1,095 matches
-
slută Și ninge Tânguie codrul, departe în zare Viscolul spulberă alb pe cărare ...rece, năvalnic, pătrunde-n ființă crivățul aspru al iernii căință Și ninge Stele-nghețate sub frunte înfloresc Iar degete albe pe geam amorțesc ...rece, tăioasă, își trage cojocul iarna revarsă-n capricii tot jocul Și ninge Se-aude cum arde focu-n odaie Aruncă duios și molcom văpaie ...rece, tenace, e iarnă afară! fluturi de gheață din ceruri coboară... Tot ninge... by George ROCA Sydney, Australia Referință Bibliografică: Medalion
SCRIITOARE de GEORGE ROCA în ediţia nr. 101 din 11 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364445_a_365774]
-
clopoței. O boare de vânt ușoară va purta mireasma lor, „vestitori ai primăverii” - bucuria tuturor. Iarna însă nu se lasă, „babele” își pregătește să cearnă zăpadă-n zări, troienind din nou cărări. Vântul de la miazăzi - „mâncătorul de zăpadă”, Dochiei-i fură cojoace, de vreo nouă zile-ncoace. Fete au ieșit din case purtând fine mărțișoare, și pe câmpuri apar pâlcuri de culori pline de floare. Iată, mândra primăvară, cu alaiul ei sonor, a venit din nou în țară dând farmec visărilor... Referință
„SIMFONII DE PRIMĂVARĂ” de CÂRDEI MARIANA în ediţia nr. 1896 din 10 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/363410_a_364739]
-
primăverii cu bucuria trezirii la viață a întregii naturi vestită de gingașii ghiocei și topirea zăpezii: „Ghiocelul”, „Veste bună”, „Se topesc zăpezile”, „E primăvară”, „Luna florilor”, „Vine primăvara”: „Baba Iarna-i bolnăvioară, / Nu mai bântuie pe-afară. / Se dezbracă de cojoace, / N-are altceva, a face. / / Din zăpada ce mustește, / Ghiocelul se ivește / Și din clopoțel vestește: / - Primăvara iar sosește!” Apoi, treptat, se instalează peste întinderi vara cu „Soare arzător”, „Secetă”, „Paparudele” „Ploaie torențială”, „Vara”: “ Vara are-n păr legate / Multe
SIMFONIA NATURII ŞI FARMECUL COPILĂRIEI de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1433 din 03 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362286_a_363615]
-
iarna”, „Omul de zăpadă”, „Fulg rătăcit” , „Ninge”: „Fulgi pufoși, de vată moale, / Se aștern pe deal, pe vale. Crește stratul de zăpadă. / Sorinel ar vrea să vadă: -Nu cumva s-au adunat / Și alți băieței din sat, / Îmbrăcați toți în cojoace, / Împreună să se joace?” În foarte multe dintre poeziile volumului „Simfonia naturii” sunt create imagini clare din natură, în funcție de sezonul la care se referă, constituind adevărate pasteluri. Autoarea Olimpia Sava ne poartă într-adevăr cu versurile poemelor sale dedicate copiilor
SIMFONIA NATURII ŞI FARMECUL COPILĂRIEI de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1433 din 03 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362286_a_363615]
-
cu doi dèți de pălincă. Mai mulți consăteni au vrut să-i joace o festă și au schimbat capra cu un țap. Ajungând acasă, cu „flăcăul cu barbă și patru picioare”, nefăcător de lapte pentru copii, a luat-o pe cojoc de la nevastă! Trei zile s-au auzit prin sat sudalmele și blestemele distinsei „doamne”. Până la urmă, prietenilor glumeți, fiindu-le milă de el, i-au dus capra înapoi și astfel s-a sfârșit războiul în familia lui Pilu! Orașul fiind
BANCA AMINTIRILOR (11) – BINŞU ŞI BINŞENII SĂI de GEORGE GOLDHAMMER în ediţia nr. 1815 din 20 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/362324_a_363653]
-
