1,198 matches
-
mai multe răni și cu lovituri grave Îi puteau opri medicii. Un batalion din regimentul 32 Își aștepta rândul să intre În foc. Haidem, domnule maior ! Îndemnau soldații. Stați, băieți ; așteptați să vie vremea ! Oatașii lepădară bocanci și haine, zvârliră coifurile; păstrară pe ei numai armătura și muniția. Hai, domnule maior, că nu mai putem ! Și au pornit; au izbit năprasnic În puhoiul dușman. Au murit acolo cu toții, până la unul, fără să dea un pas Înapoi. Acestea sunt numai câteva pilde
Istoria românilor prin legende şi povestiri istorice by Maria Buciumaş, Neculai Buciumaş () [Corola-publishinghouse/Science/1126_a_1952]
-
nu se trece! “ și așa a fost. Cuvinte : divizie, regiment, batalion = unități militare. O divizie este alcătuită din două sau mai multe regimente. Un regiment este alcătuit din mai multe batalioane; artilerie= unitate militară care folosește ca arme principale tunurile; coif= acoperământ de metal pentru protecția capului, purtat de soldați În luptă. VISUL ÎMPLINIT după Lucian Blaga Vestea a străbătut ca fulgerul satele și orașele. Se anunțase Adunarea Națională de la Alba-Iulia, unde s a hotărât Unirea Transilvaniei cu România. Pentru visul
Istoria românilor prin legende şi povestiri istorice by Maria Buciumaş, Neculai Buciumaş () [Corola-publishinghouse/Science/1126_a_1952]
-
simplu, o căruță care zboară „ca gândul” (3, pp. 43-54 ; 12, p. 810 ; 39, p. 30). Pentru a reveni la datele oferite de arheologie, voi semnala, pe de o parte, prezența cailor înaripați, alături de balauri cu cap de păsări, pe coiful de aur de la Băiceni (comuna Cucuteni, județul Iași), datând din secolul al IV-lea î.e.n., iar pe de altă parte, prezența unor care înaripate, mânate de personaje masculine, pe vasul de aur, datat tot din secolul al IV-lea î.e.n.
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
zeități (Bacchus/Dionysos, Silen) și ce triburi (tracii) își puneau cununi de iederă pe frunte. De la savantul roman aflăm și în ce cadru se încoronau tracii cu frunze de iederă : „Iedera încununează și astăzi tyrsul zeului [Bacchus = Liber] și chiar coifurile popoarelor Traciei în cadrul sărbătorilor sacre”. Dar nu numai sacerdoții și oștenii își puneau cununi de iederă, ci și poeții. Plinius vorbește despre „soiuri de iederă ce se folosesc la cununile poeților”, dar și despre ceremonii în care „se încunu- nează
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
va fi sfârșit, toți vor vedea că n-a fost decât o manevră. Glonții purtători de moarte nu vor fi fost decât pe hârtie, uciderile nu se vor fi întîmplat decât în coloanele gazetelor; toți își vor depune lăncile și coifurile de carton în bufetul Camerelor și un vesel banchet va încheia dușmăniile teatrale, banchet făcut în intimitate, pentru a râde de țară și a se admira reciproc cum au fost în stare eroii să tragă atât de bine pe sfoară
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
în care puteți folosi un ziar, un cauciuc de mașină, un pantof, un nasture, un cuțit, un dop de plută, o cheie, un scaun”. Pentru ziar, „să-l rup când sunt furios” a fost un răspuns original, spre deosebire de „să fac coifuri de hârtie” (Wallach și Kogan, 1965, p. 32); asemănări - „Arătați în ce fel se aseamănă și ”: pisica și șoarecele, laptele și carnea, perdeaua și carpeta, cartoful și morcovul, trenul și tractorul, băcănia și restaurantul, vioara și pianul, radioul și telefonul
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
