KorAP: Find »[drukola/base=cogniție & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...10 11 12 ...35 >

871 matches

Corola-publishinghouse/Science/2124_a_3449

externă (evenimente de viață) sau de tip situație internă/subiectivă (de exemplu, emoții, aspecte psihofiziologice/biologice, comportamente). B (beliefs) = cognițiile persoanei (elementul de prelucrare informațională). Acestea se interpun între evenimentul activator și consecințele afectiv-emoționale/subiective, comportamentale și/sau psihofiziologice/biologice. Cognițiile persoanei nu sunt doar declanșate de evenimentul activator, ci ele mediază modul de percepere și reprezentare a acestuia în mintea noastră. C (consequences) = consecințele procesării cognitive a evenimentului activator, și anume: răspunsuri afectiv-emoționale/subiective, comportamentale și psihofiziologice/biologice. Eveniment activator

[Corola-publishinghouse/Science/2124_a_3449]
în consecință, pot fi conștientizate, în timp ce altele nu au un dublaj lingvistic, neputând fi conștientizate (David, 2000). Prelucrările informaționale care au un dublaj lingvistic pot funcționa conștient (de exemplu, raționament deductiv) sau inconștient (de exemplu, automatizarea unor deprinderi învățate conștient). Cognițiile sunt structuri informaționale (prelucrări informaționale) care presupun conținuturi informaționale și procesele informaționale care generează aceste conținuturi. Conținuturile informaționale se referă la motivații (de exemplu, scopuri/dorințe), percepții, imagini, gânduri (de exemplu, reprezentări, evaluări) etc. și au caracter specific (se referă

[Corola-publishinghouse/Science/2124_a_3449]
este posibilă. Altfel spus, structurile cognitive asociate cu deprimarea sunt un mecanism adaptativ pentru acceptarea subordonării sociale fără a amenința indivizii cu rang social ridicat și fără a cheltui energie în competiții pe care nu le putem câștiga. 3.3. Cognițiile raționale și iraționale 3.3.1. Aspecte generale Cognițiile evaluative sunt structuri cognitive relaționate cu descrierile și inferențele, ele putând fi raționale sau iraționale; în literatura de specialitate se mai numesc și „cogniții calde” (hot cognitions), condiționând apariția reacțiilor afective

[Corola-publishinghouse/Science/2124_a_3449]
sunt un mecanism adaptativ pentru acceptarea subordonării sociale fără a amenința indivizii cu rang social ridicat și fără a cheltui energie în competiții pe care nu le putem câștiga. 3.3. Cognițiile raționale și iraționale 3.3.1. Aspecte generale Cognițiile evaluative sunt structuri cognitive relaționate cu descrierile și inferențele, ele putând fi raționale sau iraționale; în literatura de specialitate se mai numesc și „cogniții calde” (hot cognitions), condiționând apariția reacțiilor afective. În acest context, termenul „rațional” se referă la suportul

[Corola-publishinghouse/Science/2124_a_3449]
care nu le putem câștiga. 3.3. Cognițiile raționale și iraționale 3.3.1. Aspecte generale Cognițiile evaluative sunt structuri cognitive relaționate cu descrierile și inferențele, ele putând fi raționale sau iraționale; în literatura de specialitate se mai numesc și „cogniții calde” (hot cognitions), condiționând apariția reacțiilor afective. În acest context, termenul „rațional” se referă la suportul logic, empiric și/sau pragmatic. „Irațional” înseamnă că ceva nu are suport logic, empiric și/sau pragmatic. Cognițiile evaluative generale sunt structuri cognitive considerate

[Corola-publishinghouse/Science/2124_a_3449]
de specialitate se mai numesc și „cogniții calde” (hot cognitions), condiționând apariția reacțiilor afective. În acest context, termenul „rațional” se referă la suportul logic, empiric și/sau pragmatic. „Irațional” înseamnă că ceva nu are suport logic, empiric și/sau pragmatic. Cognițiile evaluative generale sunt structuri cognitive considerate factori de vulnerabilitate generală, fiind implicate în edificiul personalității subiectului uman și în filosofiile lui de viață. În relație cu evenimentele activatoare specifice, ele pot genera structuri cognitive locale care iau forma cognițiilor evaluative

