425 matches
-
este patrulaterul tipic medieval, greoi, cu ganguri largi și curți întunecoase, prin care parcă privești istoria, imaginată. Când ninge și te uiți în cealaltă parte prin ganguri spre arcadele din fund ale curților interioare apărate de ziduri, pavate cu bolovani colțuroși de râu, ninsoarea cade dreaptă, ferită de vânt, ca pe un ecran, ori un tablou cu "un efect Villon", - spune un artist de pe aici, băimărean, având ochiul specialistului. Zăpezile de altă dată cad numai în piețele vechi, medievale (și nu
Baia Mare, 1961 (din carnetul de reporter) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/9634_a_10959]
-
repovestirea lui Barbu Brezianu, de la jumătatea deceniului opt. Cărți de basme, mai frumoase decît Stăpînul inelelor (care i s-a recunoscut tributar Kalevalei), și avînd, în plus față de poveștile din fondul comun european, un miraj al numelor, aproape ireproductibile, ciudățenii colțuroase care, altfel decît sunetele moi venite din Indii, i-au încîntat pe romantici. Eminescu reține cîțiva zei a căror bunătate compensatorie le-ar da, poate, dreptul să spere la un rol de Moș Crăciun lepădat de Santa Claus. Niște bătrîni
Odin și Santa Claus by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8322_a_9647]
-
Daniel Cristea-Enache La prima vedere, Radu Aldulescu, prin realismul său dur și limbajul greu și colțuros ca un pietroi, este un precursor al auto-ficționarilor de azi, pentru care nu mai există, practic, nici un tabu. Această linie continuă s-ar înscrie, de altfel, în logica succesiunii fără ruptură dintre generația '90 și cea care i-a urmat
Viață de câine by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9541_a_10866]
-
i s-a umflat)»" (De azi și de demult). După ce, în Sultănica, Delavrancea schițase un tablou impresionist, în Hagi Tudose, mica sa capodoperă, prozatorul-estet urmărește instinctiv evoluția din acei ani ai picturii europene: culorile fluide sunt înlocuite de un desen colțuros, în tonalități brutale și decise; caricatura se impune pînă la hidos, iar expresionismul își face apariția. In bucățile sale antologice, Delavrancea înlocuiește abstracta „analiză psihologică" cu o invazie a concretului truculent. Vocația picturală îi rămîne întreagă, fie în regim ironic
Complexele avocatului de succes by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/6211_a_7536]
-
nu se mai audă la Tescani, pasul lui hotărât. Mai târziu Am găsit-o pe Nellie, cu stupefacție, zâmbind și rânduind cu grijă în dulap, provizia de pere și mere pentru iarnă. Albastrul decolorat al corsajului - întins pe torsul ei colțuros - și fața răvășită de neurastenie, reflectau un soi de blândețe și de pace intimă. Liniște și activități utile la sumbra și neputincioasa Nellie? Nu-mi credeam ochilor și am stat mult să privesc această minune, produsă în ea de modestul
Memoriile Mariei Cantacuzino Enescu by Elena Bulai () [Corola-journal/Journalistic/15802_a_17127]
-
sunt necesare căci am murit// dar mai rămâne alfabetul morse care bate bate/ în tâmpla gropii în ascunzișul acestui vierme care/ el, zău, ce vină are?// unde să mergi, în definitiv există drepturi/ care ar trebui respectate poftim nici măcar bolovanii/ colțuroși nu se rostogolesc la întâmplare// încă un cuvânt despre copacul albastru ei bine/ el nu înflorește decât sub pământ pentru/ scurt timp rădăcinile îți intră în sânge și sorb/ două-trei cuvinte din creierul tău" (Mai rămâne alfabetul morse). Întoarcerea lui
Penelopa lui Matei Vișniec by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16248_a_17573]
-