bărbat înalt, greutatea sacului ce-i înclina trupul în jos, și viscolul care-i plesnea fața cu fulgii de nea, îl făceau să pară un omuleț în mijlocul troienelor viscolite. Era îmbrăcat într-o geacă groasă și peste ea avea un cojoc de lână. Capul îi era acoperit cu o căciulă roșie și în jurul gâtului, avea un fular care îi acoperea gura și bărbia. Ochii albaștri și mari, împrejmuiți de gene lungi, cu sprâncele negre care-i accentuau privirea și pomeții obrajilor
PĂDUREA SOARELUI (1, 2) de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 1433 din 03 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362411_a_363740]
-
Acasa > Literatura > Copii > VINE IARNA! Autor: Marioara Ardelean Publicat în: Ediția nr. 2177 din 16 decembrie 2016 Toate Articolele Autorului Zâna iernii-nnegurată, În cojoace îmbrăcată, Bate cu putere mare, La ale țării hotare. Vine val-vârtej, colțată, Gerul mare și-l arată Și vântoase furioase, Ce ne țin pe toți în case. Vântul când se potolește, Ca în basme fulguiește, Un covor alb și pufos
VINE IARNA! de MARIOARA ARDELEAN în ediţia nr. 2177 din 16 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362489_a_363818]
-
o parte dintre colegii săi. Locuia aproape de școală, așa că nu avea nicio justificare să întârzie și să nu aibă suficient timp să-și pregătească intrarea la prima oră. După ce se dezbrăcă de pardesiu, (ne mai fiind frig afară își abandonase cojocul), prima dată se uită în program să vadă la ce clasă are ore, apoi în nelipsita sa agendă pentru a-și verifica ce anume are de predat la clasa respectivă și pe cine trebuia să asculte. În această privință era
HORTICULTORUL AMATOR de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1070 din 05 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/362514_a_363843]
-
ai lăsat toamnă pe cap Ce nucii a scuturat A golit merii și prunii Doar paianjenii țes funii. Dus e șirul de cocori Pe cer ai lăsat doar nori Bar,bar, bar ce frig se face, Pun pe mine trei cojoace! Ai plecat, ți s-a șters urma Și de-atunci ploua întruna În pomii goi pe crenguțe Plâng întruna vrăbiuțe. Vremea-i ca să închid ușa Și să mă joc cu păpușă Până-n dalba primăvară Când iar voi fugi pe-afară
AUTOSTRADA COPILĂRIEI de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 219 din 07 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360908_a_362237]
-
Soarele Vară mă tot necăjește Când amarnic strălucește, Și ne umple de căldură, Nu ține cont de măsură! Acu-i iarnă și e frig, Îl privesc cum stă cârlig. Scară de-aș avea, pe loc, I-aș da cușma și cojoc. Mică gospodina În grădina cu bunica Mă joc toată ziulica. Ea tot sapă și plivește, Eu doar o privesc, firește. Am glumit, sunt hărnicuța, I-aduc apă în olcuța. Când de lucru obosește Și-o clipă se odihnește. Până-n seară
AUTOSTRADA COPILĂRIEI de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 219 din 07 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360908_a_362237]
-
telefonul și adresa recent schimbate nu apăreau în cartea de telefon a orașului. Am ieșit din clădire cu lacrimi în ochi, strivită de povara neputinței sclavului, față cu autoritatea atotputernică. Ghinionul meu era că apucasem deja să mă lepăd de cojocul indiferenței, cel care îmi înlesnise supraviețuirea în comunism. Prea repede mă obișnuisem cu bunăvoința funcționarilor germani, adevărați serafimi grijulii față de emigranții esteuropeni, intuind, parcă, traumele câinelui hăituit de lupi. * * * Berlinezii, ca mai toți locuitorii de capitale, au renume de guralivi
CHECKPOINT CHARLIE de GABRIELA CĂLUŢIU SONNENBERG în ediţia nr. 122 din 02 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/361197_a_362526]