[Corola-publishinghouse/Science/2124_a_3449]
pragmatic. Cognițiile evaluative generale sunt structuri cognitive considerate factori de vulnerabilitate generală, fiind implicate în edificiul personalității subiectului uman și în filosofiile lui de viață. În relație cu evenimentele activatoare specifice, ele pot genera structuri cognitive locale care iau forma cognițiilor evaluative locale (gânduri automate). Albert Ellis (Ellis, 1962; 1994), pe baza a zeci de studii, a descris cele mai importante structuri cognitive evaluative generale (definite logic și empiric) implicate ca mecanisme etiopatogenetice în patologie - prin această asociere sunt și disfuncționale

[Corola-publishinghouse/Science/2124_a_3449]
evaluative locale (gânduri automate). Albert Ellis (Ellis, 1962; 1994), pe baza a zeci de studii, a descris cele mai importante structuri cognitive evaluative generale (definite logic și empiric) implicate ca mecanisme etiopatogenetice în patologie - prin această asociere sunt și disfuncționale - (cogniții iraționale) și/sau în promovarea sănătății și a unui comportament adaptativ (cogniții raționale). Cogniția irațională generală centrală este gândirea inflexibilă, absolutistă (demandigness), din care derivă alte trei cogniții iraționale generale intermediare: catastrofarea (awfulizing), lipsa de toleranță la frustrare (low frustration

[Corola-publishinghouse/Science/2124_a_3449]
zeci de studii, a descris cele mai importante structuri cognitive evaluative generale (definite logic și empiric) implicate ca mecanisme etiopatogenetice în patologie - prin această asociere sunt și disfuncționale - (cogniții iraționale) și/sau în promovarea sănătății și a unui comportament adaptativ (cogniții raționale). Cogniția irațională generală centrală este gândirea inflexibilă, absolutistă (demandigness), din care derivă alte trei cogniții iraționale generale intermediare: catastrofarea (awfulizing), lipsa de toleranță la frustrare (low frustration tolerance/frustration intolerance) și evaluarea globală (global evaluation). Cogniția rațională generală centrală

[Corola-publishinghouse/Science/2124_a_3449]
studii, a descris cele mai importante structuri cognitive evaluative generale (definite logic și empiric) implicate ca mecanisme etiopatogenetice în patologie - prin această asociere sunt și disfuncționale - (cogniții iraționale) și/sau în promovarea sănătății și a unui comportament adaptativ (cogniții raționale). Cogniția irațională generală centrală este gândirea inflexibilă, absolutistă (demandigness), din care derivă alte trei cogniții iraționale generale intermediare: catastrofarea (awfulizing), lipsa de toleranță la frustrare (low frustration tolerance/frustration intolerance) și evaluarea globală (global evaluation). Cogniția rațională generală centrală este gândirea

[Corola-publishinghouse/Science/2124_a_3449]
implicate ca mecanisme etiopatogenetice în patologie - prin această asociere sunt și disfuncționale - (cogniții iraționale) și/sau în promovarea sănătății și a unui comportament adaptativ (cogniții raționale). Cogniția irațională generală centrală este gândirea inflexibilă, absolutistă (demandigness), din care derivă alte trei cogniții iraționale generale intermediare: catastrofarea (awfulizing), lipsa de toleranță la frustrare (low frustration tolerance/frustration intolerance) și evaluarea globală (global evaluation). Cogniția rațională generală centrală este gândirea flexibilă, non-absolutistă (preferential and accepting), din care derivă apoi celelalte trei cogniții raționale generale

[Corola-publishinghouse/Science/2124_a_3449]
unui comportament adaptativ (cogniții raționale). Cogniția irațională generală centrală este gândirea inflexibilă, absolutistă (demandigness), din care derivă alte trei cogniții iraționale generale intermediare: catastrofarea (awfulizing), lipsa de toleranță la frustrare (low frustration tolerance/frustration intolerance) și evaluarea globală (global evaluation). Cogniția rațională generală centrală este gândirea flexibilă, non-absolutistă (preferential and accepting), din care derivă apoi celelalte trei cogniții raționale generale intermediare: non-catastrofarea (badness), toleranța la frustrare (frustration tolerance) și evaluare contextuală (antiglobal evaluation). Atunci când sunt asociate cu evenimente activatoare specifice, aceste