Gheorghe Grigurcu Fondul poeziei lui Radu Ulmeanu ni se înfățișează oarecum înrudit cu cel al expresioniștilor noștri din generația '60. E o priveliște colțuroasă, de început de lume, străbătută de energii geologice, de cutremurele unei planete „ce stătea țeapănă", cu pomi ce „în schimb aveau tulpini șerpuitoare", cu crengi ce „scrijeleau albastrul senin". Primordiala vegetație degajă o demență cosmică (Pădurea nebună). Pe un cer
O superbie biologică by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6343_a_7668]
-
de asemenea calităț)... era nu numai că fuma țgare după țgare, ci felul cum stingea chiștocul, gest ce m-a obsedat și pe care l-am urmărit cu o atențe deosebită: cum apăsa el mucul în recipientul de sticlă ieftină, colțuroasă, turtindu-l acolo îndelung, cu o înverșunare calmă, cu o brutalitate meditativă, răbdătoare, ca și cum papiroasa ar fi fost un adversar îndărătnic, rezistent, refuzând să-și lase jarul să se stingă; și, ca și cum asta nu ar fi fost deajuns, personajul plimba
Pata de sos by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/13796_a_15121]
-
robi turcești, robi moldo-valahi?" Tonalitățile imprecative sînt argheziene, deși, evident, înscrise pe o altă filă a conștiinței decît textele celui ce-a scris Cîntare omului... Să mai exemplificăm această serie de punițiuni aspre, "haiducești" în care excelează Petre Pandrea. Grafia colțuroasă a judecăților sale ni se pare de cele mai multe ori întemeiată, ilustrînd clasa comentariului neconvențional de care încă ducem lipsă. Chiar și în situația unor rezerve, socotind că ea demonstrează implicit cît de precară e acea pojghiță de convenționalism ce acoperă
Extraordinarul Petre Pandrea (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11628_a_12953]
-
decât acela pe care îl practică, iar felul acesta are, deseori, un singur reprezentant. Nimic de zis, nimic de râs. Poetul autentic trăiește de unul singur în lumea lui, care e totuna cu poezia lui. Herta Müller are un fel colțuros de a alătura cuvintele. Uneori, din combinațiile astea scapără sens, alteori sensul îmi scapă. Când scrie despre „fericirea rănită și frica obraznică”, înțeleg. Dinu Flămând publică o interesantă imprecație generalizată a lui Pessoa, pe care o compară cu alta, bine
însemnări by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/3327_a_4652]
-
șterse cu mâneca zdrențuită fruntea plină de broboane. - Și nici măcar nu e așa de cald, vorbi către sine. - Lângă mormanele astea e întotdeauna mai cald, spuse Iadeș, care se întinsese de-a dreptul pe jos, rezemându-și capul pe traista colțuroasă. Dacă te uiți așa, într-o dungă, vezi cum ies aburii.. - Cum faci să te uiți într-o dungă? întrebă Chisăliță. - Te uiți fix, ca lupii, și cu ochii mici. Dacă stai așa, vezi dintr-o dată multe lucruri care înainte
Dincolo de lumea de dincolo - fragment - by Varujan Vosganian () [Corola-journal/Journalistic/3811_a_5136]
-
devenit acum, printr-un îndelung și complicat proces de conștientizare, o voluptate ușor perversă a înscenării, a recuperării, a reanimării într-o codificare ambiguă, pe jumătate pietistă, pe jumătate ireverențioasă. Dacă ar fi să invocăm iarăși imginea alfabetului în care colțuroasa literă slavonă coabitează frust cu atît de calina grafie latină, am putea spune că el arată și acum la fel, cu enorma diferență, însă, că între timp a fost scos din uz și a devenit un obiect de joacă predilect
Între Orient și Occident by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/11057_a_12382]
-