-
nimic Și e demult o babă Pusă mereu pe stricăciuni Și-afurisită-n clanță, Cu vestea printre băbăciuni Că-i mare cotoroanță Și într-un Mărțișor, de rea, S-a pus să se îmbrace Când neaua tocmai se topea Cu nouă mari cojoace, Să-și urce oile din timp La munte la pășune, Sfidând al zânei antotimp Cu zile calde, bune... Și-abia în munți, să-și lepede Cojoacele la soare, Se îndură, nu repede, Ci rând pe rând. Dar mare Și strașnic
POEM DUPĂ PROZA SCURTĂ LEGENDA LUI DRAGOBETE DE FLOAREA CĂRBUNE de ROMEO TARHON în ediţia nr. 1145 din 18 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364083_a_365412]
-
S-a pus să se îmbrace Când neaua tocmai se topea Cu nouă mari cojoace, Să-și urce oile din timp La munte la pășune, Sfidând al zânei antotimp Cu zile calde, bune... Și-abia în munți, să-și lepede Cojoacele la soare, Se îndură, nu repede, Ci rând pe rând. Dar mare Și strașnic ger din nou s-a pus. Fără de foc în vatră, S-a preschimbat cu turma sus În stană grea de piatră. Dar sunt și guri de
POEM DUPĂ PROZA SCURTĂ LEGENDA LUI DRAGOBETE DE FLOAREA CĂRBUNE de ROMEO TARHON în ediţia nr. 1145 din 18 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364083_a_365412]
-
TREI Destăinuirea A doua zi când Sebastian a ajuns în cancelarie, își scoase cojocul gen “Alain Delon” și-l agăță în cuier. Mergând spre liceu, și-a adus aminte de remarca Georgetei Zbihli precum că Lepădatu Minodora - profesoara de româna, l-ar fi simpatizat într-un mod mai special. Nu-și putea explica de ce
ROMAN CAP. III, DESTĂINUIREA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1052 din 17 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363127_a_364456]
-
toate. Șterg caii de spume și-apoi îi adapă, Iar leșuri dușmane se strâng și se-ngroapă. Pământul se bate, zăpada-l albește, Groparii aruncă un „Doamne ferește!” Și intră-n cetate zoriți către foc, La care, scăpații se strâng sub cojoc, Cu vinul în cană și codrul de pâine, Deja povestesc despre ziua de mâine. Ăst timp, în capelă, stă Prințul tăcut, Pe crucea cu trupul depune sărut. El vede-n victorie din cer izbăvire Și-n rugă înalță spre El
FESTUM FATUORUM de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1440 din 10 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363274_a_364603]
-
Antim, pentru limba vechilor cazanii, pentru Alba Iulia, Roșia Montană, Crișul Negru și albastrul de Voroneț, pentru marșurile ostășești și cântecele patriotice, pentru Zdreanță și Patrocle, pentru petrolul de la Ploiești și Cheile Nerei, pentru Paleologu și Țițeica, pentru clop, catrință, cojoc și brâu, și pentru Băile Herculane, Băile Felix și Băile Tușnad, pentru Mitică și Cațavencu, pentru Călimănești, Borsec, Olănești, Praid, pentru De-a hoții și vardiștii și Piua și pentru Cireșarii și Toate pânzele sus, Pentru Cheile Bicazului și Porțile
RUGĂCIUNE DE MULŢUMIRE de FLORIN T. ROMAN în ediţia nr. 1903 din 17 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368464_a_369793]
-
dându-se la fund. De aste rele suferim cu toții, că am votat și am ales în frunte neisprăviții și netoții. I-aș blestema sau cine știe ce le-aș face, că nu mai sufăr patru ani; le-aș face pielea cojoace, fără să-mi doresc vreun merit, că v-am scăpat de șacali. ION I. PĂRĂIANU Referință Bibliografică: ȘACALII / Ion I. Părăianu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1311, Anul IV, 03 august 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Ion I.