[Corola-publishinghouse/Science/2124_a_3449]
alte trei cogniții iraționale generale intermediare: catastrofarea (awfulizing), lipsa de toleranță la frustrare (low frustration tolerance/frustration intolerance) și evaluarea globală (global evaluation). Cogniția rațională generală centrală este gândirea flexibilă, non-absolutistă (preferential and accepting), din care derivă apoi celelalte trei cogniții raționale generale intermediare: non-catastrofarea (badness), toleranța la frustrare (frustration tolerance) și evaluare contextuală (antiglobal evaluation). Atunci când sunt asociate cu evenimente activatoare specifice, aceste structuri cognitive evaluative generale produc structuri cognitive evaluative locale, în forma gândurilor automate. Analizăm în continuare procesele

[Corola-publishinghouse/Science/2124_a_3449]
și împlinirea rapidă a dorințelor lor, unul dintre obiectivele intervenției noastre este ca pacienții să învețe să își urmărească cu realism scopurile, fără a emite expectanțe iluzorii asupra condițiilor de viață. Sintetizând (vezi figura 3.1), structurile cognitive evaluative generale (cognițiile evaluative centrale - trebuie/preferință -, care le influențează pe cele intermediare - catastrofare/non-catastrofare, toleranță scăzută la frustrare/toleranța la frustrare, evaluare globală/evaluare contextuală), în interacțiune cu evenimente activatoare specifice, generează structuri cognitive evaluative locale (cogniții evaluative centrale - trebuie/preferință -, care

[Corola-publishinghouse/Science/2124_a_3449]
1), structurile cognitive evaluative generale (cognițiile evaluative centrale - trebuie/preferință -, care le influențează pe cele intermediare - catastrofare/non-catastrofare, toleranță scăzută la frustrare/toleranța la frustrare, evaluare globală/evaluare contextuală), în interacțiune cu evenimente activatoare specifice, generează structuri cognitive evaluative locale (cogniții evaluative centrale - trebuie/preferință -, care le influențează pe cele intermediare (catastrofare/non-catastrofare, toleranță scăzută la frustrare/toleranță la frustrare, evaluare globală/evaluare contextuală) exprimate în gândurile automate care, la rândul lor, produc răspunsuri afectiv-emoționale/subiective, comportamentale și psihofiziologice/biologice. Dacă

[Corola-publishinghouse/Science/2124_a_3449]
Dacă aceste mecanisme sunt iraționale, răspunsurile se vor exprima într-un tablou clinic; gândurile automate iraționale fac parte din tabloul clinic și constituie factori de vulnerabilitate locală pentru celelalte componente ale tabloului clinic. Dacă aceste mecanisme sunt raționale (de exemplu, cogniția evaluativă centrală este formulată preferențial), atunci răspunsurile se înscriu în sfera normalului. GRAFIC Figura 3.1. Rolul cognițiilor evaluative în generarea răspunsurilor subiectului uman. 3.3.2. Abordarea evoluționistă Analizele de psihologie evoluționistă (vezi Pelusi, 2003) arată că cognițiile iraționale

[Corola-publishinghouse/Science/2124_a_3449]
din tabloul clinic și constituie factori de vulnerabilitate locală pentru celelalte componente ale tabloului clinic. Dacă aceste mecanisme sunt raționale (de exemplu, cogniția evaluativă centrală este formulată preferențial), atunci răspunsurile se înscriu în sfera normalului. GRAFIC Figura 3.1. Rolul cognițiilor evaluative în generarea răspunsurilor subiectului uman. 3.3.2. Abordarea evoluționistă Analizele de psihologie evoluționistă (vezi Pelusi, 2003) arată că cognițiile iraționale sunt rezultatul unui proces de evoluție. Aceasta nu înseamnă însă că ele sunt adaptative și astăzi. Timp de

[Corola-publishinghouse/Science/2124_a_3449]
exemplu, cogniția evaluativă centrală este formulată preferențial), atunci răspunsurile se înscriu în sfera normalului. GRAFIC Figura 3.1. Rolul cognițiilor evaluative în generarea răspunsurilor subiectului uman. 3.3.2. Abordarea evoluționistă Analizele de psihologie evoluționistă (vezi Pelusi, 2003) arată că cognițiile iraționale sunt rezultatul unui proces de evoluție. Aceasta nu înseamnă însă că ele sunt adaptative și astăzi. Timp de zeci de mii de ani, specia noastră s-a adaptat la un mediu și la sarcini relativ simple și bine definite

