1,014 matches
-
Mare cu Polonii. Observațiile privitoare la metoda, forma și rezultatul acestor lecții s-au notat în procesul-verbal de inspecție specială.” Revizor școlar (ss) I. Tudorache 000 3 Aprilie 1922 „Sosind în satul Lunca, comuna Filipeni, am asistat la frumoasă serbare colară dată de elevii și foștii elevi ai dlui diriginte Gh. Postoiu, înaintat pe loc No. St. pers. 478, pentru mărirea fondului comitetului de construcție din localitate. Această serbare, cu program din cele mai alese, a avut un succesă moral desăvârșit
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
ca pielea unei tobe, scutura paharul alene, ca și când nu prea ar fi avut chef să Își Încerce norocul. Celălalt, un bărbat cu trăsături Întunecate asemenea veșmintelor pe care le purta, Înspăimântător de slab, observa distrat mișcările tovarășului său. - Rigo di Cola, cel gras, șopti hangiul. Tot negustor de stofe. Și el se duce la Roma pentru Jubileu. Iar pe celălalt Îl cheamă Bernardo Rinuccio. Umblă cu multă hârtie și cerneală. Cred că scrie ceva. E mai mereu pe la Santa Croce, la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
ceea ce Îi dezvăluise hangiul. Singurul element nou era Înregistrarea datei de intrare a fiecăruia de la centura de ziduri. Pelerinii pătrunseseră pe porți diferite, dinspre cele patru puncte cardinale. Mai Întâi Brunetto, victima, la 2 august. Și odată cu el Rigo di Cola. A doua zi Bernardo, iar apoi tânărul Colonna și Fabio dal Pozzo. După aceea cavalerul francez și, În sfârșit, bătrânul medic, În urmă cu numai două zile. Ca și când și-ar fi dat Întâlnire, În așteptarea unui ultim pelerin. În schimb
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
o explicație. - Și poate... poate că acesta era cazul lui, repetă celălalt. Dante tresări. - Ce? - Cu o seară Înainte să moară, am dat peste el când am ieșit din cameră. Stătea țeapăn pe trepte, Împreună cu negustorul acela gras, Rigo di Cola. Erau prinși Într-o discuție Însuflețită. Când m-au văzut, au tăcut dintr-o dată, Însă nu Înainte să le aud ultimele cuvinte. Dante veni mai aproape. - Despre ce vorbeau? Întrebă cu nerăbdare. - Despre aur, messer Alighieri. Un munte de aur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
fi fost alcătuite dintr-o vestă de piele, contopindu-se cu pielea trupului, Îi păstraseră forma. Și capul era intact, Încă Înfășurat În rămășițele unei fâșii de stofă. Dante scrută chipul acela, care acum părea de sticlă neagră. Rigo di Cola, unul din cei doi negustori de postavuri care trăseseră la hanul Îngerului. Până la urmă, diavolul chiar Își făcuse apariția În inelul său, se gândi. Iar ceva asemănător trebuia să se fi petrecut și În mințile oamenilor care se apropiaseră și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
de hățuri și dând pinteni calului. Dante Îi privi cum trec și cum se fac nevăzuți În direcția incendiului. - Să ne revedem când va vrea Florența, murmură el. Instinctul Îi spunea că se Îndreptau chiar spre locul unde Rigo di Cola fusese ucis. Auzise că deseori asasinul se Întoarce la locul crimei, din pricina acelei misterioase atracții care leagă conștiința și păcatul comis. Dar o crezuse dintotdeauna o prostie. Totuși, oamenii aceia nu se aflau acolo dintr-o Întâmplare. Avusese timp să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
puteri. Priorul făcu semn să slăbească frânghia. Fabio se prăbuși În genunchi, cu ochii plini de lacrimi. În toiul suferinței, Își mușcase buzele până la sânge. Dante se apropie de urechea lui. - Ce știi despre tovarășul tău de negustorie, Rigo di Cola, și despre faptele lui? susură el așa Încât ceilalți să nu Îl poată auzi. Omul se cutremură și o strâmbătură de groază i se Întipări peste trăsăturile schimonosite. - Nimic... vă jur... abia Îl cunosc, bâigui el. Pentru un moment, Dante fu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
atent. - Ai fost escortat? De cine? - Până la hotarul de pe Piave, de scalvi ai Serenissimei. Odată intrat pe teritoriile Padovei, trebuia să mă alătur unui convoi de negustori care urma să coboare până la Florența. Acolo l-am cunoscut pe Rigo di Cola. Dar nu erau negustori, mi-am dat seama de Îndată. - Ești sigur? - Cum nu se poate mai sigur. Deși Încercau să se dea drept membri ai breslei, păreau mai curând oameni de arme. Iar Încărcătura lor... Baloturi de lână, la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
