307 matches
-
în noile condiții istorice, ideologii noștri deghizați își fac treaba cu seriozitate. Pentru că ideologia e ca sifilisul: nu trece niciodată complet, nu te (mai) omoară, dar nici nu te lasă întreg". Nu mai puțin de efect ni se înfățișează examinarea colaboraționismului, continuat, după cum vedem cu toții, de un neocolaboraționism cu personaje doar uneori reînnoite, frecvent bizuit pe cele conformate pour un double emploi. (va urma)
Un spirit liber by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14695_a_16020]
-
ce nu vă place la această campanie electorală? Este o Alianță dezordonată, ce-i unește pe mulți, doar mărimea ciolanului, si nu interesul național. Analizând listele candidaților, observi în primele locuri eligibile, doar persoane fără șira spinării, multi suspecți de colaboraționism cu structurile vechi ale serviciilor secrete ruse. Chiar de câștiga alegerile așa zisă Alianță, pe teren, nu se va schimba nimic. Specialiștii în materie, cât și patrioții adevărați al acestor meleaguri, au fost ignorați cu desăvârșire! Așa că, de câștiga Alianță
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/86_a_359]
-
ne ducă până la disperare și atunci să nu ne învinovățească dacă focul aprins...". Pe de altă parte, în ceea ce privește biografia sa, Slavici mărturisește că singurul profesor (de la universitatea din Pesta) pe care îl agreea era evreu, iar la bătrânețe, arestat pentru colaboraționism, e plasat în aceeași celulă cu Saniel Grossman, cu care se împacă excelent (vezi închisorile mele. Scrisori adresate unui prieten din altă lume, scrisă în 1921). Analiza lui Cornel Ungureanu (deși prea entuziastă uneori, ca de exemplu în calificarea lui
De la Mara la evrei and maghiari () [Corola-journal/Journalistic/14374_a_15699]
-
din Chișinău. Discuția aduce date semnificative despre literatura română tânără de dincoace și de dincolo de Prut. Dar aria tematică a dialogului e mai largă. Iată, de pildă, un fragment despre prezența KGB-ului în viața literară din Republica Moldova și despre colaboraționismul scriitorilor de acolo: „Pentru că eu cred că tot ce s-a întâmplat rău în viața politică și culturală din Republica Moldova are o legătură cu această instituție. Uleiul începe să iasă la suprafață și azi deja unii dintre securiști nu se
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/4200_a_5525]
-
putere și opoziție! Recunosc spășit: și azi îmi bubuie mustrător în minte cele trei cuvinte pe care mi le-a înfipt în auz Antonie Plămădeală în primăvara lui 1991 la Sâmbăta de Sus. Eu îl tot hărțuiam pe teme de colaboraționism ceaușist. El se dezvinovățea senin, cum că a slujit Biserica, ideea creștină, nu buzunarul propriu. În fine, zice el, și-mi face semn către sutele de credincioși care așteptau cu lingura-n aer semnul de cuminecare al Păstorului: „Oamenii trebuie
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
îndeosebi până la Unirea din 1918, o trăise el însuși exasperant. Confesiunea din Calvarul se naște din dorința de a elucida un trecut ce părea altora nebulos și culpabil. Asupra lui Rebreanu însuși pluteau în timpul primului război suspiciunile de spionaj și colaboraționism. De aceea, pentru un cunoscător al biografiei scriitorului, Calvarul devine proiecția în ficțiune a unei autoanalize morale, narațiunea unui proces de conștiință, valabil în ambele planuri - în ficțiunea lui Remus Lunceanu sau în realitatea biografiei lui Liviu Rebreanu. În toată
De ce scria LIVIU REBREANU? by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/5872_a_7197]
-