Activaniei, unde se mai află și azi. O odihnă binemeritată... Sarcofagul este străjuit de statuia culcată a filosofului care a fost și soldat al Regelui. Metaforele polemologice, strategice și războinice împodobesc de altfel numeroase capitole ale primei cărți a Eseurilor. Coiful și mănușa de oțel sunt așezate lângă mormânt; mâinile de piatră sunt împreunate într-o rugăciune eternă - el mărturisea că spune Tatăl Nostru ori de câte ori se ivea ocazia - iată una definitivă -; un leu culcat la picioare, afirmă specialiștii în heraldică îiar
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
află ea. Are un taior de culoarea mentei și aceiași pantofi clasici cu toc Ferragamo pe care și-i ia În fiecare sezon, și În mînă o poșetă Kelly, de crocodil. E mai subțire ca niciodată, părul Îi e un coif lăcuit, chipul palid și Întins la maximum. Ceea ce nu mă miră deloc. CÎnd lucram la Barneys, În New York, vedeam femei ca Elinor În fiecare zi. Însă aici arată... ei bine, nu există alt cuvînt mai potrivit. Straniu. Buzele i se
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
ca și tendința de a moraliza ideologic sunt sâcâitoare, unele însușiri ale condeiului nu au cum să fie trecute cu vederea. Prozatorul nu scrie rău, ceea ce a putut să atragă în cărțile lui pentru copii și adolescenți (Povești adevărate, 1956, Coiful de aur, 1962, Râul fierbinte, 1965) fiind, desigur, plăcerea de a povesti. Epicul e presărat cu peripeții care îl dinamizează, iar simțul naturii creează cadrul pentru descrieri în care se înfiripă imagini pastelate, cu irizările unor culori vii. Între lumea
SAHIGHIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289433_a_290762]
-
cu ilustrații de V. Dobrică, București, 1954; Povești adevărate, cu ilustrații de Constantin Plăcintă, București, 1956; De la Tian-Șan la munții de jasp..., București, 1958; Povești dunărene, cu ilustrații de Cristea Condacci, București, 1959; Pasărea măiastră, pref. Ion Vitner, București, 1961; Coiful de aur, cu ilustrații de Dumitru Ionescu, București, 1962; Viscolul, București, 1962; Întrunirea, București, 1963; O zi de august, București, 1965; Râul fierbinte, pref. Valeriu Râpeanu, București, 1965. Antologii: Poezia muncii și a libertății, pref. Victor Eftimiu, București, 1946. Traduceri
SAHIGHIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289433_a_290762]
-
auditiv cu o artă superioară chiar lui D. Bolintineanu - și îl înfruntă pe Vronța, apariție de un relief teratologic deosebit, obținut printr-un fel de confuzie voită a regnurilor („A lui cătătură, ca cometul noaptea,/ Platoșa pe dânsul, platoșa și coiful / Erau învăscute de mucegai verde / Iar pletele, barba sta țapăn ca stuhul”). Reprezentativă pentru scriitor este Povestea povestelor, încercare de a fixa în epopee (cu multe episoade și apariții de basm, iar altele avându-și punctul de plecare în Ariosto
STAMATI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289847_a_291176]
-
I. E. Torouțiu” de Societatea Scriitorilor Români, în care va fi admis în aprilie 1935. Au urmat la scurt interval Eu, Tina și Adam (1935) și Femeia de la miezul nopții (1935, în colaborare cu Galia Faressova). Erau anunțate, de asemenea, Gara de Nord, Coiful de aur (roman pentru copii) și Orașul cu 3 000 de statui, care nu au mai apărut. Până la sfârșitul prematur i s-au mai tipărit trei traduceri: Cei trei mușchetari de Al. Dumas, Danton de Hermann Wendel și Maria Tereza
STAN-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289855_a_291184]
-
Ilie Constantin Omul, de Ion Alexandru Cu omul din spatele meu ducem împreună o ușă - lemnul din care-i închipuită brutal e ud și greu de zgîriat. Ca și cum toate bătăliile absurde ale lumii cu cai, săgeți și coifuri ar fi avut nemijlocit loc pe întinsurile ei. Cîmpia mucedă ne hărțuie din urmă. Sîntem în zori și coborîm o pantă. Azi-noapte a plouat și lunecă pămîntul sub călcîie. Cămășile albe umflate de vînt - parcă ducem un mort printre valuri