adânci de pe o parte a corpului se puteau explica și așa cum o făcuse pe loc, Însă nu izbutea să Își alunge impresia că semănau foarte mult cu cele descoperite pe trupul lui Guido Bigarelli și pe al lui Rigo di Cola. Și apoi tatuajul, cu acea neobișnuită conotație astrală. Dar, măcar acelei figuri nutrea speranța că-i va descifra Înțelesul: bătrânul Marcello Îi spusese că Întrebuința astrologia În diagnosticele ale. Poate că el s-ar fi priceput să dea un sens
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
Poate niște țuică? - Whisky, whisky! traduse doamna doctor. Da, whisky voia, cu toate că femeile astea ciudate îi aduseră un pahar foarte mic și țineau whisky-ul într-o sticlă mare în care cu ani în urmă, judecând după etichetă, fusese Coca Cola. Doamna doctor se uită la ceas: ca în fiecare vineri la ora asta, trebuia să petreacă o oră singură, în meditație, analizând visele și energiile întregii săptămâni. Își impusese singură această autoanaliză și avea de gând să se țină de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
minune: să facă să răsară în celulă un izvoraș cu țuică. Horațiu îi trase una peste ceafă. Maica zâmbea ca o icoană vie. Și nu, nu făcu să izvorască pârâiașul, în schimb scoase de sub poalele veșmântului o sticlă de Coca Cola plină-ochi cu licoarea mult dorită. Nea Ovidiu îi trase lui Horațiu una peste ceafă, mândru de sine. Maica le surâdea cu îngăduință. Era prima seară dintr-un lung șir al hierogamiilor. Era prima seară din cauza căreia, peste câțiva ani, oameni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
decât la cei doi, se așeza pe scăunel și se uita la ei cu tristețe câte două ore. Și în aceste două ore, cei doi se simțeau mult, mult mai împăcați cu soarta lor. Nea Ovidiu datorită sticlei de Coca Cola de doi litri, iar Horațiu datorită încrederii că sentimentele lui sunt legitimate de însăși patroana beatificată a Contesei, care, iată, i se arătase doar lui. Sub privirea blândă din spatele ochelarilor fumurii, cei doi simțeau un impuls aproape organic de a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
grijă de dumneavoastră și lăsați-o mai ușor cu băutura! - Bine. Să ai grijă de tine. - O să am. Și Maica o să aibă. Nea Ovidiu se uită cu duioșie la bătrânică. Ea îi făcuse viața mai ușoară aici. Sticla de Coca Cola fusese mai mult decât dumnezeiască. În fond, de ce să plece? Aici chiar avea tot ce-i trebuie. Și era mai liniște decât afară. Și nevastă-sa nu-l bătea la cap toată ziua. Și se putea spovedi și aghezmui în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
să se ascundă, să-și bage nasul și să uite, dar sânii Marianei erau acasă și cât vedea cu ochii, numai sânge și fum și inimi și rinichi și ficați și cauciucuri arse și chips-uri și sticle de Coca Cola părăsite în goana unei apocalipse neanunțate. * Horațiu primi vestea cu seninătate: se așteptase la asta. Probabil făcuse Maica o minune sau probabil trebuia să iasă din nou din închisoare Miron Cozma sau probabil nea Ovidiu câștigase la loto și îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
vorbesc. N‑au pus în viața lor mâna pe‑o pizdă sau pulă. Sophie Pachhofen trece ca o gazelă prin clasele îmbâcsite de praf de cretă și caută în portofel bani pentru detestabilul sandviș din pauza mare și pentru o cola. Invidioasă, Anna își ascunde felia groasă de pâine unsă cu untură, preparată de mama și în care aceasta și‑a pus tot sufletul, fiindcă Anna e copilul ei preferat (e și ea tot femeie), în timp ce Rainer e mai degrabă băiatul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
altora dă adesea impresia că o face împotriva voinței sale, numai că asta e mai tare decât voința. Slăbiciunea învinge duritatea. Impresia pe care o lasă Sophie te duce cu gândul la orice altceva în afară de conflicte interioare; își comandă o cola cu rom. Pentru gemeni e prea scump, așa că întorc capul când vine chelnerul, dar el e deja obișnuit cu asta. Hans comandă ceva și mai scump, maică‑sa s‑ar răsuci pe scaunul vechi de bucătărie, dac‑ar ști. Orele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
se poată însura cu Sophie și să poată cumpăra fotoliul. Sophie e foarte complicată; cauza acestui lucru: firea ei specială. Dacă vrei să fii complicat, trebuie să cunoști multe feluri diferite de a fi. Efervescent și spumos ca o Coca Cola, Rainer, lăudărosul debil, n‑are încotro și trebuie să plece când Sophie spune: Hans, rămâi! De fiecare dată, Hans se bucură din nou când conducătorul autointitulat e nevoit să se retragă din fața lui. Rainer spune mereu că pleacă intenționat, mincinosul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