mai bine decât sub oricare dintre guvernele dinainte de 6 septembrie 1940 și decât cele de după 21 ianuarie 1941. Astfel, legionarii au dovedit cu prisos că sunt „copiii lui Eminescu”. Așa Îi caracterizase marele savant Simion Mehedinți. O dovadă clară de colaboraționism În numărul din mai 1995 al revistei „Gazeta de Vest” se poate citi, pe a doua jumătate longitudinală a paginii 8, autobiografia cunoscutului publicist VALERIU C. NEȘTIAN, intitulată „Cine ești dta, d le Neștian?” și Însoțită de fotografia autorului. Reproduc
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
Tema iubirii în literatura feministă este aproape absentă. Asta este o mare tristețe, pentru mine cel puțin, pentru că ispita de a rupe răul de la rădăcină este așa de mare, încât până și dragostea este văzută de către feministele radicale ca un colaboraționism, un fel de pactizare cu inamicul. Nu ader la această perspectivă. Eu fac o analogie care poate părea și ciudată și nefeministă între a crede în Dumnezeu și a iubi. Păstrând proporțiile, mi se par două sentimente analoge. Exact așa cum
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2085_a_3410]
-
încredere că Dumnezeu nu ne va lăsa până în sfârșit. A știut să fie zid de apărare credincioșilor săi și să nu se lase intimidat. În demersul său, L-a păstrat pe Dumnezeu într-un stat ce se dorea ateu. Tevatura colaboraționismului cu fosta Securitate nici nu ar trebui adusă în discuție, pentru că niciun ierarh sau preot nu a semnat de bunăvoie și nesilit de nimeni vreun angajament cu Securitatea, excepție făcând doar cei infiltrați în Biserică pentru interesele comuniștilor. Ca și
Discursul religios în mass-media. Cazul României postdecembriste by Liliana Naclad [Corola-publishinghouse/Journalistic/1410_a_2652]
-
ca voce (neuniformă) a poporului, are un discurs acuzator, iar ierarhia, un discurs de apărare justificare a măsurilor. În acest gen de discurs se încadrează alte două sub-categorii: a. discursul justificativ de natură istorică a compromisurilor făcute în perioada 1945-1989 (colaboraționism, demolări de biserici); b. discursul justificativ al măsurilor pentru cazuri de natură morală de ieșire din tipare a clericilor BOR (cazul Tanacu, cazuri de clerici imorali); 4. discursul religios critic, în care Biserica aduce critici mecanismelor sociale, culturale sau politice
Discursul religios în mass-media. Cazul României postdecembriste by Liliana Naclad [Corola-publishinghouse/Journalistic/1410_a_2652]
-
ca voce (neuniformă) a poporului, are un discurs acuzator, iar ierarhia un discurs de apărare-justificare a măsurilor. Tot în discursul justificativ se încadrează alte două subcategorii: discursul justificativ de natură istorică prin care se justifică măsurile luate în perioada 1945-1989 (colaboraționism, demolări de biserici); discurs ce are ca intradiscursuri discursul de mărturisire spovedanie și pe cel de apărare constrângere; discursul justificativ al măsurilor administrativ-sociale, susținut de măsurile administrativ-organizatorice luate de BOR Plecând de la declarația Patriarhului Teoctist făcută în deschiderea Ședinței lucrărilor
Discursul religios în mass-media. Cazul României postdecembriste by Liliana Naclad [Corola-publishinghouse/Journalistic/1410_a_2652]
-
unui anumit fel de religiozitate (emoțional, superficial și folcloric), pe care chiar mass-media îl creează în beneficiul unei logici comerciale. Între o atitudine dură, condamnând mass-media secularizată ca fiind expresia unei lumi corupte și atee, și tendința de vedetizare și colaboraționism ieftin, drumul care rămâne de făcut este lung și plin de surprize", scria Mirel Bănică 3. Este foarte adevărat că niciun alt discurs în general, nu doar în media, nu a ieșit din perioada ateist-comunistă mai bine structurat, mai bine
Discursul religios în mass-media. Cazul României postdecembriste by Liliana Naclad [Corola-publishinghouse/Journalistic/1410_a_2652]