Două poeme de la sfârșitul anilor '60 by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/17144_a_18469]
-
încet spre cine știe unde"); ea seamănă cu un sicriu dar, în plan orizontal, ușa pare și o planisferă, de vreme ce: Lemnul din care-i Închipuită brutal e ud și greu și zgâriat, Ca și cum toate bătăliile absurde ale lumii Cu cai, săgeți și coifuri ar fi avut nemijlocit Loc pe întinsurile ei. O mare parte din atenția celui ce se exprimă în poem e consacrată "colegului său de jug", ca să spunem așa. El și omul cu pricina sunt înjugați la această ușă (iugum vine
Două poeme de la sfârșitul anilor '60 by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/17144_a_18469]
-
Împreună cu cei morți. Părul lor, așa cum se afirmă și În alte părți, e lung, iar În jurul lui, Începând din creștet, Își prind o țesătură fină, lungă și Îngustă, pe care o numesc destar, adică acoperitoare de cap, având Înfățișarea unui coif. Cei mai bogați adaugă la această acoperitoare a capului bucăți de mătase brodate cu argint și aur, un fel de cârlige, cu trăsăturile ieșite În afară, și o varietate de perle și pietre prețioase 339. Ei poartă podoabe de aur
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
I. Mihăescu. Ținând seama de preferința pentru exotic a cititorilor, transpune, împreună cu germanista Ruth Kisch, romanul istoric Fanar de Horia Stancu, nu neglijează nici pe amatorul tânăr de literatură, oprindu-se la Cei de la Crisanta de Gica Iuteș și la Coiful de aur de Alexandru Șahighian. În perioada berlineză S. descoperă povestirile și romanele unui scriitor emigrant, Norman Manea, transpunându-i în germană mai multe cărți. Traduceri: Teofil Bușecan, Vetternwirtschaft, București, 1962; Gica Iuteș, Die Leute von Crisanta, București, 1962; Zaharia
SCHUSTER. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289559_a_290888]
-
să-l aveți odată ce încep efectele deshidratării. I-ar putea da cuiva ideea de a pleca. 12. Harta aeriană a zonei Vă poate ajuta să aprindeți focul sau ca hârtie igienică. Ar putea fi folosită pentru a vă face un coif de hârtie cu care să vă acoperiți capul. Ar putea, de asemenea, avea valoare distractivă. Trebuie să rețineți că este complet nefolositoare și periculoasă pentru că ar putea să încurajeze unele persoane să plece. 13. Cartea intitulată „Animale comestibile în deșert
PROIECT DE CONSILIERE. In: SIMPOZIONUL NAŢIONAL „BRÂNCUŞI – SPIRIT ŞI CREAŢIE” ediţia a II-a by Mihaela Cenuşă () [Corola-publishinghouse/Science/569_a_910]
-
pref. V. Fanache, Cluj-Napoca, 1986; ed. îngr. și pref. Constantin Mohanu, București, 1996; Poezii, îngr. și postfață Ștefan Aug. Doinaș, București, 1972; Teatru, îngr. Mircea Tomuș și Ion Voiculescu, Cluj, 1972; Iubire magică, îngr. și postfață Gelu Ionescu, București, 1975; Coiful de aur, cu ilustrații de Elena Boariu, București, 1981; Poezii - Poésies, ed. bilingvă, tr. Paul Miclău, pref. Ștefan Aug. Doinaș, București, 1981; Ultimele sonete închipuite ale lui Shakespeare în traducere imaginară de ... și alte poezii, îngr. și postfață Cornel Ungureanu
VOICULESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290623_a_291952]
-
întârzie până la șaizeci de ani și publicarea cărților: în 1968 îi apare placheta Primăvară târzie. Continuă să publice povestiri și schițe: Povestea caporalului Filip (1970), Ruinele castelului (1972), Povestiri din veac în veac (1984), Teorema celor trei perpendiculare (1989), Povestea coifului tracic (1991); romane: Fiica lui Zoltes (1975), Zăpezile (1978), Burebista (1982); literatură pentru copii: Ursuleții lui Rădună (1973), Mălin, feciorul codrului (1975), Iepurele cel isteț. Vitejii (1993); comedia într-un act Discurs parlamentar și piesa școlară Sunt străjer! Volumul intitulat