am așezat la o masă Într-un colț și am comandat o Coca-Cola. Femeia cu fața și trupul asimetrice nu era acolo, și În locul ei a venit să ia comanda un bărbat albinos și slăbănog. Puteți să-mi aduceți o cola? l-am Întrebat eu, la care tânărul albinos s-a uitat fix la mine și a izbucnit În râs. A continuat să râdă așa câteva clipe. Când a venit cu cola, l-am Întrebat: — Nu-l cunoști pe domnul Yazaki
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
bărbat albinos și slăbănog. Puteți să-mi aduceți o cola? l-am Întrebat eu, la care tânărul albinos s-a uitat fix la mine și a izbucnit În râs. A continuat să râdă așa câteva clipe. Când a venit cu cola, l-am Întrebat: — Nu-l cunoști pe domnul Yazaki? A clătinat din cap și iar a Început să râdă. Mă Întrebam dacă boala nu-i afecta și vocea, căci râsul tânărului chelner avea ceva strident și discordant care mă călca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
Îmi anulasem sinele, din dorința impulsivă de a mă dezbrăca În pielea goală, de a-mi mâzgăli penisul, de a linge covorul, de a-mi afunda fața În el. Nu era oare același lucru? Așezat pe scaun, cu paharul de cola În mână, zâmbeam pierdut de fiecare dată când privirile mi se Încrucișau cu cele ale celorlalți clienți. Acest gest atât de simplu mă obosea așa de tare Încât broboane reci de transpirație mi se prelingeau pe piept. Îmi doream cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
serie, îl așteaptă bine-mersi, pe cumpărător: cam aceleași feluri de mezeluri cu același gust, aceleași feluri de de șuncă cu același gust, aceleași feluri de brânză cu același gust, aceleași feluri de chibrituri, aceleași feluri de bere, aceleași feluri de cola, de pește congelat și altele. Și toate cu același design și cu același gust. De asemenea, mulți zic și azi că e mare păcat și să dai drumul în acest supermarket, la muzică de bună dispoziție, cum e și firesc
ULTIMELE LECTURI ALE LUI SINU de NICOLAE SUCIU în ediţia nr. 1890 din 04 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362805_a_364134]
-
circulă la ora asta, așa că trebuie să găsesc un taxi. - Bine... dacă așa dorești... mormăi bărbatul, cuprins de-o dată de o stare neobișnuit de neliniștită. Vrei să bei un suc sau așa ceva? - Sigur! Îmi puteți oferi ceva ușor sau o cola. La petrecere, știți, am consumat mult prea multe băuturi cu alcool pentru cât sunt eu de obișnuită. Vă amintiți ce am pățit și data trecută când m-ați servit cu vișinată. De fapt, să fiu sinceră, chicoti provocator fata, acum
ROMAN , CAP. TREISPREZECE/EROTIC de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1862 din 05 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/363431_a_364760]
-
Cosmin Arjan: În campusul unde locuiam, au venit niște studenți care discutau despre lucruri spirituale. Cu toate că eu și colegul meu eram amândoi rockeri, unul dintre acei studenți a venit în camera noastră, ne-a acceptat așa cum eram - fumam, beam o Cola împreună - și atunci pentru prima dată el ne-a întrebat: „Ce credeți despre Isus Cristos?”. Sincer să vă spun, nu-mi aduc aminte să fi știut de numele lui Isus Cristos. De Dumnezeu da, dar de Isus n-am auzit
VIETI TRANSFORMATE de IOAN CIOBOTA în ediţia nr. 229 din 17 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360858_a_362187]
-
când era copila la Lacuri, să asculte ecoul. În fața cabanei erau montate niște bănci din jumătăți de bușteni din brad. S-au așezat pe bănci în timp ce Sandu a mers la barul cabanei pentru a veni cu două beri și două cola. Între timp s-a interesat și de meniul restaurantului. Avea tot ce-ți dorești pe munte, o ciorbică de văcuță sau de pui, cu perișoare sau de zarzavat, un escalop, limbă cu măsline, friptură la tavă, etc. Înainte de a merge
EXCURSIA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 219 din 07 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360837_a_362166]
-
fi fost rușine. - Hai cu mine! I-a deschis portiera mașinii. Pentru prima oară se simțea respectată. Dar și stânjenită. Au mers la o tavernă. Au mâncat caracatiță și pește. El a băut numai apă minerală. Ea a vrut o cola. - Ai unde să locuiești? - Deocamdată nu am, dar voi găsi, spuse Mădălina cu o teamă în voce ca și cum dacă nu ar fi avut unde locui nu va fi angajată. - În seara asta poți veni să dormi la mine acasă. Eu
CÂND TE TRAGE AŢA ... ( 2 ) de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 219 din 07 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360900_a_362229]