299 matches
-
la al XIV-lea congres) am avut domiciliu forțat, n-am avut voie să părăsesc municipiul Focșani. Dacă-i urăsc pe securiști și turnători? Nu mă mai impresionează decât deconspirarea scriitorilor, de la care aveam pretenția că sunt conștiințe ale neamului, colaboraționismul lor cu totalitarismul mă deprimă. Sigur, am aflat destule despre informatorii mei, dar am șters cu buretele și, dacă-i întâlnesc (dacă mai sunt în viață, va să zică, inclusiv scriitori), îi ignor. Am ajuns până acolo încât i-am iertat public
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
Dinu Kivu. Dar o mare parte a „amintirilor deghizate“ ale lui Ov. S. Croh mălniceanu sunt din epoca de infern a primului deceniu postbelic, marcată de terorism ideologic, de ascensiunea im posturii, de persecuții politice, de abdicări nevoite sau de colaboraționism benevol și încântat de sine, dar și de încercări de conservare a moralității, de rezistență în fața răului proliferant sau măcar de limitare a efectelor lui. Evocând acest interval și dramatic, și grotesc, amintindu-și despre acei ani care au fost
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
climatul acela de febrile activități era de-a găsi oamenii cei mai potriviți să slujească interesele scriitorimii în condițiile noului curs. Ei trebuiau să fie neapărat energici și doritori de schimbare, deținători de prestigiu literar și necompromiși politic, nepătați de colaboraționism cu abia doborâtul regim. Prea simplu nu era de găsit astfel de oameni pentru că, din păcate, nu puțini fuseseră aceia care... Astfel stând lucrurile, Mircea Dinescu s-a impus, în acel moment, ca o soluție de la sine înțeleasă: și bun
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
adevărul despre un om în ele. Am avut ocazia să lucrez, dar mi s-a părut prea frivol. Doar copii de bani gata, cărora, ca să nu se drogheze, le găsește tăticu’ un job. Și mi se părea un soi de colaboraționism. Dacă până în ’89 să ai caracter însemna să reciți poezele cu nea Nicu, să nu scrii lucruri care ți-ar face mâna să putrezeasă, azi o dovadă de caracter ar fi să nu lucrezi la agenții de publicitate sau în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
din partea unui francez de stânga : Nu credeți că se trăia mai bine în România înainte ?. Alex. Solomon explicând unui alt francez cum e treaba cu chestiile care deranjează din perioada comunistă : Ar trebui să înțelegeți, și la voi a existat colaboraționism. Sau mărturisirea unui român de 23 de ani, student la Paris, care, până să vadă Decrețeii lui Iepan, habar n-avusese de decretul antiavort al lui Ceaușescu : Mi-am sunat părinții imediat după ce am văzut filmul și i-am întrebat
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
sovietice a României, a participa la diferite acțiuni ale unui partid controlat și dirijat, de sus și până jos, de sovietici, nu era decât o formă de ațe pune în slujba inamicului, a ocupantului străin. Altfel spus, o formă de colaboraționism. Dar cu un tată și un unchi formați în U.R.S.S., adolescentul Ion Iliescu prezenta în ochii sovieticilor toate garanțiile pentru a fi promovat și utilizat, în acțiunea generală de acaparare a puterii de către Partidul Comunist și de sovietizare a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/85070_a_85857]
-
francez, tovarăș de lungă durată al Partidului Comunist Francez, Guy de Boysson, era ales - cu o majoritate zdrobitoare - președinte al FMTD. De origine aristocratica (ceea ce ii servea de minune drept acoperire), Guy de Boysson trecuse în timpul războiului de la petainisme (și colaboraționism cu Germania), direct în Rezistență (mișcare dominată de comunități), pentru a deveni - câțiva ani mai târziu - la fel de discret, Președinte-Director General al "Băncii Comerciale pentru Europa de Nord", o banca-paravan a KGB și GRU în Europa occidentală. Un parcurs tipic, pentru un submarin