-
la al XIV-lea congres) am avut domiciliu forțat, n-am avut voie să părăsesc municipiul Focșani. Dacă-i urăsc pe securiști și turnători? Nu mă mai impresionează decât deconspirarea scriitorilor, de la care aveam pretenția că sunt conștiințe ale neamului, colaboraționismul lor cu totalitarismul mă deprimă. Sigur, am aflat destule despre informatorii mei, dar am șters cu buretele și, dacă-i întâlnesc (dacă mai sunt în viață, va să zică, inclusiv scriitori), îi ignor. Am ajuns până acolo încât i-am iertat public
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
jumătate de veac. Lui Hergé, iar nu lui Tintin, îi va fi dat să înfrunte demonii Belgiei ocupate de germani, lui Hergé, iar nu lui Tintin, îi va fi dat să se confrunte cu izolarea postbelică născută din trecutul de colaboraționism, lui Hergé, iar nu lui Tintin, îi va fi dat să se lupte cu epocile în care totul pare să își fi pierdut sensul. El, Tintin, traversează deceniile în costumația retro a interbelicului, curățat de zgura cotidiană, izolat fiind în
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
propun ca temă a viitorului simpozion, de la anu’ care vine, tot pe vremea asta. „I-a băgat la cutie“, chicoti una dintre fetișcanele acelea. „Da’ de ce, mi se pare rezonabilă ideea“, îi răspunse un băiat. „Dacă e să vorbim de colaboraționism, de ce să nu spunem lucrurilor pe nume. Doar nu ei sau cei ca ei sunt vinovați. Vai de capul lor prin ce au trecut...Ăia de i-au băgat însă, vedeți și voi, conduc acum afacerile. Doar am dezbătut și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
suntem chiar așa...“ Plecă dintre ei. Se îndreptă spre masa celor care conduceau dezbaterile. Vintrițeanu isprăvise. Din sală venea Zamfireasca. Târa cele două sacoșe de plastic în care ducea cărțile și desenele cu care își ilustra expunerea despre artă și colaboraționism. Era furios pe ea. Uitase să aducă coliva la parastasul care îl făcuseră ieri la monumentul celor căzuți. Cântaseră cei trei preoți veșnica pomenire dând din mâini cu o colivă imaginară. Îi făcu semn profesoarei să treacă la locul ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
din perioada 1913-1918 ale membrilor cercului constituie un subiect care ar merita, în alt context, o abordare aparte, incluzînd explorarea cotidianului Seara, a cazului Aristide Blank, a „cazurilor” Arghezi, Galaction & Co și a polemicilor din anii 1918-1922 pe marginea „dosarelor colaboraționismului” din presa și din mediile culturale autohtone. O dominantă pare a fi atitudinea antioficială: ambiguă în privința războiului și ostilă față de „politicianismul plutocrat și corupt” al Partidului Liberal. Boemi antiburghezi, unii apropiați cercurilor conservatoare, alții - celor socialiste, nu puțini predispuși la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
acestuia. Este și cazul grupului care înființa la Sibiu, în 1921, revista Gîndirea (Cezar Petrescu, Ion Marin Sadoveanu, Adrian Maniu, Nichifor Crainic). De asemenea, cazul unor scriitori moderniști precum Camil Petrescu, Gala Galaction și Tudor Arghezi (ultimul — condamnat penal pentru colaboraționismul din perioada ocupației germane). Un gest de „neutralitate antirăzboinică” fusese însăși plecarea din țară, în 1915, a viitorilor dadaiști Marcel Iancu și Tristan Tzara. După despărțirea lor din 1918, cei doi comilitoni se vor reîntîlni — dincolo de frontiere și de resentimente
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
