27,125 matches
-
ne-au scos din brațele ei lungi de sperietoare Dintr-un accident mult prea grav de mașină Mihai, Victor, Iosif, eu scriu prenumele tale și te chem Căci vreau să îți ofer măcar alți 38 de ani într-un alt colț de lume și într-altă istorie Vreau să-ți alung tristețea cronică est-europeană Vino într-o țară exotică, cu munte și mare unde poți să faci plajă dimineața și să skiezi dupa-masă Unde ești liber să scrii, să predai Shakespeare
Mihai (lui Mihai Sebastian) by Fevronia Novac () [Corola-journal/Imaginative/7012_a_8337]
-
-ți zărești chipul hilar sau să te privească chipul pe tine din ovalul oglinzii brusc aburite de toți morții familiei Încet cu gesturi lejere dar ferme să îmbraci una câte una haine sportive - de sezon - să înșfaci din mers de pe colțul mesei un măr superb roșu - mărul Albei ca Zăpada - (îți va sluji de foame și sete) apoi ușor înfiorat bâjbâind prin holul antic-umbros să te oprești s-o desprinzi cu mișcări tandre dintr-un cui ruginit flinta cu incrustații bizare
Poezie by Eugen Bunaru () [Corola-journal/Imaginative/6884_a_8209]
-
vagi sunete cosmice Alteori cad fulgi uriași - mi se topesc pe limbă - direct din copilărie Concomitent îmi explodează în memorie întâmplări fabuloase dintr-o biografie străină până când un detaliu tăcut un tremur cald de petală mă fac să dispar după colț în cea mai intensă lumină Îmi reazem privirea de câteva cuvinte incerte de câteva siluete fosforescente La mici intervaluri întorc o foaie sorb din ceașca amară De cealaltă parte e o zi limpede un cer hașurat de privirile tale ca
Poezie by Eugen Bunaru () [Corola-journal/Imaginative/6884_a_8209]
-
ai felinarului ardea o lacrimă de foc. Omul deschise ușa perucheriei și intră legănându-se pe picioarele lui scurte. Gândul la peruca pe care avea să și-o cumpere piticul îi dădu lui Nane un fior de dispreț, tipărit în colțul gurii. Printre perucile colorate nu se vedea decât bărbia meglenitului, mișcându-se ca și cum ar fi stat de vorbă, iar Nane își imagină cuvintele țurțuroase pe care le știa foarte bine de la dascălul său, tot un tesalian, poreclit Țenefațem. Spre mirarea
Prăvălia de peruci by Doina Ruști () [Corola-journal/Imaginative/6599_a_7924]
-
poalele hainei, își făcu vânt peste balustrada de răchită. N-apucase nimeni să se dezmetecească, nici măcar cei doi băieți nu-și dădură seama când și cum balonul uriaș trecu pe lângă nasurile lor înghețate, plutind pe deasupra acoperișurilor roșii, apoi dincolo de Turnul Colții, făcându-se din ce în ce mai mic, o mărgică pierdută printre norii albi ai iernii. Curând, Nane își dădu seama că mulți dintre clienții peruchierului nu dispăruseră. Ei se amestecaseră în lumea Bucureștiului, cu noile lor fețe, cuprinse de o bucurie temperată și
Prăvălia de peruci by Doina Ruști () [Corola-journal/Imaginative/6599_a_7924]
-
timp, până când îl va vedea ieșind din antreul căptușit cu fum. Și-așa și fu. Pe ușa prăvăliei își făcu apariția un bărbat tânăr care îi zâmbi prietenește. Avea pe cap o pălărie cum nu mai văzuse încă, în trei colțuri, iar mantaua pufoasă îl acoperea până la pământ. Am plecat prietene, îi spuse el, mă duc spre Giurgiu, unde mă așteaptă o corabie adevărată pe care este scris numele meu." "Adică... Rață?" îndrăzni Nane să întrebe. Iar bărbatul își legănă bărbia
Prăvălia de peruci by Doina Ruști () [Corola-journal/Imaginative/6599_a_7924]
-