[Corola-publishinghouse/Memoirs/85070_a_85857]
-
uman și apoi ratificarea lui, totuși, în ordine umană. „Da, ăștia suntem și vă iubim așa cum sunteți : nimicuri agitate, nimicuri mișcătoare”. Or, lucrul ăsta nu mi se pare că este, cum să spun, o capitulare, o acomodare, un fel de „colaboraționism” ilicit cu aceste spectre pernicioase. Nu. Dimpotrivă, este acceptarea și recunoașterea unei esențe din care se constituie totuși lumea. Fiindcă aicea mi se pare că este cazul să citez o vorbă extraordinară a lui Hegel (nu știu dacă a luat
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
francezi. Am arătat la locul cuvenit în ce măsură am fost influențat de lectura lui Charles Maurras, cel mai mare antigerman din Europa (deși a fost condamnat acum două zile la regim celular pe viață - la 77 de ani! - pentru așa-zis „colaboraționism”!), și voi mai aminti aici câteva fapte ce pot dovedi oricând aceasta. În vara anului 1941, încheind în numele Muzeului un contract cu marea editură germană Walter de Gruyter, pentru darea în comision a anuarului „DACIA, recherches et découvertes archéologique en
Mărturisirile unui „criminal politic” by Vladimir Dumitrescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/828_a_1741]
-
subestimat ori ignorat de comentatori. Un întreg capitol detaliază chestiunea feminității și a relațiilor erotice în opera scriitorului, un altul (intitulat În numele Tatălui) dezbate relația naratorului/personajului auctorial cu Tatăl, în termenii complexului oedipian. G. combate cu energie acuzațiile de „colaboraționism” (cu regimul comunist) care au fost formulate la adresa lui Marin Preda începând din 1990. Acuzațiile sunt demontate metodic, analiza și comentariul vizând succesiv teme, motive și pasaje „incriminate” din opera prozatorului. Studiul mai cuprinde pertinente investigări critice cu privire la tema „dispariției țărănimii
GRIGOR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287353_a_288682]
-
e doar progresism năuc, corectitudine politică tîmpă și mult cabotinism; poate nu toți cei „din stînga” sînt, moral și intelectuali niște siniștri... Atunci cînd, În România, cineva atacă un reprezentant al stîngii, se vede obligat să reia epuizata temă a colaboraționismului (care, mai nou, nu prea mai ține: a colaborat cine vrei și cine nu, de la PRM-iști la liberali) și să dea În vileag un dosar-două În care victima apare dedicată regimului comunist. Ei bine, ce fel de silogism este
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
care publică proză, numeroase cronici dramatice și articole diverse. Ca director al cotidianului „Scena” (1917-1918), dă publicației (și prin propriile texte) o orientare filogermană, fapt care îi aduce în 1919 arestarea (alături de Ioan Slavici, Tudor Arghezi ș.a.) și judecarea pentru colaboraționism. Este achitat, dar eticheta de „trădător” îi va fi aplicată mult timp, în momente delicate. Între 1921 și 1925 conduce „Adevărul literar și artistic”, fiind totodată și redactor la „Dimineața” și „Adevărul” (1921-1928). A mai scris la „Rampa”, „Revista ilustrată
HERZ. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287432_a_288761]
-
supraviețuirea. Respectul față de proprietate se pierduse, începând cu momentul naționalizării și continuând cu apariția lipsurilor materiale. Furtul din „bunurile statului”, din bunurile celuilalt deveniseră practici larg utilizate în slujba supraviețurii. în același sens al acceptării și promovării nonvalorii, cameleonismul și colaboraționismul cu sistemul erau foarte răspândite, alcătuind rețeaua celor care supravegheau societatea. Limitările transportului organizat, a utilizării mașinii personale, a posibilității de a cumpăra benzină, a posibilității de a cumpăra pâine, raționalizată în ultimii ani, erau tratate cu resemnare și renunțare
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]