Argetoianu, a conservator-democratului Take Ionescu, combate Constituția liberală din 1923, ironizează acid „mecenatul” regal și literatura Reginei Maria („cea mai propagandistă dintre regine”, v. „Coroana și literatura“, nr. 39-40) și ia în mod consecvent apărarea intelectualilor și politicienilor acuzați de colaboraționism cu ocupantul german în timpul Primului Război Mondial, sub guvernarea liberalilor. O făcuse mai demult, alături de el, și B. Fundoianu, în Chemarea, nr. 17, 20 februarie 1918 („Tudor Arghezi“), unde afirma - în apărarea „trădătorului” Tudor Arghezi - că acesta „ne-a dat cel dintîi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
În clipa În care Începe să scrie, conștient că nu va putea supraviețui: „Sunt un om care Încearcă să nu moară”. În 1930 se sinucide, Împușcându-se tot inimă, și Maiakovski. Pentru ca 16 ani mai târziu, acuzat și condamnat pentru colaboraționism, imediat după Încheierea celui de-al doilea război mondial, să Își ia viața prietenul intim al lui Vaché, Pierre Drieu La Rochelle, campion al eleganței, fascinat de interioarele albe, selecte, dandy contradictoriu. Nu se sinucide prin mijloace „clasice”, dar e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
zaharisi în bigotism. De mii de ani, bietul om se zbuciumă, precum măgarul lui Buridan, între gălețile de bogăție și cele de ... fericire. Kitsch-ul este teritoriul pitoresc al vidului. Tumorile sufletești pot fi mai grave decât cele ale creierului. Colaboraționism adică obiceiul servitoarelor de a se culca cu stăpânii. Unor valori le cresc treptat prefixele non și pseudo. Simt că umblă cineva încălțat prin visele mele. Scriitorii mediocrii nu pot supraviețui decât în parodiile altora. Nesupus pasiunii ori presiunii, omul
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
s-a stins În chinuri rezonabile, după contaminarea cu germenii unei boli tinere, proaspăt coborâte din Anzi. Odată instalat oficial asediul, din clădiri au Început să iasă animalele de companie, alungate de stăpâni nu atât pentru că asupra lor plutea riscul colaboraționismului cu inamicul, cât pentru că reprezentau un bot ori un plisc În plus de hrănit. Primii au ieșit, În mod neașteptat, câinii, pe care i-am fi bănuit de ceva mai multă fidelitate, dar care și-au demonstrat cu această ocazie
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
și neacoperit ori precedat de nici un alt gest din aceeași categorie, singur ca o măslină, comportamentală, În acest mod pînă și viermele este curajos, se spune la ora de botanică, afirmație plagiată de Cline În Călătorie la capătul nopții În pofida colaboraționismului, a morții pe credit, așa pînă și șobolanii sînt bravi, cutezători, petulanți, dar, este adevărat, numai cînd Își apără puii. Oricum, vorbele Sfîntului Augustin și ale Papei, despre iubire și alte prostii, au devenit galopant senile, Îndreptîndu-se cu viteza proiectilelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
dificultăți. Politica de naționalizare a întîmpinat la început puține obstacole majore. Autoritățile de ocupație germane preluaseră controlul asupra industriilor, minelor, băncilor, ca și a rețelelor de transport și de comunicații iugoslave. Mulți dintre proprietarii particulari rămași au fost acuzați de colaboraționism cu Axa sau cu Mihailović, sau, pur și simplu, de faptul că erau "dușmani de clasă." Pe la jumătatea anului 1947, cea mai mare parte a industriei și a comerțului cu amănuntul ale Iugoslaviei, ca și transportul, se aflau sub controlul
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
după gratii în perioada postbelică. Alt susținător fervent al cauzei Puterilor Centrale, în condițiile războiului și ocupației străine, a fost D. Karnabatt, condamnat la închisoare ca și Tudor Arghezi și alții, în urma procesului intentat celor douăzeci și patru de ziariști acuzați de colaboraționism. I.I.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287185_a_288514]