la doi pași de casă, pe ulița strâmtă care unește strada Laurier cu Augusta - asemănătoare până-n ultimul amănunt cu scurtătura care tăia drumul între școală și magazin și pe care-o luau bătrânele la înmormântări ieșind înaintea cortegiului chiar la colțul final dinspre cimitir - pe gardul din cercevele de-o parte și alta cineva întinsese snopul de cânepă, sub tufa de liliac degetele unui heruvim se pregăteau să tragă din caier pe fusul viitorului meu firul întreg și nicicând rănit de
Poezie by Elena Ștefoi () [Corola-journal/Imaginative/6967_a_8292]
-
descumpănit îi spuse: - Ați fost interpretul lor, nu? Lăsați, nu vă mai gândiți că doar v-ați făcut treaba. Tânărul bărbat îl privi surprins. Să fi intuit șoferul la ce se gândea? - Că doar, dacă vă duceți la alimentara de pe colț, și-i spuneți vânzătoarei: sunt un om de treabă, cinstit, nu mint, nu fur, dar n-am bani: dați-mi și mie o pâine, vă dă cineva, așa pe gratis? Spuneți-mi dumneavoastră? Vă dă cineva? - Mă gândeam că unele
Traducerea by Maria-Gabriela Constantin () [Corola-journal/Imaginative/6871_a_8196]
-
Și cu materie cenușie ca pămîntul În care, într-o bună zi, Nu se știe ce sămînță aruncată aiurea Ar mai putea încolți. Vitrina cu sicrie Începe o nouă zi, ceru-i senin Dar strada e murdară și pustie. La colțul ei un meșter trage încet oblonul De peste vitrina lui cu sicrie. Mă uit în ea de parcă ar trebui Să îmi aleg eu singură modelul Și toate au prea multe încrustații Ori sînt prea lustruite pentru felul Meu de a fi
Poezie by Ileana Mălăncioiu () [Corola-journal/Imaginative/7059_a_8384]
-
3 Visam ridicolul trotuar al umbrei lipăiala tălpilor mele goale prin fața caselor pustii din turn orologiul stricat răspândea o duhoare de albatros lovit de trăznet în viețile anterioare sucul de sfeclă îmi ținea loc de sânge erau îmbrățișări grăbite pe la colțuri de stradă un exod pe la mesele de ruletă îngropate în adâncul mâlos al lacului Bled ce vreți de la mine duhuri ale nimicului colțuroase priveliști ca niște dinți cariați doi cocoșați mă urmăresc : unul o poartă pe stânga altul pe dreapta
Viziuni la Bled by Constantin Abăluță () [Corola-journal/Imaginative/7360_a_8685]
-
omuleții coborâți dintr-un vis rău aținându-ți calea când bolborosești în sughițuri un cântecel de înstrăinare și pierzanie a ta de tine dar dacă tu ai să treci strada pe unde a luat-o șarpele galben cu floarea de colț de sub inima mea și se grăbește să iasă în afara acestei lumi cu omuleții făcuți din gumă și câlți și răcoare de albăstrele și zumzet auriu și cerneală și coca-cola de copilul care încă se zbenguie-n bărbatul bătut de gânduri
Poezie by Ion Tudor Iovian () [Corola-journal/Imaginative/7471_a_8796]
-
de petrol aici corbul dostoievski țipă dând roată dar voi - chiar așa chiar de unde știți că sunteți vii de când Doamne ți-ai întors fața de la lume și ne-ai uitat limba și poveștile și viețile iarba n-a mai dat colț n-a mai spart asfaltul n-a mai răsturnat mașinile din parking florile n-au mai crescut nu și-au mai scuturat zăpada fierbinte peste gâze izvoarele de la automatul de cafea au amuțit oglinzile cele vii s-au înnegurat au
Poezie by Ion Tudor Iovian () [Corola-journal/Imaginative/7471_a_8796]
-
distracții și veniți să caște gura la prostia celorlalți, dar care, odată sosiți în intersecție, citeau surâzând scurtul mesaj al lui Leonard și un dor pitit de multă vreme în ascunzișurile calde ale cărnii se ridica plutitor și înaripat până în colțul ochilor căutători. Puțini dintre cei ajunși până aici se abțineau să nu-și scrie dorința pe o bucățică de hârtie, pe care s-o simtă apoi cum se împăturește sub apăsare degetelor, devenind un mic pachet, gata să-și ia