-
anului 1946, Clio în derută: istoriografia română a anului 1947 și Despre anul istoriografic 1948 în România: Impactul stalinist, de Alexandru Zub, și studiul lui Paul Cernovodeanu, Activitatea Institutului de Istorie „N. Iorga” în perioada 1948-1952. 1. Disputa teoretică asupra colaboraționismului Unii cercetători, mai ales cei implicați, susțin că lucrurile nu sunt chiar simplu de judecat pentru că, în acel context, fără compromisuri, nu se putea menține discursul integral și nu se putea asigura o minimă continuitate a culturii de valoare; în
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
se apleacă asupra relațiilor cu Rusia. De exemplu, articolele publicate în revista Bisericii Ortodoxe Române sub titlul „Bursieri români la școalele teologice din Rusia (1845-1856)” care preamăresc sprijinul pravoslavnic rus pentru ortodoxia românească. Din 1946, îndeosebi după câștigarea alegerilor, fenomenul colaboraționismului istoriografic se accentuează extraordinar, mai ales pentru că puterea comunistă cultiva oportunismul la toate nivelurile. în plus, începe o politică culturală de propagare a marxismului și sovietismului. Acum se înființează instituțiile culturale procomuniste care vor impune proletcultismul, realismul socialist și materialismul
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
își descoperea astfel deosebite înclinații către agitație și propagandă: „Cetirea lui este o datorie și un îndreptar atât pentru educația noastră politică și socială, cât și pentru metoda de cercetare istorică viitoare”. După 1947, și în istoriografie se instaurează dictatul. Colaboraționismul atinge proporții impresionante mai ales după ce sunt desființate toate revistele istorice (și nu numai) și înlocuite cu o revistă unică: Studii. Revistă de știință, filozofie și artă (sfârșitul anului 1947 - începutul lui 1948). Ulterior, același lucru se petrece cu institutele
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
au sprijinit sau nu pe naziști în timpul războiului a contat foarte puțin în campania de defăimare a primilor. De fapt, chiar etnicii germani procomuniști care s-au opus activ naziștilor și regimului Antonescu nu au putut scăpa de acuzația de colaboraționism. Nici măcar etnicii germani care au luptat în armata română nu au putut scăpa de vină, fiind de asemenea deportați. Dincolo de acestea, orice urmă de bunăvoință arătată armatei germane în retragere, chiar și de etnicii români, a devenit justificare pentru amenzi
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
istoria critică la criticism, București, 1985; Idem, Istorie și istorici `n România interbelică, Iași, 1989; Șerban Papacostea, „Captive Clio: Romanian Historiography under Communist Rule”, European History Quarterly, t. 26, 1996, pp. 181-208. Există după 1990 foarte multe articole despre fenomenul colaboraționismului (vezi România liberă, România literară, Cuvântul, „22”, Dilema, Cronica, Manuscriptum, Magazin istoric, Cotidianul ș.a.), cele mai solide fiind: Ileana Vrancea, „Momentul 1944-1949. Tovarășii de drum”, Cotidianul, suplimentul Litere, arte, idei, 23 martie 1992; Adrian Cioroianu, „Lumina vine de la Răsărit, Noua
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
șirul cărora nu lipsesc cele ale unui oportunism endemic? Greu de dat un răspuns tranșant. Oricum, exilul reprezintă o pată albă pe harta spiritualității românești, cu adevărat ,obsedantă", din păcate, nu prin prea insistentă tratare, așa cum se pretinde uneori în legătură cu colaboraționismul, ci, dimpotrivă, printr-o ignorare bizară și, de la un punct încolo, culpabilă. Ne propunem a înfățișa în prezentele rînduri un volum reprezentativ al publicisticii românești din surghiun, Dreptul la adevăr al lui N. I. Herescu. Cărturar de prestigiu, profesor de istoria
"Judecățile viitorimii" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11364_a_12689]
