat de David Hume, Adam Smith, Adam Ferguson, dar și de francezi precum Montesquieu, Benjamin Constant și Alexis de Tocqueville) a pus accentul pe corectarea carențelor educaționale ale delincvenților și pe reducerea coerciției. Liberalismul francez (reprezentat de Enciclopediști și Rousseau, Condorcet, dar și de englezul Thomas Hobbes) s-a axat pe sporirea coerciției și pe impunerea unor instituții de izolare a delincvenților. Ambele filosofii au cunoscut o vastă difuziune în țările vest-europene, dar
by BRUNO ŞTEFAN [Corola-publishinghouse/Science/998_a_2506]
-
precum Montesquieu, Benjamin Constant și Alexis de Tocqueville) a pus accentul pe corectarea carențelor educaționale ale delincvenților și pe reducerea coerciției. Liberalismul francez (reprezentat de Enciclopediști și Rousseau, Condorcet, dar și de englezul Thomas Hobbes) s-a axat pe sporirea coerciției și pe impunerea unor instituții de izolare a delincvenților. Ambele filosofii au cunoscut o vastă difuziune în țările vest-europene, dar au suferit grave modificări prin contactul cu filosofia marxistă, care propăvăduia intervenția statului ca agent principal și chiar unic de
by BRUNO ŞTEFAN [Corola-publishinghouse/Science/998_a_2506]
-
mănîncă". Monopolul angajărilor, al controlului, al resurselor, în care guvernul este unicul patron și proprietar al stabilimentelor carcerale și unicul gestionar al destinelor unei populații de mărimea unui oraș, și-a dovedit ineficiența. Pentru că puterea înseamnă, de obicei, putere de coerciție John Milton: "Îndelungata prezență a puterii îi corupe chiar și pe oamenii cei mai onești", Montesquieu: "Experiența constantă ne arată că orice om învestit cu putere este capabil să abuzeze de ea și să-și ducă autoritatea cît de departe
by BRUNO ŞTEFAN [Corola-publishinghouse/Science/998_a_2506]
-
ducă autoritatea cît de departe poate", John Adams: "Puterea naște întotdeauna abuzuri, atunci cînd este nelimitată și neechilibrată", Lord Acton: "Puterea tinde să corupă, iar puterea absolută corupe absolut", Immanuel Kant: "Posesia puterii degradează inevitabil libera judecată a rațiunii". Cum coerciția înseamnă controlul altcuiva asupra datelor esențiale ale acțiunii unui individ, ea poate fi evitată doar permițîndu-i individului să-și asigure o sferă privată, unde să fie protejat de astfel de ingerințe. Garanția că anumiți factori nu sînt controlați deliberat de
by BRUNO ŞTEFAN [Corola-publishinghouse/Science/998_a_2506]
-
asigure o sferă privată, unde să fie protejat de astfel de ingerințe. Garanția că anumiți factori nu sînt controlați deliberat de altcineva îi poate fi oferită doar de către alte autorități externe, înzestrate cu puterea necesară. Acesta este domeniul în care coerciția unui individ de către altul nu poate fi împiedicată decît prin amenințarea statului cu coerciția. Punerea în discuție a proprietății statului asupra stabilimentelor de pedeapsă a stîrnit indignarea unanimă a angajaților de la toate nivelurile ierarhice. Modelele alternative au fost respinse cu
by BRUNO ŞTEFAN [Corola-publishinghouse/Science/998_a_2506]
-
anumiți factori nu sînt controlați deliberat de altcineva îi poate fi oferită doar de către alte autorități externe, înzestrate cu puterea necesară. Acesta este domeniul în care coerciția unui individ de către altul nu poate fi împiedicată decît prin amenințarea statului cu coerciția. Punerea în discuție a proprietății statului asupra stabilimentelor de pedeapsă a stîrnit indignarea unanimă a angajaților de la toate nivelurile ierarhice. Modelele alternative au fost respinse cu vehemență. Numeroase critici au fost aduse penitenciarelor private, penitenciarelor mînăstirești și celor aflate în
by BRUNO ŞTEFAN [Corola-publishinghouse/Science/998_a_2506]
-
o înlocuiește”<footnote Infant Baptism in the First Four Centuries, London, 1960, p. 39-40. Și Oscar Cullmann vorbește despre înțelegerea Botezului creștin ca o împlinire - și astfel o abrogare - a circumciziei iudaice (op. cit., p. 58). În Noul Testament nu mai întâlnim coerciția și limita de a administra Botezul numai în a opta zi de la naștere și doar pruncilor de parte bărbătească, ca în cazul circumciziunii, ci aceste constrângeri sunt depășite, căci acum „nu mai este iudeu, nici elin; nu mai este nici
Editura Ortodoxia. Revistă a Patriarhiei Române by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/133_a_425]
-
de tema dominării și supunerii. Unul ia poziția de dominant, lăsând celuilalt poziția de dominat. Se pretinde o supunere/obediență totală, netolerându‑se nici autonomia, nici inițiativa partenerului. Acesta este universul dominatorilor și supușilor (servitorilor), al superiorității și inferiorității, al coerciției și subordonării. O altă formă este cea în care persoana aflată în poziția de inferioritate manifestă o personalitate concomitent pasiv‑agresivă, deci o ambivalență. Nevrând să se arate deschis în dezacord, o asemenea personalitate inventează diferite maniere de a rezista
[Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
conflict. În jurul mesei vom întâlni strategii și tactici foarte apropiate, iar uneori chiar identice, cu cele existente pe teren. Mai mult decât atât, ceea ce se petrece „afară”, pe teren este folosit ca mijloc de presiune asupra discuțiilor, ca putere de coerciție pentru a obține maximum de concesii de la cealaltă parte. Natura conflictual-tensională a negocierii este susținută de adversitatea părților una în raport cu alta, de lipsa preferințelor identice, mai mult, de existența intereselor neomogene. Deși negocierea este o etapă a conflictului se recunoaște
[Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
în care se găsesc la un moment dat, situație generatoare de tensiuni interne. Modelul explică așadar nevoia instaurării negocierii. Pe de altă parte, el furnizează și unele sugestii referitoare la procesele negocierii (cum ar fi procesele comunicării), la tacticile folosite (coerciția care crește forța de evitare; persuasiunea, cu efecte opuse, de scădere a forței de evitare), la evenimentele negocierii (întreruperea, ruperea ei). De exemplu, pornind de la modelul lui Stevens, putem prezice că probabilitatea rupturii este mai mare atunci când negociatorii recurg la
[Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
forța de evitare; persuasiunea, cu efecte opuse, de scădere a forței de evitare), la evenimentele negocierii (întreruperea, ruperea ei). De exemplu, pornind de la modelul lui Stevens, putem prezice că probabilitatea rupturii este mai mare atunci când negociatorii recurg la tactici de coerciție. Se reproșează lui Stevens faptul că, integrând în modelul său conflictul și tensiunile intrapersonale, se îndepărtează de conduitele de raționalitate pe care situațiile de negociere le presupun. Modelul factorilor negocierii. Elaborat de Sawyer și Guetzkow (1965), se centrează pe variabilele
[Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
conducere nu a fost niciodată mai solicitantă, iar succesul sau eșecul unei organizații nu a depins niciodată mai mult de modul în care acționează angajații acesteia. Managerul Body Gym este conștient că nu se mai poate folosi de autoritate și coerciție așa cum se întâmpla până nu demult. Cuvântul care desemnează soluția aplicabilă în acest nou context este implicarea. Managerul trebuie să-și motiveze angajații, insuflându-le angajament și dorință de acțiune și încurajându-le creativitatea; trebuie să exploateze experiența, energia și
Managementul complexului de fitness by Cătălin Constantin Ioan () [Corola-publishinghouse/Science/1650_a_3075]
-
noștrii semeni se plasau pe locuri ceva mai modeste, cu doar 11% în Milano, respectiv 10% în Bologna. De ce se întîmplă toate acestea? Răspunsurile sunt diferite. Cele mai frecvente invocă drept explicație a violențelor, crimelor și violurilor criza ecomomică și coercițiile psihosociale. Citez din presă: " grija banilor, a dificultăților achitării datoriilor la instituțiile bancare, lipsa locurilor de muncă, presiunile de acoperire a nevoilor familiei, toate acestea pot declanșa creșteri ale numărului de jafuri, agresiuni, furturi, violuri și omoruri". Răspuns greșit. Este
by NICU GAVRILUŢĂ [Corola-publishinghouse/Science/990_a_2498]
-
multe modalități de influențare a comportamentului celorlalți. Îi poți constrânge cu amenințări; îi poți stimula oferindu-le o răsplată; sau îi poți atrage și coopta să-ți împărtășească dorințele. Unii gândesc puterea în chip limitat, în termeni de comandă și coerciție. Experimentezi acest fenomen atunci când îi determini pe alții să facă ceea ce ei altfel nu ar face.7 Tu spui "Săriți!" și ei sar. Acesta pare un simplu test de exercitare a puterii, dar lucrurile nu sunt atât de simple precum
by Joseph S. Nye, jr. [Corola-publishinghouse/Science/1027_a_2535]
-
probleme globale ale omenirii, inclusiv cele ale mediului înconjurător? Teoreticienii au formulat diverse păreri pro și contra 371. Argumente pro: 1. Avem nevoie de un guvern mondial, argumentează Nielsen, asemenea unui Leviathan global, pentru a asigura pacea prin frică și coerciție, pentru a folosi termenii lui Hobbes. Putem asigura nevoile de securitate numai cu ajutorul unui guvern mondial care să oblige statele lumii să respecte anumite reguli. Același argument poate fi folosit și pornind de la drepturile omului, dacă recunoaștem că există drepturi
[Corola-publishinghouse/Science/84952_a_85737]