Poveste de PAȘTE by Doina Ruști () [Corola-journal/Imaginative/7399_a_8724]
-
mincinoasă ceea ce nici măcar nu-ncepuse de-acolo iese de după perdea mezina ursitoare toată-mpăienjenită cu nelipsitul cadou din ghinioane dezamorsate și mai nimic pe drumul care-aduce ne trezim într-un berlin la pământ sub degetele noastre-amestecate în afacerile micilor fusuri dă colțul ierbii (ea e iarba și descoperă cel de-al cincilea anotimp) pe masă nu lăsăm decât bănuțul cu pajura căzută în cenușă - soarele pentru lumea nouă suntem balanța oarbă pe care se desăvârșesc diminețile în noapte și alte câteva rozătoare
Poezie by Daniela Popa () [Corola-journal/Imaginative/7288_a_8613]
-
să mă poarte dincolo de trupul excita(n)t al lucidității sunt opacă precum geamurile unui club rău famat sufletul mi se bâțâie în lumina roșie a desuurilor iar dacă ne-am trimite demonii la un suc și-un vin în colțul ispășirii lumea poate ar deveni mai bună pentru o noapte pisicile albe-ar aluneca atunci pe bordura scării în spirală ca fulgii din poveștile copilăriei în poala morții și s-ar topi torcând molcom sub mâinile ei prelungi până în umbra
Poezie by Daniela Popa () [Corola-journal/Imaginative/7288_a_8613]
-
să ia forma corpului proiectat cu precizie spre dâmbul ce încetinește rotirea cioplitorii imită valurile și dălțile ne țin lipiți de pământ cum șterge umbra un punct luminos un oraș autentic durerea e o vietate leneșă care ne așteaptă la colțul parcului știu numai că ești legată la ochi de o apă în care se termină aleile neobișnuite cu moartea oamenii te uită când le vorbești de aproape, agață de tine imagini ca de un perete proaspăt văruit și prind într-
Poezie by Florin Caragiu () [Corola-journal/Imaginative/7517_a_8842]
-
așezat din nou unul lângă altul pe creanga nucului de unde mă supravegheaseră și dimineața. Cu teamă să nu mă atace, m-am apropiat de câine, dar el a țâșnit ca din pușcă sub terasă, ascunzându-se în cel mai întunecat colț. Agit din nou brațele spre corbi, strig și aud un croncănit slab dinspre tufe. Mă aplec curioasă, bănuind că acolo ar fi putut rămâne o pasăre. Croncăniturile și fâlfâitul de aripi din nuc s-au întețit brusc. în fața mea, printre
Corbii by Doina Cetea () [Corola-journal/Imaginative/7480_a_8805]
-
cum îl chema, dar băiatul rămânea în continuare cu privirea ațintită absent în mijlocul drumului. Probabil era surd și mut, bietul băiat, fusese concluzia tuturor și femeile începuseră să-i lase din milă câte o bucată de mămăligă, o ceapă, un colț de pâine, din mâncarea pe care o duceau la câmp când soarele ajungea în vârful cerului și țăranii se retrăgeau pe sub căruțe, la umbră. Cum baba îi murise, își lua cu el încă de dimineață mâncarea pentru prânz, așa că, atunci când
Îi venise vremea by Iulia Sala () [Corola-journal/Imaginative/7854_a_9179]
-
l arunce băiatului pe jos, în drum spre căruță. Se oprise, totuși, în dreptul lui și, până să-și dea seama ce făcea, i-l întinsese cu o mână, în timp ce cu cealaltă îl mângâiase pe părul încălcit, așa cum îl mângâia pe Colț, câinele ținut în lanț în dosul curții. Și, așa cum făcea Colț, copilul își ridicase privirea umedă spre el, în timp ce lua cu amândouă mâinile boțul de brânză. Își retrăsese mâna de pe capul lui imediat, de parcă-l fripsese ceva. În secunda următoare
