643 matches
-
trece timp și trebuie să numeri, pentru că pe măsură ce intervalul se reduce, momentul se apropie. O să numărăm Împreună și tu o să-mi dai ritmul, ca la vâslașii de la galere. Va fi ca și cum ai ajuta și tu acel Ceva să iasă din colțișorul lui Întunecos. Mititelul-mititica... Vezi, acum stă atât de bine pe Întuneric, soarbe sucuri ca o caracatiță, totul pe gratis, și pe urmă hop, o să țâșnească afară, la lumina soarelui, va clipi din ochi și va zice «unde naiba am nimerit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
tot ce nu ținea strict de domeniul său. Consecința acestui fapt a fost omiterea unor detalii la efectuarea măsurătorilor. După cum arăta recent un studiu efectuat În Suedia, tehnicienii cadastrali reprezentau terenurile cu forme geometrice mai regulate decât cele reale. Neglijarea colțișoarelor și rotunjimilor le făcea munca mai ușoară, iar rezultatul material nu era afectat. Tot așa cum silvicultorul preocupat de aspecte comerciale găsea că e convenabil să treacă cu vederea produsele forestiere minore, și tehnicienii cadastrali aveau tendința de a lăsa deoparte
[Corola-publishinghouse/Administrative/2012_a_3337]
-
dar nu era chiar așa, că și-ntr-un bolid din ăsta, așa mare, exista un suflet totuși, puțin mai bun. E interesant ce mi-ați spus. Și spovedaniile cum se făceau? Erau paturi pe trei etaje și Într-un colțișor acolo ne puteam mărturisi la preoții noștri. Toată lumea știa de-acolo, din baraca respectivă, că se-ntâmplă lucrurile astea, și cine voia să facă făcea. Și asta se făcea pe confesiuni... Eu sunt greco-catolic, dar erau și ortodocși, care făceau
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
pus o perdea roșie pe ochi și nu și-a dat seama că urma să agraveze lucrurile. Vecinii au venit c-o falcă-n cer și una-n pămînt, sunînd ca apucații la ușă și făcînd gălăgie încît nu era colțișor din casă de unde să nu-i auzi. Așa și-a dat Marcu seama că-i vorba despre el și s-a făcut că n-aude toată hărmălaia aia, refugiindu-se în cameră ca să nu înfrunte furtuna la prima mînă. Dacă
[Corola-publishinghouse/Science/1529_a_2827]
-
că-și doresc gumă, fructe, țigări, teancuri groase de ziare și reviste, puterea acelui loc și rotocolul de lumină proiectat de candelabrul cel mare. Mă gândeam că dacă Borg m-ar fi pus acolo de la început în loc să mă așeze în colțișorul meu de marmură, izolat la margine unde n-auzeam decât ecouri și nici măcar nu puteam vedea trenurile, m-aș fi descurcat mai bine. Așa că am suferit rușinea maximă de a primi o papară și de a mi se citi capetele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
întâmplare sau din naștere, așa cum se întâmplă de pildă să te naști albinos. Dacă n-ar fi așa, ce interes am mai avea pentru el? Nu, sublimul trebuie să supraviețuiască în cele mai teribile condiții și să-și descopere un colțișor cald în care să se ascundă de îngrozitoarea și sângeroasa luptă în noroi cu cei care abia așteaptă să-ți strivească creierii, cu mareșalii, ducii de Marlborough, bătăușii care-și consultă ceasul de aur, violatorii de copii, cei care ard
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
Wenice, Unde dar parcăm mașina?“ Buza lui de sus o încăleca pe cea de jos și arăta posomorât și plin de răbdare. Era un tip lunecos, rece, ca mulți alții care trebuie să presteze și totuși să-și păstreze un colțișor numai al lor - ca un șef de sală sau de hotel - oameni care sunt angrenați într-un anume tip de joc al vieții unde știu că le e sortit să piardă, însă nu se lasă doborâți. Era mare amator de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
procedau așa. Ei bine, m-au vizitat la vilă. Apoi, după vreo jumate de oră, Moulton n-a mai avut ce spune. Stinseseră în scrumieră vreo duzină de țigări, iar Moulton a început să arate teribil de plictisit. Epuizase acest colțișor în care ședea și se vedea că-i face rău că mai trebuie să rămână acolo. Bolingbroke, a spus el, nu trebuie să stai închis în casă doar pentru că porți turbanul ăla. Hai cu noi la zócalo. Ne mai întâlnim
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
de câte ori ea și bărbatul de-al doilea ies în oraș. Ajunși la Hilario, ne-am așezat printre florile de pe veranda care dădea spre piață. Erau flori mai simple, potrivite vremii mai răcoroase. Mai puțin crăciunița cea roșie, steaua Crăciunului, cu colțișorii ei catifelați și proeminenți, mai splendidă decât toate. Era foarte interesant pentru mine că aceste flori nu aveau nici un cuvânt de spus în legătură cu locul sau cu momentul în care răsăreau, și totuși reprezentau un asemenea triumf al frumuseții, acoperind zidul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