ori cu un documentar al transformărilor fiziologice prenatale. Nici urmă de sentimentalism, nici un popas meditativ, totul se petrece într-o cavalcadă a generațiilor, ca într-un film derulat prea repede, din care ne rămîn întipărite pe retină imagini tăiate dur, colțuros și grăbit. În fine, a treia carte coboară în prezent, în actualitate și, mai ales, în biografie. Eu, Luca și Chinezul este un roman al României anilor '95-'96, plin de nume abia alterate. O femeie tînără încă, cu un
Felicia Mihali - romanele scrise în România by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/14818_a_16143]
-
culoare sonoră întunecată - "voce neagră" - o vocalitate arogantă, metalică și totuși mlădioasă, într-un cuvînt, ceea ce se cheamă un "Heldenbariton". În dorința sa de a se apropia de această imagine sonoră, Barnea forțează, pierde din vedere legato-ul făcînd fraze colțuroase, iar gravele nu se aud; doar atunci cînd cîntă respectînd natura vocii sale, în pasajele lirice sună foarte frumos. Cristiana Popescu a fost o Sentă energică, decisă, călcînd apăsat (este și opțiunea regiei) dar efortul vocal mult prea mare, a
Redescoperirea unui teritoriu by Elena Zottoviceanu () [Corola-journal/Journalistic/16527_a_17852]
-
veghe. Avea să treacă mult timp până să înțeleagă de ce Alejandra i se părea vag cunoscută și atunci Bruno zâmbi din nou în sinea lui. Martín o privi fascinat: părul negru contrastând cu pielea mată și palidă, trupul înalt și colțuros; era ceva în făptura ei care amintea de manechinele din revistele de modă, dar degaja totodată o asprime și o profunzime pe care astfel de femei nu le au. Arareori, aproape niciodată, avea să-i descopere vreo trăsătură mai blândă
ERNESTO SÁBATO Despre eroi și morminte by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/3657_a_4982]
-
ceva toamnă Ca și-atunci când erai fuga mea de-acasă, Te regăseam cu buza ușor lăsată, ca un copil Care-abia-nvață plânsul, Cu atâta nesaț te purtam prin Indiile mele secrete Încât lumina verde a porumbilor se micșora Luna zgâria, devenea colțuroasă Nicio cărare nu semăna cu cealaltă Și totuși, fiecare urmă ar putea fi a ta. Ninge la Istanbul Ninge la Istanbul și mă mir Că tocmai mie mi-e dat să aflu de-această-ntâmplare O voce albă, ca o
Poezie by Carmen Focșa () [Corola-journal/Imaginative/3554_a_4879]
-
Emil Brumaru Viața mea nu e în mine, Viața mea e pe hîrtie. Inima nu-mi bate, scrie Sufletu-n litere fine Sau groase și colțuroase, Încîlcite, necitețe. Ochiul, ca să le răsfețe, Se uită lin prin mătase La ele și nu pricepe, Pricepe, nu-i vine-a crede C-a strivit un flutur verde Cînd încet pleoapa își lasă. Vița mea nu e în mine, Ci
Viața mea nu e în mine... by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/9582_a_10907]
-
pietrele Nordului, editura Limes, Cluj-Napoca, 2005, 105 pag. Circul polar Bîlciul este, de obicei, o deprindere din miazăzi. Fără stofă de cabotin, Nordul nu poartă mască. L-aș vedea, mai degrabă, ca actor cu fața lui într-un monolog aspru, colțuros, dar e, firește, tocmai chichirezul poeziei să vadă altfel. Un asemenea spectacol surprinzător construiește George Vulturescu în Monograme pe pietrele Nordului, volumul apărut de curînd la editura Limes din Cluj-Napoca. Septentrionul nu e, la el, locul unui popas întîmplător. Dimpotrivă
Iubirile unui uituc by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11360_a_12685]
-
-i facă cunoscută voința Celui de Sus. Rugăciunile au fost ascultate. în scurt timp, în vreme ce dormea, Seine a auzit un foarte depărtat sunet de clopot. La cel de al treilea ceas al dimineții, a pornit la drum. A înfruntat stâncile colțuroase și mărăcinișurile ghimpoase, ghidat doar de misterioasele sentimente proprii. Dar și de sunetul tot mai slab al nevăzutului clopot de mănăstire. După un drum lung și extrem de anevoios, Seine a ajuns într-o vâlcea înverzită, dominată de umbra unor stejari