Îi venise vremea by Iulia Sala () [Corola-journal/Imaginative/7854_a_9179]
-
totuși, în dreptul lui și, până să-și dea seama ce făcea, i-l întinsese cu o mână, în timp ce cu cealaltă îl mângâiase pe părul încălcit, așa cum îl mângâia pe Colț, câinele ținut în lanț în dosul curții. Și, așa cum făcea Colț, copilul își ridicase privirea umedă spre el, în timp ce lua cu amândouă mâinile boțul de brânză. Își retrăsese mâna de pe capul lui imediat, de parcă-l fripsese ceva. În secunda următoare biciul pocnea deja în aer, iar caii porneau la trap, nechezând
Îi venise vremea by Iulia Sala () [Corola-journal/Imaginative/7854_a_9179]
-
în urmă și de atunci nu scăpa niciodată ocazia s-o facă să scârțâie. Asta se întâmpla doar la urcare, la coborâre scândura se încăpățâna să rămână mută. Celelalte două trepte le urcă absent, cu o umbră de zâmbet în colțul gurii. Toader se oferise s-o repare, spusese "scândură", arătând cu mâna treptele, dar el îi spusese să nu se atingă de ea. Trecuseră mulți ani de când îl luase în casă, și băiatul crescuse voinic și harnic, ajutând-l la
Îi venise vremea by Iulia Sala () [Corola-journal/Imaginative/7854_a_9179]
-
tare curios să vadă ce putea face băiatul acolo, mut și retras cum era, așa că-l iscodise de câtva ori de după geamul prăfuit care dădea în curtea din spatele cârciumii. De fiecare dată, acesta rămăsese tot timpul așezat la masa din colț, răsucind și răs-răsucind cu degetele subțiri și nervoase o țigară groasă, pe care o arunca după colț, la ieșirea din crâșmă. Nimeni nu-i vorbea și nici el nu se adresa nimănui, lumea se obișnuise cu el, așa cum, cu câțiva
Îi venise vremea by Iulia Sala () [Corola-journal/Imaginative/7854_a_9179]
-
de câtva ori de după geamul prăfuit care dădea în curtea din spatele cârciumii. De fiecare dată, acesta rămăsese tot timpul așezat la masa din colț, răsucind și răs-răsucind cu degetele subțiri și nervoase o țigară groasă, pe care o arunca după colț, la ieșirea din crâșmă. Nimeni nu-i vorbea și nici el nu se adresa nimănui, lumea se obișnuise cu el, așa cum, cu câțiva ani înainte, se obișnuiseră cu el stând sprijinit de tei, la ieșirea din sat. Odată ce păși pe
Îi venise vremea by Iulia Sala () [Corola-journal/Imaginative/7854_a_9179]
-
Odată ce păși pe prispă, se sprijini, ca de obicei, cu mâna stângă de stâlpul din lemn pătrat care ținea acoperișul. Pe o porțiune lată cât palma lui, lemnul se tocise și se lustruise de atingerile repetate, ca tejgheaua măcelarului din colț, care se adâncise ca o copaie de atâtea tăiat carne pe ea și de atâta curățat, la sfârșitul fiecărei zile. Pisica îl întâmpină cu un miorlăit lung și răgușit, încolăcindu-și corpul lung și moale în jurul picioarelor sale. O împinse
Îi venise vremea by Iulia Sala () [Corola-journal/Imaginative/7854_a_9179]
-
Sine Cuvântul, Vorbește lui Unu Oierul Cerului cum ai purces către El Și dintr-odată ai să fii dus la El, Cere-i Dota celor Trei Ciute Nevăzute, Senaturile Etherice din cele Trei Teritorii, Sfătuiește-te cu Ciută Nevăzută De sub Colții Simeriei, zestrea ta de nume; Vin din Tărâmul Cimer^ Râmu, din Viu Edenul Pomilor, sunt Al lui Ciută Nevăzută Cavalerul Tânăr Salmolsis al Nouăzeci și Doilea, Cel călare pe noatenul de ren, Și cu al Treilea Salmoesis Zerna Hațeg, Eroul
Ion Gheorghe Recviem: De periplul Psihei by Ion Gheorghe Recviem () [Corola-journal/Imaginative/7915_a_9240]