Apatică și grasă, mirosea ca bătrâna Winnie. S-a așezat țăpoi în fața mea și a început să mă fixeze. Nedorind să fie mângâiată, s-a tras înapoi, țăcănind din gheruțe, când am încercat s-o ating, și mi-a arătat colțișorii ei bătrâni. Nu că ar fi supărat-o ceva, dar voia să se întoarcă înapoi în izolarea ei. Ceea ce a și făcut, sub perdea, cu un oftat extrem. Era foarte bătrână. Autobuzul, un autobuz vechi de țară din State, a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
gândeam ce mare trebuie să fie arborele lui de lumină și bucurie, dacă dăruiește atâta iubire tuturor... Ei, cine știe, dacă o fi prea mic arborele meu, o să-mi mai dea el dintr-al lui sau o să mă primească în colțișorul lui de grădină... Dacă vrei, fie și așa. Ca să fii liniștit, să știi că-ți dau colțișorul meu din cer dar n-o să fie nevoie. Tatăl nostru are pentru fiecare dintre noi un lăcaș, iar noi suntem frații Fiului Lui, adică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
Ei, cine știe, dacă o fi prea mic arborele meu, o să-mi mai dea el dintr-al lui sau o să mă primească în colțișorul lui de grădină... Dacă vrei, fie și așa. Ca să fii liniștit, să știi că-ți dau colțișorul meu din cer dar n-o să fie nevoie. Tatăl nostru are pentru fiecare dintre noi un lăcaș, iar noi suntem frații Fiului Lui, adică iubire din iubire... Într-un târziu, a adăugat : Și să știi, iubirea nu scade când o dăruiești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
dubiță, holbându-mă la casă, am recunoscut de Îndată cele două ferestre imense. Întreg spațiul părea destinat anume distracției. Ca și holul, camera era plină ochi cu mobilă: mese, care gem sub greutatea altor objets, de care nu scăpa nici un colțișor, parchet acoperit de covoare groase, canapele și fotolii grupate astfel Încât oameni să poată conversa stând pe ele și despărțite de măsuțe de cafea lustruite, pereți la fel de plini de picturi ca și cei de pe hol. La prima vedere, impresia era una
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
să-mi dezamăgesc un vechi prieten, venisem, deși tot ce-mi doream era să petrec o seară liniștită În fața televizorului, meditând la cele Întâmplate În cursul zilei. Din pură Întâmplare, am ajuns un pic mai devreme și-am găsit un colțișor retras, unde puteam să mă așez și să sorb dintr-o Guinness. Cumva, mi se părea că aici nu puteam comanda altceva. În spatele meu atârna o poză cu Oscar Wilde, iar În dreapta, erau James Joyce și Constance Markiewicz, aceasta din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
val de ură față de el însuși. Cei ce spuneau că Stella trăiește în iad, nu greșeau: dar, ca toți cei care nu cunosc iadul, nu puteau înțelege că acesta e un spațiu vast, în care poți găsi și refugii și colțișoare familiare. În ultima vreme, în mintea Stellei încolțise o plantă veninoasă: gelozia. Desigur, știa de ani de zile că George o „frecventează“ pe Diane Sedleigh, ba chiar unii „binevoitori“ se grăbiseră s-o informeze pe Stella că George o „instalase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
trata, faptul evident că John Robert nu numai că nu se sinchisea de el, dar nici măcar nu se gândea vreodată la el. Această tactică, dusă la îndeplinire fără nici un efort, nu era cu totul lipsită de o vână de răutate. Colțișorul infim din mintea lui John Robert care era conștient de existența lui George, încercase o vremelnică satisfacție când aruncase la coș scrisoarea nedeschisă a discipolului său. Și o clipă mai târziu, îl dăduse cu totul uitării, o uitare senină care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
la Papuc. Cineva, Tom avu impresia că Pearl, răspunse: „Da?“ și după ce el răspunse: „Aici e Tom“, îi trânti telefonul. În cursul zilei de miercuri, Tom nu se gândise serios să încerce să o vadă pe Hattie, pentru că într-un colțișor al minții lui înnebunite știa că-i promisese lui John Robert să n-o facă; și, în orice caz, se temea ca nu cumva să afle John Robert. Era înspăimântat de represaliile acestuia. Joi, însă, era mult mai puțin convins
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