[Corola-publishinghouse/Science/2124_a_3449]
asupra pașilor pe care trebuie să-i urmăm în analiza a unei structuri cognitive prin prisma teoriei evoluționiste. Pasul 1: Care este structura cognitivă care poate explica producerea acestui răspuns? În acest caz, analiza se referă tocmai la structura cognitivă. Cognițiile iraționale sunt asociate cu emoțiile disfuncționale și comportamentele dezadaptative. Cognițiile raționale sunt asociate cu emoțiile funcționale și comportamentele adaptative. Pasul 2: În ce constă această structură ca proces și/sau conținut? Răspunsul la această întrebare se regăsește în descrierea de

[Corola-publishinghouse/Science/2124_a_3449]
a unei structuri cognitive prin prisma teoriei evoluționiste. Pasul 1: Care este structura cognitivă care poate explica producerea acestui răspuns? În acest caz, analiza se referă tocmai la structura cognitivă. Cognițiile iraționale sunt asociate cu emoțiile disfuncționale și comportamentele dezadaptative. Cognițiile raționale sunt asociate cu emoțiile funcționale și comportamentele adaptative. Pasul 2: În ce constă această structură ca proces și/sau conținut? Răspunsul la această întrebare se regăsește în descrierea de mai sus. Pasul 3: Care este funcția distală a acestei

[Corola-publishinghouse/Science/2124_a_3449]
probleme adaptative a fost descris mai sus. 3) Are caracteristicile unui design evolutiv: a) Are o structură complexă care a rezolvat probleme adaptative specifice în EEA (vezi analiza de mai sus). b) Constituie o caracteristică a speciei. Într-adevăr, prezența cognițiilor iraționale este o constantă a subiectului uman, indiferent de cultură. c) Se dezvoltă fără efort conștient, în absența unei instruiri formale. Într-adevăr, cognițiile iraționale se învață implicit, fără efort conștient și fără o pregătire formală. d) Este utilizată fără

[Corola-publishinghouse/Science/2124_a_3449]
în EEA (vezi analiza de mai sus). b) Constituie o caracteristică a speciei. Într-adevăr, prezența cognițiilor iraționale este o constantă a subiectului uman, indiferent de cultură. c) Se dezvoltă fără efort conștient, în absența unei instruiri formale. Într-adevăr, cognițiile iraționale se învață implicit, fără efort conștient și fără o pregătire formală. d) Este utilizată fără efort conștient și fără a conștientiza modul în care funcționează; Într-adevăr, cognițiile iraționale generează automat diverse outputuri emoționale și comportamentale. e) Nu se

[Corola-publishinghouse/Science/2124_a_3449]
dezvoltă fără efort conștient, în absența unei instruiri formale. Într-adevăr, cognițiile iraționale se învață implicit, fără efort conștient și fără o pregătire formală. d) Este utilizată fără efort conștient și fără a conștientiza modul în care funcționează; Într-adevăr, cognițiile iraționale generează automat diverse outputuri emoționale și comportamentale. e) Nu se identifică și/sau reduce la aplicarea structurilor generale ale modelului social standard la conținuturi specifice. Conform modelului social standard, aceste structuri cognitive ar trebui să fie aplicabile similar la

[Corola-publishinghouse/Science/2124_a_3449]
legate de confort (comfort), afiliere (affiliation) și reușită (achievement), care sunt fundamentale pentru EEA, și mai puțin sensibile la conținuturi legate de fenomene naturale. Observăm din analiza efectuată că sunt satisfăcute toate cele cinci criterii pentru a putea afirma că cognițiile iraționale sunt structuri adaptative. 3.4. Raționament și decizie În mod tradițional, raționamentul și decizia sunt considerate componente cognitive superioare, abordabile prin modelul social standard (Gleitman, 1992). Raționamentul ipotetico-deductiv apare formalizat în structura: Dacă A atunci B Dacă A atunci

[Corola-publishinghouse/Science/2124_a_3449]
un tablou clinic mai mult sau mai puțin sever depinde uneori de stilul de viață și de aderența la tratament a pacientului. În principiu, procedurile/tehnicile de intervenție terapeutică în consilierea genetică vizează următoarele niveluri: 1) cognitiv (de exemplu, modificarea cognițiilor disfuncționale); 2) comportamental (de exemplu, modificarea comportamentelor dezadaptative); 3) psihofiziologic/biologic (modificări biologice prin tehnici de psihoterapie - de exemplu, relaxare - și medicale). Modificările de la aceste niveluri se exprimă apoi în modificări la nivel afectiv-emoțional/subiectiv. Toate procedurile noastre de intervenție

[Corola-publishinghouse/Science/2124_a_3449]