ŞACALII de ION I. PĂRĂIANU în ediţia nr. 1311 din 03 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/367828_a_369157]
-
plete, Sperie băieți și fete. Lemnele trosnesc în sobe, Se-aud fluiere și tobe, Plugușoarele răsună, Satu-i plin de voie bună! Să deschidem poarta mare, Chiar de-i vânt și e ninsoare, Să lăsăm capra să joace Și moșnegii în cojoace! Referință Bibliografică: DATINI / Gheorghe Vicol : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1445, Anul IV, 15 decembrie 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Gheorghe Vicol : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului
DATINI de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 1445 din 15 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/367874_a_369203]
-
de raze în jegoasele Vânturi Lățoase și în nămeții de zăpadă în care se ascundeau Fulgoii, soldații lui Nămețilă. Aceștia începură să țipe alarmați, unii dintre ei fiind uciși de razele fierbinți. O luară la fugă îngroziți, aruncând după ei cojoacele care se topeau sub dogoarea razelor. Alergau bulucindu-se, împiedicându-se unul de altul și căzând de-a berbeleacul. Vânturile Lățoase zburau deasupra lor, speriate. În urma lor, covorul verde smălțuit cu flori, se întindea din nou peste câmpie, iar râurile
MĂRŢIŞOR-19 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1519 din 27 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367844_a_369173]
-
spre gura pădurii și de-acolo către adâncul ei cel negru, înspre poalele muntelui. Ca prin farmec, o liniște de piatră se lăsase pretutindeni. Se auzea parcă doar inima-i bubuind lângă plăpândul firicel de viață ascuns la piept sub cojoc. Se afla într-o poieniță scăldată în argint. Zăpada înaltă de-un stânjen îl chema să se tăvălească în puful ei. Și cum n-ar fi făcut-o?! Numai ca pârdalnica de frică îl țintuia locului! În jur nici o adiere
POVESTE DE IARNĂ de ANGELA DINA în ediţia nr. 1455 din 25 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/367891_a_369220]
-
haită. Copilul văzuse doar o minge de foc pârlind cozi și labe de lupi, lovind preajma, adevărată măciucă mânuită de un fermecat apărător... Apoi, cu inima spulberându-i-se, picase-n zăpadă, căutând a ocroti în cădere viața mică de sub cojoc... Până la urmă, fusese găsit spre mijlocul zilei de părinții uitând să-l certe, mulțumiți că-l aflaseră, slavă Domnului, teafăr, împreună cu mielul. Nu înțelegeau nimic din ce băiatul le bâiguia. Și uluiala îi covârșea privind cercul strâns de zăpadă bătătorită
POVESTE DE IARNĂ de ANGELA DINA în ediţia nr. 1455 din 25 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/367891_a_369220]
-
pe vreo margine strâmta, de orizont - pe vreo brazda neagră, uitată pe al Cerului front, ci cu fruntea, pe steaua mea, incrustata - nu voi adormi, ca păgânii, în seara îndatinata, sub patrafir de lacrimi albastre și-alean; mai bine sub cojoc fierbinte, la Badea Cârțan, ca un poem, din cartea de suflet, neterminata. Referință Bibliografica: ELOGIU CĂRȚII / Ion Mârzac : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 251, Anul I, 08 septembrie 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Ion Mârzac : Toate Drepturile Rezervate
ELOGIU CĂRŢII de ION MARZAC în ediţia nr. 251 din 08 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367342_a_368671]
-
stăpânul și performanța s-a schimbat... Însă, ele, mai puteau încă „sălășui” în imaginația și uneltirile sinistre și debordante ale unora (care nu se puteau rupe de trecut!) - față de care se promitea cât de curând și eficient avenitul ac de cojoc, închiderea gurii și câte s-ar mai putea deduce din acestea.. Pentru a nu mai vorbi de „intercardinale” care nefiind bine și fără echivoc fixate erau socotite „jumătăți de măsură” și ca atare de neacceptat. Se mergea pe principiul „ori
STEAUA ROŞIE CU CINCI COLŢURI... de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 203 din 22 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367383_a_368712]
-
-l caută înfrigurată întrebând stele și luceferi dacă l-au văzut. treci măicuță în legendă, nu mai întreba de el: mijlocelul lui subtire zace-n stei sus pe carpați, mustăcioara lui-pădure, brâul tău e curcubeu, după ploi, roind sămânța, iar cojocul cel de lână s-a făcut blană de smeu. chinu-ți râde-n respirare, nu mai plânge, tu, măicuță, peste leagăn de iubire, el e trunchiul ce-a vândut soarele pe-un nou născut. zidul lumii el a fost și-a
PASTORALĂ de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1156 din 01 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/367444_a_368773]
-
venit la bal. Eleonora îl luă pe tânăr de mână și îl târâ în mijlocul sălii, unde îl zări din nou pe trădător, în brațele aceleiași blonde care nu era de la ei din sat, altfel ar fi avut ea ac de cojocul ei mai târziu. Se apropie de perechea rivală și îl strânse în brațe cât mai afectuos pe Petru, surprinzându-l plăcut pe acesta. Nu se aștepta la o asemenea primire din partea fetei, care până acum nu-i dăduse nici o atenție
BALUL de STAN VIRGIL în ediţia nr. 191 din 10 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366698_a_368027]