RADULESCU-LEMNARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289109_a_290438]
-
1970; Ruinele castelului, București, 1972; Ursuleții lui Rădună, București, 1973; Fiica lui Zoltes, București, 1975; Mălin, feciorul codrului, București, 1975; Zăpezile, București, 1978; Burebista, București, 1982; Povestiri din veac în veac, București, 1984; Teorema celor trei perpendiculare, București, 1989; Povestea coifului tracic, București, 1991; Iepurele cel isteț. Vitejii, București, 1993; Firul de păr alb, pref. Ioan Romeo Roșiianu, Baia Mare, 2000; Discurs parlamentar, Ploiești, f.a.; Sunt străjer!, Ploiești, f.a. Repere bibliografice: Mircea Iorgulescu, „Povestea caporalului Filip”, RL, 1975, 35; Simion Bărbulescu, „Burebista
RADULESCU-LEMNARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289109_a_290438]
-
lumii, prin jocul elementelor. Pe plan artistic, preocuparea pentru combinatorica imaginilor, relevând un exercițiu stilistic baroc, determină surprinzătoare efecte ce definesc figurile anamorfotice inserate în discursul de ansamblu al cărții („Port o coadă de rechin / cam pe ceafă ca un coif / și drept spadă-mi bate coapsa / un os mare de balenă” - Casa mea). În Elementele, ordinea ivirii lumii actualizează, în cadru marin, atât metafora privirii - instrument al cunoașterii și al imaginației, cu tot câmpul semantic pe care îl presupune -, cât
MOTOC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288261_a_289590]
-
având mijlocul vostru încins cu adevărul și îmbrăcându-vă cu platoșa dreptății și încălțați picioarele voastre, gata fiind pentru Evanghelia păcii. În toate luați pavăza credinței, cu care veți putea să stingeți toate săgețile cele arzătoare ale vicleanului. Luați și coiful mântuirii și sabia Duhului, care este cuvântul lui Dumnezeu. Faceți în toată vremea, în Duhul, tot felul de rugăciuni și de cereri, și întru aceasta priveghind cu toată stăruința și rugăciunea pentru toți sfinții (Efeseni 6, 12-18). Metafora paulină a
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
de imaginație, dar lipsite de scrupule, cînd - pe pereții de marmoră ai templelor, pe soclurile statuilor, pe scuturi, pe medalioane, pe cupe și pe monezi - delfinul era înfățișat într-o armură solzoasă, ca aceea a lui Saladin și cu un coif pe cap, aidoma celui purtat de Sfîntul Gheorghe, începînd de atunci a precumpănit cam aceeași viziune liberă despre balenă, nu numai în picturile cele mai populare, dar chiar și în multe dintre reprezentările ei științifice. Imaginea de departe cea mai
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
dulci, cu care sărmana mireasă își dăruia inima. împietrit, noduros, brăzdat de cute, dar dîrz și neînduplecat, cu ochii scînteind ca doi tăciuni în cenușa unor ruine, neîmblînzitul Ahab stătea în limpedea lumină a dimineții, înălțîndu-și fruntea sa ca un coif spart spre cea feciorelnică a cerului. O, nemuritoare copilărie și candoare a azurului! Nevăzute făpturi înaripate care dănțuiți în jurul nostru! Dulce pruncie, a văzduhului și a cerului! Nici nu vă pasă de durerile ce-l string ca-ntr-un clește
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
și cu trupul înfășurat în steagul lui Ahab, se scufundă odată cu corabia lui care, aidoma lui Satan, nu voia să se prăbușească în iad fără a smulge un crîmpei de cer, pentru a se duce la fund încununat cu acest coif viu. Cîteva păsări mai mici zburară, cîrîind, deasupra hăului care încă nu se închisese; un val de spumă tulbure se mai prelinse pereții hăului căscat, apoi totul se nărui și uriașul giulgiu al mării se întinse și începu să se
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]