-
organizat la Montreal o contra-demonstrație - de „dragoste” pentru „conducătorii iubiți”. Ce mârșevie! Unii mai sunt pe aici (alții s-au întors și s-au îmbogățit în România), ba chiar sunt onorați pentru activitățile lor de trimiși infiltrați cu misiuni sau colaboraționism cu comuniștii. Nu le spun numele - sunt cunoscuți. Poate că au mustrări de conștiință - eu am fost și sunt pentru iertare. După schimbarea de sistem din România, evident că cei care au ajuns la putere - continuatori ai ideilor comuniste într-
Românii "vechi și noi" din Canada. In: Editura Destine Literare by Alexandru Cetățeanu () [Corola-journal/Journalistic/85_a_444]
-
articol precum cel al lui Dragan Batancev, despre filmele cu partizani din Iugoslavia, ne reamintește că legătura dintre artă și putere poate fi una ambiguă, bazată pe o complicitate care nu poate fi definită în termenii tranșanți de „opoziție” versus „colaboraționism”. În acest sens, Batancev dă exemplul colaborării președintelui iugoslav Iosip Tito, în calitate de consultant de scenariu, cu regizorul Veljiko Bulajic pentru realizarea filmului Bătălia de pe Neretva. Textul lui Batancev se încadrează în intenția G.A.P. de a discuta tema confruntării dintre
Art Up Against Political Systems () [Corola-website/Science/295617_a_296946]
-
în lagărele sovietice de prizonieri. Stalin a hotărât deportarea în lagărele de muncă din sistemul Gulagului a soldaților sovietici care se predaseră germanilor, dar și a prizonierilor de război din rândurile forțelor Axei și a unor întregi națiuni suspectate de colaboraționism cu ocupantul nazist. Pierderile neînchipuit de mari de pe frontul de est au fost una dintre cauzele posibile ale Războiului rece, de timp ce Uniunea Sovietică, încă devastată de război, a hotărât să mențină un control strict asupra Europei Centrale și
Operațiunea Barbarossa () [Corola-website/Science/299218_a_300547]
-
de alte naționalități au fost strămutați odată cu instalațiile și fabricile mutate, ceea ce a dus la schimbarea compoziției etnice a republicii. Compoziția etnică a Uzbekistanului a fost și mai mult modificată în urma politicii staliniste de deportare a unor întregi etnii suspectate colaboraționism cu puterile Axei. Printre acești deportați s-au aflat coreenii, tătarii din Crimeea și cecenii. În timpul guvernării sovietice, islamul a devenit principala țintă a luptei ateiste a autorităților comuniste. Guvernul a închis numeroase moschei și școli religioase, clădirile fiind transformate
Republica Sovietică Socialistă Uzbekă () [Corola-website/Science/303796_a_305125]
-
dintre localnici și partizanii sovietici, în special în teritoriile ocupate de Uniunea Sovietică în perioada 1939-1941. Partizanii sovietici atacau nu numai soldații Axei dar și pe cei ai unităților auxiliare formate din voluntari din regiunile ocupate precum și civilii acuzați de colaboraționism sau de refuz de sprijin al cauzei sovietice. În regiunile în care populația locală sprijinea direct ocupantul german sau în care respingeau deschis comunismul, așa cum s-a petrecut în anumite regiuni ale Ucrainei, partizanii au fost o amenințare reală pentru
Partizanii sovietici () [Corola-website/Science/311255_a_312584]
-
în regiunea Kurgan.Reabilitate în 1990. Miluța C. Burbulea (n. 1885), Alexandra I. Burbulea (n. 1930).Deportate în 1949, în regiunea Kurgan încadrați că familie de “chiaburi”. Eugenia C. Burlacu (n. 1880), Alexandru C. Burlacu, fiul (n. 1912).Acuzați de colaboraționism și deportați în 1949, în regiunea Kurgan.Reabilitati în 1991. Ilarion C. Cibotaru (n. 1898), Axenia A. Cibotaru, soția (n.1890).Supuși represiunii în 1949 că famiglie de “chiaburi”. Pavel I. Cibotaru, Ana C. Cibotaru (n. 1906), Mircea C. Cibotaru
Victimele totalitarismului comunist din comuna Baraboi () [Corola-website/Science/311442_a_312771]