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92338]
-
și puse pe el un afiș: „Intrarea oprită!” Omul acesta nu iubea pe nimeni decât pe sine. Bieții copii nu mai aveau acum unde să se joace. Încercară să se joace în drum, dar acolo era mult praf, erau pietre colțuroase și nu le plăcea. După ce-și făceau lecțiile, porneau să rătăcească de-a lungul zidului înalt care înconjura grădina și vorbeau din amintiri despre frumusețea acesteia. Ce fericiți eram acolo! Apoi veni primăvara și țara întreagă se umplu de
Poveşti de adormit nepoţi by Moraru Petronela () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91533_a_92363]
-
devotate. Timpul a trecut repede, nemilos timp. Și a venit o zi.. Floarea soarelui s-a trezit și a întins mâna să-și mângâie prietenul. Acum însă mâna se izbi cu zgomot sec de zid, un zid din multe pietre colțuroase. Aproape șocată privi în jur și amuți de uimire. Nu-i venea să-și creadă ochilor. Printre buzele strânse de spaimă abia îndrăzni să întrebe: - Cine a ridicat zidul, când? S-a apucat să strige cât o ținea vocea, dar
Proz? by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83384_a_84709]
-
bunicului însuși s-au produs pentru a permite un transfer straniu de suflu vital în ființele acestea de fier, cărora nu Dumnezeu le-a dat viață. Gândul m-a înfiorat și mi-am alungat bănuiala, aruncând după ea cu pietre colțuroase. Dar n-a fugit prea departe. Revenea mereu, perfidă și sâcâitoare, dându-mi cu tifla, furându-mi somnul și ultimele firimituri de liniște... După un timp, am început să-mi găsesc rând pe rând animalele din bătătură cu privirile sticloase
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
mă rog, care-i inorog. Pe-un tobogan de curcubeu m-aș da și eu și m-aș legăna pe-un hamac de stele legate de nori cu nuiele. Și tumbe pe norii pufoși aș face, că doar nu-s colțuroși. Doar că-s prea aburoși și apoși. Lăcrămoși. Adică plâng până se frâng. Norii sunt ca pernițele pe care mă legăna mămica mea înainte de a veni moșul Ene pe la gene. Și alunecam și mă duceam ca-ntr-o apă călduță
Povestiri din Casa Nordului by Maria Doina Leonte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91564_a_93001]
-
geamăt. Descleștă mâinile. Se desprinse de balustradă. Pipăind ușor cu vârful piciorului, căută ușa de la cabină. Se buși în ea cu umărul. Se proiectă dincolo, într-o beznă nesuferită, izbindu-se de scaune, stâlpi și de tot felul de obiecte colțuroase, care începuseră să se-ngrămădească în calea lui. La sfârșitul acestei lupte, când răzbi în capătul scărilor, era îndârjit de-a binelea. Abia se mai putea potoli, dar se stăpânea, pentru că știa ce are de făcut. Împotmolit în vălmășagul din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
o cromatică luxuriantă, plasată la o extremă opusă muzicii, în zona evenimentelor aglomerate, acolo unde se poate vorbi despre o hetero-gestualitate care nu se lasă percepută decât global, torențial. 2) Le Souffle du Temps, cu un vocabular mai frust, mai colțuros, poate mai aproape de limbajul argotic, dar, culmea, mai fluent, a beneficiat de muzica lui Gerard Grisey. Omniprezentul Grisey și "bătătorita" Vortex Temporum, de data aceasta în versiunea ansamblului "Court-Circuit" condus de Pierre-Andre Valade. O versiune ce a mizat în primul
Din Paris în Paradis by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/10316_a_11641]