li se relevă, privitorilor, a fi un fel de fetus smochinit și zbârcit, păros, anemic și hidos, ca un gargui; gușat, ceacâr, cu ochii de lemur, rotunzi și dușmănoși: unul, verde-absint, celălalt, violet-roșietic; și, pe deasupra, cu boticul împodobit cu doi colțișori minunați, de crotal, care îi crestaseră buzița superioară, până-n carne! Frumos, copilu'...! Tare...! Marfă...! guiță, în schimb, Big Sile, satisfăcut și reîntremat. Scumpetea din coș, trebe' că și-a băgat în răcori, până și Ursitoarele! Parcă-i un purcel...! Ce
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
fantasma sau miturile. Nicio zonă de umbră genealogică a zeilor. Atomi și vid, mișcare, iată leitmotivul din care decurge totul. A ieși din această explicație duce drept în zidul intelectual. Redusă la ceea ce o constituie, luminată până în cele mai mici colțișoare, lumea apare drept ceea ce e: o mașină, un mecanism, o mașinărie animată de fluxuri, mișcări, energii, forțe, tot acest ansamblu vibrând asemeni unui imens corp plin de viață. Bilanțul și rezultatele lecțiilor de fizică date de Epicur în scrisorile către
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
registrului. Când Gosseyn privi din nou, Nordegg îi vorbea cu însuflețire bătrânului domn, care părea să nu fie de acord. Uimit, Gosseyn îl urmări o clipă, apoi renunță să se mai gândească la ei, deoarece un omuleț jovial, găsind un colțișor mai liber în sala supraaglomerată, tocmai ridica mâna. ― Doamnelor și domnilor începu el. Îmi voi permite să vă rog să începem discuția noastră acum. Toți cei care sunt interesați de protecția grupului, au avut tot timpul să ajungă. Și, prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
patruzeci și șapte la sută din voturi. Colegiul meu, la mama dra..., unde umblam pe covoare roșii și de unde m-aș fi Întors la Montecitorio În caleașcă. Acolo lumea mă cunoaște, m-am născut la Tomba di Nerone - cunosc fiecare colțișor din Cassia, pentru numele lui Dumnezeu. M-au transferat la colegiul ăsta nenorocit - de mâna a șasea, război de-a dreptul - pe motiv că aveam calități personale, eram popular, În timp ce matroana aceea unsuroasă nici măcar nu e născută la Roma. Măgarii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
fantasma sau miturile. Nicio zonă de umbră genealogică a zeilor. Atomi și vid, mișcare, iată leitmotivul din care decurge totul. A ieși din această explicație duce drept în zidul intelectual. Redusă la ceea ce o constituie, luminată până în cele mai mici colțișoare, lumea apare drept ceea ce e: o mașină, un mecanism, o mașinărie animată de fluxuri, mișcări, energii, forțe, tot acest ansamblu vibrând asemeni unui imens corp plin de viață. Bilanțul și rezultatele lecțiilor de fizică date de Epicur în scrisorile către
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
vîrându-i din nou capul în sac): Păzea! Se-apropie o juma' de duzină de soldați. (Imitând vocea mai multor persoane): Haideți, să încercăm să-l găsim pe Géronte. Să scotocim peste tot. Să umblăm tot orașul. Să nu uităm nici un colțișor. Să mergem pretutindeni. Să căutăm în toate părțile. Încotro? Să ocolim pe-acolo. Nu, pe aici. La stânga. La dreapta. Ba nu. Ba da. (La Géronte, cu vocea lui obișnuită.) Ascundeți-vă bine. Stați camarazi, iată-l pe valetul lui. Haide
by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
fost pentru el țigara aceea sau doar fumul pe care l-ai tras! Nu-ți dai seama de asta, dar vestea dozei primite de corpul tău va fi comunicată subconștientului și toată pregătirea minuțioasă îți va fi subminată. Dintr-un colțișor al minții, se va auzi un glăscior: „Deși pare ilogic, țigările sunt prețioase. Mai vreau una". Acel mic fum are două efecte nocive: Unul. Menține în viață micul monstru din corpul tău. Doi. Mai grav, menține în viață monstrul din
În sfărșit, nefumător by Allen Carr () [Corola-publishinghouse/Science/92303_a_92798]
-
ospitalității, are o anumită agresivitate. Dar lucrurile sunt mai complexe și istoria, psihologia personajelor și secretul care zace în inima casei sunt după chipul labirintului care constituie arhitectura însăși a casei. Mânat de curiozitate, naratorul face o inspecție a fiecărui colțișor al casei, în detrimentul locuitorului ei, dar foarte curând cititorul înțelege că este vorba mai mult decât de curiozitate sau, mai degrabă, că ceea ce animă această curiozitate este o dorință de nemărturisit. "Nu era desigur deloc de mirare faptul că această
[Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]